Menu

Cum sa ne distrugem viata, fara sa ne dam seama.

Postat de Andrei Rosu pe 24 ianuarie, 2016

De fiecare data cand citesc o carte subliniez pasajele care imi plac, apoi ma gandesc cum as putea implementa acele idei in viata mea de zi cu zi. In mod similar, m-am gandit sa preiau / traduc / postez pe acest blog articolele (precum cel de mai jos) care mi se par relevante pentru dezvoltarea mea personala. Sper sa va placa si, mai ales, sa va foloseasca! Orice comentariu este binevenit, ca punct de pornire al unei discutii interesante si care sa ne largeasca orizontul de gandire! (Andrei)

*

Trebuie sa intelegi ca viata nu este o linie dreapta. Viata nu este un set de repere cronologice. Este in regula daca nu termini scoala, te casatoresti, gasesti un loc de munca care iti permite sa supravietuiesi, faci o familie, faci bani si traiesti confortabil pana la o anumita varsta. Este in regula daca faci toate acestea, atat timp cat intelegi ca, daca nu te-ai casatorit pana la varsta de 25 de ani sau nu ai devenit presedinte pana la 30 de ani — si esti fericit — nu esti de condamnat. Ai dreptul sa renunti. Ai dreptul de a intelege ce anume te inspira. Ai dreptul sa iti aloci timp si, de cele mai multe ori, uitam acest lucru.

Ne alegem o specializare imediat dupa liceu, pentru ca cel mai potrivit lucru este acela de a urma o universitate. Alegem o profesie imediat dupa ce absolvim universitatea, chiar daca poate nu ne-a placut specializarea pe care am urmat-o, deoarece am investit timp. Mergem la acel loc de munca in fiecare dimineata deoarece simtim o nevoie acuta de a ne auto-sustine financiar. Facem inca un pas, si inca un pas, si inca un pas, gandindu-ne ca bifam acele lucruri pe checklist-ul vietii si, intr-o zi, ne trezim deprimati. Ne trezim in fiecare dimineata stresati. Suntem intr-o permanenta stare de tensiune si nu stim de ce.

Iata modalitatile prin care iti distrugi viata.

Iti distrugi viata permitand trecutului sa iti guverneze prezentul. Este normal ca anumite lucruri sa ti se intample in viata. Vei avea parte de despartiri, confuzie, zile cand vei simti ca nu esti o persoana speciala sau ca nu ai nici un sens in viata. Vor fi momente cand aceste trairi nu te vor parasi prea curand, cuvinte pe care nu le vei putea uita. Nu le poti lasa insa sa te defineasca – au fost pur si simplu momente sau simple cuvinte. Daca permiti fiecarui eveniment negativ din viata ta sa sublinieze modul in care te percepi, vei avea o perspectiva negativa asupra lumii din jurul tau. Vei rata oportunitati deoarece nu ai fost promovat in urma cu cinci ani, convingandu-te ca nu ai meritat. Vei rata sansa la o noua iubire deoarece vei presupune ca persoana pe care ai iubit-o te-a parasit deoarece nu erai indeajuns de bun, iar acum nu mai ai incredere in barbatul sau femeia care te incurajeaza sa crezi in propria persoana. Aceasta este o auto-profetie care functioneaza in mod ciclic. Daca nu iti permiti sa treci peste intamplarile din trecut, peste ce a fost spus, peste ce a fost trait, iti vei privi viitorul prin aceste lentile si nimic nu va mai fi in masura sa sparga aceste pareri. Vei continua sa te justifici, retraind si alimentand o perceptie care nu ar fi trebuit sa exista in primul rand.

Iti distrugi viata comparandu-te cu ceilalti. Numarul tau de prieteni pe Facebook nu iti scade sau creste valoarea. Suma de bani pe care o ai in cont nu iti va influenta capacitatea de compasiune, inteligenta sau fericirea. Persoana care are de doua ori mai multe bunuri decat tine nu are o fericire dubla sau un merit dublu. Suntem influentati de ceea ce prietenii nostri apreciaza, de cei pe care persoana de langa noi ii apreciaza, iar la finalul zilei nu numai ca acest lucru ne distruge viata, ci ne distruge si pe noi. Toate acestea construiesc in interiorul nostru nevoia de a ne simti importanti si, in multe din cazuri, ii doboram pe cei din jur pentru a putea realiza acest lucru.

Iti distrugi viata alegand langa tine persoana nepotrivita. Care este oare cauza acestei nevoi pe care o resimtim, de a ne implica intr-o relatie rapid? De ce suntem atat de indragostiti de ideea de a deveni cineva-ul cuiva, decat cineva? O iubire crescuta din comoditate, o iubire care infloreste din nevoia de a dormi in fiecare seara langa cineva, o iubire care sa satisfaca nevoia noastra de atentie – mai degraba decat pasiunea – este o iubire care nu te va inspira la ora 6 dimineata cand te vei rostogoli in pat si o vei imbratisa. Straduiti-va sa descoperiti iubirea fundamentala, acel fel de relatie care te motiveaza sa devi un barbat mai bun sau o femeie mai buna, acel fel de intimitate care se intalneste rar – mai degraba decat la fiecare pas. “Insa nu vreau sa fiu singur,” avem obiceiul sa vociferam. Fii singur. Mananca singur, iesi la intalniri, dormi singur. In mijlocul acestui proces vei invata despre tine. Vei creste, vei intelege ce anume te inspira, vei fi stapanul propriilor vise, propriilor convingeri, a claritatii proprii – iar atunci cand vei intalni acea persoana care iti va face celulele sa danseze, vei fi sigur ca aceea persoana este persoana pe care o asteptai, deoarece esti sigur pe tine. Asteapt-o. Te rog, te indemn sa o astepti, sa lupti pentru asta, sa faci un efort pentru a o pastra in cazul in care ai gasit-o, deoarece este cel mai frumos lucru pe care inima ta il va trai.

Iti distrugi viata desensibilizandu-te singur. Tuturor ne este frica sa spunem prea multe, sa simtim prea profund, sa comunicam celor de langa noi ce inseamna ei in viata noastra. A tine la cineva nu este sinonim cu nebunia. A comunica cuiva cat de speciala este acea persoana pentru tine te va face vulnerabil. Acest lucru nu poate fi negat. Cu toate acestea, nu este ceva de care sa ne fie rusine. Ceva extraordinar de frumos are loc in acele momente de magie cand esti sincer cu persoanele importante pentru tine. Las-o pe fata aceea sa stie ca te inspira. Spune-le parintilor ca ii iubesti, de fata cu prietenii tai. Exprima-te, exprima-te, exprima-te. Deschide-te, nu te inchide in fata lumii si fii indraznet in felul in care (si pe cine) iubesti. Acest lucru denota o doza de curaj.

Iti distrugi viata tolerand-o. La finalul zilei ar trebui sa fii incantat ca esti in viata. Cand te multumesti cu mult mai putin decat iti doresti, distrugi capacitatea pe care o ai in tine si, in felul aceasta, trisezi atat in relatia cu tine, cat si in relatia cu cei din jur, cu privire la adevaratul tau potential. Urmatorul Michelangelo ar putea sta chiar acum in spatele unui Macbook scriind o factura pentru agrafe de birou, deoarece aceasta activitate ii permite sa isi plateasca facturile, sau pentru ca este confortabil, sau pentru ca poate tolera o astfel de activitate. Nu lasa ca acest lucru sa ti se intample si tie. Nu iti distruge viata in acest mod. Viata si munca, viata si iubirea nu sunt indiferente una fata de cealalta. Acestea sunt intrinsec legate intre ele. Trebuie sa ne straduim sa desfasuram o munca extraordinara, sa ne straduim sa gasim o iubire extraordinara. Abia atunci vom avea o viata extraordinara.

*

Sursa articolului: Thought Catalogue 

Traducerea si adaptarea: Cristina Pintilie

Te-ar mai putea interesa: Daca s-ar face un film inspirat din viata ta, publicul ar adormi la el? 

Scrie un comentariu
Articole similare:

Lasa-ti email-ul pentru a-ti trimite noutati

Aboneaza-te

Comentarii (46)

46 de răspunsuri la “Cum sa ne distrugem viata, fara sa ne dam seama.”

  1. Serban spune:

    Foarte frumos scris si foarte bine venit textul.

  2. Cernica Tandin spune:

    Frumos, interesant, adevarat. Ce-mi place cel mai mult la copiii mei este faptul ca nu își impun limite la ceea ce simt, in sensul exprimarii acelor sentimente. Eu, adultul, caut exprimarea lor diplomatică, adecvată social dar, în cele din urmă, cenzurata. Și consider acum că acest lucru este o pierdere. Atât pentru mine cât și pentru cei din jur. Deci, revin, mi-a plăcut să citesc cele de mai sus. Mulțumesc Andrei. Spor în toate, dar mai ales la cuvinte.

  3. Dia spune:

    Andrei,ce religie esti ?

  4. Catalin spune:

    Felicitari Andrei…pt aceasta postare. Textul e profund si prezinta, intr-un mod foarte pragmatic, esenta si rostul vietii !!!

  5. Ioana Bianca spune:

    Mda… La sfârșit zilei eu spun: „În sfârșit am ajuns în pat! Of, mâine o iau de la capăt…” Eu nu pot fi așa cum ai scris, nu am cum să aplic sfaturile acestea!

  6. Bine scris! Eu ma regasesc in ceea ce ai scris. Un test de personalitate mi-a arata ca sunt Explorator-Negociator. Dar trebuie sa-i intelegem si pe cei Conducatori sau Constructori. Insa, cei ce se aseamana, se aduna! Succes, Andrei! Felicitari pentru curajul de a fi tu insuti, deci, de a fi fericit! 🙂

  7. Ralu spune:

    Ioana, daca in acest moment nu poti fi asa, nu inseamna ca nu vei putea niciodata! Trecutul nu dicteaza viitorul, decat in masura in care il lasam noi. E ok ca ti-ai dat seama ca asa esti in acest moment, dar nu te defini pe tine insati astfel: e doar viata ta din perioada asta, nu toata viata ta. Tocmai in asta consta frumusetea viitorului: nu stim ce o sa fie. Incearca, zi de zi, sa schimbi lucruri mici din viata ta, schimbarile mari nu vin deodata! Cred ca vrei sa fii asa cum zice articolul, doar ca nu mai stii cum sa ajungi acolo.

  8. FBN spune:

    Buna Andrei, iti urmaresc postarile de ceva timp. Nu stiu prin ce minune reusesti sa postezi lucruri de care am nevoie atunci cand am nevoie. Acum ma simt de parca mi-ai fi dat un pahar cu apa cand muream de sete. Eu am ales o dragoste extraordinara, in locul uneia comode, „in rand cu lumea”…doar ca am momente in care trecutul ma chinuie….

  9. Mariana spune:

    Buna Andrei si felicitari pentru cele scrise.La sfarsitul zilei ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot ce am realizat in acea zi iar dimineata mi-o incep cu Doamne ajuta.Nu e vb de practica religioasa ci de o recunoastere ca pe langa ego mai avem nevoie si de Dumnrzeu,Univers,Forte spirituale sau cum alege fiecare sa spuna.Se spune ca descoperi cine esti si incepi sa percepi lucrurile altfel prin cunoastere si prin natura(contemplarea ei).In varf de munte sau pe malul marii,cand esti tu cu tine,iti vin cele mai bune idei pe care le uitam,majoritatea dintre noi,imediat ce ne-am intors acasa.Tuturor numai bine.

  10. Cosmin spune:

    Foarte bun articolul! Felicitari!

  11. Florin spune:

    Bravo Andrei!! Si mult succes !!avem nevoie de exemple,avem nevoie sa stim ca se poate si altfel…multumim!!

  12. ana grecu spune:

    Minunat! Și atât de adevarat! Mi-a luat ani să înțeleg ca eu pot fi fericită cu mine. Apoi am putut să lupt, să le transmit și copiilor mei credință ca sunt exceptionali și ca pot trăi și ei o viata excepționala. Poate ca tot ce ne trebuie este sa fim optimisti. Succes, Andrei! Și felicitări!

  13. …deci, totusi este la indemana noastra … to be, or not to be … HAPPY ! … because … putem trai in bucuria momentului prin care BINELE pleaca de la NOI

  14. Amanda spune:

    Cuvinte atat de simple, dar cu inteles profund pentru cei ce vor sa inteleaga! Multumim!

  15. Andrea spune:

    Nu pot sa cred!Este furtuna care s-a starnit in mine de un an -un an si jumatate.Dupa ce am spus cu voce tare ceea ce simt nu am gasit deloc intelegere,din contra mi s-a spus ca si cainele turba de prea mult bine.Ca ar trebui sa fiu multumita de faptul ca am un job,cum ar fi dar il am,altii cauta si nu gasesc…samd.Acum sunt pe cale sa-mi abandonez jobul pt a ma dedica pasiunii mele sportul.Este o schimbare de 180 grade,eu fiind economist de profesie si lucrez ca si bugetar de 14 ani.Ma sperie doar gandul ca nu mai am 20 ani si ma intreaba sotul ce voi face peste 5 sau 10 ani.Sa ma gandesc bine pt ca de la jobul actual as putea sa ies la pensie la 65 ani pt ca este ceva sigur,de unde nu ma da nimeni afara etc,etc…Dar ceea ce nu intelege nimeni este faptul ca sunt extrem de nefericita(pe plan profesional ma refer)si de o vreme am insomnii si dureri de stomac si ma duc cu groaza la birou zi de zi.E groaznic.Chiar ma mir ca ti-am destainuit aceste ganduri,deoarece nu sunt prea comunicativa si deschisa cu cei pe care nu-i cunosc,dar ai fost atat de sincer si m-am regasit total in ceea ce ai descris in acest articol.O zi minunata iti doresc.

    • Andrei Rosu spune:

      O sa fie bine, Andreea!

    • Ralu spune:

      Andrea, oamenii din jur nu ne pot intelege cu adevarat, pentru ca fiecare e cu viata si cu gandurile lui in lumea asta. Fiecare traieste si simte altfel acelasi lucru. Apropiatii tai privesc prin prisma gandirii lor, experienta ta, de aceea simti ca nu te inteleg. Dar adevarul e ca avem o singura viata si nu avem nicio scuza sa nu facem ceea ce simtim (atata timp cat nu le facem rau celorlalti). Daca simti ca viata pe care o duci nu e cea pe care ti-o doresti, e de datoria ta, fata de tine insati, sa o schimbi. Cand zic „datorie”, nu ma refer la obligatie, ci la respectul fata de tine si de timpul tau (limitat) pe aceasta planeta. Cum a zis si Andrei, o sa fie bine. Intotdeauna este, daca suntem cu adevarat sinceri cu noi insine!

  16. Gabriel spune:

    Multumim pt fiecare cuvant spus. Un indemn pt a face ceva, o motivatie in plus. Bafta in continuare

  17. Adina spune:

    Emotionante cuvinte,dar consider ca trecutul afecteaza prezentul si inevitabil viitorul

  18. Divort Rapid spune:

    Problema este ca cea mai grea schimbare se face cu propria persoana. Ca stim ca trebuie sa schimbam ca stim si ce dar nu stim cum!

  19. Tase Tecar spune:

    Si eu cred ca meritam sa fim fericiti sau mai bine zis sa incercam sa urmam o cale care credem ca ne poate face fericiti,chiar daca din pacate totul e desertaciune si goana dupa vant,nu putem sa lasam lucrurile sa se intample pur si simplu,trebuie sa luptam cu incredere si curaj pentru visele noastre,fie ele cat de marunte sau cat de marete.

  20. Elena Perseil spune:

    nu iti distrugi viata
    iti urmezi drumul trecand prin lectiile de care ai nevoie ca sa cresti:)
    umila mea parere

  21. Alex spune:

    Toți ar trebui să avem propriul „personal statement ” in care să fie descris exact ceea ce suntem, in ce credem si ce ne face fericiți. Să ne facem timp sa ne analizăm pe noi inainte de a analiza pe cei din jur, si așa poate o să fim mai fericiți și nu o să mai mergem in deriva, conformându-ne , trăind in ritmul de viața impus din exterior.

  22. Mihaela spune:

    Am citit textul ăsta după un plâns năprasnic și tare bine mi-a prins. Mulțumesc.

  23. Ana-Maria spune:

    Si eu ma regasesc in aceasta frumoasa descriere! Frumos scris si foarte adevarat! Felicitari pentru postare! E bine venita !?

  24. Annie spune:

    Felicitari Andrei pentru articol! Consider ca este foarte bine structurat si are aplicabilitate mare. Din perspectiva mea însă este important sa termini o facultate (ca sa te poti diferentia pe plan profesional trebuie mai întâi sa poti face asta pe plan academic) si sa fructifici timpul.
    Trebuie
    sa ne comparam cu altii si sa ne evaluam obiectiv pentru a ne putea dezvolta.
    Da, nu este indicat sa fim disperati sa avem pe cineva lângă noi (asta le tot explic si unor prietene de-ale mele) – mai bine singur decat prost acompaniat. Acum probabil o sa crezi ca sunt o frustrata singura – not true – sunt intr-o relatie de 2.5 ani cu un băiat minunat.
    Iar ca sa conchid, ultima afirmatie – „Iti distrugi viata tolerandu-o” este cumva rezultatul celorlalte „reguli”.
    Mi s-a părut foarte frumos ca ai răspuns tuturor si ca ai încercat sa ii incurajezi unde a fost cazul.
    Mult succes in continuare!

  25. FBN spune:

    Acum…vreo sase luni…de ziua barbatului pentru care mi-as da viata…obisnuiam sa spun „barbatului pentru care as face orice” pana mi-am dat seama ca acest orice este restrictiv….De exemplu, nu i-as spune sotiei lui despre noi, nici daca m-ar implora….as vrea sa-si asume el asta…Nu i-as face rau lui, sotiei sau copiilor….al lui, al meu…..In schimb…da…as muri acum, daca el mi-ar cere….De ziua lui niciodata nu stiam ce cadou sa-i fac….trebuia sa tin cont de faptul ca va fi justificat in fata sotiei….Stiam ca isi doreste demult sa renunt la prietenele mele tigari…si cochetam de ceva timp cu asta…Trebuia sa renunt…stiam ca imi fac rau, ca ma impiedica in performanta de la sala si mai stiam ca vin la pachet cu berile zilnice….trei sau patru…Reuseam mereu sa nu fumez cand sunt doar eu cu el, sa nu beau…fara sa simt vreo lipsa….Devenise clar ca umpleau golul lasat de lipsa lui fizica de zi cu zi! Mai reusisem in trecut sa renunt la tigari cand eram insarcinata cu fetita mea, motivata de aducerea pe lume a unui copil sanatos. Ma simteam responsabila pentru asta…Am facut o pauza de doi ani si jumatate pentru ca un an si opt luni am alaptat la cerere! Dar nu eram singura!! Eram cu fostul sot..nefumator…Chiar nu a fost atat de greu. Acum trebuia sa fac asta singura, desi as fi putut sa ma agat de exemplul personal pe care nu vreau sa-l dau fiicei mele…Nu am reusit..stiu si de ce. In momentul in care am divortat pentru ca iubeam un alt barbat si refuzam sa ma prefac ca nu fac asta „doar” pt ca asa TREBUIE SA FAC, am renuntat sa mai consider ca fiica mea e o prioritate. Ma veti condamna pentru fraza asta…Imi asum….prefer sa fiu sincera decat sa pozez! Pot sa explic…daca ar fi contat mai mult ca trebuie sa creasca alaturi de tatal ei, indiferent care era relatia dintre noi…nu divortam..uitam ca iubesc un barbat care este al altei femei si distrug o armonie din viata fiicei mele si nu numai.
    Acum era altfel…imi doream sa-mi iau angajamentul ca ma las de fumat (consumul de bere era inclus in fumat), simtindu-ma bine ca fac ceva din nou pentru iubirea asta…pentru el…. As fi vrut sa fac asta in secunda doi, ma si imaginam cum pot sa nu fumez, sa nu beau bere fara sa am nicio problema, mai ales in situatiile in care el era cu sotia lui..sau prins cu treburi care nu priveau relatia noastra, motivata de cadoul daruit….ha, ha! M-am trezit in situatiile in care imi era usor…de parca nu as fi fumat si nu as fi baut alcool niciodata cand eram cu el…Cum disparea si se ducea acasa…la „copil si la nevasta”….era un gol pe care nu stiam sa-l gestionez…OK, alte search-uri pe google, alte variante de a ma lasa…Degeaba! Sfarseam mereu in chioscul de la colt, de la metrou sau in vreun supermarket unde faceam cumparaturi, la care mai adaugam bere si tigari….E greu singur!! Mie imi spuneti?

    Vreau sa constientizez modul in care acest gol lasat de o relatie imorala in ochii lumii ma face sa ma refugiez in aceste substante care in fac rau! Ma intreb ca proasta…de ce nu m-am apucat de citit….orice…? Am un pod plin de carti..La cate tigari am fumat si beri am baut….terminam podul si imi faceam si un abonament la Biblioteca Nationala!! Am tot citit si articole de specialitate..legate de dependenta si…marturii…Ok….Toata lumea vorbeste despre cum s-a lasat de fumat pur si simplu!! Dar…fratilor…ce s-a intamplat in mintea voastra in momentul respectiv si mai ales inainte!!! Prin ce ati trecut? Ce v-a motivat!! Da..si eu…m-am trezit la un moment dat ca nu mai mananc carne de porc! Inainte sa ajung la sala, inainte sa stiu despre alimentatie ce stiu acum….am renuntat…imi era greata…nu mi-a zis nimeni…nu am facut o campanie din asta…pur si simplu nu am mai mancat! Dar…aceasta carne de porc nu umplea un gol!!! Deci….intrebare cheie: cum faci sa umpli un gol cu ceva care sa nu te distruga si sa nu devii dependent?! Nu am experienta si cunostintele lui Freud….dar, din punctul meu de vedere orice lucru, actiune sau persoana care te face sa simti ca nu poti fara ea….duce la dependenta si strica echilibrul natural de ….”est modus in rebus”!

    Vreau sa renunt la tigari si la bere…Stiu exact ce vreau! Stiu si de ce! I-am promis iubitului meu drag, este un cadou….si simt ca asta ar intari increderea in mine! Pana aici sunt de laudat…Nu-i asa? Dar cum fac asta?? Deja am o dependenta, creierul meu e setat pe dependenta!!! Si toti, dar TOTI spun ca trebuie sa inlocuiesti cu ceva constructiv….Dar.,….ramane o dependenta…constructiva pt ce??? Te intreb eu, dle Andrei Rosu….te admir, te citesc, te urmaresc cu fiecare commment la fiecare postare…Daca maine (DOAMNE FERESTE)….nu ai mai putea sa faci ce faci azi…(din punctul meu de vedere ai ajuns sa depinzi de lucrurile extraordinare pe care le faci….Maine…nu mai poti….esti intr-un spital, pe un pat si „cochetezi” cu lumea de Dincolo) ai mai avea forta sa gandesti atat de limpede si pozitiv cum faci acum?? Chiar este vorba de antrebament al mintii? Nu ai avea niciun moment de slabiciune in care sa te simti invins de propriile stari….dorinte neimplinite??? Nu intreb cu rautate, ironie…si orcie sinonim am gasi….Intreb ca un om care e dependent de lucruri extraordinare, limitat de propria lipsa de vointa! Intreb ca om care isi doreste sa fie mai bun…sa fie un exemplu pt cei din jur…un parinte bun…..
    Te-am descoperit intamplator…si in aceeasi zi te-am vazut la PRO TV la Vorbeste Lumea. Eu stiu…ca nimic nu e intamplator, mi-ai schimbat viata de cand am inceput sa citesc tot ce scrii….dar nu reusesc sa umblu la aceste doua detalii legate de dependenta! Asa cum am mai scris, ai fost ca un pahar cu apa dat unui om care moare de sete. Ma hranesc cu ce scrii despre tot ce faci…Nu ma mai simt atat de singura de cand citesc tot ce scrii…. Pun aceste intrebari pentru ca vreau si eu sa ajung la un echilibru si o intelegere cu mine! Esti un exemplu de urmat…vreau si eu sa spun…simplu AZI MA RIDIC DIN CANAPEA!! Am facut-o de multe ori…m-am ridicat…dar am revenit….Vreau sa nu mai revin si…nu pot singura!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *