Daca mi-ar cere cineva sa scriu despre beneficiile alergarii, probabil ca as umple cateva sute de pagini. Incepand cu impactul asupra sanatatii fizice si psihice si continuand cu toate acele lucruri care vin ‘la pachet’ cu iesirea din zona de confort si cu disciplina dobandita antrenandu-te pentru un obiectiv (semi-maraton, maraton etc.) – toate acestea ne pot modela si transforma radical. Pentru astazi, m-am gandit sa impartasesc cu voi cateva dintre lucrurile care s-au schimbat in viata mea din 2010 incoace, de cand particip la maratoane si alte evenimente sportive de anduranta. PS – parul nu mi-a cazut de la alergare; il tund pentru a fi mai aerodinamic…
1. Atitudine. „Nu pot sa fac asta, pentru ca…” (si aici urma o lista interminabila de scuze) s-a transformat in „Pot sa fac asta, daca se indeplinesc, cumulativ, urmatoarele lucruri: …”. Atitudinea determina altitudinea, deci cat de greu poate fi sa realizezi ceva (orice) in viata, dupa ce ai reusit sa te pregatesti si sa termini un maraton?
2. Calatorii. Viata in sine este o calatorie, iar in cazul meu, depasirea temerilor irationale (frica de zbor, teama de necunoscut, de atentate, etc.) m-a ajutat sa ajung pe fiecare continent, sa vad o multime de tari, de locuri, de oameni, de traditii s.a.m.d. Experiente din categoria celor care ne imbogatesc.
3. Forma fizica. La 40 de ani ma simt de doua ori mai „fit” decat la 20. Sper ca si la 80 sa ma simt de doua ori mai bine decat la 40. Iar la 120…
4. Sanatate. „Sanatatea nu este totul, dar in absenta ei totul e nimic” – cam asa suna o vorba din strabuni. Directia in care mergeam pana in 2010 nu era cea mai buna si, cu siguranta, sanatatea ar fi subrezit destul de curand (cel putin asa reiese din analizele medicale anuale). Iar cantarul imi spunea ca la pensionarea voi avea (daca voi continua sa adaug 1-1.5 kg/an), vreo 0.14 tone. Nu imi amintesc ultima data cand am suferit vreo despresie, durere de cap, de spate etc.. Si asta nu din cauza faptului ca alergarea mi-ar fi afectat memoria… 🙂
5. Productivitate. Nu am auzit pe nimeni, pana acum, spunand: „Ma trezesc de luni de zile in fiecare zi inainte de rasaritul soarelui, incep ziua cu sport, apoi lucrez la proiectele cele mai importante, dar nu s-a ‘miscat’ nimic pana acum…”. Principala lectie invatata in acesti 6 ani nu a fost neaparat alergarea, ci trezitul devreme – pe care il recomand cu drag.
6. Inspiratie. Copiii devin ceea ce vad in jur lor, asa ca… cea mai buna metoda de a imi inspira copiii a fost (si ramane) cea de deveni ceea mi-am propus sa devina. Asta nu inseamna ca ei trebuie sa devina alergatori, triatlonisti, vorbitori inspirationali etc., ci niste oameni capabili sa adopte decizii ancorate in propriul sistem de valori, sa isi invinga temerile, sa isi depaseasca in mod constant limitele (si limitarile) si sa devina, la randul lor, modele pentru cei din comunitatea lor si pentru generatiile urmatoare.
7. Oameni extraordinari. Suntem media oamenilor cu care ne vedem cel mai des (sau al celor cu care ne bem cafeaua, fresh-ul, smoothie-ul etc.). Chiar daca am pierdut pe drum 1-2 prieteni care ma considerau ciudat cand am inceput sa ma trezesc la 5 si sa alerg, am cunoscut foarte multi oameni asemenea mie, atat in mediul online (blog, facebook etc.), cat si in calatoriile mele sau prin intermediul evenimentelor pe care le organizez (de ex. Transmaraton) sau al programelor de coaching lansate (cel mai recent fiind 42kRosu).
8. Obiceiuri. Suntem, de asemenea, suma obiceiurilor noastre zilnice. Fiecare zi este o miniatura a vietii, iar felul in care ne traim fiecare zi determina felul in care ne vom trai intreaga viata. Fata de acum 6-7 ani, nu am schimbat decat un lucru: obiceiurile. Adica, am inlocuit unele proaste (sau mai putin santoase / productive etc.) cu unele bune: am renuntat la fumat, ma trezesc devreme, mananc ‘constient’, incep ziua de lucru imediat dupa sportul de dimineata – si cu ce este mai dificil, dar important -, am renuntat la TV si la stat aiurea pe net, ma culc devreme etc.).
9. Nutritie. Mancarea ne mananca si hrana ne hraneste. De la o „mancare” bazata pe aastept-pana-mi-se-face-foame-de-lup-si-vad-eu-ce-mananc” la o nutritie sanatoasa si energizanta, care sa imi sustina obiectivele pe termen lung. De regula, ne hranim cu ceea ce avem in casa. Iar in casa avem ceea ce am cumparat de la hipermarket. Iar la hipermarket mergem tocmai cand ne este foooaaaarte foame. Si fara o lista de cumparaturi. Deci ghici care sunt rafturile la care ne oprim? Pariez ca nu cel de legume – fructe.
10. Mostenire. Nu ne-am nascut intamplator si, tocmai de aceea, exista acele doua momente importante din viata noastra: cel in care ne-am nascut si cel in care inteleg de ce. A lasa ceva in urma, in afara de pet-uri in padure sau chistoace aruncate din masina, este in gena noastra. Fie ca este vorba despre niste copii capabili sa schimbe (in bine) lumea in care vor trai, fie care este vorba despre impactul pe care reusim sa il avem asupra mediului sau oamenilor din jurul nostru – a lasa o mostenire este una dintre caile pe care le putem urma pentru a ne simti impliniti.
O saptamana excelenta! Si, daca nu v-ati apucat (inca) de alergare, poate ca ar fi momentul sa o faceti… 🙂
Andrei Rosu
Frumos
Excelent articol!!!!
Bravo Andrei!Esti un model pentru noi.Succes in proiectele tale!
Foarte educativ si inspirational articolul!
Este absolut uimitor sa poti sa fi atit de organizat.As vrea sa pot face asta si eu.Felicitari!
Salut Andrei!
Ai alergat cumva în seara asta prin Parcul Izvor? Nu eram sigur dacă erai tu sau alt individ, și mi-a fost teamă să nu fac vreo confuzie.
nu 🙂 Poate fratele meu geaman…
Inspirational… cu trezitul inca mai lucrez…
Ai talentul de a spune frumos povestea ta. Felicitari !
Foarte fain.. Este insprațional, mulțumesc!
Minunat Andrei si mulțumesc ca ai ales să povestești, si nu oricum..intr-o maniera eleganta si motivatoare!
excelent Andrei,iti multumesc pentru tot ce faci si ne dai si noua,esti un om minunat,
Din 2011, am început să alerg dimineața 🙂 din 2013 alternez cu bicicleta. Rezultatul? De la 129 kg, am ajuns la 96 kg. Și continui 🙂 🙂 🙂