Anul viitor voi traversa Atlanticul (vaslind). Facem echipa?

atlantic challenge kaufland

Pentru a alunga orice urma de suspiciune, titlul acestei postari este real. Incepand din anii ’90 se organizeaza – la fiecare 2 ani – o competitie internationala de vaslit, care presupune parcurgerea non-stop a unui traseu de aproximativ 5.000 de kilometri, din insulele Canare (Spania), pana in Antigua (Caraibe). Inainte de a va da cateva detalii despre aceasta cursa, sa va spun ca am aflat despre ea in 2011, in Himalaya, cand am participat la maratonul Everest…

1. Visez.

In drum spre start m-am intalnit cu trei britanici care reusisera sa ajunga pe varf. I-am intrebat cum s-au pregatit pentru aceasta experienta, iar unul dintre ei mi-a spus (la minutul 1.39) ca a traversat Atlanticul (in 110 zile!) vaslind. Nu l-am crezut, dar – ajuns acasa – am intrat pe blogul lui (James Ketchel) si am vazut ca, intr-adevar, exista si astfel de provocari pe planeta!

citeste articol

Cum sa-ti alegi un wetsuit potrivit pentru triatlon.

wetsuitmarquee-748x421

Daca nu ai mai purtat un wetsuit pana acum, vei fi placut surprins – stratul gros de neopren actioneaza ca si cum ai avea un colac pe tot corpul atunci cand esti in apa. Nu exista nici un deficit cand vine vorba de optiunile pentru costume de inot, producatorii realizand si comercializand pentru diferite niveluri de inotatori, constitutii corporale si preferinte pentru confort.

“Sa se potriveasca” – este pe departe cel mai important aspect atunci cand vine vorba de a alege un costum de inot. Nu te teme de a incerca mai multe modele, de a profita de sesiunile de inot demonstrative si de a studia tabelele de marimi si recenziile consumatorilor. Costumul potrivit nu este cel mai scump pe care ti-l poti permite – chiar si un costum de 1.000 de dolari nu te va ajuta sa inoti mai rapid daca te face sa te simti inconfortabil si restrictionat in miscari. Desi este una dintre cheltuielile ceva mai mari pentru echipament de triatlon, cu o grija adecvata, costumul potrivit te poate tine mai multe sezoane competitionale.

citeste articol

10 intrebari mai bune decat “ce timp ai scos?”.

22

Duminica a avut loc o noua editie a Semimaratonului Bucuresti – o competitie care creste din ce in ce mai frumos, in paralel cu “sora” ei din toamna (MIB). Nu am alergat, dar familia noastra a avut un reprezentant la proba de 21 de km – sotia :). Dupa modelul americanilor, care ‘impanzesc’ tot traseul maratoanelor de oras pentru a sprijini alergatorii cu incurajari si cu gustari / bauturi, am decis sa ma postez la kilometrul 18, cu o masuta, cateva bidoane de isotonic, apa, energizante si… aplauze. Dar nu despre asta mi-am propus astazi, ci despre intrebari mai bune decat cea pe care toti sportivii amatori o primesc de la colegii de birou, luni dimineata: “ce timp ai scos?”. Ele pot fi folosite si de noi, alergatorii amatori, pentru a avea o idee mai clara despre felul in care a decurs cursa, despre cum vom aborda in viitor evenimente similare si despre ce putem “exporta” in alte aspecte ale vietii. Pe curand!

  1. Cum te-ai simtit pe parcursul cursei?

  2. Care au fost cele mai grele momente si ce ai facut pentru a le depasi?

  3. Ce ti-a placut cel mai mult?

  4. Care au fost cele mai frumoase momente / trairi / peisaje?

  5. Ce ai dace diferit data viitoare?

  6. Esti multumit de incalzire / revenire?

  7. Ai mai fi putut alerga 3-4 km dupa finalul ei sau ai dat tot din tine?

  8. Ce dureri ai avut pe parcurs / dupa cursa?

  9. Ai (re)cunoscut pe cineva pe traseu?

  10. Ce lectii ai invatat in aceasta cursa, care sa iti foloseasca si in alte arii ale vietii?

PS – ia-ti de mana colegii care nu au inceput (inca :)) sa alerge si adu-i la B2RUN, pe 4 iunie… :)

citeste articol

Suferi de depresie? Iesi naibii si alearga! …Neurologii ne explica de ce:

happy-runner-copy

Este extraordinar felul cum alergarea ne elibereaza mintea. Ai ceva creativ de facut si te simti blocat? Iesi la o alergare. Deliberezi intre doua sau mai multe decizii care-ti pot schimba drumul vietii? Iesi la o alergare. Te simti un pic suparat, trist sau ai doar un sentiment vag de nu-am-chef-azi-de-nimic? Iesi la o alergare, iesi la o alergare, iesi la o alergare.

Joyce Carol Oates scria odata intr-o coloana din New York Times ca „in alergare, mintea zboara odata cu corpul … in ritm cu picioarele noastre si cu balansul bratelor noastre.” Producatorul de film Casey Neistat le-a spus celor de la Runner’s World toamna trecuta ca alergarea este cateodata singurul lucru care-i ofera claritate mintala. „Fiecare decizie majora pe care am luat-o in ultimii opt ani a fost prefatata de o alergare”, a spus el revistei. Dar poate ca imi place felul in care un alergator cu numele de Monte Davis a formulat-o cel mai bine, dupa cum e citata in cartea The joy of running: „este greu sa alergi si sa-ti fie mila de tine in acelasi timp”. „De asemenea, sunt acele ore de minte limpede ce urmeaza dupa o alergare lunga.”

citeste articol

Pentru alergatori: 20 lucruri mai putin cunoscute :)

Forrest_BiggestBeard_end

Alergatorii sunt un clan. Chiar daca nu ne cunoastem personal unii cu altii, impartasim aceleasi experiente, ganduri si sentimente in timp ce alergam. Daca ai alergat o perioada de timp, incepi sa realizezi ca exista un model natural pentru diverse lucruri. Inveti din greseli si nu le repeti. Capeti experienta de alergator si iti dai seama ca faci parte oficial din acest clan. Fara ca macar sa stii cum s-a intamplat, incepi sa intelegi adevarurile despre alergatori. Mai jos sunt 20 lucruri despre care alergatorii stiu ca sunt adevarate.

1. Daca tii incheietura mainii orientata in sus, cu ceasul cu GPS pe ea, vei recepta satelitii mai repede.

citeste articol

Cateva lucruri (15) pe care le pot invata alergatorii amatori de la cei de performanta. Si invers (4).

24

Alergarea este unul dintre putinele sporturi din lume in care noi, amatorii, avem ocazia de a lua startul alaturi de elitele mondiale. Practic, este ca si cum ai juca fotbal impreuna cu Messi si Ronaldo. Mai mult decat atat, inainte de startul unui maraton ii putem aborda pe alergatorii de top, discuta cu ei si afla o multime de lucruri. Pentru astazi mi-am propus sa scriu despre ceea ce (banuiesc ca) putem invata de la atletii de elita, dar si despre ceea ce (banuiesc ca) pot invata acestia de la noi, “muritorii de rand”…

Ce putem invata de la elite.

  1. Sa ne stabilim obiective pe termen lung. Adica, sa avem un plan cu termene limita, sa respectam planul, sa il reevaluam periodic si sa il imbunatatim. Este diferenta dintre a “alerga” si a ne “antrena”.
  2. Sa ne ascultam corpul. Noi, amatorii, avem tendinta de a forta lucrurile atunci nu este cazul. Ne doare glezna, dar preferam sa ne antrenam pe rupte, in loc sa facem pauza 2-3 zile. Iar asta vine la pachet cu un risc crescut de accidentari.
  3. Pregatirea mentala. Pentru ca ea este cea care cedeaza prima, fie ca este vorba despre abandonarea unui antrenament (pentru ca mi-e somn, pentru ca ploua, pentru ca…) sau a unei curse. Mintea, ca si musculatura, se poate antrena.
  4. Pregatirea fizica. Hai sa o recunoastem: sportivii amatori nu au niciun chef de incalzire si de exercitiile de intarire a musculaturii. Poate ca nici sportivii de performanta nu au intotdeauna chef de ele, dar cunosc beneficiul acestora. Si le fac :).
  5. Colaborarea. Chiar daca sunt concurenti, sportivii de performanta se antreneaza, adesea, impreuna. Iar asta duce la cresterea performantei lor.
  6. Sacrificiul si munca. Vazand cat de usor (pare) ca fac lucrurile, avem uneori tendinta de a crede ca sportivii de elita s-au nascut cu o doza uriasa de talent si calitati fizice extraordinare, care i-au propulsat in top. In realitatate, succesul lor are in spate foarte multi ani de pregatire, cu cate 2-3 antrenamente pe zi, volume chiar si de 200 de kilometri pe saptamana, cantonamente lungi departe de cei dragi, privarea de unele lucruri normale pentru o copilarie sau adolescenta obisnuita s.a.m.d.
  7. Curajul. Exista sute de motive pentru a nu face un lucru, care se transforma foarte usor in scuze. Atletii de elita au curajul de a face lucruri. Astfel, ei reusesc sa gaseasca acel motiv pentru care merita sa se duca la culcare devreme, sa se trezeasca inainte de rasaritul soarelui si sa dea tot ce este mai bun din ei in fiecare zi.
  8. Responsabilitatea. Succesul sau insuccesul nostru, in aceasta viata, depinde foarte putin de factori externi. In general, contextul este asemanator pentru fiecare dintre noi. Deci nu este vina guvernului, a Presedintelui, a corporatiilor, a parintilor, a prietenilor, a colegilor, a vecinilor etc. daca noi nu reusim sa ne organizam mai bine agenda zilnica, pentru a face lucruri. Asumarea responsabilitatii pentru propria viata este esentiala pentru a avea succes in ceea ce intreprindem.
  9. Concentrarea. Sunt momente in viata in care trebuie sa ne “adunam”, sa mobilizam toata energia si concentrarea de care dispunem, sa strangem din dinti si sa stam departe de sursele de distragere pentru a ne atinge un anumit obiectiv.
  10. Lucreaza cu antrenor. Ceea ce ar fi ne neconceput la un sportiv de performanta pare o normalitate in lumea sportului amator. Dar riscurile de a ne accidenta, de a ne rata obiectivele sau de ‘sari’ peste antrenamente sunt mult mai mari fara un antrenor / coach.
  11. Increderea in antrenamentele facute si in propriile forte. Un sportiv de performanta ajunge la start stiind ca trebuie sa puna in practica ceea ce a invatat sau a exersat perioada (lunile sau anii) premergatoare concursului. Nu are prea multe dileme privind istoricul antrenamentelor sale, calitatatea lor, informatiile primite de la antrenor, strategia de cursa etc. Pur si simplu, are convingerea ca a facut tot ce ii sta in putinta, iar acum este momentul sa dea tot ce este mai bun.
  12. Relaxarea si respiratia. Fara a intra intr-o discutie despre tehnica de alergare, alergatorii de performanta tropaie mult mai putin decat noi, amatorii. Si inclesteaza mai putin pumnii si falcile. Si respira mult mai profund.
  13. Planul de nutritie. Se spune ca 80% din performanta se realizeaza in bucatarie. (Probabil ca) majoritatea sportivilor de elita tin cont de ceea ce pun in farfurie. Si cat. [gasesti aici un Ghid de nutritie pentru sportivii amatori si de elita].
  14. Sa pierdem. Hai sa recunoastem: nu ne place sa pierdem. Dar atunci cand ratam un obiectiv avem ocazia extraordinara de a invata. “De ce s-a intamplat asta?”, “Ce ar trebui sa fac diferit de acum incolo?”, “Care este principala lectie invatata din acest insucces?”, “Cine a ramas alaturi de mine?”, “Ce abilitati suplimentare am nevoie sa dobandesc (si de la cine)?”, “Ce urmeaza?” etc. – sunt intrebari care ne ajuta sa depasim cu succes astfel de momente si sa evoluam.
  15. Sa castigam. Hai sa recunoastem: nu ne displace sa castigam. Asta pana in punctul in care trebuie sa gestionam succesul, care – de multe ori – ne poate schimba (in rau) mai mult decat un esec. Cei mai multi dintre oamenii de succes (inclusiv sportivi) vorbesc cu modestie despre realizarile lor. Si aici putem folosi cateva intrebari, pentru a ne asigura ca un succes, indiferent de nivelul acestuia, nu ni se va urca la cap: “Ce am invatat din accest succes (ce anume a fost decisiv pentru a il atinge)?”, “Ceea ce m-a ajutat sa am succes ma va ajuta si de acum inainte, pentru a a trece la nivelul urmator?”, “Acest succes ma face sa ma simt, cu adevarat, implinit?”, “Sunt in continuare pe drumul cel bun?”, “Ce parere au cei apropiati mie despre felul in care am reactionat la acest succes?”, “Cum pot capitalzia acest succes?”, “Cum pot folosi succesul pentru a ii ajuta pe ceilalti?”, etc.

Ce pot invata elitele de la noi.

  1. Marketing. Sau, mai degraba, cum sa iesim din categoria “E bun, dar nu il stie nimeni”. Desigur, rezultatele sportivilor de elita sunt o modalitate excelenta de se face cunoscuti publicului larg. Dar, in ziua de azi, nu este suficient. Oamenii obisnuiti nu acorda cine stie ce atentie sportului, exceptand fotbalul si, in subsidiar, tenisul, handbalul, gimnastica si canotajul – decat daca o performanta este extraordinara si/sau este suficient de bine mediatizata. Din fericire, in ziua de azi nu mai depindem de ziare sau TV pentru a ne face cunoscuti. Exista bloguri, Facebook, Twitter, etc. Daca un atlet de performanta are timp 30 de minute pe zi sa intre pe net pentru a “socializa”, atunci isi poate investi acele minute in crearea unei relatii cu follower-ii sai. Cum? Vezi punctul urmator.
  2. Impartasirea de informatii. Cu siguranta, informatiile venite de la un sportiv (sau antrenor) de elita sunt, adesea, mai bune decat cele gasite “undeva pe net”. In acest context, nu am putut decat sa ma bucur atunci cand Marius Ionescu, cel mai bun maratonist roman al momentului, a acceptat sa ne povesteasca cunostintele sale, pe video stream-ul Transmaraton (multumim inca o data si succes la Rio!). Intre timp, Marius a creat un program de antrenament (TeamRun) pentru sportivii amatori care doresc sa isi imbunatateasca recordul personal.
  3. Perspectiva pe termen lung. Se intampla ca unii sportivi amatori sa aiba o viziune mai ampla in ceea ce priveste utilitatea si beneficiile sportului pe termen lung si sa actioneze in consecinta. Am vazut o multime de sportivi de performanta care, dupa ce “agata ghetele in cui”, devin sedentari, iau proportii si incep sa se confrunte cu probleme medicale. Chiar daca sportul reprezinta, pentru o perioada de 10-20 de ani, o profesie cu norma intreaga si o suma uriasa de antrenamente duse la limita posibilitatilor fizice, retragerea din sport nu ar trebui sa reprezinte un cap de linie. Asa ca, o alergare usoara de 30 de minute in fiecare dimineata nu o sa dauneze celor retrasi din activitatea sportiva :) (ca fapt divers si usor off topic, ma intersectez adesea in parc cu Daniel Prodan – fostul international de fotbal -, care si-a mentinut rutina de a isi incepe ziua alergand. Felicitari, Didi!)
  4. Sustinerea de cauze sociale. In opinia mea, responsabilitatea implicarii sociale ar trebui sa creasca pe masura ce devii tot mai cunoscut. De ce? Pentru ca un anumit nivel de popularitate face lucrurile un pic mai usoare: ajungi mai usor la potentiali sponsori, proiectele au mai multa vizibilitate, poti implica mai multi oameni, poti atrage mai multe resurse etc. Este de apreciat efortul constant pe care il face, in aceasta directie, fosta campioana olimpica la maraton, Dita Tomescu.

In loc de concluzie.

Sportul pentru amatori si sportul de performanta sunt doua lumi total diferite, dar asta nu inseamna ca nu putem invata unii de la ceilalti. In Romania, dezvoltarea exponentiala a sportului de masa (ma refer la alergare) este un lucru extraordinar, atat pentru cei care fac acum primii pasi (si ajung intr-o lume plina de beneficii pentru sanatatea lor fizica si psihica), cat si pentru sportivii de performanta, care au ocazia sa participe la curse cu premii din ce in ce mai mari si sa devina din ce in ce mai vizibili in fata publicului si a sponsorilor. Si asta datorita alergatorilor amatori care vin in numar tot mai mare la curse, platind taxe din ce in ce mai mari si, in acelasi timp, atragand mass-media si sponsori pentru cursele respective… :)

citeste articol

Un film despre tine.

CIA Hall of fame

In toate proiectele importante din viata noastra inceputul este cea mai dificila parte si, de cele mai multe ori, zona in care abandonam cel mai frecvent (asta in cazul in care nu am renuntat la proiect inca din faza de idee). Dar, odata ce am strans din dinti si am depasit mormanul de obstacole (inerente) care ne pun la incercare rabdarea, nervii si perseverenta, lucrurile devin, dintr-o data, mult mai simple. Asa au stat lucrurile – cel putin, in cazul meu – cu proiecte ca www.andreirosu.org, Transmaraton, CIA, trecerea la un alt fel de nutritie si stil de viata, freeleancing-ul sau pregatirea pentru ‘provocarile’ sportive pe care le-am acceptat cu drag pana acum. Pana la urma, cred ca este vorba despre flexibilitatea noastra de a accepta (sau nu) schimbarile din viata noastra.

In urma cu doi ani (ce repede au trecut!) lansam programul transformational CIA – Coaching In Alergare, in care mi-am propus, in primul rand, sa atrag oameni cu pasiuni si convingeri comune, pasionati de dezvoltare personala si dornici de a obtine de la alergare mai mult decat un PB la urmatoarea cursa. Pentru ca, pe masura ce facem schimbari in viata noastra, riscam sa fim catalogati drept “ciudati” (adica diferiti :)) si sa devenim tot mai singuri. Asa ca, intalnirea cu alti “ciudati”, cu care poti dezbate ideile care te preocupa, nu poate fi decat incurajatoare si un semn ca te afli pe drumul bun (adica pe drumul tau).

citeste articol

6 lucruri bizare despre ultramaratonisti :)

TransRockies Run 2012

Daca i-ai vazut la TV pe Tibi Useriu, Vlad Tanase si Andrei Rosu povestind despre cursa de la Cercul Polar, poate ca te-ai gandit “ce misto e sa fii ultramaratonist. Calatoresti, alergi, apoi apari la televizor!”. In mare, cam asa ar fi, dar micile detalii schimba un pic datele problemei. Iar odata cu varsta, aceste ‘mici detalii’ devin reprezentative pentru ultramaratonisti – dupa cum povesteste Marshall Ulrich in articolul de mai jos…

*

citeste articol

Viata mea este un dezastru de cand am renuntat la carne. Sa nu faci greseala mea!

0215vsm_bowytzDevDis

Voi incepe prin a imi cere scuze fata toti oamenii pe care i-am inspirat sa renunte la consumul produse de origine animala. Acum realizez ca le-am facut viata un chin si ca nimic nu va mai fi la fel de acum inainte. Cat despre cei care nu au facut inca aceasta greseala, cititi neaparat randurile de mai jos, inainte de a fi prea tarziu!!!

Iata ce se va intampla in viata ta daca renunti la ‘carne’…

1. Prietenii tai vor face misto de tine, pentru ca schimbarea ta le va arata ca “se poate” (ceea ce le va pica greu). Nu te ingrijora. Peste 1 an vei avea alti prieteni (bineinteles, la fel de ‘ciudati’ ca tine).

citeste articol

De ce ma trezesc (in continuare) la 5, in fiecare dimineata.

2016-04-17-12h39m38-2

Va povesteam in decembrie anul trecut ca am luat decizia, dupa 15 ani de cariera in mediul corporatist, sa explorez calea antreprenoriatului. Au trecut deja 4 luni, iar una dintre intrebarile frecvente pe care le primesc este “Andrei, avand in vedere ca nu mai trebuie sa mergi la serviciu, mai este nevoie sa te trezesti la ora 5?”. Raspunsul este “Da” si nu are prea mare legatura cu contextul in care lucrez sau voi lucra de acum incolo, cu cariera aleasa sau cu numarul de ore alocate “muncii” (a propos, lucrez la fel de mult ca inainte :)). Pentru astazi, mi-am propus sa scriu despre motivele pentru care sunt un adept al trezirii la 5 (evident, dimineata :)), cu mentiunea ca nu imi place sa fac asta (si imi vine sa mai dorm “un pic” de fiecare data cand aud alarma), dar beneficiile pe care mi le ofera sunt mult prea importante pentru a nu sari din pat…

1. (Oricat de egoist ar suna) am timp (si) pentru mine. In intervalul 5-7 dimineata, sansele de a fi intrerupt sau distras din ceea ce fac sunt foarte mici (spre nule). De asemenea, nu stiu vreun interval mai bun pentru o discutie cu propria persoana, in care sa lamuresc cateva subiecte importante, precum “ce-vreau-eu-de-la-aceasta-viata-si-cum-pot-obtine-asta”.

citeste articol

Despre Andrei

Ma numesc Andrei Rosu si sunt responsabil pentru publicarea articolelor pe care le-ati citit sau le veti citi pe acest blog. In ianuarie 2010 am ales sa imi lansez un jurnal in acest mediu virtual...

CITESTE MAI MULT

Pozele mele

Conferinte

aparitii in mass media