Editia cu numarul 38 a maratonului Alaska Mayor’s – Midnight Sun.
4.400 de alergatori, 4 probe (maraton, semi-maraton, 5.6 mile si cursa de copii de 1.7 mile), 14 tari (noroc cu Romania, altfel erau doar 13 tari – numar cu ghinion pentru americani :)) si interes national maxim – 49 de state americane reprezentate (din totalul de 50; a’lipsit’ doar Delaware)!
479 de alergatori la proba de maraton masculin, 524 la maraton feminin.
Vreme excelenta, cer senin, 10-15 grade la start si 20-25 de grade (Celsius) pe parcursul cursei (ni s-a spus ca pentru prima data dupa multi ani nu a plouat in timpul acestei curse…). A fost primul maraton de oras la care soarele stralucea puternic la ora 5 dimineata, cand ne-am trezit :).
Organizare EXCELENTA (ca la americani…), cu exceptia transportului la locul de start, prima cursa ‘ratand’ sa ne ia de la locul stabilit, autobuzul fiind deja plin cu alergatori, motiv pentru care am asteptat inca 30 de minute urmatoarea cursa si am avut ceva emotii (nu am fi vrut sa ratam startul… :)). Oricum, am folosit jumatatea de ora pentru a ne inclazi…
Mai bine de jumate din traseu a fost trail, cu diferente de nivel mai mari decat ma asteptam si care mi-au dat peste cap planul de a imi imbunatati recordul personal, desi cred ca am facut cea mai buna cursa de pana acum si m-am simtit excelent (sunt sigur ca a contribuit la asta si ‘cantonamentul’ din Himalaya).
Peisaje SUPERBE, traseul trecand prin ‘salbaticia’ Alaskai, prin paduri inconjurate de munti, pe langa lacuri si rauri de unde ma asteptam sa apar dintr-un moment in altul cate un urs cu un peste in gheare :). Ma rog, nu ar fi fost un pericol real, pentru ca nu am fost cel mai lent dintre alergatori :))).
Rezultate. S-a castigat cu 3 ore si 17 minute la feminin si cu 2 ore 30 de minute la masculin (fireste, un kenyan :)), dar timpii sub 3 ore au fost o raritate (doar 8 alergatori). Cei mai ‘lenti’ dintre alergatori au terminat dupa mai bine de 8 ore.
Cat de spre noi, subsemnatul a terminat dupa 3 ore, 58 de minute, 49 de secunde, locul 129 in clasamentul general masculin si locul 24 la categoria noastra de varsta (30-34 ani). Varul meu, Raul, aflat la al doilea maraton din viata lui, dupa cel de luna trecuta de la Toronto si-a imbunatatit recordul personal cu 7 minute (timp final 5 ore, 12 minute, 8 secunde) si s-a clasat pe locul 354 la general si locul 58 la categoria noastra de varsta – un rezultat excelent, avand in vedere dificultatea cursei si faptul ca se antreneaza doar de cateva luni!
Ce ar mai fi de spus (scris)? Am fost impresionat de Leukemia & Lymphoma Society care a fost reprezentata de 850 de alergatori (!), toti imbracati in culoarea asociatiei (mov). Pe tricoul fiecarui alergator era scris si numele pacientului pentru care alerga voluntarul respectiv. De asemenea, la fiecare mila se afla catre un antrenor, reprezentant al asociatiei, care si multi alti voluntari care aplaudau si incurajau alergatorii. Am fost emotionat de o doamna care avea scris pe tricou: „I survived Leukemia„.
Cand am vazut linia de sosire am izbucnit in plans. Nu stiu de ce – probabil ca am realizat ca se apropie momentul pe care l-am visat anul trecut cand am inceput sa planific circuitul 7 continente si pentru care am tras din greu in ultimele 11-12 luni, reusind sa respect programul de antrenament si terminand toate cursele. In continuare, nu imi vine sa cred ca am trait / traiesc toate aceste experiente, probabil ca asta se va intampla de abia cand le voi povesti copiilor si nepotilor…
Era sa uit: administratorii 7 Continents si Grand Slam Club s-au ‘autosesizat’ repede si au postat new entry-ul romanesc pe site-urile lor 🙂
Si ca sa inchei intr-o nota vesela, pe traseu am vazut un copil care tinea in mana un afis pe care scria: „Chuck Norris has never run a marathon!” 🙂
Pe curand!
PS – Oana, te iubesc, esti cea mai minunata sotie!!!
Bravos Fanica taica, felicitari! Si baga mare cu antrenamentul pentru triatlon acuma, nu-i momentul sa faci pauza, n-ai terminat treaba!
Pircus
Multam mult!! Deja am aranjat un curs de crowl + sesiuni zilnice cu bicicleta la varu-miu in Canada, pentru urmatoarele 2 saptamani 🙂 Nu lasam proiectul la intamplare…
Felicitari! Ti-am urmarit in tacere aventura de-a lungul ultimelor maratoane dar acum simt si nevoia sa scriu pentru a te felicita.
Sper ca macar 1% din cei care iti citesc povestirile sa fie inspirati sa isi urmeze visul.
Si sper ca nu te vei opri aici, acesta sa fie doar un prim capitol 🙂
Multumesc mult, Marius!!!… si mult succes in implinirea visurilor tale !! 🙂
Andre
I truly awesome effort to achieve so much in so little time. You are indeed living life to the fullest and inspiring others. I have one continent left myself to run marathons on all 7 continents so looking forward to achieving that goal. I hope one day we will race together again. I will take it easy on you!
Cheers
Matt Crowe (Aussie from Everest!)
Thanks champ!! It was very inspiring meeting you and looking forward to do a running session @ your gym in Sydney!!
Nu-mi vine sa cred ca ai ajuns la final! Parca ieri auzeam la radio ca incepi, si acum, iata, esti la sfarsit. Eu vreau sa-ti multumesc pentru povestile frumoase, pentru pozele frumoase, pentru ca ai participat, pentru ca ai dus cu tine steagul romanesc. Povestesti minunat, in locul tau as scrie o carte, citindu-ti blogul am calatorit impreuna cu tine. Te felicit din toata inima pentru visul tau implinit!
Nici mie nu imi vine sa cred!! :)Totusi, nu e finalul, ci de abia inceputul. Daca am pornit-o pe drumul asta, nu mai exista cale de intoarcere :)))) Referitor la carte, lucrez la ea, sper sa apara pana la sfarsitul anului…
Campionule, ma inclin cu smerenie si respect: In fata ta, a proiectului tocmai incheiat si in fata noului proiect pe care-l incepi.
Nu este cazul de astfel de gesturi, dar multumesc oricum :))))