Cum arata o zi din viata mea.

Facebook

Twitter

Linkedin

email

Dupa semi-maratonul Bucuresti am primit un e-mail de la un alergator & cititor al acestui blog (multumesc, Daniel!), din care redau un pasaj: Am o rugaminte, pentru un viitor articol, sa ne spui cum decurge o zi sau o saptamana normala din viata ta. Sunt foarte curios cum dozezi si cum organizezi timpul pentru serviciu, timpul pentru familie, timpul pentru antrenament si timpul pentru odihna. Si, pentru ca imi doresc ca acest blog sa nu fie doar un  simplu jurnal personal, ma bucur sa primesc astfel de mesaje si sa adaptez continutul articolelor la ceea ce doriti sa aflati. Nu le stiu pe toate, dar orice subiect pentru care nu sunt pregatit imi da ocazia unei cautari pe net si, de multe ori, a testarii in ‘viata reala’ – ceea ce, in mod firesc, ma ajuta sa ma deazvolt. Deci, va multumesc! 🙂

In cazul sugestiei de mai sus, misiunea mea este mai simpla, pentru ca nu este necesar un research, ci doar sa va povestesc…cum arata o zi din viata mea. Mai intai de toate, nu cred ca exista diferente semnificative intre programul meu si cel al altor oameni, mai mult sau mai putin ‘corporatisti’ – si, probabil, tocmai din acest motiv, nu am aprofundat acest subiect pana acum. Probabil ca enumerarea asta va suna cunoscut: somnul, nutritia, copiii, casnicia, cariera, antrenamentele, cititul, scrisul, blogul etc. Ceea ce difera fata de ceea ce faceam in urma cu 3-4 ani este, cu siguranta, o (mult) mai buna organizare, care ma ajuta sa repartizez mai bine cele 24 de ore pe zi primite in mod democratic la nastere… 🙂

Pentru a fi cat mai aproape de ceea ce m-a rugat Daniel sa scriu, am sa incep cu odihna. Dorm 6-7 ore pe noapte, ceea nu difera de ceea ce se intampla in viata mea ‘de dinainte’. DAR am schimbat intervalul de somn (de exemplu 22-05 in loc de 24-07) si calitatea somnului – in afara de faptul ca prind celebrul ‘somn profund’, mi-am taiat de pe lista obiceiuri precum privitul la tv, berile si mancatul inainte de culcare (pe vremuri, masa mea principala era pe la 10-11 seara). Alta viata! Pentru amuzament, am folosit ceasul cu heart rate pentru a imi monitoriza pulsul cateva nopti la rand. Fiind in concediu, mi-am permis luxul de a ma culca ceva mai tarziu decat de obicei si am comparat evolutia pulsului in doua situatii: culcat la ora 24.00, dupa ce mancasem ultima masa la 22.00, respectiv culcat la ora 22.00, dupa o cina luata la ora 18.00. Diferente enorme! In primul caz, pulsul meu arata ca la seismograf (cu varfuri de 80-90 bpm), iar in al doilea caz am crezut ca s-a defectat ceasul: dupa 15 minute de puls variabil (probabil pana am adormit), a urmat un puls lin, in zona 35-45 bpm.

Antrenamentele. Pentru a fi 100% sigur ca se intampla, incep ziua cu ele. De cele mai multe ori, am doua antrenamente pe zi: bicicleta + alergare, inot + bicicleta sau inot + alergare. In perioade pre-competitionale ma trezesc mai devreme in weekend-uri (3 sau 4 dimineata), pentru long run-uri, long ride-uri si/sau long swim-uri. Ce am invatat in acesti 3 ani de antrenamente a fost sa imi pregatesc din seara de dinainte tot ce am nevoie: echipament, nutritie, hidratare, iPod, ceas, plan de antrenament etc., astfel incat sa nu trezesc toata casa si, in plus, sa nu pierd timpul orbecaind dupa lucruri pe care creierul le poate gasi mai repede seara.

Cariera. Ma declar intraprenor convins. Adica, un antreprenor in cadrul unei corporatii. Pe scurt, in afara ‘fisei postului’, propun proiecte de impact pentru companie si le duc la bun sfarsit. Daca maine s-ar externaliza toate job-urile din compania in care lucrez, sunt sigur ca prima alegere pentru tipul de activitati si proiecte pe care le fac in prezent ar fi ‘Andrei Rosu PFA’… 🙂 Dupa 12 ani de ‘corporatie’ ar fi trist sa astept sa vina cineva si sa ma ‘puna la treaba’ sau sa ‘traga de mine’ pentru a produce niste rezultate. Mi-am facut obiceiul ca inainte de fiecare potential proiect sa imi adresez intrebari precum: va fi un proiect WOW? ce impact va avea? am resursele necesare pentru a il duce la bun sfarsit? etc. In plus, am devenit un ‘evanghelist’ al productivitatii si al time management-ului. Daca 20% din efort (plus timp si alte resurse) genereaza 80% din rezultate, merita sa descoperim si sa ne concentram pe cei 20%. Si, ca sa ajung la sport, am invatat sa capitalizez perioada diminetii, de dupa antrenament (intervalul 8-11), cand creierul este extrem de activ si se poate concentra pe proiectele dificile. Fara amanari, fara haos pe birou (dupa cum vedeti in poza, am pe birou doar halba cu apa :)) si in Inbox (de ani de zile il am ZERO la finalul zilei, transformand mail-urile importante in task-uri puse in Calendar), fara timpi morti si stres inutil. Evident,  toate aceste ‘instrumente’ de gestionare a timpului si a proiectelor ma ajuta enorm si in viata personala, fie ca este vorba despre organizarea de evenimente (de ex. Transmaraton) sau de asigura copiilor mei o agenda cat mai plina, astfel incat sa nu ii abandonam in fata tv-ului. Ceea ce punem in agenda (calendar) are sanse foarte mari sa se intample; in caz contrar, ramane la nivel de fantezie (mi-ar placea sa…).

Blogul, scrisul, social media. Daca ma intrebati ‘cum de esti tot timpul pe net’; ei bine, in afara unei foarte bune organizari (de exemplu, pauza de 5 minute la fiecare ora, pentru a mai ‘scana’ facebook-ul si alte medii), exista in ziua de azi o multime de aplicatii (HootSuite, Postling etc.) care ne fac viata mai usoara (adica mai simpla :)). Apoi, exista pauza de masa sau alte pauze pe care le putem folosi pierzand timpul, sau investindu–l.

Familia. Am lasat intentionat la sfarsit acest ‘capitol’, desi este cel mai important pentru mine, si voi termina acest articol cu ceea ce se intampla – in mod cronologic – in a doua jumatate a unei zile din viata mea. Ajung acasa inainte de ora 18.00 (comparativ cu 19.30 – 20.00 acum 3-4 ani), tocmai la timp pentru cina. Apoi, iesim in parc sau avem alte activitati care presupun sa fim impreuna. Citeam un studiu din SUA si am aflat ca, in anii ’50, un tata petrecea zilnic alaturi de copiii sai aproximativ o ora. In prezent, acest timp s-a redus la… 7 minute! Sunt un mare fan al productivitatii americane, dar nu am de gand sa sacrific inutil cea mai frumoasa perioada din viata unui parinte si cea mai critica pentru dezvoltarea caracterului si personalitatii copiilor. Deci, cu mici exceptii, dupa-amiezile sunt rezervate pentru joaca :). De aceea, daca vreti sa ne intalnim, sa discutam, sa alergam etc., cea mai buna perioada a zilei in care putem face asta este intervalul 5-7 dimineata…

La final, sa vorbesc si despre hobby-uri. Am fost intrebat care sunt hobby-urile tale? Nu (mai) am asa ceva, pentru ca mi-am transformat toate pasiunile in stil de viata. Adica, le-am pus in agenda… 🙂 

Va doresc un weekend excelent. Sa fiti cat mai matinali si sa lucrati la visele voastre, adica la un context viitor in care va vedeti devenind, facand si/sau avand altceva decat in prezent. Sau facand lucrurile altcumva. Este foarte simplu si, oricat de invechit ar suna… daca eu pot, poate oricine!

Articol scris in pauza de masa 🙂

Facebook

Twitter

Linkedin

email

Scrie un comentariu