Menu

A slabit 120 de kilograme (!) pentru a ajunge la… Color Run!

Postat de Andrei Rosu pe 21 martie, 2015

Va puteti imagina un om de 250 de kilograme care isi doreste sa alerge? Personal, am simtit o mare eliberare cand, la inceputul lui 2010, am scapat de „balastul” de 12-13 kg pe care il cumulasem in aproximativ tot atatia ani. Dar nu pot sa imi imaginez cum este sa slabesti…120 de kilograme, doar prin nutritie si sport. Si toate astea, pentru a deveni alergator!

Am facut aceasta introducere pentru ca, in urma concursului lansat pentru acordarea a 2 invitatii la The Color Run, avem doi castigatori, iar unul dintre ei a avut… 252 de kilograme.

Costin runTraim intr-o societate in care multi dintre noi avem un disconfort in a vedea oameni supraponderali, grabindu-ne sa ii etichetam („ce gras!”, „ce nesimtit!”, „ce mancau!” etc.). Mai mult, in momentul in care vedem o astfel de persoana alergand (sau facand orice fel de miscare – dans, inot etc.), reactia noastra este si mai exagerata, migrand dinspre zona apelativelor inspre cea a ‘mistourilor’ („vezi ca poate crapi!”, „ia uite, ba, o balena alergand!”, „ai grija sa nu cazi pe cineva!” etc.), asigurandu-ne ca acea persoana nu va mai repeta o astfel de experienta. Probabil ca subconstientul nostru este deranjat de faptul ca un astfel de om poate sa faca sport, in timp ce noi gasim tot felul de scuze pentru a sta pe canapea. Personal, felicit cu voce tare orice alergator supraponderal pe care il intalnesc in parc sau la concursuri si sper ca incurajarile mele sa il/o ajute sa continue ceea ce face – pentru ca o face bine!

Revenind la Costin Largeanu – pentru ca despre el este vorba in titlul acestui post, a avut ambitia de a se lupta cu vocile de mai sus (si cu cele din mintea sa), pentru a ajunge de la 252 la 134 de kg, iar efortul lui nu se opreste aici. Mai mult, el a alergat deja un semimaraton si se pregateste de al doilea. Va invit cu drag sa ii cititi aici povestea (cu mii de multumiri pentru deschidere si sinceritate!). Din lista eforturilor sale a facut parte si cel de a isi spala la lighean un tricou de alergare si de a trimite ‘dovezile’ (poze), asa ca a castigat o invitatie la The Color Run!

ValiCelalalt castigator al unei invitatii este Valeriu Mangu (cel din dreapta 🙂), care a avut norocul de a se naste pe 25 aprilie – ceea ce coincide cu data evenimentului The Color Run din Bucuresti  :). Pe Valeriu l-am cunoscut in urma cu aproape un an, cand s-a inscris in programul de Coaching In Alergare, pe care tocmai il lansasem. Obiectivul lui de atunci a fost „sa invat sa alerg corect si eficient”, dar a dobandit, la finalul programului, si „un inceput de dieta mai aproape de ceea ce imi doream, intr-un timp mai scurt fata de cel pe care l-as fi petrecut cercetand singur” (plus un motiv suplimentar de a scapa de fumat :)). Ca sa citez, in continuare, din formularul de evaluare completat de Valeriu la finalul programului (multumim pentru feedback, Vali!): „mi-am perfectionat stilul de alergare, tehnicile de incalzire si revenire, am o viziune mult mai clara asupra obiectivelor mele, mi-am descoperit nivelul de constiinta din care actionez, am dobandit noi obiceiuri nutritionale, ma culc si trezesc devreme (interval 5-6) , am cunoscut oameni asemenea mie, am mai multa incredere in propria persoana”. Si, spre incantarea noastra, Valeriu a fost un foarte bun ambasador al programului, convingandu-si sotia (Andreea) sa participe, la randul ei, in CIA.

Multumim, Valeriu si ne vedem la The Color Run, alaturi de Andreea si, fireste, de Costin si alte mii de alergatori! Si, daca vedeti alergatori supraponderali, abtineti-va acel comentariu („mi-ar fi mai usor sa il sar decat sa il depasesc”…) si spuneti-i: „Tine-o tot asa!„. Evident, cu alergarea.

TCR

Scrie un comentariu
Articole similare:

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (8)

8 răspunsuri la “A slabit 120 de kilograme (!) pentru a ajunge la… Color Run!”

  1. Bogdan spune:

    Am observat in comunitatea celor care fac sport si duc o tendința de a judeca pe alții care nu fac sport, supraponderali, fumători, betivi, Drogați, etc . de multe ori acesta „judecată” se transforma in agresivitate in sensul ca cei care se sunt activi fac sport, urca pe munte, înoată, considera ca le aparțin totul, muntele, parcurile, restaurantele, etc. In schimb nu fac nimic sa-i ajute pe ceilalți din contra ii eticheteaza cu apelative gen ” gras nesimțit” , ” fumător împuțit” ” taran care nu respecta muntele ca nu are bocanci adecvati sau care asculta muzica pe munte ” . Mai mult sau mai puțin întotdeauna am facut sport , asta este partea negativa din rândul comunității oamenilor activi care nu mi place si consider ca cei care au astfel de atitudine sunt Lipsiți de respect fata de aproapele sau, mai mult unii fac sport de puțin timp S-o au devenit deja lupi moralisti .

    • ionut spune:

      eu nu sunt de accord cu ce ai scris ,din contra cei care fac sport sunt mai degajati, zambareti, frumosi;
      doar ca daca esti gras la o varsta tanara , in afara de prob medicala, DA , ESTI NESIMTIT SI IGNORANT

  2. Bogdan spune:

    Scuzati scrisul 🙂

  3. timelessangel spune:

    Bogdan, multi din cei „revoltati” de non-sportivi, nu sunt neaparat sportivi de performanta. De exemplu si pe mine ma enerveaza, teribil de altfel, diverse exemplare pe munte. De ce? Pentru ca: fac galagie, mai mult decat se cuvine, arunca gunoaie, fac gratare peste tot si lasa cutii de bere aruncate. Lucrrile astea ma afecteaza in mod direct. Apoi, sa urci pe munte in pantofi cu toc (da, se poate, nu inventez), si sa chemi salvamontul…se cheama intr un fel. Aici judecam, cand ne afecteaza, in rest, fiecare cu treaba lui.

  4. Bogdan spune:

    Foarte bine punctat , nici eu nu sunt de acord cu cei care merg la munte si lasa gunoaie si normal ca trebuie sa luam atitudine .ma refeream doar la cazuri extreme cand cei care fac sport si sau lăsat de fumat de 76 zile 🙂 critica de mama focului fumătorii, bețivii sau pe cei care se droghează si considera ca muntele, marea si totul le aparțin .la urma urmei daca un betiv sau un fumător nu deranjează, de ce sa fie deranjati ? Referitor la doamna care merge pe tocuri pe munte nu as fi atât de vehement, poate merge pentru prima data pe munte sau poate nu are bani sa își cumpere incaltaminte adecvată sau poate asa se simte bine. Maine poimâine criticam si pe cei care sunt supraponderali sau pe fumători ca se îmbolnăvesc si cheamă salvarea . Fiecare trăiește in viata cum considera si daca nu deranjează nu este corect sa fie deranjat . Si hitler spunea de puritate , deci, sa nu cădem in extreme si sa ne respectam intre noi. Noi trebuie sa promovam sportul in comunitate pentru a ajuta si pe alții sa ducă o viata sănătoasă, nicidecum sa criticam fumătorii, bețivii sau alți cetățeni cu vicii nu tocmai sănătoase .

    • timelessangel spune:

      Doamna care mergea pe tocuri pe munte era de fapt „doamnele”. Din pacate sunt multi astfel de oameni. Nu fac asta pentru ca nu au cu ce, o fac din motive…mai greu de digerat. Stai sa vezi cum e sa ajungi la Piatra Arsa, dupa 2 zile de munte, si sa se uite lumea ciudat la tine ca ai noroi pe bocanci si rucsac in spate. Acum se ajunge lejer cu masina acolo, si nu mai seamana de ceva timp cu o cabana de munte.

  5. alandalele spune:

    Nu stiu daca e momentul si locul dar, imi exprim si eu uimirea fata de cei care dau vina „pe glanda” pentru excesul in greutate. Cateodata, in elanul meu de a fi bine intentionata sa mediez pentru sport si mancare sanatoasa, sunt brusc retezata cu afirmatia: ” … eu am problema cu glanda, nu pot sa slabesc niciodata… ” Felicitari lui Costin si celor care ii vor urma citind acest articol 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *