Discutam zilele trecute cu un prieten – medic si „NLP-ist” – despre piramida lui Dilts (vezi poza) si despre motivele pentru care majoritatea oamenilor esueaza in incercarea de a isi atinge obiectivele. Iar exemplul in jurul caruia a gravitat discutia a fost slabitul. Nu voi intra in detalii tehnice, dar am sa punctez cateva repere – in speranta ca ne vor ajuta sa implementam mai usor schimbarile din viata noastra si sa ajungem acolo unde ne-am propus.
Sa zicem ca vrei sa slabesti. Mai mult, ti-ai fixat si un obiectiv specific, masurabil, realist etc.: sa slabesti 5 kilograme in 3 luni. Ce variante ai la dispozitie?
Mediul. Daca privim (de jos in sus) nivelurile piramidei, varianta cea mai „hard” a unei diete este sa schimbi mediul. Te internezi intr-o clinica in care esti infometat/a – primesti maxim 1.000 de calorii zilnic (imi amintesc ca aveam in scoala un coleg care „petrecea” fiecare vacanta in astfel de locatii si ne povestea: am fost internat la ‘Hipo 1’, sau ‘Hipo 2’ etc). Evident, vei slabi, dar cand iesi de acolo te intorci in mediul tau si rupi frigiderul in doua (mi-am revazut colegul acum vreun an si avea vreo 150 de kilograme).
Comportamentul. Varianta cu schimbarea mediului nu a functionat, asa ca umbli la comportament. Nu mai mananci paine, eviti „excesul de zahar, sare si grasimi” etc. Rezisti o zi, doua, noua, dupa care iti spui „m-am chinuit destul”. Si te intorci la vechiul comportament.
Abilitati. Ai depasit faza comportamentului de gherila – in care tineai diete de doua zile -, te documentezi mai bine, pui in practica anumite cunostinte, exersezi zilnic si incepi sa dobandesti anumite abilitati. Combini alimentele intr-un anumit fel, iti faci singur lapte de migdale pentru a il inlocui pe cel de vaca, iti prepari singur mancarea etc. Totul merge bine, pierzi in greutate, respiri mai usor, poti urca scarile (chiar si doua etaje!), iar perspectivele arata bine. Dar, dupa o luna, stop! Cantarul refuza sa iti mai arate progresul, colegii de la birou te ademenesc cu doua prajituri, sari peste mersul la sala si, in final, te intrebi „ce sens au toate astea?” si te intorci de unde ai plecat.
Valorile si credintele. De la acest nivel incep sa se produca adevaratele schimbari. „Sanatatea este pe primul loc”. „Voi trai 100 de ani”. „Acest tip de aliment(e) este nociv pentru om”. „Miscarea zilnica este secretul tineretii vesnice”. „Sunt mai puternic decat cea mai mare dintre dependentele mele”. „Sunt pe drumul cel bun si nimic nu ma poate opri – nici macar aceasta prajitura insiropata dupa care imi curg balele” s.a.m.d. Odata ajunsi aici, nu mai avem dilema „daca” sau „cum” sau „cand” voi slabi, ci „de ce?”. Iar daca avem raspunsul corect, ancorat in zona valorilor / credintelor, misiunea noastra devine mai usoara. Dar ‘pericolul’ nu a disparut. Este de ajuns sa ‘apara ceva’ (sau cineva) care sa ne schimbe prioritatile sau scara de valori si… o luam de la capat. Exemplu? „Sanatatea este pe primul loc…” – „…dar saptamana asta am de terminat un proiect important la birou, si trebuie sa lucrez zilnic 14 ore, eventual cu 3 litri de cola langa mine, doua pachete de tigari, 5 merdenele si alte lucruri care sa ma tina treaz si care sa nu ma oblige sa pierd timpul gatind”.
Identitate (si apartenenta). Foarte multi oameni isi pun etichete (ca sa nu mai zic ca am auzit si parinti facand asta: grasutul lu’ mama, ursuletul lu’ bunica, etc.) si, in cazul persoanelor supraponderale, acestea se vad ca un „gras care trebuie sa slabeasca”, „sculptura care trebuie cizelata” etc. Daca ti-ai stabilit ca valoare sanatatea sau ‘a fi permanent in forma’, pasul urmator ar fi sa iti stabilesti o noua identitate. La noi, alergatorii, este simplu: am devenit alergatori (si dobandim sentimentul de apartenenta la aceasta categorie). Si stim (sau ar trebui sa stim) care sunt valorile unui alergator, care sunt abilitatile, care este comportamentul si care este mediul in care ne ‘desfasuram’. Cand ai devenit – cu adevarat – alergator, nu trebuie sa iti spuna cineva ca ar trebui sa te antrenezi, sa te odihnesti, sa manci cu moderatie, sa te informezi, sa iti faci (si sa urmezi) un plan pe termen mediu / lung etc. Pentru o persoana ca si-a stabilit ca obiectiv „sa slabeasca” ar ajuta enorm o noua identitate. Cine / ce urmeaza sa devin? „Un guru al nutritiei”, „Un Messi al gatitului santos”, „Un om cu un trup de zeu” (preferabil, nu Buddha :)). Iar restul va veni de la sine. Cand cineva iti va da pe la nas un platou cu prajituri, noua ta identitate va privi serena (poate chiar cu compatimire) aceasta scena…
Misiune. Daca vrem sa ne asiguram ca schimbarea este definitiva, poate ca este cazul sa vedem lucrurile dincolo de noi. Fiecare om se naste cu un scop, cu o misiune. In cazul alergatorilor, se spune ca fiecare maratonist influenteaza – pe parcursul vietii – alti 20 de oameni, in sensul in care ii „corupe” sa faca miscare si sa devina, la randul lor, alergatori. Nu stiu daca ati observat, dar exista multi oameni care, dupa un proces transformational, de reinventare (a propos, cand sunt intrebat ‘cu ce te ocupi’, imi place sa raspund: sunt re-inventator – pentru ca ma reinventez periodic :)), descopera beneficiile noului stil de viata si devin mari sustinatori ai unor cauze. De exemplu, ex-fumatori inraiti care ajuta oamenii sa se lase de fumat; ex-‘canapelisti’ care promoveaza miscarea; fosti XXXL care isi invata semenii sa mamance corect etc.
Concluzie? Nu degeaba ai fost cel mai rapid dintre milioane de spermatozoizi. Care este misiunea ta?
Mi-a placut f. mult articolul!
mersi frumos!
Simpatic articol …si prin prisma ca am urmat si eu niste cursuri de NLP…
Nice! 🙂
superrr….f.interesant articolul….”sa vedem lucrurile dincolo de noi”!
Multumesc! Sunt un fost XXXL care-si ajuta semenii sa reuseasca!
Foarte frumos ma identific in fazele din aceasta piramida acum cred ca sunt intre „valori si credinte „si „identitate „
Very nice and useful. Thank you, Andrei.
e clar ca daca am fost cel mai rapid am o misiune 🙂