Menu
BLOG

Efectele ultramaratoanelor asupra corpului uman.

15well_physed-superJumbo

Alergatorii de ultra-maratoane sunt diferiti de oamenii obisnuiti. Ei alearga mult. Un studiu nou, insotit si de alte descoperiri recente, constata ca oamenii care concureaza la competitii mai lungi decat maratoanele tind sa fie mai in varsta si sa aiba alte preocupari legate de sanatate decat se asteapta majoritatea oamenilor. Acest lucru sugereaza ca unele convingeri legate de cat de multa activitate poate sustine corpul omenesc pot fi precare, mai ales cand vine vorba de varsta mijlocie.

In ultimii ani, efectele asupra sanatatii cauzate de inactivitate au primit o atentie sporita din partea comunitatii stiintifice si  mass-media. Insa potentialele efecte cauzate de o activitate fizica crescuta au fost investigate mai putin. Majoritatea stiintei din prezent, despre antrenamentele excesive, pune accentul pe posibilele pericole care afecteaza inima. Doar cateva studii au cercetat beneficiile cat si riscurile in cazul unui efort fizic sustinut, pe care antrenamentul si alergatul propriu-zis le-ar avea asupra starii generale de sanatate a organismului.

Cercetatorii de la Universitatea din Stanford si Universitatea din California Davis au examinat 1200 de ultramaratonisti experimentati, cu speranta de a intelege mai bine ce se intampla cu corpul unui atlet de anduranta. Ei i-au intrebat pe cei 1200 de atleti despre starea actuala si din trecut a oaselor, inimii, presiunea arteriala, prostata, sani, piele, plamani, psihic, intestine, ochi, talie, ficat si multe alte parti si sisteme ale corpului. Au mai chestionat si istoria curselor, timpii cronometrati, programul  de antrenamente, accidentarile recente si bolile pe care le-au avut.

Apoi, oamenii de stiinta au comparat raspunsurile ultra-alergatorilor cu statistici asemanatoare ale adultilor obisnuiti, mai sedentari. Comparandu-le cu informatii despre antrenamentele si leziunile aferente ale alergatorilor ocazionali, care nu alearga 80 / 160 de kilometri in weekend.

Rezultatele acestor studii (ce au fost publicate de curand in PLOS One) arata ca aproape 7,5 % din ultra-maratonisti raporteaza probleme de presiune arteriala crescuta si aritmie (un procentaj destul de mic, dar de luat in considerare), in timp ce mai putin de 1 % au fost diagnosticati cu probleme cardiace sau au suferit un atac cerebral in trecut. Foarte putini au avut cancer, carcinom bazocelular la piele fiind cea mai frecventa boala maligna – ea apare la 1,6 la suta din alergatori. Aceste procente sunt mult mai mici comparativ cu cele ale adultilor americani din aceeasi categorie de varsta, mai ales daca luam in considerare ca majoritatea ultra-alergatorilor se afla in categoria de varsta + 40 de ani.

In alta ordine de idei, alergatorii au raportat un numar mare de probleme respiratorii. Cercetatorii spun ca aproape o treime din oamenii chestionati au experimentat alergii sau astm, de cele mai multe ori dupa ce au alergat. Aceasta descoperire, chiar daca este putin ingrijoratoare, are foarte mult sens conform cercetatorilor. Din moment ce ultra-maratonistii alearga distante mari, ei petrec foarte multe ore afara pe trasee unde sunt flori si copaci cu polen. Acest lucru le afecteaza sistemul respirator, facandu-l vulnerabil pentru alergeni si astm.

Riscul accidentarilor ramane o problema pe care o au toti alergatorii, indiferent de nivelul lor de experienta. Mai mult de jumatate au declarat ca au experimentat o leziune din cauza antrenamentelor, iar aceasta a fost destul de severa incat sa ii tina departe de alergat cateva zile. Cam acelasi procent de incidente este raportat si de alergatorii ocazionali. Leziunile sunt in general probleme la genunchi sau fracturi de stres, insotite de lovituri neasteptate („M-am strecurat printre copaci intr-o cursa si m-am izbit cu capul de un trunchi…”)

In mod surprinzator, leziunile au fost mai frecvente in randul tinerilor fara experienta in ultra-maratoane (in special barbatii mai tineri de 40 de ani care s-au antrenat rapid si intensiv), in timp ce ultra-alergatorii de peste 40 de ani care au urmat antrenamente mai echilibrate au o probabilitate mai mica da a suferi leziuni.

Aceste rezultate sunt contrare altor descoperiri recente confrom carora ultra-maratonistii au, in medie, un ritm mai lent de alergare comparativ cu cel al maratonistilor. Poate din aceasta cauza se explica si tendinta de crestere mai rapida a segmentului de varsta 45 – 65 de ani. Se poate spune cu certitudine ca, de la o varsta, nu mai suntem la fel de rapizi, dar macar putem alerga distante mai mari. 

Apar totusi beneficii substantiale odata cu kilometri alergati in plus, spune Dr. Eswar Krishnan – un profesor asistent la Stanford si co-autor al noului studiu. Ultra-alergatorii care au participat la studiu au lipsit mai rar de la locul de munca pe caz de boala sau accidente decat alti adulti, adauga Dr. Eswar si rareori au simtit nevoia sa vada un medic. Aproape jumatate din ei au vizitat un medic doar o data în ultimul an, de obicei din cauza unei leziuni de la alergat.

Desigur, s-ar putea ca ultra-maratonistii sa isi fi dezvoltat o capacitate de stoicism de la orele multe petrecute la antrenamente, spune Dr. Kirshan. Astfel, ei ar putea sa ignore diverse afectiuni neplacute, care ar trimite oamenii ‘obisnuiti’ acasa sau la medic. Dar, din fericire, ei au un risc mai mic de a dezvolta boli ale vietii moderne.

Asta nu inseamna ca trebuie sa ne schimbam brusc stilul de viata si sa setam obiective precum cel de a alerga 200 de kilometri, adauga Dr. Krishnan care, de regula, alearga trasee de 5 kilometri si nu are in plan sa ridice stacheta. Adevarata lectie este sa iti mentii programul de exercitii, spune el, oricare ar fi acela, chiar daca imbatranesti si devii mai incet.

Sursa articolului: NY Times

Traducerea si adaptarea: Mihai Stan

Share: Scrie un comentariu
Articole similare:

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *