A fost un an incredibil.
Pe 1 ianuarie 2010, imediat dupa mahmureala de revelion, am facut primul antrenament pentru maratonul de la Polul Nord. La munte. Temperatura -15 C. Mi-am spus ca daca voi alerga macar 30 de minute si nu voi raci, atunci voi reusi sa alerg si la Polul Nord…
Mai erau 3 luni pana la maraton si nici macar nu ma inscrisesem. Nici nu stiam daca mai au locuri disponibile. Nici nu ma antrenasem. Nici nu stiam ce inseamna ‘maraton’. Cu ce se ‘mananca’ astfel de competitie. Nu mai experimentasem temperaturi de -35, -40 C. Nu stiam cum sa imi pregatesc organismul pentru astfel de conditii. Ce nutritie trebuie sa am. Ce echipament. Cum pot face rost de bani pentru taxa de inscriere. Pentru transport. Pentru cazare. Pentru multe altele.
Nu stiam ce inseamna ‘blog’. Nici nu cred ca citisem vreunul!
Tot ce stiam era ca TREBUIE sa ajung la Polul Nord. Era Everest-ul meu. Daca reuseam, atunci eram sigur ca imi va reusi orice. Si asta insemna ca puteam deveni cel mai bun exemplu pentru copilul / copiii / nepotii / stranepotii mei…
Un vis din copilarie, ramas acolo, undeva, in adancul creierului, de pe vremea cand citeam Jules Verne si alte carti de aventura. Un vis care se pierduse, treptat, pe masura ce ma ‘maturizasem’…
Ma bucur ca am decis sa imi infrunt temerile. Zeci de decolari si zeci de aterizari intr-un an – nu este un lucru foarte confortabil pentru un aerofob :). Un discurs la TEDx, in fata a sute de oameni – nu este tocmai idealul unui om care se teme de vorbitul in public. Antrenamente la munte, suspendat de o coarda la zeci de metri deasupra pamantului – este exact ceea ce lipsea unuia care are rau de inaltime… Si, bineinteles, trezitul la 4-5 dimineata, gerul de afara, monotonia lungilor antrenamente, renuntatul la berea din fata televizorului… – nimic care sa placa unui mare iubitor de confort 🙂
Facand ‘bilantul de sfarsit de an’, nu imi vine sa cred ca am fost la Polul Nord. Si in Antarctica. Si in Australia. Si in America de Sud. Ca am alergat deja pe 4 continente. 5 maratoane. Si un ultramaraton de 100 km. Ca (mi-)am ‘livrat’ mai mult decat (mi-)am promis. Ca mai am doar 3 maratoane pana imi indeplinesc inca un vis, cel de a alerga 7 maratoane pe 7 continente. Si doar 6 ultramaratoane pe 6 continente pana imi voi indeplini o noua dorinta. Si cine stie ce va mai urma? …Pentru ca experientele noi genereaza oportunitati noi…
Imi iau ramas bun de la un an excelent, la finalul caruia am ‘crescut’ odata cu fiul meu si am castigat multa incredere.
Incredere ca pot fi un tata grozav. Un antreprenor la locul de munca. Un coleg si un prieten mai bun. …Sunt sigur ca si sotia ma iubeste si ma apreciaza mai mult decat acum un an… :)))
Sa vina 2011! Il astept conform zicalei: „Asteapta-te la ce e mai bun, dar pregateste-te pentru ce e mai rau!”. In interpretarea mea, voi visa cu ochii deschisi si cu capul in nori, dar voi planifica si actiona cu mare atentie si cu picioarele pe pamant… 🙂
La multi ani si, mai ales, la cat mai multe vise indraznete!! Ne revedem / reauzim / ‘rescriem’ la anul…
PS – am reinceput antrenamentele, ma simt excelent 🙂
Andrei cel care va multumeste ca ii sunteti alaturi.
… „Unde Doar Vulturii Cuteaza !” … imi permiteam in trecut a ma adresa catre dumneata , si nu am gresit , in 2010 ai reusit prin actiunile dumitale a ne fi model , a ne demonstra ca daca iti doresti activ sa-ti implinesti un vis , sa-ti depasesti limitele pamantesti , vei avea succes , in 2010 ai atras atentia lumii intregii , a intregii Terra ca ROMANIA EXISTA prin tropaitul dumitale in unicele si exclusivistele maratoane ale lumii , …BRAVO ! , … si bineinteles un BRAVO si Familiei Dumitale ! , care te sustine …
La Multi Ani ! , …Mult Succes ! ,
cristi .
Multumesc, multumesc, multumesc :)))
Un An Nou extraordinar iti doresc!!!
La multi ani! Sa ti se implineasca tot ce ti-ai propus, ca si pana acum.
LA MULTI ANI 2011!
multumesc mult, La multi ani si tie!! 🙂
De fiecare data cand ma deprim ma uit pe blogul tau si imi trece ! felicitari pt toate realizarile de anul acesta , iti urez un 2011 extraordinar !
Multumesc la fel!!! …si ma bucur ca blogul meu ajuta 🙂
Te-am vazut si la Realitatea in urma cu cateva zile si mi se pare ciudat ca iti e teama sa vorbesti in public avand in vedere experienta Gaz pe foc cand aveai un public numeros atat la concerte cat si in fata televizoarelor.
Oricum FELICITARI pentru ce ai realizat pana acum si iti urez un Nou An plin de noi impliniri si multa SANATATE tie si celor dragi pentru a-ti putea implini visele.
O experienta total diferita :). Atunci eram ‘cu baietii’, acum sunt singur. E ca atunci cand canti intr-un cor vs. cantat solo. In primul caz, nu prea stie lumea cine canta fals. In al doilea… 🙂
La multi ani ! Vom fi alaturi de tine si in 2011 si sa stii ca si eu avand copii mici si fiind fun miscare si in special munte,ma regasesc in aventurile tale si ma rog sa-ti fie bine…ca stiu ce inseamna sa visezi.Bafta, multa nebunie …. si sanatate tie , familiei si prietenilor!
http://www.picasaweb.google.com/proilaviabraila
Multumesc mult de tot!!!! 🙂 La multi ani si voua!!! PS- foarte tari fotografiile 🙂