Menu

Despre alergarea Brasov-Bucuresti.

Postat de Andrei Rosu pe 27 octombrie, 2011

Referitor la alergarea de la Brasov la Bucuresti, ma aflu in fata unei mari necunoscute: nu stiu la ce sa ma astept de la aceasta distanta. Maximul meu istoric de alergare fara oprire este de 100 de kilometri – cursa de anul trecut din Antarctica, pe care as descri-o, in special pe ultimii 20 de km, ca pe mars de zombie. Iar timpul de terminare nu a fost unul spectaculos: aproape 22 de ore… Explicabil, avand in vedere ca ma aflam la primul ultra, pentru care nu ma pregatisem (nu era in plan), iar cu o zi inante alergasem un maraton. Din fericire, au urmat alte ultramaratoane (si o pregatire aferenta), iar rezultatele au fost mai ‘normale’ (de ex. 11 ore si jumatate la ultra trail-ul de 83 de km din Franta, in martie 2011). Chiar si asa, 160 de kilometri (adica vreo 200.000 de pasi :)) reprezinta o mare incercare pentru mine.

Involuntar, am facut cateva comparatii intre cursa din Antarctica si alergarea de la Brasov la Bucuresti. Suprafata de alergare, conditiile meteo, echipamentul, hidratarea, nutritia, logistica, diferenta de nivel, asistenta si sprijin, calitatea aerului, pericolele, pregatirea fizica si psihica, actualizarea blog-ului si multe altele. Iata cateva concluzii (Gabi, multumesc pentru sfaturi!).

Conditiile meteo. Conform diverselor site-uri de prognoza, vremea va fi destul de buna (temperaturi in jur de 10 grade ziua si 1-2 grade noaptea), deci ceva mai cald decat in Antarctica. Totusi, avand in vedere ca la munte vremea se poate inrautati oricand si, in plus, oboseala accentueaza senzatia de frig, o sa pregatesc si haine pentru temperaturi negative.

Suprafata de alergare. Aparent, asfaltul are castig de cauza in fata ghetarului pe care am alergat in Antarctica, dar in realitate va fi o alergare mult mai dificila pentru articulatii, asfaltul fiind mult mai dur (acum o aflu cat de buna a fost cura cu AtroStop :)). De asemenea, multe dintre sosele sunt inclinate spre exterior (pentru curgerea apei), ceea ce afecteaza postura de alergare. Din fericire, sunt cateva portiuni in care pot alerga pe trotuar.

Echipamentul. In cazul in care nu voi avea parte de ploaie, lapovita, ninsoare si /sau frig extrem, voi putea alerga intr-un echipament mult mai usor (probabil maxim 2 kilograme in loc de 4-5). Si, pentru ca prietenii, colegii si rudele s-au hotarat sa nu ma lase singur „in jungla de pe DN1” (multumesc George, Ema, Alex, Cristi, Liviu, Victor!!), voi reduce drastic cantitatea de lucruri pe care le voi transporta in rucsac, lasandu-le pe restul in masinile lor.

Diferenta de nivel. Aproape zero in Antarctica. De la Brasov la Predeal este ceva de urcat si cred ca gestionarea primilor kilometri va fi cheia acestei alergari. Va trebui sa imi conserv foarte bine energia pentru coborarea de zeci de kilometri care urmeaza dupa Predeal. Din afara, coborarile suna foarte bine, dar experientele anterioare mi-au dovedit contrariul, gambele protestand cu mare vehementa…

Pregatirea. Fizic, ma simt foarte bine. Dupa alergarea ultimului ultra din acest an, cel din Canada (in iulie), am continuat antrenamentele si le-am diversificat (bicicleta, inot). Alerg in continuare intre 50 si 70 de kilometri pe saptamana, dar am modificat tipul antrenamentelor, lungindu-le durata (ma trezesc la 4 in loc de 5 :)) si incluzand intervale de mers alert. Obiectivul meu este de a castiga anduranta, astfel incat sa fac fata cu succes celor 30-35 de ore de efort fizic continuu la Double Iron din 2013. Cat de bine stau cu psihicul o sa aflu, cu siguranta, pe la kilometrul 120… :). Comparativ cu Antarctica, unde am avut lumina 24 de ore din 24, alergarea dinspre Brasov va presupune 11-12 ore de intuneric. Antrenamentele mele de alergare sunt in intervalul 4-7 dimineata, iar ultimele 2 luni (cand soarele rasare din ce in ce mai tarziu) m-au ajutat pe deplin sa ma obisnuiesc cu bezna. In plus, mizez pe voi sa imi dati sms-uri de incurajare pe timpul cursei! Am luat o cartela pe care o voi folosi special pentru aceasta alergare, numarul este 0737.548.736 (sper sa nu va suparati ca nu public pe blog numarul pe care il folosesc in mod curent, dar este telefon de serviciu si nu stiu daca am voie… :))

Hidratarea, nutritia, suplimentele. La hidratare, calculul este destul de simplu. La concursuri consum in jur de 400 de ml / ora. Alergarea de la Brasov la Bucuresti ar trebui sa dureze 27-28 de ore, deci voi avea nevoie de 12 litri de apa. Cam atat am folosit si la cursa din Antarctica,  dar acolo consumul a fost ceva mai mare, din cauza deshidratarii provocate de temperatura scazuta (in jur de -20, -25 C). Mancarea va fi bazata in special pe alimente alcaline (salate de legume, fructe, samburi de migdale etc.), suplimentate cu isotonice, geluri si batoane energizante, electroliti, multivitamine, antioxidanti si alcalinizatori.

Calitatea aerului. Lasand la o parte comparatia (inutila :)) la acest capitol cu Antarctica, noxele de pe DN1 pot constitui o problema pentru alergatori, mai ales la alergarile lungi. Din experiente anterioare pe DN1 (antrenamente de alergare sau bicicleta) am invatat un truc: sa ma pozitionez pe partea drumului dinspre care bate vantul (in cazul fericit in care este vant din lateral). Astfel, respir aerul venit dinspre padure in loc sa il inhalez pe cel venit dinspre autovehicule…

Pericole. In Antarctica ma temeam de crevase (cursa a avut loc pe un ghetar gros de 600 de metri…). Aici, marea provocare va fi sa evit haitele de caini. Sau sa ma imprietenesc cu ei (o sa iau o punguta de mancare uscata de la Pet Shop :)). Desi am avut caini la casa parinteasca, am in continuare emotii cand trec pe langa caini (si, fireste, ei simt asta… :)). Un element la care va trebui sa fiu atent va fi vizibilitatea, vesta reflectorizanta reprezentand un accesoriu obligatoriu.

Actualizarea blogului. Nu stiu in ce masura voi putea face asta, dar am in plan sa ii rasplatesc pe donatorii Hospice cu informatii si poze in timp real, oferite pe parcursul alergarii. O sa revin cu detalii…

Cam atat pentru astazi, pe curand!

Scrie un comentariu

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (18)

18 răspunsuri la “Despre alergarea Brasov-Bucuresti.”

  1. pircu spune:

    iti dai seama, dupa ce ai facut 100 de borne, iti spui : ” un fleac, mai am un maraton si jumate in fata…”. dar cred c-o sa ajungi la Baneasa daca nu te lasa suspensiile. multa bafta. era sa uit, cand treci prin orasul meu care e de fapt un sat, daca vrei spune-mi pe la ce ora, si dau un telefon sa iasa cineva c-o galeata de apa la tine pe DN1. sau cu un pat. ok? pe curand Fanica

  2. cernat danut spune:

    mult mult succes si bafta …daca nu aveam maratonul de la torino de alergat ma bagam si eu in hora ….iti doresc sa reusesti …noroc bun

  3. Oana V spune:

    Gestul tau este nu numai curajos, cat si admirabil. Sper sa reusesti cu brio, desi sunt sigura ca la cat te pregatesti si te documentezi, daca te vei mobiliza psihic…nimic nu iti va sta in cale!
    Mi-am notat numarul de cartela, deci asteapta-te la sms-uri! 🙂
    Bafta multa!
    Oana

  4. Hadrian spune:

    Daca alergai in weekend te-as fi insotit si eu pana in Predeal, eu locuind in Brasov (ex-coleg cu varul Liviu). In schimb ma voi gandi la tine si iti urez mult succes. Proiectul tau imi place foarte mult. Pe la mijlocul lui noiembrie voi iesi si o eu la o isprava asemenatoare, dar pe o distanta mai mica, Rupea – Sighisoara ca. 60 km, intentionand sa ajung treptat la distanta completa Brasov – Sighisoara, de la casa mea la casa socrilor.
    Ai uitat de un pericol! Radarele de pe DN1 🙂 Dar in tot raul si un bine: macar asa faci rost de poze oficiale intr-o cursa neoficiala 🙂
    Multa bafta si spor(t) la treaba!
    Hadrian

  5. honoria spune:

    pt un couch potato ca mine ceea ce faci este absolut incredibil…din „pacate” este si „inspirational”:-)) dupa ce am citit cate ceva despre tine, despre ce ai facut, inclusiv acest post naucitor (repet, din perspectiva unei persoane a carei pozitie naturala a corpului a este cea de „sitting”) mi-a incoltit o energie subita si o dorinta bizara de „a o lua la fuga”:-)…plus ca dintr-o data canapeaua nu mi se mai pare atat de friendly.
    Felicitari pt initiativa, ambitie si curaj! Mult succes pe DN1!

  6. Hadrian spune:

    Salve Andrei! Mi-am pus intrebarea cum rezolvi pe termen lung problema somnului daca te trezesti la 4 pentru a alerga. Eu am incercat ambele variante, alergatul dimineata devreme, de la ora 5 sau seara dupa ce se culca fetitele, intre 22 si 24. Am supravietuit in ambele variante 🙂 dar am simtit ca se aduna oboseala pe parcurs. De regula simt daca am dormit suficient in functie de cat de usor sau greu ma trezesc iar 8 ore de somn sunt limita mea pentru a nu intra in deficit de somn.
    Momentan alerg de la serviciu spre casa dar curand va trebui sa imi culeg fetita de la gradinita si caut o noua fereastra de timp (care sa nu se suprapuna cu timpul alocat familiei). As reveni la alergarea de dimineata dar ce ma fac cu somnul? Tu cum reusesti sa dormi suficient trezindu-te asa devreme? Ai vreun sfat bun pentru somn sau ai pile la Mos Ene? 🙂

    • andreirosu spune:

      Salve! De regula, ma bag in pat in jur de 10, deci prin 6-7 ore de somn de calitate. Nu mananc dupa ora 18-19 si nu fac sport seara (cu exceptia celor 2 sedinte pe saptamana de inot, dar car emia degraba sunt relaxante…), pentru a evita un somn agitat. Nu ma trezesc zilnic la 4, ci doar de 4 ori pe saptamana. In rest, in jur de 5, 5.30 (nu ca as vrea neaprat, dar s-a obisnuit organismul). Cand simti ca ai un mega deficit de somn aranjeaza cu familia sa te lase sa te culci intr-o seara pe la 8.30, te refaci instant 🙂

  7. Hadrian spune:

    Multam de sfaturi! Succes la ultimele pregatiri si mai ales succes in Ziua Z … si noaptea care va urma!

  8. annuska spune:

    Iti doresc mult succes! Este un gest foarte curajos!

  9. […] vă invită să alergați alături de el și explică în detaliu tot ce trebuie să știți despre această […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *