Va povesteam anul trecut despre experienta extraordinara pe care am avut-o la prima editie a acestui eveniment si sper din tot sufletul sa il pot alerga an de an, pana la ”adanci batraneti” – chiar daca, pana atunci, va fi descoperit un remediu pentru vindecarea traumatismelor maduvei spinarii (sunt sigur ca evenimentul isi va pastra si ulterior componenta caritabila).
Pentru editia din acest an, organizatorii au pastrat formatul din 2014, cu masina „sperietoare” care inlocuieste finish-ul ‘clasic’. In plus, participantii au ocazia de a se inscrie intr-o echipa (sau mai multe – maxim 3) si sa afle:
Asadar, va astept in echipa mea si promit o surpriza tuturor celor care se vor alege sa ia parte la acest eveniment, ‘inrolandu-se’ in echipa mea. Ne vedem duminica 3 mai, ora 13.00, la startul Wings For Life World Run.
Ieri am avut parte de una dintre cele mai frumoase experiente din viata mea de sportiv amator, alergand la Wings For Life World Run – cea mai mare competitie de alergare simultana din lume, organizata in speranta ca se va gasi cat mai repede un remediu pentru traumatismele coloanei vertebrale. Peste 35.000 de alergatori au luat startul la aceeasi ora, in 35 de tari. ‘Gazda’ alergarii din Romania a fost Bucuresti – plus comunele si orasele cu care ne-am intersesctat pe drumul vechi spre mare.
Ce ar fi de povestit despre aceasta prima editie?
Sa incep cu organizarea. Fiind vorba despre un eveniment international, ma asteptam la standarde inalte si nu a fost dezamagit: start punctual (la 13.00), puncte de alimentare / hidratare bine aprovizionate (si pozitionate exact la numarul de kilometri anuntat), voluntari prezenti la datorie, traseu inchis ‘ermetic’ traficului auto (cu exceptia vehiculelor oficiale), autocare pozitionate excelent pentru a ne prelua dupa ce eram ‘prinsi’ de catre masinile de finish, ambulante la fiecare 5 kilometri, gata de interventie s.a.m.d.
Vremea. Aparent, a tinut cu noi. Ploaia torentiala, de proportii biblice, a speriat cateva sute de participanti (la start s-au prezentat doar vreo 700 din totalul de 1.000 inscrisi), dar s-a oprit cu putin timp inainte de start si a reinceput la putin timp dupa ce autocarele ne aduceau in Bucuresti. Temperatura a fost in jur de 15 grade, dar a crescut dupa kilometrul 20, cand soarele si-a facut aparitia printre nori, aducand la pachet si „favorita” mea – umiditatea…
Traseul. Viziunea mea despre vechiul drum spre mare era cea a unei sosele plate, cu diferenta de nivel zero. M-am inselat si am platit pretul, multiplele urcari (nu foarte dificile, dar…urcari!) indepartandu-ma – in special dupa kilometrul 22-23 – de obiectivul pe care mi-l stabilisem. O surpriza placuta a reprezentat-o multimea adunata pe marginea drumului, in fiecare sat si comuna prin care am trecut, care ne-a incurajat si ne-a aplaudat, chiar daca (sau tocmai pentru ca :)) unii dintre spectatori tocmai ieseau din birt. Mi-au placut la nebunie si campurile de rapita, care au colorat in galben traseul nostru…
Alergarea mea. Fiind o cursa atipica, in care finish-ul ‘vine’ spre alergator, a fost destul de greu sa decid care va fi obiectivul meu. Intrand in calculatorul de obiectiv personal, am oscilat intre o alergare de 4: 30 min / km (peste 40 de km alergati) si una de 4:45 (peste 30 de km parcursi). Vazand prognoza meteo (ideala pentru alergare! – racoare si nori) si cunoscandu-mi timpii de la antrenamentele din ultima perioada, am optat pentru prima varianta (incluzand mici abateri, echivalenta cu un maraton alergat in 3h 15m).
Incalzirea a inceput in dimineata cursei, cu un program de aproape o ora de stretching si a continuat in parcarea Cora Pantelimon (locatia de start), unde l-am avut ca partener pe Tomi Coconea, „concurentul” meu de la categoria M35 (Tomi avea sa termine cursa pe locul 7 in clasamentul general, respectiv pe locul 1 la categoria de varsta, dupa 40.5 km alergati).
Ca de obicei inainte de concursuri, timpul trece foarte repede – asa ca ora 12.50 m-a gasit in ‘blocul de start’, facand ultimele pregatiri pentru cursa si discutand cu cativa dintre membrii uneia dintre cele mai frumoase familii din Romania – cea a alergatorilor :). Temperatura crestea din ce in ce mai mult (probabil din cauza emotiilor :)), iar principala mea grija era (scuze daca pare pueril :)) daca sa imi iau sapca la mine sau sa o las la start. Urma sa alerg 2-3 ore si soarele putea aparea oricand; va reamintesc ca sunt tuns foaaaaarte scurt, asa ca soarele imi bate direct in creier… 🙂 Am decis sa o iau la mine (o decizie care s-a dovedit a fi inteleapta) si, in cazul in care ar fi fost oportun, sa o las la unul dintre punctele de hidratare.
Cu cateva zile inainte de cursa apelasem, prin intermediul acestui blog, la un biciclist care sa ma ajute cu „pacing”-ul, dar lista cu ciclisti agreati de catre organizatori se inchisese, asa ca imi luasem gandul de la acest subiect. Noroc cu Bogdan Florescu, un alergator pe care l-am cunoscut la unul dintre antranamentele mele de ‘intervale’ si care s-a oferit sa ma insoteasca – cel putin pana la kilometrul 21 – avand un PB la semimaraton in jur de 1h 30m.
Alergarea in aceasta formula a functionat excelent, stand de vorba pe parcursul intregii curse si, astfel, facand timpul sa treaca foarte repede. La kilometrul 21 aveam amandoi precizie de metronom, trecand de borna semi-ului dupa 1:37:20, cu doar 10 secunde mai repede decat aveam notat in grafic! Dupa care, a iesit soarele!
…Iar asta s-a tradus intr-o scadere a ritmului (din cauza mea :)), in special intre km 22 si 27, cand totul parea sa fie impotriva mea: caldura, umiditatea, pantele si, bineinteles, ritmul – care ajunsese aproape de 4:55 min / km :(… In mod ciudat, am observat ca acest interval este – pentru mine – cel mai dificil (din punct de vedere al capacitatii de a mentine un tempo) pe parcursul majoritatii curselor de anduranta la care am participat. Nu ma lovesc de „ziduri” ci, pur si simplu, am un randament mai slab. Probabil ca, pe viitor, va trebui sa suplimentez doza de geluri de la km 20 :).
„Trezirea” mi-a fost data la iesirea din Fundulea de catre unul dintre voluntarii aflati pe bicicleta – Vali Bugoi (Smart Atletic), coechipier la stafeta de la Triatlonul Delta -, care ne-a anuntat bomba: „Masina de finish tocmai a intrat in Fundulea!” Eram la kilometrul 28, iar primul gand care ne-a venit in minte a fost: „hai sa trecem de km 30!”. Oricat de bun as fi fost la matematica (materie la care oricum nu am excelat :)), mi-ar fi fost imposibil sa calculez timpul in care vom fi ajunsi din urma de catre cele doua masini de finish. Asa ca, strategia noastra a fost simpla: sa fugim cat ne tin picioarele :). …Dar tocmai cand ne confruntam cu cele mai lungi pante!
Pe masura ce ne apropiam de borna de 29 de kilometri simteam cum temperatura corpului meu creste, in linie cu pulsul (care sarise de la 173 la 182). Mi-am scos sapca, bluza de compresie si…cam atat, desi imi era atat de cald incat mi-as fi scos toate hainele plus cateva straturi de piele – dar nu as fi vrut sa oripilez asistenta… La fiecare 200 de metri aruncam cate o privire in spate si vedeam, in departare, ambulante si cateva masini. Erau oare masinile de finish? Dupa panoul de 29 km a urmat o coborare – perfect!!! Am accelerat si eram din ce in ce mai siguri ca vom ajunge la punctul de hidratare de 30 km, inainte de a fi „prinsi”.
Am trecut in viteza de punctul de hidratare de la km 30, nu inainte de a ne lua apa si isotonic. Faptul ca depasisem pragul „psihologic” de 30 de km mi-a indus brusc o stare de spirit excelenta – ajutat fiind de lichidele consumate si de cele turnate in cap :). Mi-am revenit si fizic, pulsul s-a stabilizat, iar traseul era suficient de plat pentru a mai forta 2-3 kilometri.
Masinile de finish ne-au ajuns tocmai in momentul in care incepusem sa intru in acea stare de „pot alerga oricat”, asa ca am fost un pic dezamagit. Dar asta nu ne-a impiedicat sa mai alergam – usor – vreo 2 kilometri, pana cand am fost ‘culesi’ de pe traseu de catre un autocar, in care erau vreo 5-6 alergatori „prinsi” dupa kilometrul 30. Nu ne-am intors in Bucuresti pana cand nu am mai luat de vreo 10 concurenti, astfel ca am ajuns pana la kilometrul 40- care ar fi trebuit a fie ultimul dintre punctele de alimentare pe care imi propusesem sa le depasesc. Am ‘suspinat’ un pic, dar veselia din autocar m-a facut sa uit rapid de micul meu regret :).
Rezultat. Locul 20 la general, 17 la masculin, 2-3 la categoria de varsta M35 (la egalitate cu Bogdan :)). In clasamentul general mondial, m-am clasat pe locul 1002 (la general), 924 la masculin, ceea ce inseamna ca ma incadrez in top 3% – ceea ce nu este rau pentru un corporatist de aproape 40 de ani, cu doi copii, care se antreneaza 2 ore / zi – la 3 discipline 🙂 – si care s-a apucat de sport acum 4 ani :).
Statistici. In Romania, castigatori au fost Eugen Sorop (un atlet cu o poveste impresionanta), care a reusit sa parcurga apropae 59 de km (4.11 min / km!), respectiv maratonista Liliana Danci (39 km) –vezi clasamentul aici. Ca premiu, Eugen si Liliana isi vor putea alege locatia in care vor alerga urmatoarea editie :).
La nivel mondial, castigatorii au fost etiopianul Lemawork Ketema (sa mai zica cineva ca sportivii africani nu sunt buni si la ultramaraton!), care l-a devansat cu doar cativa metri (!!) pe ucraineanul Evgenii Glyva, cei doi alergand mai mult de 78 de kilometri (3:50 min/km!). Ambii au participat la cursa din Austria. La feminin s-a impus Elise Molvik, din Norvegia, dupa aproape 55 de km alergati. Castigatorii de la masculin / feminin vor primi ca premiu o calatorie de o luna in jurul lumii, cu opriri in Salzburg, Istanbul, Cape Town, Hong Kong, Bangkok, Sydney, Fiji, Los Angeles si Rio de Janeiro :). Frumos!!
Refacerea. Dupa vreo 45 de minute am ajuns in Bucuresti, in zona de start. Am mai facut o alergare usoara de vreo 10 minute, pentru a ma asigura ca voi putea merge perfect normal a doua zi :), mi-am mancat batonul de reloading (Isostar Reload) si am plecat spre casa. In autocar am avut la dispozitie apa, isotonic, banane si ciocolata, astfel ca am putut incepe recuperarea imediat dupa finalul cursei. Acasa am facut ‘traditionala’ baie rece, urmata de o salata MAAAARE (vorba unui prieten de pe Facebook, o salata de pui pentru vegetarieni: pui spanac, pui ardei, pui canepa decorticata, pui turmeric etc. :))
Echipament. A fost prima cursa oficiala de anduranta la care am alergat in Mizuno Wave Rider-ii mei, la „pachet” cu sosetele de compresie Skins. Nu stiu cine a fost „de vina” – pantofii de alergare sau sostele – dar, pentru prima data in istoria alergarilor mele pe distante mai mari de 21 de km nu am avut nicio jena (bataturi, zgarieturi, rosaturi etc.)!
Inedit. La ridicarea kit-ului de participare am fost invitat de catre echipa Rexona sa testez un roll-on din noua gama de deodorante antiperspirante. De regula sunt sceptic la reclamele facute pentru produsele cosmetice, dar in ultima vreme am devenit deschis la tot ce este nou si mai dornic de a experimenta. Asa ca mi-am zis „de ce nu?!”. Mi-a placut ce scrie in prospect: „Rexona ofera un beneficiu unic – formula inovatoare cu MotionSense SystemTM – microcapsule ce elibereaza prospetime la fiecare miscare, asigurand 48 ore de protectie imbatabila impotriva transpiratiei. Rexona este singurul deodorant antiperspirant care reactioneaza direct la miscarile corpului! Microcapsulele se asaza pe piele in momentul folosirii deodorantului antiperspirant Rexona, iar miscarea bratelor produce spargerea acestora, eliberand astfel, in mod constant, parfum si prospetime pe durata intregii zile.”
Rezultatul testarii: 32.5 km alergati, iar masina cu care am mers pana acasa si-a pastrat mirosul original :), deci roll-on-ul asta si-a facut datoria!
Concluzie. Wings For Life World Run mi-a placut, mi-a placut, mi-a placut! Iar referitor la alergarea mea…
(+) Ce a functionat: strategia de nutritie si incarcare, opriri zero pe traseu (o premiera pentru mine!), echipamentul, mentinerea ritmului (cu mici exceptii :)), incalzirea, refacerea (dureri si febra musculara inexistente), alergarea cu „pace maker” (merci, Bogdan!).
(-) Ce ar trebui imbunatatit: strategie de cursa si antrenamente adaptate la diferenta de nivel a traseului, gestionarea mai buna a intervalului 22-27 km. Antrenamente la ora concursului (99% din antrenamentele mele au loc dis-de-dimineata, indiferent de sezon, asa ca organismul meu nu este obisnuit cu caldura…). Referindu-ma la editia 2014 a Wings For Life World Run, as fi schimbat planul de antrenament: as fi pregatit-o (si abordat-o) ca pe o cursa de 30 de km, in loc de 42 :).
Urmatorul obiectiv: sub 1h 30m (4:15 m/km) la Semimaratonul Bucuresti.
In calitate de ‘ambasador’ si sustinator al cauzei, multumesc din suflet tuturor celor care au participat, alegand sau donand in cadrul evenimentului (plus, voluntarilor si fotografilor!!). Pe ceilalti…ii astept cu drag sa participe la editiile urmatoare (orice sprijin este binevenit! :)). Eu mi-am notat deja in calendar 3 mai 2015 si tintesc la + 40 km, respectiv sub 4:30 min/km… 🙂
Duminica, 4 mai, ora 13.00, va avea loc startul celei mai mari curse de alergare simultana din lume – Wings For Life World Run si am sa incepe acest scurt post prin a multumi tuturor celor care s-au inscris, indiferent de distanta pe care urmeaza sa o parcurga! Pentru cei care nu au reusit sa se inscrie pana cum: nu se mai fac inscrieri online, dar mai sunt cateva locuri disponibile, care se pot achizitiona doar cash si doar duminica, intre 9 si 11, in zona de start. Numarul de participanti la nivel mondial estimat de catre organizatori va fi de aproximativ 50.000, din care in jur de 1.500 vor lua startul in Bucuresti!
Desi este greu de anticipat ce numar de kilometri voi reusi sa alerg pana cand voi fi „capturat” de masina-‘sperietoare’, estimez ca va fi cea mai lunga distanta parcursa de mine anul acesta, respectiv 35-40 de kilometri [ideal 42…]. Asta se traduce intr-un „sub 4.30 min / km”. Pentru a reusi o cursa rapida, m-am gandit sa apelez la sprijinul unui ciclist, care sa ma ajute cu pacing-ul, cu o vorba buna (sau cu un bici :)), cu un baton, cu un energizant etc. Asa ca, daca stiti pe cineva, astept cu drag recomandari (la adresa de mail disponibila in sectiunea „Contact” a acestui blog).
Ce ‘dotari‘ ar trebui sa aiba cel/cea care ma va ajuta? Am schitat un minim necesar…: bicilcleta functionala :), casca, ciclocomputer, accesorii (camere de schimb, leviere, pompa etc. sau camere cu solutie antipana), suport pentru bidoane de hidratare (ideal doua – pe care le vom umple la punctele de hidratare amplasate pe traseu), suport / geanta / cosulet (? :)) pentru geluri, batoane, banane etc. Ar ajuta si ceva experiente anterioare in zona de concursuri / voluntariat. Si sa fie capabil/a sa pedaleze..incet (12-13 km/h).
Startul se va da din incinta Cora Pantelimon, iar alergarea va avea loc pe vechiul drum spre mare. Ne vedem acolo!
PS – mai jos am postat cateva idei de a echipa bicicleta…
PS’ – intre timp, am primit cateva informatii suplimentare de la organizatori. Pacing-ul este interzis :(, iar lista voluntarilor pe bicilcleta s-a inchis deja. Deci… imi pare rau pentru agitatia creata, iar eu va trebui sa ma descurc..altfel :).
Deocamdata, retineti data: 4 mai 2014 (duminica). Si, inainte de a intra in detalii tehnice, sa va provoc la un scurt exercitiu de imaginatie. Sa presupunem ca esti intr-o masina, in drum spre mare. Alaturi de tine, copiii tai si sotia. Sau cativa prieteni. Radeti, glumiti si nimic nu pare sa va strice armonia. Intr-o curba, soferul unei masini care vine din sens opus tocmai posteaza o poza draguta pe Facebook. Nu vede curba si intra pe contrasens. Nu apuci sa intelegi ce se intampla. Te trezesti intr-un spital, dupa cateva zile. In jurul tau sunt cei dragi. Incerci sa intanzi mana catre ei, dar nu poti. Ceva nu te lasa. Incerci sa te ridici, dar nu iti poti misca picioarele. Din nou, acel ceva face imposibila ca o comanda simpla a creierului tau sa nu ajunga la memebrele tale. Nu intelegi ce se intampla si nu iti amintesti nimic despre accident sau despre motivul pentru care te afli in spital. Apoi, apare un doctor care iti da „vestea”: ai avut un accident si ai suferit o trauma a coloanei vertebrale. Esti norocos ca ai supravietuit dar, din pacate, nu iti vei mai putea misca mainile si picioarele niciodata. Esti un paraplegic care va depinde pentru restul vietii de ajutorul medicilor, al echipamentelor medicale si al familiei. Nu vei mai putea sa te joci cu copiii tai, sa mergi pe munte, sa alergi sau sa faci o plimbare banala pana la baie si inapoi. Te intrebi cu ce ai gresit si daca nu ar fi fost mai bine sa mori. Zilele trec, saptamanile, lunile, anii – de asemenea. Intr-un fel, te-ai obisnuit cu situatia in care ai ajuns sau, mai degraba, te-ai resemnat. Pana intr-o buna zi, cand cineva drag tie vine langa patul tau, cu lacrimi in ochi, si iti spune: A fost descoperit remediul impotriva traumatismelor coloanei vertebrale! In scurt timp, vei putea merge din nou!!…
Desigur, in mintea noastra incolteste clasica idee „Asa ceva nu se poate intampla tocmai mie!”. Dar, viata ne-a aratat ca orice este posibil. Si oricare dintre noi cunoaste cel putin un om aflat in scaunul cu rotile. Accident de masina, de bicicleta, pe terenul de sport, pe munte, construind o casa, reparand acoperisul sau stergand ferestrele… Se poate intampla oricand, oriunde, oricui. In ciuda faptului ca peste 130,000 de persoane raman paralizate in fiecare an, traumatismul coloanei vertebrale nu este considerat drept “o boala cu intindere vasta”. Din aceasta cauza si interesul industriei farmaceutice de a cauta diverse metode de tratament este limitat, iar progresul proiectelor de cercetare in domeniu depinde, in principal, de investitiile private.
In 2004 a fost infiintata “Wings for Life Spinal Cord Research Foundation”, iar cercetarile din ultimii ani finantate de catre aceasta fundatie dovedesc ca intrebarea nu este “daca” va exista un tratament efectiv si remedii pentru vindecarea traumatismelor coloanei vertebrale, ci “cand” se va intampla acest lucru. Aceasta credinta este bazata pe descoperiri facute la inceputurile anilor 1990, cand oamenii de stiinta au demonstrate ca celule nervoase afectate din maduva spinarii pot fi regenerate dupa diverse tipuri de tratamente specifice. Fiind o organizatie non-profit, Wings for Life are nevoie de donatii. Wings for Life a stabilit un sistem care garanteaza ca 100% din donatiile primite sunt folosite exclusive pentru finantarea proiectelor de cercetare. De la infiintarea fundatiei, peste 82 de proiecte au fost finantate. Pe langa sustinerea proiectelor de cercetare internationale, care sa ajute la vindecarea coloanei vertebrale afectate, Wings for Life se concentreaza si asupra unor tratamente si studii care sa reduca degradarea dupa ranire. Pentru a se decide daca un proiect se califica din punct de vedere stiintific, se apeleaza la un proces de selectie amplu.
http://youtu.be/8ze-sldXJqk
Vestea buna este ca nu trebuie sa asteptam sa se intample un astfel de eveniment tragic, noua sau celor dragi, pentru a decide ca este momentul sa ne implicam. Un prim pas este participarea la Wings for life World Run – un eveniment cu totul deosebit care va avea loc anul viitor, pe 4 mai. Va fi cea mai mare cursa de alergare simultana din lume, desfasurata in 40 de tari, printre care si Romania. Toti participantii vor incepe cursa simultan, pe 4 mai 2014, la 10 a.m UTC (1 p.m. ora Romaniei) si, la 30 de minute de la start, fiecare grup va fi urmarit de o masina oficiala de finish, care va accelera pe masura ce cursa avanseaza. In momentul in care un participant este depasit de aceasta masina, cursa se inchide pentru el, continuand tot asa pana cand in intreaga lume vor ramane doar doi participanti – o femeie si un barbat. Fiecare locatie va avea proprii castigatori locali – feminin si masculin. Ultimul ramas in cursa va primi o invitatie de a participa in orice locatie la urmatorul Wings for Life World Life. Barbatul si femeia care vor devein campioni mondiali vor primi ca premiu calatorie in jurul lumii, cu un traseu absolut fabulous – o experienta unica in viata.
Oricine se poate inscrie – varsta minim fiind 18 ani. Inscrierile se realizeaza pe site-ul oficial, pana pe 20 aprilie 2014, iar taxele de participare vor fi directionate in totalitate catre proiectele de cercetare. Taxa difera de la tara la tara, iar pentru Romania e de 124 lei.
Sunt onorat ca Wings for Life m-a ales sa fiu ambasador al acestei cauze in Romania si, impreuna cu Toma Coconea, Mihaela Radulescu, Daniel Pisica si George Balta, vom face tot posibilul sa va aducem la start, impreuna cu familia, prietenii, colegii, si alti oameni pe care ii puteti convinge sa sustina aceasta cauza. Sunt sigur ca, in aceasta viata, vom avea bucuria de a sti ca am contribuit la gasirea unui remediu pentru traumatismele coloanei vertebrale, iar astfel de accidente vor avea un deznodamant in care doctorii vor spune pacientilor „in cateva zile veti putea pleca din spital, pe propriile picioare”.
Ne vedem la start, pe 4 mai 2014.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=BgKuUJOwZrI&w=420&h=315]
3 pasi esentiali pentru a ajunge de la
ZERO LA MARATON IN 4 LUNI
Lasa-ti aici e-mail-ul pentru a descarca e-book-ul "30 de lucruri esentiale pentru un alergator serios" si pentru a primi notificare de indata ce postez ceva!