Inceput in iulie 2015, imediat dupa traversarea “canalului” (din cadrul Arch2Arc), proiectul Atlantic Challenge se apropie de foarte rapid de momentul 12 decembrie (2017), cand incepe ‘marea traversare’. Nu stiu cand au trecut cei doi ani (si ceva maruntis), dar cert este ca am folosit fiecare zi pentru a ajunge cu cate un pas mai aproape de visul de a pune Romania in lista (destul de scurta) a tarilor participante la cea mai grea cursa de vaslit din lume. Si, bineinteles, speram sa o si terminam…
Privind in urma, lucrurile au mers in linie cu planurile, iar acolo unde ne-am lovit de “neprevazut”, am fost suficent de flexibili si de creativi (calitate autohtona :)) pentru a gasi solutii. Au existat si situatii mai putin placute – de exemplu, la intoarcerea de pe Marea Neagra, barca de salvare a fost distrusa in vama din Turcia, iar o parte din echipament, printre care si para-ancora, a disparut, dar tot raul a fost spre bine: am descoperit ca barca de salvare era uzata (luase ceva apa si fusese ‘roasa’), deci – daca am fi avut nevoie de ea pe Atlantic -, nu am fi putut-o folosi. Iar referitor la para-ancora, am facut rost de una mult mai buna decat cea pierduta – acum avem una nou-nouta cu diametrul de 5 metri, in locul celei vechi, de 3 metri. Asta inseamna ca, in timpul furtunilor, vom fi ‘aruncati’ inapoi mult mai putin si vom avea stabilitate mai mare.
Am bifat sute de ore de vaslit, la ergometru sau cu barca, dar traversarea Marii Negre a fost, cu siguranta, cel mai bun antrenament pe care il puteam face pentru cursa din decembrie. Am ‘simulat’ cea mai grea parte a traversarii Atlanticului (primele 7-8 zile), cand organismul uman nu intege ce naibii i se intampla si face eforturi mari de adaptare. Asa ca acum stim ce ne va astepta si vom avea un nivel mai scazut de stres (si de kilograme pierdute in prima saptamana…).
A propos de greutate, am tratat cat se poate de serios subiectul ‘ingrasatului’. Atunci cand participi la o cursa la care oamenii pierd – in medie – 20 de kilograme, ultimul lucru pe care ti-l doresti este sa ajungi la startul ei ‘numai piele si os’. A te ingrasa sanatos nu este chiar cel mai usor lucru din lume, dar m-am simtit ca un actor de la Hollywood care trebuie sa ajunga la greutatea optima pentru urmatorul rol. A fost ciudat sa pun la loc ‘balastul’ de care scapasem in 2010 (cand am inceput sa alerg), dar… arta cere sacrificii. Sunt sigur ca la finalul cursei oceanice vom reveni toti patru la o forma decenta.
Dincolo de cresterea in greutatate, m-am gandit sa impartasesc cu voi si stadiul altor ‘capitole’ ale proiectului nostru.
Echipa. Cu siguranta, aceasta este cheia traversarii noastre. Daca iei 4 oameni de pe strada si ii incui cateva zile intr-o camera, sunt sanse mari sa apara conflicte intre ei. Daca marim perioada la aproape doua luni si adaugam si stresul supravietuirii intr-un mediu ostil… devine foarte clara importanta relatiilor dintre noi. Barca poate fi mai lenta sau mai rapida, echipamentele si accesoriile mai mult sau mai putin performante, hrana mai mult sau mai putin buna, dar felul in care relationam pe tot parcursul acestei calatorii nu poate fi decat unul: excelent. In caz contrar, misiunea noastra se duce pe apa… Atlanticului. Din fericire, in ultimii ani am participat si la evenimente la care am facut echipa cu alti sportivi amatori (chiar daca au fost competitii mai scurte, de 1-2 zile sau de o saptamana), ceea ce mi-a dat ocazia de a observa si cauta anumite calitati la oamenii cu care ma asociez. Si sunt sigur ca le-am gasit la membrii actuali ai echipei Atlantic4 (Vasi, Ionut si Marius). Daca aparem in Antigua cu ochii vineti (sau in formula incompleta), inseamna ca m-am inselat…
Barca. Orele de vaslit pe mare ne-au ajutat enorm sa avem incredere in „Maria” si sa ne obisnuim cu felul ei de a pluti pe valuri. Cu doua traversari la activ (Marea Neagra, in 2017 si Atlanticul, in 2016), cred ca alegerea ei a fost un inspirata. De curand, i-am adaugat inca un derivor, pentru un plus de stabilitate, deci… este perfecta :).
Echipamentul si accesoriile. Exceptand 2-3 cazuri cu rau de mare sever, nimeni nu a abandonat pana acum o cursa peste Atlantic din motive fizice (ma doare nu-stiu-ce). Abandonurile au fost cauzate de probleme tehnice (defectiuni – carma, derivor, pilot automat, GPS, desalinizator etc. – care nu au putut fi remediate sau pentru care nu a existat un plan B, plan C, plan D…). Din toate cartile citite pana acum despre expeditiile reusite ale unor exploratori, am invatat un lucru: sa cumpar cel mai bun / performant echipament si sa am cel putin doua rezerve. Ceea ce am si facut. Avem 3 desalinizatoare, 3 GPS-uri si chiar 4 piloti automati. Iar daca se strica toate, avem suficiente piese de schimb si ‘scule’ pentru a le repara.
Energia. Barcile de vaslit oceanic au ca principala sursa de energie (pentru desalinizator, echipamente de navigatie etc.) panourile solare. In ultimii ani, unele echipaje au folosit ca sursa suplimentara (pentru zilele cu nori), Efoy fuell cells (cu metanol). A fost o decizie inspirata, in principal pentru diminuarea nivelului de stres („Aoleo, raman fara energie pentru facut apa si navigat!”), care – oricum – este foarte ridicat. Costa cat jumatate dintr-o masina, dar speram sa merite fiecare banut.
Hrana si confortul. De regula, echipele care traverseaza Atlanticul au ca principala sursa de hrana mancarea liofilizata. In cazurile fericite, participantii isi aleg un brand, testeaza fiecare produs si isi fac o lista cu necesarul zilnic. In cazul nostru, am ales 3 branduri de top si am testat (pe Marea Neagra) aproape 130 de sortimente. Pe Atlantic vom avea aproape 80, plus conserve de legume, fructe s.a.m.d. In plus, strategia noastra este de a ‘pacali’ primele 10 zile cu hrana ceva mai apropiata de cea naturala (exista legume si fructe proaspete – de ex. portocale, mere, lamai, morcovi, avocado – care rezista destul de mult pe mare; am primit sugestia de a lua si telina, dar cred ca ne va folosi mai mult cand ajungem in Antigua :)). In ceea ce priveste confortul (ala care poate fi in cei cativa metri patrati… :)), sursa suplimentara de energie ne va ajuta sa avem apa sufiecienta pentru hidratare si spalare (yuuhuuu!!), muzica, telefon si chiar internet (nu va bucurati prea mult, va fi unul foarte, foarte lent, dar vom incerca sa incarcam macar 1-2 poze / zi :)).
Campusul socio-medical Hospice. Ne-am atins pana acum un sfert din obiectiv (multumim donatorilor!!) si suntem increzatori in atingerea target-ului propus. Avem suficient spatiu in cabina in care dormim pentru a scrie numele tuturor celor care doneaza peste 100 ron (inclusiv). In zilele cu furtuni, in care vom sta inchisi in cabina, vom avea sansa de a va invata foarte binele numele – probabil ca vom si discuta cu voi, chiar daca doar telepatic… 🙂
Revenim cu vesti!
Andrei (Atlantic4)
Bafta multa.
Mersi!!
Un proiect frumos. Va urez succes!
Multumim!
Unde pot dona bani?
http://hospice.galantom.ro/atlantic4 Mersi!
Sincer ma tem pentru voi . Parca prea v-a mers totul din plin. In fine , va doresc numai ganduri bune si „noroacele” care celor care, antrenandu-se atat de mult ies cu bine din orice incercuire.
Vremea, apa, barca, curenții să fie cu voi! 😉 Care este media traversării, ca timp?
Buna, va urez mult succes si mult noroc! Oceanul sa tina cu voi!
Informati-va cat puteti de bine despre vreme… conform spuselor unor navigatori oceanul este infiorator de “agitat” perioada asta de iarna!
Mult succes(din nou) si sa auzim de bine despre voi!