S-a incheiat 1000 km Balkan Challenge 2012. De fapt, s-a terminat doar efortul fizic (cele 3 zile de pedalat si cele 7 de alergare), dar continua strangerea de fonduri – puteti face donatii pana la sfarsitul lunii noiembrie. Am reusit sa depasim cota 5.000 euro pana acum si speram sa atingem si borna 10.000 in urmatoarele 10 zile. Ar fi fantastic, mai ales ca sumele stranse vor fi dublate! Asadar, hai cu cardul… 🙂
Cum a fost ultima etapa de alergare? La 6 dimineata eram in zona Arcului de Triumf, unde un microbuz al Rompetrol a luat participantii la aceasta ultima incercare (multumim Rompetrol pentru ca ne-a luat si pe noi :)). Destinatia: Daia, undeva langa Giurgiu, la 60 de kilometri distanta de finish. Am ajuns acolo in jurul orei 7.30 si, in curand, i-am intalnit pe eroii ultimelor zile, care parcursesera in alergare – integral sau partial – drumul de la Sofia. Surprinzator, toti erau intr-o stare fizica si, mai ales, psihica excelenta. La ora 8 s-a dat startul si…am pornit. Strategia cursei, foarte simpla si productiva: alergare in ritm scazut (7-8 km/ora) si scurte pauze, la fiecare 5 km. A fost, evident, strategia castigatoare pentru o astfel de curse. De fapt, in afara distantei foarte mari pe care o preuspune orice ultra maraton, marea provocare este de a ne infrana dorinta de a alerga rapid. Ce a urmat a fost desprins, parca, din Forrest Gump: pe masura ce ne apropiam de Bucuresti, grupul de alergatori se tot marea, astfel incat finish-ul ne-a gasit intr-o formula de 40-50 de persoane (versus 14-15, cate erau la startul din Daia), inclusiv Oana, sotia mea :). Am fost impresionat de dorinta unora dintre participanti de a isi depasi limitele; au fost alergatori care au parcurs 40-50 de km, desi performanta lor anterioara era de 20 sau chiar 5 km! Deci, se pare ca alergatul incet, in grup si cu o motivatie puternica face minuni…
Pe la 16.30 La 17.30 (conform planului) am ajuns la finish, respectiv la locul din care se daduse startul in urma cu 10 zile. Spre bucuria noastra, am fost intampinati de colegi, rude si prieteni, care au facut o atmosfera asemanatoare competitiilor mari! A urmat discursul emotionant al colegului meu Stan (singurul care a parcurs toti cei 1000 de km), aflat in mijlocul trairii unei experiente transcedentale. Apoi, plantarea a doi arbori, un metasequoia si un ginkgo biloba, care ne vor aminti pentru multa vreme de aceasta experienta minunata pe care, asa cum am mai scris, intentionez sa o repet in 2013…
Inca o data, multumiri tuturor celor implicati in acest eveniment si, fireste, tuturor celor care ne-au sustinut cauzele, donand! O saptamana minunata!!
5 km si apoi salt direct la 40 km… omul ala trebuia sa faca armata la profesionisti ! Respect. Si evident, felicitari finalistilor si mai ales organizatorilor !
multumim 🙂