Menu

De ce (cred ca) nu m-am accidentat pana acum.

Postat de Andrei Rosu pe 5 ianuarie, 2012

Una dintre cele mai mari temeri ale alergatorilor (si ale celorlalti sportivi) este imposibilitatea de a participa la competitii din cauza unor accidentari. Probabil ca, din acest motiv, intrebarea pe care o primesc cel mai des in cercurile de sportivi este: „cum de alergi atat de mult si nu te accidentezi?”. Evident ca nu cunosc raspunsul (si nici nu sunt Chuck Norris :)), dar am sa incerc sa imi dau cu presupusul, prin prisma unui sportiv amator…

[articol actualizat in iunie 2016]

Asadar, care cred ca sunt motivele pentru care sunt in continuare apt fizic?:

  1. nu fac sport de performanta (si nici nu iau sportul atat de mult in serios :)) si asta ma ajuta sa evit supra-efortul (sunt sigur ca atletii profesionisti au antrenamente mult mai dure si mai intense decat mine, deci si un risc mult mai mare de accidentari).
  2. imi place ceea ce fac (pe principiul ca o masa se digera mult mai bine daca ne place ce mancam…).
  3. abordez cu incredere efortul fizic (intotdeauna sunt sigur ca voi termina cu bine o competitie sau o sesiune de antrenament).
  4. nu sar niciodata peste exercitiile de incalzire.
  5. practic exercitii de mobilitate si de intarire a zonei mediene a corpului, de cel putin 2 ori pe saptamana (sedinte de 30-40 de minute).
  6. o sedinta saptamanala (sau la maxim 2 saptamani) de recuperare prin masaj (Yumeiho).
  7. nutritia: salate, salate, salate (de fructe sau de legume)… Plus ceva superfoods.
  8. articulatii bune; la capitolul ‘merite’, as puncta tehnica de alergare (pasi mici, cadenta mare :)), recuperarea dupa curse si antrenamente intense (bai de gheata, somn etc.), pantofii de alergare, branturile ortopedice  si  alternarea suprafetelor de alergare (asfalt, pamant, zapada, nisip etc.).
  9. antrenamentul combinat; in programul meu de antrenament se regasesc pedalatul, inotul si (mai nou) vaslitul. Nu stiu daca m-au ajutat pana acum, dar sunt sigur ca vor conta de acum incolo…
  10. atingerea unei greutati optime; avand mai putine kilograme decat pe vremea cand am inceput sa alerg (2009-2010), corpul meu si, implicit, articulatiile, musculatura, inima etc. au o povara mult mai mica (cu aproape 15%).
  11. alegerea echipamentului adecvat conditiilor meteo si de teren in care se desfasoara antrenamentele sau competitiile; la un maraton montan, de exemplu, o talpa alunecoasa te poate trimite direct la spital, cu regretul de a nu fi dat cati euro in plus pe o incaltaminte mai buna…
  12. sunt foarte precaut, MAI ALES CAND NU MA ANTRENEZ. Poate ca suna usor comic, dar multe accidentari se produc atunci cand suntem cu ‘garda joasa’ (neatenti): coborand scarile, jucandu-ne cu copiii, scapand diverse obiecte pe picior :), alunecand in baie sau pe gheata, carand sacose, mutand mobila sau facand alte eforturi bruste si fara incalzire prealabila…
  13. mantra pe care o am in minte de fiecare data cand fac sport: „o sa pot face asta si la 100 de ani” 🙂
  14. si, ca sa citez un comentariu primit pe facebook, am acasa cativa ‘ingerasi’ care ma asteapta si ma protejeaza in permanenta… 🙂

La final, o urare colectiva: chiar daca micile dureri sunt inevitabile, sper sa stam cat mai departe de accidentari si cat mai aproape de forma fizica si psihica pe care ne-o dorim. O saptamana excelenta va doresc!

Scrie un comentariu
Articole similare:

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (16)

16 răspunsuri la “De ce (cred ca) nu m-am accidentat pana acum.”

  1. andorra spune:

    Dragă Andrei, subscriu la cele precizate de tine; până la accidentul din oct.’09 am practicat de plăcere înotul, născută fiind pe malul mării, apoi handbal şi am început din liceu să ” cochetez” cu tenisul de câmp, iar după accident am avut voinţa de a reveni la forma fizică&psihică de acum – fiul meu&dragostea lui m-au det.să merg mai departe – în ’10 mi-au fost impuse ex.de recuperare, alternate ult.cu înotul. Din ’11 împreună cu fiul meu avem un progr.de act.sportive centrat pe ce îl atrage pe el, adică pedalări prin Herăstrău când ne aflăm la Bucureşti de ex., la bazin împreună înotăm, jucăm badminton&tenis de masă deocamdată şi în ’12 i-am promis că ne vom „antrena” alergând pe trasee mai scurte iniţial – recunosc că mişcarea a însemnat enorm în ultimii 2 ani în cazul meu. După cum ştim cu toţii există un tetralog al longevităţii, un fel de 4 M: Mâncare sănătoasă, predominant cerealieră şi vegetală; Mişcarea/ acţiune musculară şi activare cardio-vasculară aleatorie; Munca/ solicitarea ritmică a trupului şi a minţii şi Mulţumirea sufletească/ factorul hotărâtor, dealtfel primul ca imp. – mulţumirea provenind nu doar din atmosfera ambientală, ci mai ales dintr-o atitudine mentală şi emoţională pozitivă. Longevitatea este o valoare, nu doar un aspect cantitativ. Ref.la „accidente” în sfera tetralogului longevităţii, care nu se moşteneşte, însă individual survine dacă evităm risipa energetică/ principalul „accident”/, adică moderaţie, o mărire a capacităţii de selecţie a afectelor pozitive – de ex.lângă un om tonic, vitalist longevitatea e molipsitoare – adică prin extensie într-un cuplu partenerii se potenţează reciproc la longevitate! Mişcarea (efortul aleatoriu) şi munca (efortul ritmic) sunt factori de refacere a energetismului, dar nu pot „performa” singular, ci doar în echipa 4 M ideal! Există 4 reg.pe planetă, unde oamenii trăiesc mult respectând cei 4 M: Bucovina/Ro, Caucazul, prov.Hunza în Kaşmir şi Vicamba în Ecuador. Japonezii au o urare „Ban zin”/Să trăieşti 10000 ani!/ ceea ce vă doresc tuturor!

  2. pircu spune:

    comentarium tremens

  3. andorra spune:

    Dragă Andrei, dacă am adresat celor care citesc acest blog urarea japoneză se cuvine, special ptr.cel mai simpatic „happy user”/D-nul Pircu/, să o adaug la început de an şi pe cea latină „Salve!”, creştinismul latin insistă pe sănătate, subliniind acest aspect al vieţii, nu viaţa în sine-cazul japonezilor, care în salutul lor reflectă simbolul celor 10000 ani, adică „imensitate”, în traducere /Să trăieşti 10000 ani!/ înseamnă /să dobândeşti sentimentul unirii cu universul/. Fiecare a primit un dar, descoperiţi-l şi exprimaţi-l plenar, ptr.că dincolo de faptul fizic există o stratificare pe valori, indici structurali dinspre grosier spre subtil sau amorf spre frunte, iar unul dintre secretele longevităţii este valorizarea individului şi cel mai simplu exerciţiu, că tot se-ncheie azi de Sf.Ion Sărbătorile de Iarnă şi ne-aşezăm cu cei dragi în jurul mesei – cel care ocupă locul din capul mesei în fiecare familie se exprimă pe sine ieşind în frunte, stratificându-se. Andrei, îmi place prietenul tău Pircu, dar nu este valorizat în prezent şi corelat cu cei 4 M echivalentul e o stare de nemulţumire şi prin urmare „accidentările” sunt de natură energetică-cumul de erori. Sunt convinsă că i-ar sta cu mult mai bine cu un zâmbet pe buze, programându-se pozitiv şi astfel „maratonul” vieţii sale spontan îl va evidenţia. Evreii au o urare tonică „Să trăieşti 120 de ani!”, celulele au într-adevăr o putere de reînnoire ptr.120 ani/rezerva naturală de ani. Vă doresc o zi frumoasă alături de cei dragi!

  4. La Multi Ani in Placerea Miscarii Draga Andrei !
    Al Dumitale ,
    cristi .

  5. ludmila spune:

    Oare de ce nu am avut si eu un profesor de sport in scoala care sa ma invete cum sa alerg corect, cum e cu incalzirea corecta… poate asa as fi reusit si eu macar o data in viata sa dau cross-urile pe note mai mari de 5. Pacat ca profesorii de sport de astazi nu dau deloc importanta dezvoltarii fizice a elevilor si se rezuma doar la doua-trei exercitii de incalzire, dupa care ii baga pe toti in linie pentru a da probele obligatorii si ii expediaza acasa cu 20 de minute inainte de a se termina ora. Iar elevii care nu au de la dumnezeu rezistenta si viteza in sport (eu, de exemplu), avand numai rezultate „reale” de 1, 2, 3, 4, si foarte rar 5 (chiar daca in catalog a fost trecut 8, 9 si 10) raman frustrati si increzatori ca nu sunt capabili sa alerge sau sa faca vreodata vreun sport. Si renunta din start sa mai exploreze acest domeniu. Cum zice colega mea: eu nu am fost niciodata buna la matematica, asa ca va rog sa nu imi dati niciodata vreo intrebare sau vreo sarcina care sa contina cifre. 🙂

  6. mihai spune:

    Stai ca nu am inteles.ai spus mai sus de ArtoStop ,folosesti sau nu?

  7. Ralu spune:

    Andrei, imi poti spune unde alergi ca sa nu fie teren dur? Eu alerg pe asfalt, dar deja am avut o operatie la genunchi si as prefera ceva mai moale. Totusi, pentru alergat zilnic mi-ar fi greu sa ma deplasez pana la pista de atletism, de exemplu. Tu ziceai ca alergi pe suprafete moi. Cam care sunt acelea? Merci mult si spor la antrenamente! 🙂

  8. radu spune:

    salut Andrei! branturile ortopedice pt ce le folosesti?

    • Andrei Rosu spune:

      echilibrarea posturii (repartizarea uniforma a greutatii pe membrele inferioare :))

      • RADU spune:

        si se face un test special pt asa ceva? intreb pt ca si mi-e mi-a recomandat un ortoped sa imi fac doar pt un picior dar cu examinare ochiometrica…altul a zi ca nu trebuie.

  9. andrei spune:

    As adauga si dieta alkalina …

  10. Ionut spune:

    Salut, ce exercitii de mobilitate si de intarire a zonei mediene a corpului faci?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *