Alergarea luuunga (sa imi ajunga! :)) de la Brasov la Bucuresti mi-a dat ocazia sa ma gandesc la o multime de locuri vizitate si intamplari petrecute pe parcursul calatoriilor mele din 2010 incoace, pe cele 7 continente si la Polul Nord. Am facut un top al celor mai „vii” amintiri…
20. Ascultarea unor melodii romanesti la posturi de radio sau in locuri publice din strainatate. De cand cu boom-ul O-zone, nu cred ca mai este o surpriza pentru noi sa auzim prin lume melodii facute in Romania (Morandi, Inna, Akcent,Play & Win, Andreea Banica, Mihai Trastariu, Paul Panait, Naguale, Edward Maya, David Deejay feat. Dony etc.). Daca pana nu demult eram asociati cu numele lui Nicolae Ceausescu sau, in cazuri mai fericite, cu cel al unor sportivi precum Gheorghe Hagi, Nadia Comaneci sau Ilie Nastase, iata ca ne facem usor-usor un loc in lume si cu muzica dance-pop. Poate vom fi o urmatoare Suedia si vom avea o adevarata industrie muzicala de export… Daca noi avem o parere proasta despre muzica romaneasca, strainii au ceva mai putine prejudecati si, personal, am fost surprins sa aud un brazilian cantand in limba romana (in Antarctica!) sau un DJ iordanian laudand sound-ul nostru dance…
19. Calatoria la Wadi Rum (Iordania). La doar cateva saptamani dupa ce facusem cunostinta cu desertul, in Sahara, Ultra maratonul Marii Moarte mi-a prilejuit o noua incursiune in zone desertice, de aceasta data in Iordania. O surpriza placuta a fost Wadi Rum („Valea Lunii”), un canion desprins, parca, din basmele orientale…
18. Vantul katabatic din Antarctica. Despre Antarctica as putea scrie sau povesti zile intregi si, cu siguranta, veti mai regasi in topul meu amintiri de pe cel mai rece continent! Una dintre imaginile care mi-au ramas adanc intiparite in minte este cea a zapezii (de consistenta nisipului) ridicate de vant la doar 1-2 metri inaltime si purtate cu viteza ametitoare, creand iluzia unei avalanse sau a unui tsunami care se revarsa peste muntii uriasi…
17. Condusul pe 7 continente, inclusiv a unei masini cu volanul pe dreapta. Atunci cand alergi pe fiecare continent este pacat sa nu te folosesti de ocazie pentru a deveni unul dintre putinii oameni din lume (poate singurul :)) care au condus un vehicul in cele 7 colturi ale lumii… Daca Europa era bifata de vreo 15 ani, plimbandu-ma cu masina si cu scuterul, in Africa am avut ocazia de a conduce o masina cu volanul pe dreapta (premiera pentru mine), in Antarctica un snowmobile, in America de Nord masina varului meu Raul, in America de Sud masina inchiriata in Chile, pentru a ajunge de la Santiago de Chile la Vina del Mar, in Asia o masina de golf (cred ca asa se numeste), intr-un complex hotelier de la Marea Moarta si un motor rickshaw in New Delhi. In Australia m-am plimbat cu o bicicleta, iar in Noua Zeelanda urmeaza sa conduc o masina, ca sa inchei lista vehiculelor motorizate…
16. WC-ul polar. La Polul Nord am stat intr-o baza ruseasca, singura din zona (Camp Barneo). Chiar daca am avut parte de un ‘sejur’ destul de confortabil (corturi partial incalzite, mancare gatita, etc.), partea cea mai ‘traumatizanta’ a acestei experiente a fost, indiscutabil, ‘toaleta’ arctica, respectiv un butoi infipt in calota glaciara, sub cerul liber. Imaginati-va (dar nu prea mult :)) ce inseamna sa folosesti aceasta toaleta in conditiile unei temperaturi care variaza intre -20 si -40 C si a unui vant care sufla cu 50-60 km / ora! (evident, nu am vazut pe nimeni citind reviste…). Din respect pentru cei care au stomacul sensibil, m-am abtinut de la publicarea unui filmulet despre acest subiect (sau prim-planuri), dar cred ca poza este destul de elocventa…
I like it! Thank you. here i dedicate fo ryou: „Happiness is essentially a state of going somewhere wholeheartedly, one-directionally, without regret or reservation.”
— W.H. Sheldon
that’s right!!! 🙂
foarte traumatizanta ultima poza 😀
dar in afara de asta, sunt sigura ca amintirile frumoase sunt mult mai numeroase:)
felicitari, Andrei!
:)))))
Mi-a plăcut cap./Condusul pe 7 continente/ şi în Asia ceea ce ai numit „maşină de golf”, dat fiind că vorbeai de un complex hotelier – sigur era un simpatic /buggy/ aşa cum am întâlnit şi eu în Arhipelagul Grenadine, Ins.Palmierilor, unde cei potenţi financiar, fugind de Barbados mult prea aglomerat în ultimul timp, preferă să închirieze pe perioada unui binemeritat sejur o căsuţă sau chiar să cumpere o proprietate pe această insulă, unde stai liniştit în hamac…sau cei pasionaţi de scufundări, împreună cu familia&prietenii, se bucură de frumuseţea vieţii!
Wow, aceeasi surpriza am avut-o din partea unui islandez. Eram in autocar spre Reykjavik cand a inceput sa cante melodia de la O-zone 🙂 nici nu stia ca e in romana!
🙂