Menu

Ce am invatat la Semimaratonul Bucuresti 2013.

Postat de Andrei Rosu pe 20 mai, 2013

ChuckCa alergator, vine un moment cand trebuie sa optezi pentru una dintre urmatoarele variante: (1) sa alergi mai repede; (2) sa alergi distante mai mari. Desigur, daca te numesti Scott Jurek, Gabi Solomon, Andrei Gligor, Adi Ber sau, mai nou, Chuck Norris :), exista si varianta (3), care le imbina pe primele doua. In cazul meu, am ales varianta (2) si, de curand, am inceput sa fac si ceva antrenamente mai serioase pentru imbunatatirea vitezei; nu pentru a spulbera cine stie ce record, ci din ratiuni care tin de gradul de confort pe care planific sa il am la competitiile de ultratriatlon ce vor urma in anii urmatori.

Daca ar trebui sa sumarizez experienta mea de la semimaratonul international Bucuresti 2013, ea ar suna asa: caldura – veselie – incalzire – alergare – arsita – toropeala – moleseala – terminat – terminare – bucurie – usurare…

semi4Sperantele mele de 1h 30m – un timp perfect realizabil la antrenamentele mele matinale si racoroase care au inclus in ultimele saptamani intervale sub 4 minute / kilometru – s-au naruit inca de la 8 dimineata, cand se anunta o zi torida. Pe masura ce ma apropiam de locul de start, devenea tot mai evident ca obiectivul meu nu ar trebui sa fie ‘sub 4m 20s / minut’, ci mai degraba un ‘sub 5’. Totusi, neavand nimic de pierdut sau de castigat, mi-am zis „hai sa incerc” – asa ca m-am asezat strategic langa pacemakerii de 1h 30m, Gabi, Fane si Victor. 

Mi se pare ciudat sa povestesc ‘cum a fost’ la o cursa de semimaraton, avand in vedere ca distanta de 21 de kilometri a devenit de vreo 3 ani o constanta a antrenamentului meu saptamanal, dar semi-ul de ieri a fost departe de unul obisnuit. Nu stiu cate grade (in aer / la sol) a indicat termometrul, dar intuitia mea ‘feminina’ imi spune ca au fost mai mult de 30. Iar subsemnatul se simte ca un husky atunci cand alearga la -10, -20, dar ca o mamaliga atunci cand termometrul sare de +20…

Semi2Pana la kilometrul 5, totul a functionat perfect: 4m 13s – 4m 16s / km. Dupa care, pacemaker-ii au inceput sa se indeparteze cu 10, 20, 30 de metri…, iar la Arena Nationala i-am pierdut… A fost momentul in care mi-am reconsiderat obiectivele si mi-am regandit strategia de cursa. Optiunile erau simple: trag ca nebunul pentru a ii ajunge din urma pe cei trei muschetari (pe care ii suspectez ca au avut role, nu adidasi :)), cu riscul de mi se ‘supraincalzi motorul’ si de a sta pe bara in urmatoarele zile / saptamani (si sa raman in urma cu antrenamentele); sau sa admit ca nu mi-am ales bine ziua de stabilit un personal best si sa incetinesc… 🙂 Mi-am amintit ca mai am vreo 50-60 de ani de alergat 🙂 si, in plus, ca sunt in perioada de refacere de dupa Double Iron, asa ca am redus viteza la 4.40, apoi 4.50. Am terminat dupa o ora si 44 de minute (locul 54 la categoria mea de varsta – ceea ce nu e rau :)), intr-o stare fizica excelenta, cu febra musculara zero :). Am ramas la finish pentru a ii incuraja pe cei ramasi pe traseu, inclusiv pe cei care au terminat putin sub 3 ore sau chiar imediat dupa termenul limita… Bravo lor, ii felicit pentru atitudine!! Si, fireste, ii felicit si pe ceilalti participanti (cu un plus pentru cei care au sustinut o cauza)!!

Semi3Uitandu-ma pe pozele facute de Oana la acest semimaraton si revazandu-i pe participantii de la cursa scaunelor cu rotile, mi-ar fi rusine sa ma lamentez si sa invoc conditiile meteo, absenta lamailor de la punctele de alimentare, apa prea calda, cei 500 de metri in plus ai traseului etc. Asa ca ma voi concentra pe lucrurile pe care le pot imbunatati in viitor:

1. Sa nu imi mai setez obiective ambitioase in perioade de recuperare post-efort si, mai ales, la o saptamana dupa un maraton montan… 🙂

2. Sa ma incalzesc mai bine (din diverse motive – legate in principal de socializarea cu prietenii si colegii pe care i-am intalnit :), am scurtat incalzirea cu vreo 10 minute si am intrat destul de brusc in concurs. Deci, pe viitor, sa vin mai devreme la competitie, pentru a avea mai mult timp de…diverse :)).

3. Sa am „complici” pe traseu, care sa ma ajute cu hidratarea & co. (la acest capitol, il felicit pe Andrei Gligor pentru inspiratia de completa ceea ce se gasea la punctele de hidratare cu ceea ce ii oferea sotia lui, in diverse puncte intermediare ale traseului :))

AndreiSi daca tot vorbim de imbunatatiri… Am fost suprins de numarul FOARTE MARE de alergatori cu capul descoperit (expusi la un risc foarte mare, mai ales daca urmau sa stea 2h 30 – 3h in plin soare) si, ca de obicei, alergatori (barbati) cu pete de sange in dreptul sfarcurilor – ii invitam sa asculte podcast-urile noastre, pentru ca la fiecare 2-3 editii reamintim de problemele cauzate de frecarea cu tricoul… 🙂

Va doresc o saptamana extraordinara! …Si nu ratati sfaturile lui Marius Ionescu de recuperare post-cursa postate pe blogul Transmaraton 🙂

Scrie un comentariu

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (29)

29 de răspunsuri la “Ce am invatat la Semimaratonul Bucuresti 2013.”

  1. Lucian spune:

    Total de acord cu numarul 1. Nici eu nu m-am recuperat calumea dupa Prima Evadare si aveam target tot 1h30m… eh, ma bucur chiar si asa la 1h38m cat am reusit

  2. Adina spune:

    In mod ciudat nu am simtit deloc caldura…singurul impediment a fost genunchiul care a inceput sa ma tina de cateva zile, dar cu accente deosebite chiar ieri 🙁 (sa fie de vina proba de semi de la Maratonul Regal? :P) … apreciez ca de aceasta data punctele de alimentare au fost mai bine dotate la capitolul apa :):)(in oct anul trecut la piata Natiunilor Unite am prins doar Isostar 🙁 ). A fost o cursa frumoasa pe care am gustat-o din plin, mai ales ca mi-a adus o medalie inscriptionata cu ziua mea de nastere… 😀
    Incet, incet ma apropii de categ 35+ 😉 🙂
    Felicitari Andrei si felicitari tuturor celor care s-au incumetat sa ia startul 😉

  3. Adrian Ber spune:

    La acest semi nu am avut nici un fel de obiective, nici macar sa termin, pentru ca si asta a fost o incertitudine. Asa ca m-am distrat de minune. Si a fost si primul semi in care nu am luat nimic pe traseu decat apa :).

  4. Adrian Ber spune:

    Ahh, si multumesc mult ca m-ai pus in aceeasi lista cu Scott Jurek, desi mai este drum luuuung pana acolo. Probabil de neatins in viata asta,

  5. adina savu spune:

    Felicitari, Andrei! Subscriu la pct 1, 2 si 3..la toate, de fapt!!! 🙂 A fost greu, ma minunez ca la experienta ta esti cinsitit si admiti acest lucru..ma asteptam sa citesc ceva de genul „floare la ureche aceasta competite pentru mine”..dar nu! Bravo si mai asteptam asemenea articole! Sunt utile .

  6. rares spune:

    Experientele mele au fost un pic diferite : la ultimele 3 puncte de alimentare a trebuit sa ma tiganesc pentru sticla de apa „cu dop”. Doua primite au fost jumatati, ultima a fost plina. Raspunsul constant era „vom ramane fara apa, nu putem, luati pahar” insa pe acea vreme, apa era mai necesara ca oricand, mai ales pentru racire. Dezamagit profund de lipsa din kit de sapca alba ( anul trecut a fost ) care probabil putea sa previna multe lesinuri. Scorseze au fost epici, peste tot, insa … inutili. Batmanii pe motociclete ( le turau de numa numa ) nu puteau asigura racire / bautura pacientilor cazuti. Am auzit cum spunea politistului ca ei „doar constata” si asteapta ambulanta.

  7. Toţi prietenii mei care au participat s-au plâns că a fost prea cald şi toţi au scos timpi mai slabi decât şi-au propus. Deci ai scos un timp ok pentru condiţiile respective! Baftă pe viitor!

  8. florinchindea spune:

    Se pare că şi pe câştigător l-a afectat căldura, a scos doar 01:04: https://fbcdn-sphotos-b-a.akamaihd.net/hphotos-ak-ash4/481676_425756574188298_2069530864_n.jpg
    Îţi dai seama ce timp scotea pe răcoare… :))

  9. Se pare că şi pe câştigător l-a afectat căldura, a scos doar 01:04: https://fbcdn-sphotos-b-a.akamaihd.net/hphotos-ak-ash4/481676_425756574188298_2069530864_n.jpg
    Îţi dai seama ce timp scotea pe răcoare… :))

  10. Mihai Voinea spune:

    Salut, de unde stii ca traseul a fost mai mare cu 500m? Te intreb pentru ca telefonul meu a inregistrat 21.7km si era cat pe ce sa renunt la Nike+

  11. Frumos articol, Andrei.

    Multumesc mult de sfaturile pe care le-ai tot dat in podcasturi sau diferite articole. M-au ferit, la primul meu semimaraton, de un posibil lesin pe caldura aia (sapca+ ochelari), de o sangerare gratuita (am folosit tricoul meu de training, altii nefiind asa norocosi), cat si de o posibila accidentare (aveam in plan un timp sub 2 ore, insa in momentul in care am ajuns la arena nationala, mi-am dat seama ca n-o sa ma incadrez, asa ca am lasat-o mai moale, terminand in 2h:09).

    Gps-ul meu a aratat 400m in plus de asemenea, ceea ce ma incanta totusi, pentru ca din timpul final mai pot scadea 2-3 min, so 2h:06 la primul semimaraton, canicular, e destul de bine.

    PS: mersi mult pentru anternamentul de astazi

  12. Sorin Deca spune:

    Ma numar si eu printre cei incurajati de tine aproape de finish, dupa un prim semimaraton f greu si pentru care am fost prea putin pregatit.
    Multumesc si aici pt incurajari si te felicit pentru blogul care printre altele m-a convins ca pot sa particip si sa termin un semimaraton, important e sa vrei !

    • andreirosu spune:

      Felcitari!! (si bafta la maraton – pentru ca sunt sigur ca nu te vei opri la semi :)). PS _ mi-ar fi placut ca toti alergatorii care au terminat semi-ul de la Buc. sa stea la finish pana la finalul celor 3 ore si sa ii aplaude pe cei care urmau dupa ei… Dar sa speram ca se va intampla in toamana la MIB :))

  13. […] mini-dezastrul personal de la editia 2013 a semimaratonului Bucuresti, primul gand pe care l-am avut inaintea cursei de duminica a fost sa evit repetarea greselilor […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *