Singurele repere pe care le am pentru a realiza trecerea timpului sunt copiii mei (care cresc de la o zi la alta – din fericire, mai mult in inaltime :)) si Transmaraton, un eveniment caritabil de alergare, care va ‘implini’, pe 18 septembrie, 5 ani!
Nu este usor sa organizezi un eveniment sportiv in Romania, in conditiile in care ai mult de transpirat pentru cele x zeci de autorizatii care trebuie obtinute, in conditiile in care persoanele de contact din cadrul institutiilor respective se schimba de la un an la altul, dar important este ca Transmaraton continua sa existe, sa adune la start oameni extraordinari (multi dintre ei revenind an de an) si, cel mai important, sa atraga din ce in ce mai multe donatii pentru cele 3 proiecte sociale propuse anual in cadrul evenimentului. Iar sumele donate se traduc in mai multi pacienti ingrijiti, mai multe paduri plantate si aduse la maturitate si, nu in ultimul rand, mai multi elevi care au acces la programe educationale care sa le schimbe profund viitorul.
Revenind la editia 2016, ea a fost programata intial pentru sambata, 17 septembrie, dar – in urma mutarii datei de desfasurare a unui triatlon in care proba de bicicleta se desfasoara pe o portiune din Transfagarasan unde urma sa aiba loc si Transmaratonul, am decis sa il amanam cu o zi (ceea ce a insemnat sa o luam de la capat cu autorizatiile :)).
De asemenea, daca initial aveam in plan sa inlocuim utra-ul de 64 de km cu o proba (aniversara :)) de 100 km, care sa inceapa sambata seara, am primit aprobarea de a organiza evenimentul doar in intervalul orar 7.00-15.00 (probabil, din cauza numarului mare de ursi vazuti in ultima vreme pe Transfagarasan pe parcursul noptii). Pentru a ramane, conform traditiei, si cu un ultra in program, alaturi de probele de 21 si 42 de km, vom avea anul acesta o proba de 50 km (speram sa reusim in anii urmatori organizarea ‘suticii’!). Si inca o veste buna: anul acest scapati de emotiile tombolei, deci… primul venit -primul inscris :).
Transmaraton schimba vieti – atat pentru participanti, cat si pentru beneficiarii proiectelor sociale. Asa ca va asteptam, pe 18 septembrie, la start. Click aici pentru detalii si inscriere. Ne vedem acolo!!
La final, va las cu un articol inspirational scris de unul dintre participantii la Transmaraton. Multumim, David!
Andrei Rosu
**
De ce este important să îți aduci aminte cine ești?
De cele mai multe ori suntem absorbiți de societate și ajungem să credem ce ne spune societatea în legătură cu cine suntem. Și în acele momente în care ascultăm societatea, nu facem nimic mai mult decât să uităm cine suntem noi cu adevărat.
Societatea îți spune că trebuie să fii într-un anumit fel pentru a deveni altfel. Societatea îți spune că ai nevoie de X pentru a putea avea Y. Societatea îți spune că doar dacă faci parte din ea și te alături convingerilor ei vei avea parte de succes.
Ei bine, convingerile societății sunt limitate, și dacă alegi succesul prin intermediul societății, acesta va fi limitat la rândul lui.
De cât de multe ai nevoie pentru a-ți putea atinge obiectivele?
Dă-mi voie să-ți spun o poveste în care, dacă țineam cont de ce spune societatea, ajungeam să nu mai am parte de experiența uimitoare și în mod sigur nu atingeam succesul din spatele ei. Și prin societate mă refer la oamenii cu care am interacționat, prieteni, chiar și familie.
Povestea ultramaratonului de pe Transfăgărășan
Îmi place să alerg și am început să alerg prin anul 2011. În perioada aceea alergam o dată la 2-3 zile, câte doi km. Deloc mult, însă alergam ca să slăbesc.
De fapt, antrenamentul serios de alergare l-am început în vara anului 2013, când am decis că vreau să alerg Maratonul Internațional de la București, ce avea loc în octombrie. Însă, când m-am apucat eu de antrenamente, aveam prea puțin timp la dispoziție pentru a putea alerga un maraton.
Aveam 4 luni și jumătate, între timp m-am și accidentat și tot antrenamentul meu s-a rezumat la 3 luni. Din ce în ce mai multă lume în jurul meu îmi spunea că nu pot să-l termin, că am muncit prea puțin, că mai am nevoie de încă câteva luni de antrenament.
Însă, lumea aceea care avea grijă doar să spună, nu știa cât de mult muncisem și cât de mare era dorința de a termina acel maraton. Era prima mea experiență de acel fel și dorința de a duce la bun sfârșit obiectivul era extraordinar de puternică.
Primul lucru de care ai nevoie: DORINȚĂ
Iar acea dorință a ajuns să fie, de fapt, motivație.
N-am ținut cont de ce spuneau ceilalți. Poate aveau dreptate, poate nu aveau. Însă n-aveam de gând să-i bag în seamă pentru că nu mă interesa dacă puteam sau nu să-l termin, din punctul lor de vedere.
Tot ce mă interesa era dorința de a termina maratonul. Ca idee, în puținele luni de antrenament avusesem cea mai mare alergare de 20.5 km. Probabil că ceilalți aveau dreptate, însă am ales să nu-i ascult și să descopăr, pe propria-mi piele, dacă se poate sau nu.
Și s-a putut! Am terminat maratonul în 5 ore și 36 minute, din 6 ore disponibile. Dacă îi ascultam pe ceilalți, experiența mea și succesul din spatele acesteia nu mai existau.
Însă am făcut o greșeală.
După ce am terminat maratonul, a venit iarna și n-am mai alergat pentru că urăsc să alerg când e frig. Și uite așa, am revenit la sedentarism pentru următoarele 4-5 luni, până s-a făcut iar cald.
În primăvara lui 2014 am început iar să alerg, însă mult mai puțin, pentru că și obiectivul era unul mai mic. De data aceasta aveam de gând să alerg Semi-Maratonul Internațional de la București, care presupune alergarea a 21 de km.
Mă antrenasem atât de puțin încât abia dacă eram în stare să alerg 10 km. Și îmi doream atât de puțin să alerg semi-maratonul, încât țin minte că la km 16, în timpul competiției, m-am oprit și am vrut să renunț.
Al doilea lucru de care ai nevoie: OBIECTIVE PROGRESIVE
A fost o greșeală că am ales să am un obiectiv mai mic. La 3 sferturi de an după experiența cu maratonul eu alesesem să îmi pun un obiectiv la jumătatea celui inițial. Tocmai din acest motiv dorința mea a scăzut enorm și, odată cu ea, și motivația.
După acest semi-maraton am început să alerg din ce în ce mai puțin, cu pauze enorme deloc benefice pentru ceea ce urma să fac. Și a fost nevoie să treacă un an ca să reîncep alergările serioase.
Pentru că, în primăvara lui 2015 mi-am setat un nou obiectiv, de data asta unul mult mai mare: să alerg cea mai dificilă probă la Transmaraton: 64 de km pe Transfăgărășan.
Însă, chiar și cu un obiectiv enorm, alergările mele n-au fost ca la carte. Cred că nu am alergat mai mult de 100 de km adunat, în cele 3-4 luni de antrenament. Extraordinar de puțin!
Din nou, cei care știau că urmează să fac asta, indiferent că știau cât de mult sau de puțin mă antrenasem, îmi ziceau să nu fac asta pentru că e prea mult, pentru că e prea greu, pentru că era periculos.
Însă era prea greu pentru ei, nu pentru mine. Era prea mult pentru ei, nu pentru mine. Era prea periculos pentru ei, nu pentru mine.
Al treilea lucru de care ai nevoie: TU ȘI REALITATEA TA
Întotdeauna, sfaturile primite de la cei din jurul tău sunt trecute prin filtrul lor personal, prin realitatea lor, prin perspectivele lor, prin experiențele lor din trecut. Dacă eu pot să alerg 100 de km și îți zic că peste o lună mă voi duce să alerg 150 de km, îmi vei spune că nu pot.
Când, de fapt, puteam să-ți spun și că mă duc să alerg 30 de km, și era posibil să-mi spui că nu pot, dacă tu nu ai fi alergat nici măcar 2 km.
De ce ai nevoie de dorință, obiective progresive și propria realitate?
Dorința, obiectivele progresive și propria realitate au un lucru un comun, și anume TU. Iar tu ai nevoie de aceste trei elemente pentru a-ți aduce aminte cine ești.
Și este important să știi cine ești. Altfel, societatea îți va spune cine ești. Și vei ajunge ca la un moment dat să conștientizezi că ceea ce îți spune societatea n-are nicio legătură cu tine.
Acela va fi momentul frustrărilor tale.
Nu lăsa societatea să-ți creeze frustrări – n-o lăsa să-ți spună cine ești!
**
Despre autor: Fiind pasionat de felul în care funcționează mintea umană, David scrie articole despre dezvoltare personală și despre cum te poți folosi de obiceiurile pozitive pentru a-ți atinge obiectivele. De curând a scris o carte și îl poți ajuta să o printeze accesând ACEST LINK.
Foarte frumos si adevarat!
multumesc,foarte inspiratoare marturia ta
Mulțumesc frumos, Adina.
mult succes cu cartea!
Foarte frumos, mult succes !
nu merg inregistrarile
Felicitari!Multumesc,foarte util.
Mi-a placut ce am citit. Felicitari ! Acum mai continui sa alergi ?
Da, încă alerg. Dar anul acesta n-am avut nicio competiție în obiectiv. Poate în 2017. 🙂