Duminica a avut loc o noua editie a Semimaratonului Bucuresti – o competitie care creste din ce in ce mai frumos, in paralel cu „sora” ei din toamna (MIB). Nu am alergat, dar familia noastra a avut un reprezentant la proba de 21 de km – sotia :). Dupa modelul americanilor, care ‘impanzesc’ tot traseul maratoanelor de oras pentru a sprijini alergatorii cu incurajari si cu gustari / bauturi, am decis sa ma postez la kilometrul 18, cu o masuta, cateva bidoane de isotonic, apa, energizante si… aplauze. Dar nu despre asta mi-am propus astazi, ci despre intrebari mai bune decat cea pe care toti sportivii amatori o primesc de la colegii de birou, luni dimineata: „ce timp ai scos?”. Ele pot fi folosite si de noi, alergatorii amatori, pentru a avea o idee mai clara despre felul in care a decurs cursa, despre cum vom aborda in viitor evenimente similare si despre ce putem „exporta” in alte aspecte ale vietii. Pe curand!
-
Cum te-ai simtit pe parcursul cursei?
-
Care au fost cele mai grele momente si ce ai facut pentru a le depasi?
-
Ce ti-a placut cel mai mult?
-
Care au fost cele mai frumoase momente / trairi / peisaje?
-
Ce ai dace diferit data viitoare?
-
Esti multumit de incalzire / revenire?
-
Ai mai fi putut alerga 3-4 km dupa finalul ei sau ai dat tot din tine?
-
Ce dureri ai avut pe parcurs / dupa cursa?
-
Ai (re)cunoscut pe cineva pe traseu?
-
Ce lectii ai invatat in aceasta cursa, care sa iti foloseasca si in alte arii ale vietii?
PS – ia-ti de mana colegii care nu au inceput (inca :)) sa alerge si adu-i la B2RUN, pe 4 iunie… 🙂
Te-ar mai putea interesa: 14 lucruri pe care orice alergator incepator ar trebui sa le stie sau 24 de intrebari care ii indispun pe alergatori…si posibile raspunsuri
Articole similare:
9. Te-am recunoscut pe tine cand ma incurajai. Mi-a prins bine, eram cam obosit. Multumesc! 🙂
P.S. Ne vedem la Transmaraton!
:)))
Felicitari pentru initiativa, dar sa te observ era prea mult pentru mine, avand in vedere ca la finish nu mi-am recunoscut nici sotia :)))))
Mi-a fost greu pe la km 7-8,apoi m-am simtit din ce in ce mai bine ,pe la km 19 m-a pufnit plansul ,apoi la sfarsit mi-am dat seama ca mai puteam.Dupa ce am terminat ,si am ajuns in masina am inceput sa plang cu toate ca ma fortam sa n-o fac.Cand am ajuns acasa i-am facut cadou cainelui meu ,Rio,medalia fiindca ,daca nu era el stateam si acum pe margine si admiram alergatorii spunandu-mi ca eu n-as putea niciodata sa fac asa ceva.Urmeaza maratonul.
A fost primul meu semi maraton si m-am simtit fantastic, la final eram super happy, obosita dar nu mai conta:-). Am alergat for fun nu pentru timp, m-am gandit sa termin in mai putin de 3 ore, am reusit 2.15h, nu stiu cum, dar pur si simplu jubilam cand am vazut tabela la Finnish. Ti-am recunoscut vocea cand te-am depasit la km 19, am zambit larg, eram pe partea cealalta a drumului, la umbra, si… am vrut sa trec sa batem palma dar …am continuat sa alerg:)) Pentru mine a fost o experienta extraordinara alaturi de o gasca super faina, mi-a dat aripi pur si simplu si inca o data i-am fost recunoscatoare corpului meu pentru ce poate sa ofere:-) Multumesc Andrei pentru autenticitate si pentru inspiratia ce ne-o oferi zi de zi!
Salut Andrei, tu de ce nu ai alergat la acest Semimaraton?
Nu era in planul de antrenament 🙂
Chiar am învățat multe din acest semimaraton(din păcate când am ajuns eu în dreptul tău se terminase ciocolata… 🙁 ), ba chiar a fost un test pentru mine pe care l-am făcut înainte de o etapă importantă pentru mine și mi-am zis că dacă nu foarte mult antrenament reușesc aici, voi reuși și în ceea ce urmează…se pare că o să pot. Mulțumesc pentru zâmbetul din timpul cursei! 🙂
Data viitoare ma pregatesc mai bine :)))
Multumesc pentru paharul de isotonic. A fost binevenit 🙂
:))
Asa este. Dupa ce am inceput sa alerg, prima intrebare primita a fost: „cați km alergi?” Când am depășit pragul de 10 km, mi s-a spus: „bănuiesc ca acum te antrenezi sa obții un timp mai bun”. Din fericire, am ignorat astfel de incurajari si am preferat sa citesc sau sa ascult de la cei care fac deja asta și care sunt un exemplu pentru mine. Multumesc!
Pentru mine cel mai greu a fost între km 17 şi 19, mi s-au părut interminabili şi foarte dificili, apoi mi-am revenit, iar pe final chiar am sprintat. Iar tu erai chiar la mijlocul acestora, km 18. Mi-ai spus că e foarte bine că sunt concentrată şi mi-ai dat un pahar de isotonic. Mi-a prins tare bine. Mulţumesc!
cu drag!! :))
Foarte frumos gestul 🙂 multumim pentru idee si initiativa.
Frumos articol! Aspecte importante pe care alergarea/ sportul ni le ofera, pe care nu le-as fi luat in seama.
Multumim!