Menu
BLOG

Cum purtam niste pantofi de alergare noi.

„Yuu-huu!! Azi mi-am luat pantofi noi si am alergat 15 kilometri. Imi vin perfect. Ma simt excelent in ei. Sunt super-happy!”. Probabil ca multi dintre noi, alergatorii amatori, am avut parte (cel putin o data in viata) de un astfel de episod, in care ne-am cumparat niste ‘super-pantofi’ (simtindu-ne ca de Craciun!), i-am pus in picioare si am plecat glont spre parc, pentru a ii testa ‘un pic’. Iar acest pic s-a transformat in 60-90 de minute de alergare. In cazurile fericite, astfel de alergari nu au avut consecinte negative (dureri, accidentari etc.), dar – de cele mai multe ori – a alerga distante mari cu niste pantofi de alergare noi nu este chiar cea mai buna idee…

Nu stiu daca exista o stiinta a purtarii pantofilor de alergare proaspat cumparati, asa ca am sa scriu din propria experienta. In primul meu an de alergare ma regaseam perfect in descrierea de mai sus. Imi amintesc perfect cand mi-am luat primii pantofi ‘ca lumea’. Era o pereche de Asics Nimbus Gel 11 (intre timp, s-a ajuns pe la 19 :)), de care m-am indragostit din secunda in care i-am pus in picioare. Era o diferenta uriasa fata de ‘adidasii’ de strada pe care ii purtasem pana atunci (in general la iarba verde, gratare, mers la cumparaturi etc.). Simteam ca imi vin ‘turnati’ si ca pot alerga oricat in ei. Ceea ce am si facut, inca din prima zi. Ma pregateam pentru primul meu maraton (cel de la Polul Nord), iar in planul de antrenament urma o sesiune de vreo 20 de kilometri. Tocmai venise primavara, asa ca mi-am pus pantofii si am zburat spre parc. Ma simteam foarte bine in ei, impactul cu asfaltul era mult mai mic decat cu pantofii anteriori si totul parea ca decurge perfect. Pe la jumatatea antrenamentului am inceput sa simt dureri la unul dintre genunchi. Am incetinit, dar durerea se mentinea. M-am oprit, am facut cateva exercitii de stretching si am reinceput alergarea. Dupa cateva minute, durerea a reaparut, asa ca am decis sa opres antrenamentul.

Primele mele ganduri au fost: „m-am accidentat!”, „o sa ratez maratonul de la pol!”, „…daca nu o sa mai pot alerga niciodata?!” s.a.m.d. Am ajuns acasa, m-am descaltat, am facut dus si am intrat pe net, cautand informatii care sa ma ajute sa gasesc cauza durerii si eventuale remedii. Intr-unul dintre articolele citite am gasit o intrebare: „durerea coincide cu o schimbare (suprafata de alergare, pantofi, tehnica, distanta parcursa etc.)?”. Asa ca am luat in calcul faptul ca s-ar putea ca durerea sa fie cauzata de noii pantofi – o varianta care nu imi convenea, mai ales ca dadusem pe ei o mica avere. Au urmat alte intrebari: „Oare nu sunt buni acesti pantofi?”. „Oare pot sa ii returnez sau sa ii vand altcuiva?” etc.

Durerile au trecut, asa ca a doua zi am alergat din nou. De aceasta data, cu vechii pantofi (niste Reebok de prin 1900 toamna, cu o talpa atat de tocita incat cred ca s-ar fi incadrat la categoria pantofilor minimalisti). Zero dureri! La urmatoarele antrenamente am alternat cele doua perechi de pantofi (la antrenamentele mai scurte folosind noua pereche, la cele lungi pe cei vechi). Treptat, picioarele s-au obisnuit cu noii pantofi si durerile nu au mai aparut.

Ce am invatat din aceasta experienta (si din cele care au urmat), in ceea ce priveste folosirea pantofilor de alergare?

1.  In prima saptamana ii folosesc doar pentru mers. Prima zi prin casa, a doua zi pe afara (plimbare 30-40 minute), a treia zi ii folosesc in locul celor ‘smart casual’ etc. Purtandu-i in prima zi doar prin casa ofera si avantajul de a ii putea returna – in cazul in care apare vreun disconfort.

2. In a doua saptamana ii folosesc la doua dintre antrenamentele scurte (si de intensitate redusa) – maxim o tura de parc Herastrau, deci vreo 7 kilometri (incluzand si drumul de la intrarea in parc si inapoi).

3. In a treia saptamana ii folosesc la doua dintre antrenamentele scurte si la una dintre alergarile lungi (si de intensitate redusa).

4. Din a patra saptamana ii folosesc ‘normal’, cu mentiunea ca prefer sa am tot timpul in garderoba doua perechi de pantofi de alergare intr-o stare relativ decenta (deci cu un nivel de uzura scazut), pentru a alterna purtarea lor.

5. (poate ar fi trebuit sa incep cu acest punct) Nu ies din magazin pana cand nu sunt 101% sigur ca perechea aleasa este the one (la finalul acestei postari este un link referitor la alegerea pantofilor).

Spor la alergare!

Te-ar mai putea interesa: 10 criterii pentru alegerea pantofilor de alergare

Share: Scrie un comentariu
Articole similare:

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (3)

3 răspunsuri la “Cum purtam niste pantofi de alergare noi.”

  1. Radu spune:

    Așa este – eu mi-am accidentat tendonul lui Ahile după o prima tura mai rapida cu o pereche de Nike noi, nouți ! Obligatoriu de respectat rutina de care pomenești !

  2. Roman Valentin spune:

    O postare foarte utila . Multimesc Andrei

  3. Laurentiu Negrea spune:

    Off topic, dar pe aproape. Se recomanda folosirea pantofilor de alergare pentru maxim 500 km.Eu ii folosesc si de trei ori mai mult, adica si dupa ce se toceste partial la calcai si stratul de uzura.Cumpar intodeauna pantofi noi in perioadele de reduceri si-i tin la pastrare, pana le vine randul, dar a fost si cazul unor Nike Air pe care nu i-am putut folosi deloc pentru alergare, pentru ca de cate ori alergam cu ei ma dureau genunchii . Mai este problema marimii pantofilor, in special pentru alergarile pe distante de peste 20 km . Eu port 41 la pantofii de strada, dar cu niste Asics nr 42, noi ”am reusit” sa-mi inegresc o unghie de la degetul mare, in numai doua alergari de 20 Km. Acum alerg pe distante lungi, numai cu pantofi de 43 1/3.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *