Stau de ceva vreme in fata calculatorului si incerc sa scriu primele mele ganduri despre cea mai dura experienta „ultra” pe care am avut-o (si pe care, probabil, o voi avea) vreodata. Problema nu o reprezinta insiruirea ideilor, ci dificultatea de a scrie, din cauza degeraturilor de la buricul degetelor. Din fericire, „pagubele” sunt doar temporare (doctorii ne-au spus ca ne vom reveni in maxim o luna), asa ca sa trecem mai departe. Dar, inainte de a va povesti despre cursa de la Cercul Polar…
*
…Martie 2007. Mimi Anderson, o alergatoare de care nu auzise nimeni, se prezinta la startul primei editii 6633Ultra. Mimi incepuse sa alerge cu doar cativa ani in urma, la 36 de ani, dupa o lupta de 15 ani cu anorexia. Medicii i-au recomandat sa faca miscare, iar prima ei cursa fusese… Marathon Des Sables! Mimi are 3 copii, un job full time si multe lucruri in to do list-ul zilnic. A venit la Cercul Polar pentru a isi explora limitele si pentru a bifa o noua borna in lupta ei cu anorexia. La finish-ul cursei o asteapta baiatul ei cel mare. Mimi incepe cursa in cele mai dure conditii meteo inregistrate vreodata la 6633 ultra. Dupa 4 zile si 4 nopti in care Mimi refuza sa se odihneasca, ea este obligata de organizatori sa se opreasca pentru minim 6 ore. Incepuse sa aiba halucinatii severe. Dupa cele 6 ore, Mimi reia cursa si o termina in 143 de ore si 25 de minute, stabilind recordul cursei – un record care rezista si dupa editia din 2016. Cu o zi inainte de finish, tatal ei moare, dar organizatorii si fiul ei prefera sa pastreze tacerea, pana la finalul cursei. La linia de sosire, fiul ei o imbratiseaza si ii spune cu lacrimi in ochi: „Mama, am o veste rea…”. Mimi il intrerupe: „Stiu ce vrei sa imi spui, am vazut un inger noaptea trecuta”.
Dupa 6633 Ultra, Mimi incepe sa doboare record dupa record. De curand, a alergat Spartahlon (246 km). Dus-intors.
Martie 2010. Singaporezul Poh Joo Toh sau PJ, dupa cum ii spun prietenii, se afla la prima cursa arctica din viata lui. A venit la 6633 din curiozitate, pentru a afla ce inseamna frigul. PJ provine dintr-o tara in care temperaturile negative nu exista. Suntem la kilometrul 380. Sunt -45 de grade si vant de 60 de km/ora. Organizatorii il gasesc pe PJ pe marginea drumului (de fapt, albia inghetata a raului McKenzie), tremurand si plangand. „Nu vreau sa mor! Vreau acasa!”. PJ abandoneaza si este preluat de masina organizatorilor. In anul urmator, PJ participa la Yukon Arctic Ultra – „sora” mai mare (430 de mile) a 6633, dar mai „calduroasa”. PJ esueaza din nou. In 2013, PJ ajunge la Frostskade, in Norvegia, o cursa de 500 de kilometri. Acelasi rezultat. Au urmat 3 ani de antrenamente, in care PJ a alergat in fiecare weekend cu sania in spate, pe putinele pante pe care le-a gasit in Singapore. In 2016, la cateva zile dupa luna de miere, PJ (41 de ani), devenit intre timp”Changi Airport Group vice-president of ground operations and customer service”, se prezinta – din nou – la startul 6633 Ultra. De aceasta data, este sigur ca il va termina.
Martie 2015. Sase ofiteri din armata britanica (5 barbati si o femeie) se prezinta la startul 6633 Ultra, proba de 350 de mile. Suint foarte increzatori si siguri ca vor termina cursa. Singura necunoscuta era pozitia in clasament. La finish ajunge doar unul. „Doamna Maior” Natalie Taylor care, de altfel, castiga cursa. L-am intrebat pe organizator care a fost motivul pentru care au esuat ceilalti ofiteri. Mi-a spus ca au venit cu atitudinea ca pot invinge pe oricine; dar vremea nu este o persoana, ci un inamic invizibil cu care nu te poti lupta. O accepti sau pierzi.
In 2017, Natalie va face parte din proiectul Ice Maiden – 10 soldati (femei), selectati din peste 200 de aplicanti, vor traversa Antarctica pe o ruta de 1700 km, la -80 de grade, pentru a studia anduranta femeilor in conditii extreme. Echipa va fi coordonata de Natalie.
Martie 2016. Printre participanti se numara si scotianul Roddy Riddle, fost ciclist profesionist. La 40 de ani a fost diagnosticat cu diabet tip 1 si i s-a recomandat sa renunte la sport. Raspunsul lui: si-a cumparat o banda de alergat si, de 8 ani incoace, participa la curse extreme. Prima a fost Marathon Des Sables (230 km), pe care a reusit sa o termine, in ciuda faptului ca poarta in permanenta o pompa de insulina. MDS Povestea lui imi aminteste de cea a triatlonistilor amatori romani care s-au unit sub egida Sport & Diabetes. Roddy vrea sa fie un exemplu pentru cei 3 copii ai sai: „vreau sa ma vada facand sport si luptand in fiecare zi”. El a abandonat la kilometrul 300, dar ne-a spus ca se va intoarce in 2017, pentru „a duce lucrurile la bun sfarsit”.
Martie 2016. 6633 Ultra. Race report. Day 4. Still out in front is ever repressible Tiberiu, who has from the start of the race been relentless in his progress. Working to an obvious plan, Tiberiu is resting very little at the checkpoints, but is frequently bivvying for short catnaps along the trail… and it seems to be working. About 5-6 hours behind are his compatriots Vlad and Andrei, with our great friend PJ chasing non to far behind.
*
Nu stiu de ce, dar am simtit nevoia de a scrie aceste intamplari inainte de a va povesti despre cursa noastra de la Cercul Polar. Sunt atat de multe de spus, incat nu cred ca ar ajunge 200 de pagini. Dar am sa incerc sa surprind cateva momente ale cursei, cu promisiunea ca va voi impartasi mai multe daca vom avea ocazia de a ne vedea fata in fata, la o conferinta sau in alt context asemanator…
Stiam ce inseamna -30, -40 de grade, de la cursele pe care le-am alergat la Polul Nord si in Antarctica. Stiam ce inseamna efort de lunga durata si privare de somn, de la Quintuple Ultra Tri. Stiam cat de greu este sa fac echipa cu cineva si sa ma adaptez ritmului si felului de a fi al coechipierului, de la 7500 sau Otillo. Stiam ca urma sa particip la “cel mai rece si cel mai dificil” ultra din lume, o competitie pe care reusisera sa o termine doar 17 oameni din cei peste 100, cati participasera din 2007 incoace. Dar nu imi imaginam ca va fi atat de greu.
Ca voi ajunge sa ma bucur cand organizatorii ne spun ca „prognoza de azi arata bine: sunt doar -36 de grade, cu soare si fara vant”. Ca voi avea halucinatii cum nu am avut niciodata, ca voi sta in genunchi pe albia inghetata a raului McKenzie si voi privi desenele animate de pe gheata, aratandu-i-le lui Vlad si descriindu-i in cel mai mic detaliu ceea ce vedeam si fiind total contrariat de opinia lui Vlad: „Andrei, sunt urme de lanturi de la masini!”. Ca starea mea psihica va fi in perfecta antiteza cu a lui Vlad, ceea ce ne-a ajutat sa ne ajutam unul pe celalalt. Ca imi va fi atat de dor de casa, incat voi avea lungi discutii imaginare cu familia. Ca ne va fi atat de greu sa iesim la -45 de grade, dupa o ora de somn superficial, dintr-un sac de dormit pus intr-un bivuac inghetat. Ca toate electronicele din bagaje (telefon, GPS tracker, mp3 player, statie meteo etc.) devin rapid nefunctionale daca nu le tinem lipite de piele. Ca voi pierde 6 kilograme. Ca vom ajunge in punctul in care ne va fi atat de frig si de frica incat vom plange disperati. Si ca lacrimile vor ingheta instant pe ploape si pe obraji. Ca vom avea de urcat, in primele doua zile, peste 4000 de metri. Ca voi fi testat intr-un mod foarte dur pentru a vedea cat de bine sunt ancorat in valorile in care cred (de exemplu, a fi vegetarian intr-o astfel de cursa este foarte dificil, mai ales cand, dupa 5-6 zile de hrana rece, un eschimos iti ofera o tocanita fierbinte de…cerb). Ca atunci cand vom desface hamul saniei de 30 de kilograme, ne vom misca exact ca un pinguin. Ca orice reper care parea la 2-3 kilometri distanta era, de fapt, la cel putin 10 ore departare. Ca vom adormi in timp ce mergem, sprijiniti in betele de trekking. Ca vom avea fetele atat de schimonosite si de umflate, incat nu ne vom recunoaste unul pe celalalt la finalul cursei, dupa ce ne scoatem cagulele. Ca vom ajunge sa sarim peste pauzele de hidratare si de alimentare, pentru ca asta ar fi insemnat sa ne scoatem manusile si masca de vant, inghetata in interior. Ca 10 secunde cu mainile scoase din manusi vor reprezenta o eternitate si ca vom avea nevoie de 10 minute pentru a ne simti, din nou, degetele in manusi, dupa ce urlam de durere minute in sir, avand o puternica senzatie de arsura. Ca participam, de fapt, la un survival reality show.
Pe de alta parte, nu stiam ca va fi atat de frumos. Ca vom respira un aer atat de curat. Ca vom alerga, noaptea, la lumina aurorei boreale (cel putin, asa credem – sper sa nu fi fost halucinatii :)). Ca ne vom bucura atat de mult cand reusim sa deschidem un termos inghetat sau cand trece un tir pe langa noi. Ca, in ziua a 4-a, podiumul era Romania – Romania – Romania, ca pe vremuri, la Olimpiada (la gimnastica sau la canotaj). Ca organizatorii ne-au spus „nu am mai vazut asa ceva pana acum; milioane de romani va sustin si va urmesc pe facebook!”. Ca ne vom conecta atat de mult cu ceilalti participanti. Ca ne vom simti fabulos cand vom trece cu tricolorul linia de sosire. Ca ne vom transforma atat de mult, ca ne vom recalibra din punct de vedere fizic, emotional si spiritual – dupa cum mi-a spus Vlad la finalul cursei, „am fost dezbracati de toate invelisurile, temerile si mastile sociale pe care le purtam”. Ca am mai doborat o prejudecata („un vegetarian nu poate termina o astfel de cursa”). Ca voi ajunge sa nu mai am nicio frica si sa fiu sigur ca, orice s-ar intampla, totul va fi foarte bine de acum inainte. Ca eu si Vlad Tanase am reusit sa terminam cursa in tandem, desi organizatorii ne avertizasera ca “nimeni nu a reusit pana acum sa faca asta. Toti cei care au incercat sa alerge cot la cot de la inceput la finish au esuat lamentabil, din cauza diferentelor de forma fizica si psihica si a multiplelor provocari cu care s-au confruntat atletii respectivi”. Ca lumea a inteles „care e treaba cu desertificarea Romaniei” si ca doneaza pentru Padurea Copiilor.
*
Imaginati-va un festival ultra de 7-8 zile, in care alergi 21-22 de ore/zi (cateodata 24), pana cand simti ca esti facut bucati. Apoi, trebuie sa te refaci rapid, sa lipesti acele bucati si, ca Frankestein, sa o iei de la capat. Din nou si din nou si din nou… Cam asa m-am simtit la aceasta „cursa”, la finalul careia am avut convingerea ca am traversat un “Iad” inghetat.
Nu am sa va spun cum a decurs fiecare zi din 6633 Ultra pentru noi – il las pe Vlad sa va povestesca (o va face curand pe blogul lui :)). Dar am sa punctez, pe scurt, ce a functionat si ce nu pentru noi, la aceasta cursa.
Si inca ceva, pentru cei interesati de statistici, rezultatele cursei sunt aici. Iar galeria foto pe pagina mea de pe Facebook.
Ce nu a functionat.
- Folosirea buteliilor pentru a transforma zapada si gheata in apa sau pentru a incalzi mancarea. Mai jos de -30 C, singura solutie pentru a evita inghetarea lor este de a le pune in sutienul furat de la bunica, strans lipite de piept.
- Electronicele. Telefoanele, aparatele foto, statia meteo, GPS live tracker – toate au devenit nefunctionale din cauza frigului.
- Bivuacul. Din motive de greutate si din dorinta de a economisi timp, am luat decizia, cu scurt timp inainte de inceperea cursei, de a renunta la cort, in favoarea bivuacului. Ne-a protejat de vant, dar ne-a fost greu sa stam mai mult de o ora in el.
- Prea multe bagaje in primele doua zile (tocmai pe urcare!), inclusiv prea multa hrana solida. La unul dintre checkpoint-uri am renuntat amandoi la lucrurile pe care nu le folosisem. S-au strans cam 7-8 kg de persoana!
- Creierul. In fiecare noapte aveam parte de 1-2 ore de halucinatii – din fericire pozitive, probabil multumita dozelor crescute de nootropice naturale pe care ni le-am administrat constant (seminte, nucifere, soia, Ginkgo Biloba – multumiri, Walmark!, cafeina, ceai verde etc.).
Ce a functionat
- Hrana lichida, care a inlocuit-o, dupa primele doua zile, pe cea solida (pudre izotonice cu diverse arome – preferata mea ramane Isostar Fresh, ceai verde cu multa miere sau sirop de artar, Isostar Malto Carbo Loading – 3 plicuri erau echivalentul a 3 portii de paste -, ciocolata calda, supe etc.).
- Trail mix dulce & sarat – un amestec de seminte, nucifere, stafide, batoane energizante Isostar Long Energy Endurance (maruntite), biscuiti sarati, bucati de ciocolata, etc.
- Bagaj minimalist. Din ziua a 3-a, dupa ce am scos „balastul” de 7-8 kilograme, am simtit ca zburam! Suna bleah, dar chiar nu este nevoie de 8 perechi de sosete, 8 de chiloti, 8 bluze, 8 geci etc…
- Multe termosuri. Am avut amandoi inspiratia de a avea, de la inceput, cate 4 litri de lichide, in termos, pentru a evita folosirea frecventa a buteliilor. Pentru ultima sectiune a cursei, de 200 de km (unde nu mai era decat un checkpoint cu apa) am imprumutat 2 termosuri de 2 litri de la Tony (care abandonase din cauza unor dureri in zona fesierilor – din cauza frecarii :)).
- Tandemul meu cu Vlad. Nu stiu daca as fi terminat cursa fara Vlad, sau daca as fi terminat-o mai repede sau mai tarziu. Cert este ca ne-am ajutat reciproc in niste momente foarte grele – iar asta a contat enorm! La finalul unei astfel de curse, ori te iei la bataie cu partenerul, ori ramai prieten pe viata. Evident, in cazul nostru se aplica varianta 2.
- Echipamentul. Tot ce am avut la noi a functionat perfect (mai putin bivuacul cumparat din canada). Sacul de dormit, mastile de vant, cagulele, ochelarii de schi, sosetele, pantalonii, supra-pantalonii, bluzele, gecile, caciulile etc. – au fost la inaltime (mii de multumiri City Grill, pentru furnizarea resurselor si David Neacsu / magazin Himalaya pentru consiliere!).
- Saniile. Zero probleme (asta ar mai fi lipsit!). Multe multumiri, DPD, pentru sprijin!!!
- Antrenamentul, care a fost in linie cu recomandarile organizatorilor, primite de indata ce ne-am inscris (cu aproape un an inainte de cursa): “caliti-va, faceti dusuri reci, dormiti iarna in aer liber, renuntati la caldura pe timpul iernii, imbracati-va subtire, consumati hrana rece, obisnuiti-va sa dormiti putin, faceti plimbari lungi, alternati alergarea cu mersul s.a.m.d”. Este greu sa simulezi un antrenament la -40, -50 de grade, dar poti dobandi un nivel de anduranta superior, care sa te ajute in momentele grele.
- Ajungerea la startul cursei intr-o forma perfecta. Pentru asta, mii de multumiri echipei Clinicii Eliade, pentru toate terapiile de recuperare la care am avut acces!
- Ardeiul iute. Chiar daca a trebuit sa inclacam legea canadiana si sa aducem in bagaj alimnente din afara continentului nord-american, ardeiul iute (uscat) adus de Vlad ne-a facut toate mesele supoirtabile (si ne-a incalzit!)
- Pantofii de alergare: atat eu cat si Vlad am alergat in La Sportiva Crossover (multumim, Sportguru!) si in Inov-8 Arctic Claw 300 (multumim, Mihai Serban!)
- Incalzitoarele de maini si de picioare .
- Plasturii anti-basici (Vlad a fost principalul beneficiar).
- Pudra de talc (aplicata zilnic pe talpa si intre degetele de la picioare).
- Sustinatori plantari. Port asa ceva de aproape un an si am fost singurul participant care nu a avut bataturi sau basici (medicul competitiei m-a intrebat daca am alergat cu adevarat sau m-a carat in sanie Vlad…).
- Noptile tematice (in fiecare noapte alegeam, impreuna cu Vlad, cate o „tema”: bancuri, arborele genealogic, povestea vietii noastre, aminitir din copilarie, filosofie, 1000 de feluri de a hacui un sef antipatic :), etc.).
- Lanternele de 1000 de lumeni. In afara frontalelor clasice de 200 de lumeni, am avut si doua lanterne care luminau ca un far de tren, ceea ce ne-a ajutat sa luptam mai bine cu oboseala.
- Strategia noastra de cursa. Cu mici exceptii, ne-am tinut de ea.
- Comunicarea pe facebook, pe pagina de eveniment „Padurea Copiilor”. Multumiri echipei ViitorPlus si lui Razvan Chiriac (daca ati sti cate telefoane a dat Razvan prin Canada, dupa ce ni s-a stricat GPS tracker-ul, pentru a afla vesti despre noi…).
A propos de Padurea Copiilor, cursa polara la care am participat impreuna cu Vlad Tanase va fi urmata curand de una de peste 230 de km, (Marathon des Sables), pe care Andrei Gligor o va alerga in desertul saharian. Cei care au apreciat efortul nostru si care, de asemenea, doresc sa sprijine acest proiect, o pot face prin intermediul acestui link. Multumim!
La final, as vrea sa ii felicit pe toti participantii care au ajuns la aceasta cursa, din 2007 pana in prezent, cu un plus (evicent!) pentru conationalii nostri Vlad Tanase si Tibi Useriu – care au facut o cursa fantastica, in ciuda numeroaselor probleme medicale avute pe parcurs -, sa va imbratisez cu caldura (m-am dezghetat intre timp!) si va multumesc din suflet pentru sprijin, pentru mesajele de incurajare si pentru toata energia pozitiva pe care ne-ati transmis-o in timpul cursei (da, am simtit-o si cred ca nu erau halucinatii…)!
*
Viata este (si) despre a duce lucrurile la bun sfarsit. Despre a face acele lucruri de care avem chef mai putin, in acele momente in care am vrea sa facem cu totul altceva. Despre a amana, macar pentru cateva zile sau saptamani, recompensele. Despre a da 200%, mai ales atunci cand simtim ca si 10% este prea mult. Despre a ne astepta la ce este mai bun, dar a ne pregati pentru ce este mai rau. Despre a alerga in intuneric avand convingerea ca undeva, acolo, urmeaza o licarire sau rasaritul. Despre a ne construi, zilnic, o versiune mai buna. Despre a ne baza pe oamenii de langa noi, de a le asculta povestea si de a vedea dincolo de ambalaj. Despre a avea vise cu termen-limita. Despre a lupta pentru lucrurile in care credem. Despre a inlatura orice bariera din creierul nostru.
Cate lucruri am face daca am sti ca nu putem esua?
Rosu
M-au trecut lacrimile cand am auzit de placarea tatalui doamnei. Tatal mamei era un tip cu 7 clase care ca inteligenta cu tot doctoratul meu ma ingenunchea. Tataie a crezut intr-o poveste in care o broasca testoasa era trecuta in spatele unei broaste testoase si ca drept multumire primea dreptul sa moara cu cei dragi alaturi fara ca cei dragi sa stie ca a plecat in acea clipa. Tataie a plecat de mana cu fiul cel mare in somn dupa ce sufletul lui, mama si tatal meu, pe care nu l-a considerat ginere si fiu au plecat lasandu-l inca dormind. La 2 luni distanta i se nastea nepotul. Daca i-ar fi zis cineva dormi sau poarta te ca tataia nu cred ca reusea atat de bine sa i demene. Si tot ca o poveste a ngerilor exact de ziua de nume a celeilalte bunici i se sarbatoresc 3 stranepoate, 2 cu numele si una cu ziua nasterii. Nimic nu moare sau se sfarseste. Totul e rotund si ireal de frumos. Andrei, fix ca atunci cand ti-am dat mesaj iti spun ca esti fabulos, ca sunteti fabulosi si sper din suflet sa inspirati cat mai multi oameni si sa va atingeti toate visele si mai presus de orice sa fiti sanatosi si sa va bucurati de cei dragi.
Felicitari!
Felicitari, Andrei!
Respect și admirație penteu voi! Mă înclin!
Felicitari baieti! Eu nu-l cunosc personal decat pe Tibi, dar sa stiti ca am stat cu sufletul la gura pe facebook pentru toti 3. Suntem tare mandri ca ne-ati reprezentat tara si …padurile intr-o competitie de asemenea rang! Va multumim!
P.S. Poate ne impartasiti si noua macar 100 din cele 1.000 de moduri de a hacui un sef antipatic… 😉
Felicitări domnilor! Andrei Roșu, Tiberiu Useriu si Vlad Tanase sunteți si veți rămâne oameni care sunt un exemplu pentru cei din jurul lor si care merita aprecierea si respectu nostru. Citind aceste rânduri am avut mai multe stări(piele de găina, zambete, emoție, râsete, etc.) si care ma fac sa vreau sa lupt așa cum luptați voi. BRAVOOO!!! ??
Felicitari din toata inima! Am lacrimi in ochi si va multumesc ca demostrati zi de zi ca se poate si altfel!
tot respectul meu! ata pot sa spun.
Wow! Mă așteptam ca povestea să fie incredibilă, dar e cu mult peste! E science-fiction! Super cursă, super experiență, super oameni!
Felicitari!!! Voi ne demonstrati ca se poate orice, atata timp cat este planificat cu grija, dus la indeplinire cu munca multa si strategii bine aplicate, si atata timp cat se vrea cu adevarat asta. M-ati facut sa imi dau seama ca asa-zisele provocari de care majoritatea oamenilor se tem in viata lor de zi cu zi nu sunt decat niste lucruri marunte. Ar fi excelent daca toata lumea ar privi lumea prin ochii vostri.
Ne-ati tinut cu sufletul la gura pe tot timpul cursei, insa ne-ati adus o imensa bucurie, reprezentandu-ne cu atat de mult succes.
Felicitari inca o data!
Felicitări Andrei!
A fost o bucurie și un entuziasm în masă să vă urmărim în săptămâna de gheță 🙂
Felicitari ! Ati fost minunati ! Mi-au dat lacrimile !
Felicitari. Sunteti super eroi toti trei 🙂
BRAVOOO ! Sunteti cei mai buni. RESPECT!
Cand nu mai poti:continua. Asa imi spune antrenorul meu si asta ati facu si voi. Sunteti minunati. Lectîi de viata, asta ati scris in jurnalul.vostru. Sunt fericita cand oameni,simpli,ca voi duc numele nostru in lume. Multumesc.
Felicitari, sunteti niste caractere puternice. Va doresc sanatate si recuperare usoara.
Felicitări, toată stima!
Tot respectul! Una dintre cele mai mari performante ale sportului romanesc!
Felicitari Andrei! Ma bucur ca impartasesti experienta ta. Esti…sunteti exemple de urmat. Va admir si va respect.
Felicitari! Va admir enorm!
Andrei, pentru ca sunt o alergatoare incepatoare, care inca are indoieli cu privire la a termina un maraton montan, am hotarat ca de cate ori ma vor bantui indoielile si deznadejdea in timpul cursei, sa ma opresc si sa recitesc povestea asta. Cu siguranta ma va motiva sa continui. Multumesc, Andrei, Vlad si Tibi! Sunteti minunati!
Felicitari! Este incredibil ce ati reusit 🙂
Frumos, inspirational…Multumim Andrei pentru ca ne-ai impartasit plusurile si minusurile. Cine stie, poate unul sau mai multi cititori vor ajunge sa va calce pe urme in aceasta competitive. Mult success in continuare, in tot ceea ce va propuneti sa faceti!
Andrei esti un om deosebit si sunt convins ca vei transmite asta copiilor tai si generatiilor ce vor urma, esti un bun exemplu de urmat pentru oamenii din jur! Dupa ce-am citit articolul tau privind renuntarea la televizor tin sa-ti spun ca de luna trecuta am scos ambele televizoare din priza si viata mea s-a schimbat mult si simtitor in bine si inca mai aveam dubii privind primul meu maraton la care m-am inscris anul acesta, cel de la Bucuresti din toamna dar citind ce-ai scris tu aici sunt convins ca nimeni si nimic nu ma poate oprii sa nu ajung la finish si-n clipele grele imi voi aduce aminte de momentele voastre dificile si cu siguranta ma vor ajuta sa ma resetez si sa duc cursa la bun sfarsit. Ai tot respectul si aprecierea mea si sunt convins ca multi oameni iti vor urma exemplul si astfel lumea va fi un loc mai bun, iti multumesc!
Respect si felicitari pentru vointa de a depasi toate dificultatile din timpul cursei!
Felicitari!
Mereu să ne admirăm unii pe alții, să ne inspirăm din puterea, voința și bucuria celor din jur. Să ne lăsăm uimiți de frumusețea noastră!
Conexiunea dintre noi ne fac viața și împlinirea vieții lumești să înflorească, să crească mai apoi până către cer…
Mulțumesc pentru motivația și inspirația dăruită!
Felicitări, oameni buni!
Felicitari Andrei! 🙂
Bravo, romani, speram sa inspirati generatii! Succes in continuare!
Felicitari! Recuperare cat mai usoara si cat mai grabnica. Stiu ca nu te vei opri, cel putin nu inainte de a-ti cunoaste limitele. Asadar, succes in continuare!
Bine asa! Bravo baieti! Greu dar a meritat…va invidiez!:)
Felicitari ! P.s : foarte tare poza primary .
bravo!
sunt mandra de voi!!
Felicitari! Va respect si va admir. 😉
felicitari ! ! !
Respect si admiratie pentru toti trei ! Ne inspirati si ne-ati aratat ca limitele nu sunt unde credem noi ca ar fi … Felicitari din tot sufletul !
Felicitari , ati fost fantastici !!! keep running!!!
Bravo, baieti! Sunteti cei mai tari si un exemplu de super – vointa umana!
Felicitari pentru reusita!
„Desene animate de pe gheata…”…Doamne prin ce ati trecut!
Felicitari tie pentru curaj, ambitie, perseverenta si reusita!
Felicitari Familiei pt rabdare si incredere!!
Va pupam!
Fabulos! Felicitari din suflet!
Felicitari!!! M-a impresionat povestea ta ..a voastra ..mi-au dat lacrimile. Sursa de inspiratie..cu respect și admiratie, Adriana.
Calde aprecieri si sincere felicitari, sunteti maximi!
Felicitari!!! Aveti o vonita de fier si caractere foarte puternice!! Ca sa poti face ce ati facut voi…
Felicitari !
Felicitari, Andrei! Iti multumesc pentru ceea ce ai facut si pentru ceea ce ai scris! Pentru mine este inspirational. Avem nevoie sa ne privim in adancul inimii noastre pentru a ne cunoaste mai bine, pentru a ne vedea dincolo de masti (unele ne pacalesc chiar si pe noi insine). Concluzia este ca fiecare dintre noi poate face mult mai mult decat ne-am inchipui, lucru stiu, insa aveam nevoie de un reminder. Ma bucur ca ati venit acasa cu aceasta experienta!
Felicitari Andrei! Felicitari tuturor! Multumesc pentru inspiratie!
Bravo baieti !!! Am fost in acele lungi nopti albe , alaturi de voi…
Nu am cuvinte.. un om ca mine, ca noi, in stare de asa ceva…..
Nu am cuvinte…..
chiar fara cuvinte ! si totusi baietii merita niste elogii rostite cu sufletul ! Onoare lor !
ce ar mai fi de spus!? Bravo, sunteti niste lupatatori! si cum zice francezu’ ”Chapeau!”
forta ! curaj ! hotarare ! rezistenta ! dincolo de limite toti cei trei !
ce baieti exceptionali !
Felicitari,felicitari,felicitari !
Sunteti fabulosi! 😉
Felicitari baieti!!!!Sunteti cei mai buni!!!!
FELICITĂRI Andrei pentru reușita ta! Mulțumesc pentru ca ne-ai impartatasit-o, tinandu-ne si acum cu sufletul la gura si savurând fiecare cuvânt si mulțumesc pentru ca ma inspiri! Te așteptam cu drag la Timisoara!
Multumim!
Felicitări!!!! Multumesc pentru inspirație!!!
Felicitari trioului romanesc pentru rezultatele de exceptie, felicitari pentru tot ce ne-ai destainuit si asteptam la fel cum am asteptat rezultatele si evolutia voastra timp de o saptamana si celelalte aventuri….. din timpul cursei, de dinaintea cursei si… mai ales de dupa cursa .
Felicitari mai copii si pentru ca ati reprezentat Romania atat de bine !
Andrei, o mare Multumesc pentru povestea extraordinara si minunata. Felicitari din nou si admiratii voua trei – tu, Vlad, Tibi. Multi din Bulgaria v-au urmarit si visat atat de bun sfatsit. O imbratisare calda de la Sofia.
Wow Ce experienta! Cate trairi ! Sunteti uimitori,inspirati o lume inteaga! Ce poveste,Dumnezeule !
Felicitari tuturor!
Totusi: cat s-a alergat si cat s-a mers in aceasta cursa ? ca au aparut pareri diferite pe net.
cam 20% alergat – 80% power walking
Sunteti cu adevarat o sursa de inspiratie pentru noi toti si un model de urmat! Felicitari!
FELICITARI din toata inima!!! Parca iti vine sa mai traiesti cand vezi astfel de oameni!!! Sunt mandra ca sunteti romani !!
Felicitari e putin spus! super mega felicitari! 🙂 si bineinteles, multumim!!!
Îmi scot pălăria!
RESPECT!
Felicitări!!!
Andrei, Felicitari! Felicitari! Felicitari!
Multa munca, mult curaj, perseverenta, reusita, daruire totala! Bravo!!! Mult succes in continuare! Ai depasit toate limitele!
Ma bucur ca toti trei v-ati intors acasa sanatosi si cu rezultate extraordinare!
Sunteți ironmani, în așa condiții inumane ați rezistat și câștigat (condițiile climatice severe + pe sine însuți), fără cuvinte, la ce-i în stare organismul uman dacă este antrenat cum se cade…nici cosmonautii n-au o astfel de pregătire, liber, ați putea să zburați pe lună și să organizați și acolo un ultramaraton și să ieșiți învingători ))
P.S. Succese în continuare și vă invit la Maratonul de la Chișinău (17 aprilie), ca desert să vă fie 🙂
Felicitari!!!
Astept cu mare nerabdare sa zugraviti toate trairile din acest ultra intr-o carte, sau de ce nu o carte Autobiografia ultramaratonistului Andrei Rosu.
Succes in continuare, vom fi alaturi de voi.
Respect pentru depasirea propriilor temeri si admiratie pentru perseverenta. Cred ca toate limitele sunt, de fapt, propriile obstacole si restrictii pe care ni le impunem si ca, daca avem incredere si perseverenta, putem sa le depasim! Suneti modele reale pentru Romania! Felicitari!
Exemplul personal este întotdeauna cel mai bun. Felicitări ! Greu cu gândul dar cu fapta !
[…] Povestea ultramaratonului de la Cercul Polar. Varianta lui Andrei Rosu: […]