Inca nu m-am obisnuit cu folosirea termenului „pantofi de alergare” in loc de „adidasi”, asa ca o sa fac, involuntar, reclama firmei germane (a propos, am aflat ca marca „Adidas” provine de la numele fondatorului – Adolf „Adi” Dassler, iar – dupa o cearta ‘ca intre frati’ – Rudolf, fratele lui Adi a infiintat „Puma”, intr-o fabrica vis-a-vis de cea a fratelui sau (peste garla, la propriu); iar unul dintre nepoti, „Arena” :))…
Iarna se apropie rapid, diminetile sunt din ce in ce mai reci, iar numarul alergatorilor pe care i-am intalnit pe parcursul antrenamentelor mele matinale a scazut odata cu temperatura… 🙁 Ca fan si sustinator al miscarii in aer liber, ma simt dator sa public cateva informatii, in speranta ca cei mai frigurosi dintre alergatori isi vor reincepe antrenamentele outdoor…
O sa incep prin a va (re)aminti ca am fost si am ramas un tip friguros, in ciuda experientelor mele antarctico-arctice. Iar asta se traduce printr-o reticenta in a iesi din casa la 5 dimineata, atunci cand termometrul abia daca sare de zero. Si, totusi, cum reusesc sa depasesc acest mic ‘impediment’?
1. Inainte de toate, toate antrenamentele mele sunt puse intr-un calendar si mi-am promis ca le bifez pe toate, indiferent de vreme. Asadar, nu am de ales! 🙂
2. Imi pregatesc ‘de cu seara’ tot ce am nevoie a doua zi dimineata (echipament, iPod, ceas, hidratare, fructe etc.), astfel incat dimineata sa ma gaseasca direct in adidasi si gata de a iesi pe usa, fara sa fie nevoie sa orbecai dupa cine stie ce si sa trezesc toata casa si pe vecini…
3. Nu ma uit la prognoza meteo, ‘pacalindu-mi’ astfel creierul. Daca m-as culca cu gandul „Aoleo, maine sunt -15 grade!”, cred ca as avea un apetit destul de redus pentru a ma trezi… Prefer sa deschid dimineata usa balconului si sa evaluez singur conditiile de antrenament…
4. Imi fac incalzirea in casa (cu geamul deschis) sau in holul blocului. Astfel, ma asigur ca fac tot programul de incalzire (altfel, as fi tentat sa ma incalzesc doar 1 minut, apoi sa o iau la goana pentru a ma incalzi). In plus, ma asigur ca trecerea de la cald la frig nu este una brusca. La capitolul ‘incalzire’ pot sa vand un pont, in special pentru alergarile lungi: incercati o crema incalzitoare (de regula cu ardei iute), aplicata cu 30 de minute inainte de antrenament (va recomand sa folositi manusi de unica folosinta pentru aplicarea ei).
5. Atunci cand alergam, corpul percepe o temperatura exterioara mult mai mare (cu pana la 15-20 de grade), asa ca ma echipez ca si cum afara ar fi… 15-20 de grade in plus. Fiind – totusi – friguros, asta nu inseamna ca la zero grade ies in sort si maieu, dar ma limitez la niste pantaloni colanti de alergare, o bluza termo (cu maneca lunga) si o sapca. La sub-zero, pantalonii colanti devin mai grosi, peste bluza termo mai apare si un polar, sapca este inlocuita de o caciula foarte subtire si, in plus, mai iau un buff pentru gat, manusi si ochelari de soare (daca este zapada). Avand in vedere ca 25% din caldura corpului se pierde prin cap, iar o mare parte din restul prin extremitati, prefer sa arat ca un friguros decat sa trebuiasca sa imi scurtez antrenamentul…
6. Cand gluma se ingroasa (-15, -20), prefer 2 perechi de sosete (motiv pentru care adidasii mei de alergare pentru astfel de conditii sunt cu 2 numere mai mari) si un windstopper (chiar daca nu este vant). Daca se face foarte frig sau aveti in plan un maraton sau ultra in conditii polare, sper sa va ajute filmul de mai jos (sau puteti sa ma contactati pentru detalii…)
7. Daca transpir abundent, inseamna ca sunt echipat prea gros sau ca temperatura variaza (se intampla adesea ca temperatura sa creasca pe parcursul alergarii, apoi sa scada…si tot asa). Pentru astfel de cazuri, mai ales la alergarile mai lungi, este indicat un camelbak, care sa aiba – in afara de apa – loc pentru depozitarea unui ‘strat’ de echipament. A propos de hidratare, nu va lasati pacaliti de temperaturile joase; corpul are nevoie de apa! Imi amintesc ca in Antarctica temperatura a oscilat intre -18 si -25, iar eu am baut 12 litri si jumatate in cele 22 de ore de consurs. Aproape dublu decat pe parcursul alergarii mele de la Brasov la Bucuresti, care a durat cu 4-5 ore mai mult, iar temepratura medie a fost in jur de + 10 grade!
8. Incaltamintea. Am lasat-o separat, pentru ca este un capitol important. Daca nu ninge, nu ploua, nu este gheata etc., nu cred ca are rost sa renuntam la clasicii nostri adidasi ‘de vara’. Cand am parte de zapada sau gheata, prefer pantofii de alergare montana. exista si alternativa: clasica soseta pusa peste adidas, sau Yaktrax, sau Spiky, sau clasicele cuie. A propos de bancul clasic „Ale cuie sandalele, mama! Ale tale, Bula!„, va invit sa vedeti filmul de mai jos, pentru a sti cum va puteti „tuna” adidasii.
Nu inainte de o rugaminte: in aceasta iarna nu puneti pantofii de sport in cui, ci in…cuie!
Alergari calduroase!
PS – Am gasit pe Runnersworld (click aici) un instrument foarte util pentru alegerea echipamentului, functie de conditiile meteo.
Foarte util articolul! Dar tu mănânci fructe în timp ce alergi?
doar la alergarile lungi :)); in general, le mananc inainte de a iesi pe usa si la intoarcerea in casa…
Thanks, Andrei! Sfaturi de mare folos!!!
you are welcome! 🙂
Un articol excelent! Felicitari, Andrei! O sigura intrebare – ce pantofi pt trail utilizezi?
Merci :)) Am experimentat mai multe tipuri, de la Salomon, New Balance, Scarpa. Functie de buget (de la 100 de ron la 200 eur), se pot incerca diverse modele…
Pe lângă tot ce ai spus, aş adăuga o cremă minune cu ardei iute, pentru încălzire! Eu mă dau pe muşchi şi articulaţii în mod normal dar când e rece mă dau şi pe spate. E amuzant să-ţi îngheţe nasul şi urechile dar să simţi că te arde spatele! :))
Ice Power Hot? O folosim si noi, dar o sa povestim de ea ulterior, la capitolul „accesorii” :)))
la cererea publicului, am actualizat (pct 4) 🙂
merci
Eu folosesc ceva de la „naturiste” pe bază de chili. Costă vreo 10 Lei cutia de 250 ml. Are acelaşi efect. Mă dau cu 30 de minute înainte şi are efect vreo 5 ore. Şi cu cât te încălzeşti mai tare în timpul alergării, cu atât îi simţi mai tare prezenţa! Şi nu folosesc mănuşi de unică folosinţă, doar mă spăl bine cu săpun pe mâini! E un aspect esenţial înainte de o ultimă eliberare din vezică… Altfel vei avea o senzaţie… amuzantă… când alergi! :))
Astea-s cremele mele, de la stânga la dreapta: 1. pentru răcire, cu mentol, camfor şi alte plante, 2. cremă cu extract de „gheara dracului”, am luat-o pentru răcire dar e mai mult pentru durere, 3. în dreapta e crema minune cu chili, 4. iar sus, pasta de dinţi preferată! :)) Poza: http://i.imgur.com/CioMm.jpg
Merci mult!!! 🙂