Menu

Povestea semimaratonului B-2014.

Postat de Andrei Rosu pe 20 mai, 2014

Dupa mini-dezastrul personal de la editia 2013 a semimaratonului Bucuresti, primul gand pe care l-am avut inaintea cursei de duminica a fost sa evit repetarea greselilor facute anul trecut.

3In primul rand, mi-am alocat suficient timp de recuperare dupa cursele anterioare (Semimaratonul BV si Wings For Life World Run). In al doilea rand, am ales un obiectiv realizabil (sub 1h 30m), in linie cu forma mea fizica, timpii de la antrenamente, conditiile meteo (cursa incepea la 8.30, deci evitam caldura din 2013) etc.

Apoi, am decis sa merg pe ‘mana’ pacemaker-ilor, asigurandu-ma ca voi mentine un ritm constant. Una dintre greselile pe care le fac frecvent la cursele de viteza este ca incep prea repede, alergand primul kilometru cu 20-30 de secunde sub timpul propus, ceea ce afecteaza performanta ulterioara.

2Nu in ultimul rand, am mancat mai devreme decat de obicei (i-am urmat sfaturile lui Serban Damian), am purtat niste pantofi de alergare mai ‘light’ cu vreo 80 de grame decat cei din 2013 (Wave Rider-ii mi se potrivesc perfect!!), am alocat timp suplimentar incalzirii si stretching-ului si mi-am plasat ‘strategic’ (la fiecare 5 km) cate o sticla cu mixul meu preferat de la Isostar (isotonic + energy gel +  electroliti).

alexEmotiile noastre au inceput de sambata, cand Alex a alergat in cursa copiilor :). Era pentru prima data cand il lasam ‘neinsotit’ in cursa si nu eram prea siguri daca asta il va speria / stresa in vreun fel. Dar a fost bine – Alex s-a simtit excelent, avand un regret: ca traseul a fost prea scurt… :).

33Revenind la cursa de duminica, atat eu cat si Oana aveam in plan cate un record personal: Oana sub 2h 15m, eu sub 1h 30m. Ne-am pozitionat la start langa pacemaker-ii respectivi si… am pornit! Primii 5-6 kilometri au trecut extrem de repede, mai ales ca in grupul de alergatori de ‘sub 1h 30m’ l-am avut alaturi si pe Bogdan, alaturi de care alergasem si la Wings For Life World Run. Ca si anul trecut, prima ‘borna’ psihologica a fost Arena Nationala, unde absenta umbrei si tenperatura in crestere m-au facut sa ma intreb daca ma voi ‘taia’ ca anul trecut.

4Din fericire, cei 3 pacemakeri (Daniel, Florin si Andrei) au ‘tras’ de noi si ne-au incurajat – mii de multumiri!! :). Pe masura ce ne apropiam Calea Victoriei, imi verificam pulsul si ma intrebam daca voi reusi sa pastrez ritmul pe portiunea ‘adorabila’ de urcare, mai ales ca pacemaker-ii ne-au avertizat: „nu incetinim pe urcare!”. Cei 3-400 de metri de urcare au reprezentat – pentru mine – portiunea cea mai dificila a cursei, simtindu-ma ca la intervalele de 3.20 m/km :). Dar gandul ca urmeaza o coborare…m-a ajutat sa strang din dinti si sa pastrez ritmul de 4.13-4.14 impus de „iepuri” :).

Ultimii 3-4 kilometri au fost un mix intre „Yuuu-huuu, o sa reusesc!” si „Aoleo, dar greu mai trec kilometrii astia!”. La kilometrul 20 pacemaker-ii ne-au spus (celor 3 ramasi alaturi de ei, din grupul initial de 10-12 :)): „Gata, acum puteti sa o luati inainte si sa fortati un sub-1h29m!”. Hahaha, ce gluma buna…  – nici daca eram fugarit de 10 caini ‘comunitari’ nu as mai fi putut alerga sub 4 min / km :). Totusi, am reusit sa iau un pic de avans, pe ultimii 2-300 de metri (mi-am imaginat ca sunt la olimpiada si ‘lupt’ pentru un loc pe podium :)).

Cu 100 de metri inainte de final am vazut tabela cu timpi, care tocmai depasise 1h 29m si m-am panicat un pic, avand impresia ca secundele vor trece mai repede decat imi propusesem… 🙂 Dar finalul m-a gasit undeva pe la 1.29.30 si intr-o veselie maxima! A urmat o plimbare de vreo 5-10 minute, pentru a imi reveni si pentru a evita febra musculara, apoi Isostar Reload-ul, o banana si multa apa :). Ceva mai tarziu, a venit si a doua veste buna din ziua respectiva: 2.08 pentru Oana!

Nu mai lungesc povestea, ma opresc aici – nu inainte de a imi exprima satisfactia pentru numarul din ce in ce mai mare de alergatori prezenti la acest eveniment. Sper sa ne revedem cu totii in toamna, la MIB… 🙂

O zi fructuoasa!

Untitled

 

 

Scrie un comentariu

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (8)

8 răspunsuri la “Povestea semimaratonului B-2014.”

  1. Ai alergat ceas! Felicitări!

  2. Mihnea spune:

    Da, bravo
    La MIB voi incerca si eu sa ma tin de pacemakeri. Tintesc spre un (magic pentru mine, banal pentru tine probabil, Andrei 🙂 ) sub 4 ore…
    ce sugerezi? Sa ma antrenez pentru 3:45 ca sa reusesc sub 4, sau sa am antrenez pentru dub 4 direct?

    Multumesc! 🙂

  3. Alina spune:

    Felicitari! Eu am alergat cursa de 10,5km si a fost prima participare la o competitie de genul asta, dupa Crosul Padurii de anul acesta. Am realizat cu ocazia asta ce mare diferenta este intre a alerga dimineata pe racoare in parc si a alerga la ora 12 in oras. Am scos 66 minute ceea ce pentru mine e un timp bun, avand in vedere ca am inceput sa alerg abia de cateva luni si am 39 ani. Oricum, faptul ca temperatura ridicata si urcarea de pe Calea Victoriei reprezinta o provocare chiar si pentru un profesionist ca tine, m-a facut sa ma simt mult mai bine :). Pentru ca mie, cursa asta mi s-a parut grea desi alerg 10 -15 km frecvent in ultimele luni, fara mare efort, dar, prin parc.

  4. Alexandru Stoian spune:

    BRAVOQ!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *