In articolul precedent va povesteam despre o premiera pe care urma sa o am azi: primul workshop organizat la 6 dimineata. Find o premiera pentru subsemnatul (si, in acelasi timp, cred ca si pentru Romania :)), nu stiam daca vor exista participanti. Impedimentul nu ar fi fost taxa de participare, locatia, catering-ul etc., ci ora de incepere. Totusi, am fost optimist si nu mi-am luat la mine echipamentul de alergat (ca backup pentru un eventual workshop cu me, myself and I :)).
Spre surpriza (si bucuria mea), a fost un atelier reusit si cu public mult mai numeros decat ma asteptam (31 de participanti, conform numaratoarei organizatorilor; poza de mai jos este facuta la final, pe la 8, cand cativa participanti plecasera – pentru a ajunge la timp la serviciu…). Despre ce s-a discutat? Tema majora a fost schimbarea, respectiv: cum sa ‘implementam’ in viata noastra obiceiuri (mai) bune, care sa ne ajute sa ne atingem obiectivele si sa ne indeplinim visele. O sa revin cu imagini (cei care au venit la workshop au fost draguti si au acceptat filmarea intalnirii noastre…).
Multumesc tuturor participantilor! Le doresc mult, mult succes in tot ceea ce vor planifica sa se intample de acum incolo si sper ca intalnirea noastra de azi sa contribuie macar 0.01% la realizarea viselor fiecaruia dintre noi :); Multumiri echipei Incubator 107, care ne-a facut sa ne simtim ca acasa in mansarda lor extrem de primitoare (va invit sa le faceti o vizita, participand la evenimentele lor viitoare, o sa va placa…
Si, evident, multumiri celor care citesc acest blog 🙂
PS – La multi ani, tata!! (fara tine, cu siguranta nu as fi fost astazi aici :))
Bravo Andrei!!! interesanta idee… as fi venit si eu, insa niste probleme medicale m-au impiedicat….
sper ca nu e ceva grav 🙁
felicitari pentru ceea ce faci… am aflat de atelierul tau,acum… adica dupa… spor in contiunare… nusa bugeac
Multumesc mult 🙂
Fanica stiu ca iubesti natura mea discordanta si-ti dau dreptate!
sunt certat cu trezitul cu noaptea-n cap,
cu planificarea, cu ordinea si disciplina,
cu treburile auto-impuse sau impuse,
cu munca, cu productivitatea,
cu reuniunile de orice tip,
cu discutiile fara noima de revelion, cu revelionul insusi si orice soi de serbare in familie,
cu moliftul plin de beteala,
cu cartierul Primaverii (cea mai mare cloaca din istoria omenirii),
cu anarhismul sau cu extremismul ambiant,
cu socrii,
cu orice tip de guru, de filosofie, de directie,
cu ecologia, cu patriotismul,
cu rasistii, cu iubitorii de animale, cu vanatorii, cu amatorii de tir,
cu varza cu capra si cu lupul,
sunt certat cu timpul, vreau sa zic cu ora si secunda si ce mai decurge, sunt la cutite cu supa de galusti, cu gospodinele bigudate,
cu fostii comunisti sunt la cutite,
si cu securistii care tin PIB-ul Romaniei in buzunar,
ma impac prost cu orele de religie unde copiii buimaci zic tatal nostru,
cu oamenii fericiti,
cu ziarele de opinie sau cu tabloidele slinoase,
mi-e sila de diaspora si de semenii mei cei cu apucaturi gregare in functie de ceva (fie si de marca de pantofi),
dar ma-nteleg de minune cu vinul bun frantuzesc,
cu cursele de cai,
cu boxul la tv,
cu comicii care rad de romani la posturile straine de radio,
cu romanii care rad de ei insisi,
cu deriziunea la patru ace,
cu berea calda la pachet de sase,
cu femeile cu picioare frumoase fara maniere,
sunt frate cu codrul ca nu pune intrebari, ca nu caraie, cu campia ca nu te obliga la efort, cu vara ca nu-i ca iarna,
cu smogul ca nu te lasa la greu,
sunt frate cu alcoolicii anonimi,
cu visurile chiar daca nu se realizeaza toate,
cu poezia daca vine din maruntaie,
cu babele care blesteama si oamenii fara opinii,
cu orice dezradacinat imi bate la usa,
cu o anumita idee despre umanitate daca ramane discreta.
dar in rest, esti ok, nu? :)))
ce e-n rest, te-ntreb eu? alergatul, tema comuna?
azi ma gandesc cu groaza sa alerg nitel, totusi, dupa doua zile de ghiftuiala. suiera furtuna peste oras. poate am povestit asta dar nu conteaza. ultima data alergam si ascultam la radio, era la crepuscul. iti dau dreptate ca te mai scapa de monotonie ascultatul. cum era insa o emisiune interesanta, n-am vazut o bucata de trotuar mai ridicata si am cazut gramada. nu prabusire artistica, gen tumba de gimnastica la cal cu manere, ci pravalire neputincioasa, in panica, aoleu aoleu, o mana sub mine, picioarele nod, cumva intr-o parte, fata schimonosita, aidoma armasarului in Guernica. m-am ridicat, m-am scuturat, am evaluat stricaciunile. aveam o suba groasa care a amortizat oarecum dar dintr-o palma tasnea sange, vermorel, ceva demn de Kill Bill. privind in jur am realizat ca nu stiu cum am ajuns in locul ala. probabil ar trebui sa ascult ceva care sa nu-mi rapeasca prea mult din concentrare, cantece de adormit pruncii sau ciripit de cintezoi. in fine, pe langa mine masinile incetineau, unii radeau cu batjocura altii ma cercetau speriati, nu cumva omul o fi primit un proiectil sau o fi fost atins de vreo criza stranie? m-am intimidat si-am luat-o la sanatoasa pe niste strazi limitrofe dar pana acasa aveam impresia ca tot orasul rade de mine. sase kilometri de criza paranoida de orgoliu. ca orgoliul te face sa te gandesti cum te vede lumea. si credeam ca n-am amor propriu. poate ma descurc mai bine azi pe furtuna, iti dau de stire.
Dragă Andrei, comentariul meu nu are leg.cu atelierul de dimineaţă, dar am ales această cale să te anunţ că te rog să nu mai trimiţi email pe adresa nndkp../ptr.că un nostim hacker mi-a „violat” contrasena/sp.şi înc.de ieri sesizarea mea face obiectul unei anchete, iar hackerului-sportiv amator/care este unul dintre cititorii acestui blog/ îi comunic „abia aştept să-ţi văd faţa”. Andrei îţi voi aduce la cunoştinţă, cât de curând, adresa valabilă. O zi frumoasă tuturor!
Desigur. Imi pare rau pentru cele intamplate 🙁
Bravo, Andrei! Wonderful initiative. I think it will be worth to be regular.
Bravi, Incubaotr107! Admirations!
M-am gandit si eu la asta, mai ales ca vinerea, de regula, nu ma antrenez…