De ce dracu’ te intorci acolo, fratica? Daca o sa castigi, nu va fi nimic spectaculos – ai castigat si anul trecut, asa ca e foarte normal ca lumea sa astepte sa castigi si anul asta. Daca iesi pe orice loc in afara de locul 1, lumea va fi dezamagita… Chiar daca nu i-am zis-o, cam asta gandeam despre participarea lui Tibi, pentru a doua oara consecutiv, la cel mai dur utramaraton arctic din lume. Pun accent pe „arctic”, pentru a nu ii supara pe cei care alearga in jungla, in desert, pe asfalt sau pe munte. Dar, in sinea mea, dupa mai mult de 100 de competitii de anduranta terminate pe aceasta planeta, in aproape toate conditiile de clima si teren, as inclina sa afirm ca 6633 este cea mai grea experienta cu care un atlet amator se poate confrunta.
Nimic nu m-a rupt in mai multe bucati decat combinatia frig extrem – vant – 566 km – 7 zile de efort – privare de somn – halucinatii – imensitate alba – degereturi – durere – 16 ore de intuneric pe zi. Sunt intrebat adesea „Cum a fost la Cercul Polar?” (sau, de catre cei care nu fac diferenta intre 66 de grade si 90 de grade latitudine, „cum a fost la Polul Nord? – cu mentiunea ca la Cercul Polar, in luna martie, este mai frig decat la Polul Nord). De fiecare data, amintirea acelei ‘competitii’ imi provoaca fiori si prefer sa evit subiectul. Mai mult, mi-am jurat ca nu ma mai duc acolo vreodata si sper sa ma tin de cuvant.
Tibi ne spusese, mie si lui Vlad Tanase, ca se va intoarce – „intr-o zi” – la 6633. Dar nu banuiam ca se va intoarce atat de curand.
Tibi este, indiscutabil, personaj de roman (a propos, iti recomand cartea lui, „27 de pasi„). De cele mai multe ori, oamenii care ajung in inchisoare se auto-victimizeaza, considerandu-se absolut nevinovati. Intotdeauna, altcineva a fost de vina pentru esecul lor – societatea, familia, anturajul, politistul din colt, judecatorul etc. Dar Tibi este din alt material. Si-a invatat lectia, a tras linie si a luat-o de la zero. Cu vocatia, cu relatiile si cu stilul de viata.
De la jafuri armate la ultramaratoane este cale lunga. Amandoua presupun sa fugi, dar in primul context fugi de ceva, in al doilea catre ceva.
De vreo doua zile ma tot gandesc: ce naibii ne lipseste, ca natie, sa fim toti ca Tibi? Sa induram tot ce avem de indurat, sa mergem inaine prin intuneric spre acea luminita indepartata, ignorandu-ne lacrimile inghetate, pana ne atingem scopul.
Am mai zis-o si imi place sa o repet: cea mai importanta abilitate pe care o putem dobandi si exersa constant este cea de a duce lucrurile la bun sfarsit, la termenul si cu calitatea promise. Nu promise parintilor, nu promise colegilor, nu promise sefului, ci – in primul rand – propriei persoane.
Se spune ca devenim asemenea celor cu care ne bem cafeaua. Sau, in cazul meu (nebautor de cafea), asemenea celor cu care imi alerg ultra-maratoanele. Asa este. Am devenit acel andrei rosu pentru ca am imprumutat un pic din fiecare ultra-maratonist pe care l-am intalnit, de la Vlad Tanase si Tibi Useriu la septagenarii si octogenarii pe care i-am vazut alergand muscandu-si buzele de durere.
Avem un talent natural de a ne autosabota. Stim perfect ce avem de facut, dar amanam la infinit. Sau renuntam exact cand suntem la un pas de a reusi. Nu doar ca indivizi, ci si ca natie. De fapt, natia = tu + eu + ei. Daca vrem sa ajungem undeva, ca popor, tara etc. avem doar varianta ca eu + tu + ei sa devenim tot mai buni, pe zi ce trece. De la „puscariasi” la „meseriasi”.
In urma cu vreo ora nu stiam ce sa scriu. Simteam nevoia sa notez cateva idei in acest jurnal personal numit „blog”, asa ca mi-am intrebat prietenii de pe facebook: „despre ce propuneti sa scriu?”. Mai jos sunt raspunsurile primite pana in momentul in care am inceput sa scriu (va multumesc pentru inspiratie!):
Cu gandul la tine, la Tibi Useriu, dar si la ceea ce ar trebui sa continuam sa avem noi toti: determinare si perseverenta = # rezistenta
🙂
Cum lupti cu autosabotarea…
Despre determinare, despre Tibi. Despre frig.
Despre cum antrenezi creierul sa treaca peste durerea fizica.Despre relaxare si fara atata graba si pe repede…Despre cum te pui pe repetitii chiar si atunci cand nu ai chef, stare.Scrie despre tine, Andrei.Despre what it takes pentru a-ti depasi limitele. Despre putere interioara, despre motivatie, despre autodepasire.Despre faptul ca rezisti !Pe mine ma preocupa filosofia libertarii. Ar fi interesanta perspectiva ta.Despre cum (imi doresc de mult timp) sa imi trag un sut in fund si sa ma apuc de alergat putin. Mereu gasesc altceva de facutDespre faptul ca „existi frumos „, despre motivatie , determinare , incredere , bine , bunatate , minunat si IUBIRE ! ( PS. cu trimitere si la TIBI )Sportul ca modalitate de evolutie personala si chiar spirituala!Scrie ceva legat de lupta incredibila a lui TibiCand realizezi ca esti fericit chiar daca tot ce te inconjoara e complet aiurea? Cu asta m-am trezit eu azi in gandDespre temeri ….si despre ce consideri ca te poate invinge.6633 … Tibi, tu, Vlad, …Ferma AnimalelorAndrei, ar fi minunat daca ai scrie un articol despre leadership si ce inseamna sa fii un adevarat leader….
Ma intreb cum o fi cand ai parcurs atatia km în ger naprasnic…toti … pana la finish…si într-o zi afli de la un post national..neinformat că „ai abandonat cursa”. Ce simti în momentul ala??Despre un proiect de impaduriri finantat de cineva din tara lui SchweighoferDe la un vegetarian … despre post si zile ca acestea…Despre cum sa NU te enervezi si sa iti pastrezi cumpatul in ciuda a tot raul ce se intampla. Sa actionezi rational si eficient, NU sa reactionezi la enervare si sa-ti para rau apoi ca ai fost gresit inteles.
ce ar fi sa scrii despre cum este sa fii ROSU? Fiul lui Constantin ROSU -legat la ambasade- din ’80 incolo, nepotul lui Stefan ROSU- agent securitate…. Despre cum te-ai transformat din baiatul sustinut de parinti -si sustinut nu gluma-astfel incat sa fii Gaz pe Foc, la acel Rosu pe care il prezinti lumii in fiecare zi, acum in 2017? care e diferenta
Prima reactie a fost sa sterg acest comentariu, dupa care m-am gandit: „de ce sa nu il postez?”. Mai ales in contextul in care parintii mei au protestat dupa OUG13 la… Cotroceni. Da, parintii au lucrat in ambasade in anii ’80 (motiv pentru care ii vedeam doar o luna pe an), dar bunicul a lucrat in min de interne, la logistica. Daca ai dovezi ca ar fi lucrat in securitate, hai cu ele – altfel, pare exact stil PSD, cu 2 semi-adevaruri si o miciuna. PS – inteleg ca toate formatiile din Romania au succes nu datorita melodiilor pe care le scriu / lanseaza, ci datorita parintilor si bunicilor? :)))
Draga „Teleorman”,
Nu am putut sa trec cu vederea comentariul tau interesant! Chiar este interesant…pentru cei ce cred in „burtierele” de la RTV.
Dupa parerea mea, este irelevant cine iti sunt si ce au fost parintii, atata timp cat tu, copil al celor 2 securisti, esti un om modest, onest si cat se poate de integru.
Poate nu muncesti pe rupte, poate ai avut ceva privilegii pana la varsta la care ai ajuns, insa sa fii „condamnat” ca parintii au avut fuctii si alte chestii in perioada comunismului…mi se pare o invidie prosteasca, pe principiul „daca eu nu am/pot, nimeni sa nu aibe/poata”.
Ar mai trebui sa te gandesti si la faptul ca parintii lui ROSU, pentru a ajunge in functiile respective, nu au avut nevoie doar de „pile”. Te-ai gandit ca poate cele 2 persoane(Mr. Rosu&Mrs. Rosu) au si invatat ceva prin scoli?
Eu sunt, precum autorul articolului, un copil d’asta ce a avut parintii in sistemul comunist. Pana la varsta de 8 ani, eu mi-am vazut mama doar seara(Director de Intreprindere), de la ora 17 la ora 21, iar tatal doar de vreo 3-4 ori(deh…lucra pentru sistem). Cu toate posibilitatile pe care le aveam prin „puterea” parintilor mei, am ales sa termin politehnica si sa ma angajez singur(in afara sistemului). Muncesc, platesc un credit pentru un apartament, imi intretin familia si imi cresc copiii. Bonus, in PV am fost cu toata familia, inclusiv cu parintii mei „comunisti”.
Aici tu ai spune: „pai da, voi astia cu parintii din sistemul comunist ati iesit pentru ca ei nu au reusit sa fure ca sa va faca p@!a mare…gresit! Am iesit si o sa iesim, asa cum au facut si ei la revolutie, atunci cand ne-au lasat singuri in casa, pentru ca ei doi sa se duca sa incerce sa faca ceva pentru tara asta. Acum…ca au iesit tot comunistii…asta ne e soarta, aleasa de noi(ei…la momentul respectiv), imbatandu-se cu apa chioara de la nenea Iliescu.
Revenind la tine, draga „Teleorman”, ti-as sugera sa incerci macar sa intelegi ceea ce scrie unul ca ROSU!
Si daca intelegi, incepi sa te gandesti daca ceea ce faci tu zi de zi, este ceea ce iti doresti cu adevarat. Bonus2: daca nu iti convine, te duci frumusel si te inscrii la ceva scoli/facultati de stat, inveti, termini ceva master si aplici pentru un post deschis la ministerul X.
…as mai scrie dar sunt deja plictisitor! 🙂
PS: asa cum Anrei Rosu scrie cat poate de des pe acest site/blog, o poti face si tu mai „Teleorman”. Sau mai bine zis, si TU poti face ce face Rosu! Poti?
Aiurea! Tocmai pentru ca nu poate a scris un comentariu incarcat de ura, invidie, frustrare, neputinta si, cred eu, chiar nedorinta. Nici nu are sens sa incercati sa-i mai explicati ceva!
Uite de ce e greu să meargă societatea înainte. Ura colectivă. Ura pură, fără direcție, care abia așteaptă un ghimpe în care sa se înțepe și să curgă. Cum a reușit un comentariu fără nicio legătură cu subiectul să îmi anuleze mie puterea motivațională a rândurilor de mai sus, doar pentru ca era încărcat de ura. Pe cine interesează cine e familia omului? Putea sa fie si fiul lui Dracu in persoana, atata vrem cat omul îmi transmite un model pozitiv si o forta motivaționala ma raportez la el si nu la strămoșii lui.
Salutare, Andrei! Scrie despre incetarea prematura de a protesta in Piata Victoriei! Scrie, scrie, scrie! Noi, cei care renuntam prea usor, avem nevoie de exemple de oameni care nu renunta (asa ca tine, ca Tibi si ca altii) si impulsionare sa continuam!
Nu stiu daca protestele au inccetat, cred ca doar s-au transformat 🙂
Salut.Si eu zic sa scrii despre relaxarea protestelor…nu nu am adormit.Eu m am imbolnavit de stres cu legile care ma sufoca….copila a trebuit sa o duc la spital si sa vad din nou…ca nu se schimba atitudinea acra a asistentelor cu salarii marite…..etc…si vrea sa protestez….oricum protestez!
Salut, Andrei !
Eu nu stiu despre ce as putea sa iti spun despre ce sa scrii. Dar pot sa iti spun ca reusesti mereu sa ma scoti din „amanare”, mai nou imi pot promite mie ce am de facut si FAC !
De fapt, reusesc sa lupt cu autosabotarea. Multumesc!
Că nație nu ne lipsește prea mult sa fim ca și Tibi. Multi dintre conaționalii noștri incerca sa ii calce pe urme.Nu multi au ajuns la performanța lui (jaf armat) dar cu un furt aici, acolo reușesc să contribuie la buna imagine a țării .
Vorbind de transformări ,mă gândesc ce transformare e necesară unei persoane care e subiectul unui jaf armat sa devina „normală „din nou după ce un viitor erou ii tine lui/ei familiei pistolul la tâmplă…
Românii sunt intro căutare eterna de idoli (așa suntem noi,nimic rău în asta) dar sa nu confundăm performanța individuala sportivă (de excepție) cu modele de urmat când vine vorba despre lucruri complexe de viață.Sunt sigur că însuși subiectul postării tale nu ar dori acest lucru:)
Mda..si puscariasii pot deveni eroi. Nu o sa l laude nimeni prea tare. Nu o sa fie decorat de presedinte sau ,,uns,, cu nu stiu ce ordin sau grad. Insa ! Omul este o forta de vointa si curaj. Curajul de a deveni o micuta legenda. Nu pentru mine sau pentru tine omenire. O micuta legenda pentru el . O micuta legenda pentru oameni care or sa spuna candva : punct si de la capat,viata ! Eu una il stimez.
Draga Andrei , bine ai facut ca nu ai sters postarea Telormanului ( nu ca as avea ceva cu judetul ), dar au ajuns acaceti idivizi sa se autointituleze asa din dorinta de a se arata apartinatori unui stil a la Lider Massimo ,Andrei acesti …..( nu gasesc in momentul de fata un cuvant in ai defini , poate nici nu merita ) , cauta , scormonesc , stau pregatiti in permanenta cu calimara plina , sa improaste pe cineva , acesti ….. nu fact decat prin aceste postari sa ne intareasca mai mult , sa credem mai mult ca acest protest al nostru poate #REZIST a .
Despre numele Andrei
Numele de baiat Andrei este un nume romanesc si are semificatia de barbatie, temerar, curajos, luptator. Numele Andrei deriva de la substantivul de origine greaca andreia – barbatie, curaj.Numele, patruns in latina – Andreas sau Andrea si chiar in ebraica, se raspandeste rapid in lumea crestina datorita faimei unuia dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus.
Numele Andrei are un loc deosebit in cadrul sarbatorilor populare romanesti, de aici si numele de „luna a lupilor” pentru decembrie.
O alta semnificatie acceptata a numelui Andrei este acela de obicei al „facutului de ursit”, de aceea in noaptea de 30 noiembrie tinerele fete incearca sa-si afle „ursitul” sau viitorul sot ori sa-l determine, prin mijloace magice, pe flacaul dorit sa le ia de sotie.Persoane celebre care au purtat sau poarta acest nume: revolutionarul Andrei Saguna, poetul Andrei Muresanu, Andrei Bolkonski, unul dintre eroii celebrului roman – Razboi si pace de Lev Tolstoi, Andrew din romanul lui W. Scott, ‘Rob Roy’, Andree din ciclul proustian ‘In cautarea timpului pierdut’.
Cei mai multi parinti isi boteaza baieteii Andrei, dar prefera sa ii strige Andi.Copiii botezati cu prenumele Andrei tind sa se dezvolte frumos si sa se transforme in personalitati luptatoare, curajoase si descurcarete. Se spune despre ei ca au al saselea simt, mergand adesea pe mana intuitiei in rezolvarea problemelor.
Cred ca merit mai multi decat in copy and paste.
Felicitari.
Eu sunt unul din septuagenarii pomeniți de tine ANDREI-73 ANI. Sunt mândru că pot coresponda cu un om ca tine ! Eu am alergat numai 5 maratoane- primul la 53 de ani-ultimul la 60( pritre care și NEW-YORK CITY MARATHON-4h07min.) Acum mă străduiesc să revin-am gonartroză la un genunchi și fac mai mult ciclism. DAR ÎMI DORESC DIN SUFLET SĂ POT REVENI !!
MĂ ÎNCHIN ÎN FAȚA VOASTRĂ- TU ȘI TIBI UȘERIU !!
CU DEOSEBITĂ STIMĂ LUCIAN NEAGU
NOI ne inchinam in fata dumneavoastra! Multumim!!
Ce misto e cand trebuie sa ne lipim de o ancora . Comentam, ne dam loviti, rezistam si driblam.
Andrei, stii bine ce ne impiedica sa fim asa ca Tibi. In primul rand nu toti oamenii sunt la fel si cei mai multi prefera o viata moale si asezata. Din start din 100% scadem aprox 75% din fete si sa zicem 60% din baieti. Din ce ramane cel putin jumatate au ambitii cu care nu apar in public. Din ce mai ramane marea majoritate au probleme de genul crescut copii, platit rate, stat in piata la strigat #rezist. Si-atunci….mai raman cate un Tibi, o Catalina, Horia, Zsolt, Simona, Ticu, Coco sau mai stiu eu care, care-si baga picioarele si nu mai tin cont pentru o bucata de vreme de ceea ce e in jurul lor. Pe scurt, nu ca nu suntem ajutati, dar nu suntem lasati!!!
Gresesc cu ceva???
Tibi are piticii lui pe creier, mai ales dupa ce a fost la mititica. Toti gresim in viata, insa nu-l pot ridica in slavi pe un talhar la drumul mare. Tibi trebuie sa-si infrunte singuri demonii si nu stiu daca un milion de fapte bune ii spala toate pacatele. Tu l-ai ridica in slavi pe un Nastase (sau Ponta sau Iliescu) dupa un 6633? Si fii sincer, daca ai avea o fata, ai avea incredere sa o lasi cu unul ca Tibi? Ai fi sigur 100% ca e in siguranta cu Tibi? Fii sincer!
Da 🙂
Am multi prieteni care merg la competitii extreme. Cei care abordeaza acest tip de sport prin depasirea propriilor limite cauta rezolvarea unor probleme/traume din trecut. Mintea umana este fabuloasa. Tibi Useriu a reusit performante greu de egalat datorita capacitatii uriase de concentrare, a dorintei de depasire a unor jaloane din trecut. La fel si Andrei Rosu si multi altii.
Lucrurile sunt simple… adultul de acum incearca prin orice cai sa se vindece de copilarie. Si e minunat. Totul pleaca de la frica. Frica de orice. Cand ajungi la astfel de performante, totul in jur se transforma in bine. Sunt multe cai prin care poti transforma totul in jurul tau. Capacitatea de a nu fi ipocrit uneori o au insa putini…
eu zic ca si scuzele au rolul lor, atunci cand sunt justificate. poate nu toti putem fi ca Tibi, dar putem incerca sa facem cel mai bine ce facem.
despre regrete, decat sa ne tot punem drobul de sare al regretelor deasupra capului, as zice ca mai bine incercam sa gandim constructiv unde am vrea sa ajungem…cateodata e de ajuns sa incepi sa te gandesti la ceva si usor usor iti vine si ideea cum sa faci
Salutare Andrei!
Ma aflu la doua luni distanță de a doua cursă de 5 km.Eu,care cu un an in urmă nu mă imaginam alergând 1 km.Pur si simplu nu imi plăcea alergarea de rezistență.
Si e ciudat ca,in satul in care locuiesc,in 10 luni de antrenament am întâlnit doar un singur băiat care alerga.Iar in cele 4-5 baruri pe langa care trec,tineri de 16-18 ani foarte mulți…
Si eu ,la 38 de ani,alerg!
In fine,asta e alta poveste…
Ai putea,te rog,sa imi sugerezi un mic dejun potrivit pt cursa de 5 km?Si daca se poate,cu cat timp inainte de cursă e indicat sa il servesc?
Multumesc anticipat!
Salut, George, felicitari!! http://www.maraton.info.ro/cele-mai-bune-30-de-alimente-pentru-alergatori-.html
[…] T i b i ! – andreirosu.org 15853 Facebook interactions 6 Twitter trackbacks 4267 Twitter followers […]
Pe stradă, la serviciu, la piață, prin magazine, la televizor … am întâlnit mereu „români‟ care spun despre toți (ceilalți) români că sunt răi, leneși, necivilizați, hoți, proști… Am auzit chiar copii (inclusiv de la școala specială!) manifestându-și disprețul (uneori însoțit de înjurături – de, ca niște „oameni mari‟…) la adresa propriei nații.
Toate calitățile pe care le are un om perfect [așa ca tine 😉 ] au fost extrase din zestrea nației din care provine individul respectiv; deci acel om ar trebui să-și venereze poporul care i-a dat (gratuit!) asemenea și atâtea calități (nu cred că poți venera pe cineva dacă nu ești modest).
Altceva:
„Niciun popor nu e atât de decăzut încât să nu merite să te jertfești pentru el dacă îi aparții‟ zicea Blaga. Ori… nimeni nu jertfește nimic pentru poporul pe care îl disprețuiește (poate fiindcă e un nimeni, iar scaunul mai înalt și mai confortabil reprezintă actul lui de identitate?!).
…cred ca Tibi trebuie sa ti fie recunoscator tie Andrei. Chiar si despre ultramaratonul 6633 a aflat de la tine….si am impresia ca te a imitat cumva ….dar mai are multe de invatat de la tone. respectele mele Andrei!!!!
Foarte fain articolul!
Nu intalnesti la orice discutie un astfel de personaj, toate meritele si laudele, comentariile nu-si mai au locul, doamn ajuta!