Cei care imi urmaresc blogul din 2010 incoace stiu deja motivele pentru care fac ceea ce fac. Si, de asemenea, ca am o ‘formula’ foarte simpla dupa care ma ghidez: 1) fac public ceea ce urmeaza sa fac. 2) ma antrenez si scriu despre evolutia mea. 3) fac ceea ce am promis ca fac. Dupa mai bine de 7 ani si zeci de proiecte duse la final, pot spune – cu certitudine – ca mai am foarte multe de invatat. Iar acest fapt imi convine de minune si ma stimuleaza sa abordez proiecte din ce in ce mai complexe. Au trecut aproape 2 ani si jumatate de cand eram in avion cu Vasi, venind din Franta (de la Arch 2 Arc) si discutand pentru prima date despre proiect. A doua zi, Vasi a zis “da” (inconstient si nebun ca si mine :)) si am dat drumul proiectului.
Privind in urma, cred ca am reusit toti patru mai mult decat ce am putea reusi pe Atlantic. Sa ajungem la startul celei mai grele curse de vaslit din lume este fantastic si, probabil, cel putin la fel de greu cum este sa o terminam.
Drumul pana aici a fost lung, dar frumos (chiar daca presarat uneori cu “damburi” si gropi). Patru oameni fara experienta de navigatie, fara a fi vaslit vreodata in viata lor, fara experienta unor proiecte de o asemenea anvergura, fara certitudinea ca vor vedea “luminita de la capatul tunelului”… au ajuns in acest punct, la doar cateva sapamani de plecarea pe Atlantic.
Mi se pare absolut fabulos ca vom avea sansa sa fim o “frunzulita” intr-un ocean gigantic. Ca ne vom recalibra, fiind un punct pe radarul Universului. ca ne vom vindeca orice frica si ca vom gasi raspuns la multe dintre intrebarile noastre existentiale. Ca vom avea parte de transformare fizica, pshica si, mai ales, spirituala.
Este normal sa avem frici. Au existat si mai exista din cand in cand momente in care gandul ca vom fi in mijlocul necunoscutului ne face sa ne … (scuze, dar nu intru in detalii) pe noi de frica. Dar este normal sa avem temeri – altfel am ramane prinsi in zona de confort si am rata posibilitatea de ne explora limitele. Sau am fi roboti.
Ma bucur ca voi fi in aceeasi barca cu 3 oameni extraordinari. Si 3 oameni la fel de normali ca mine. Sau ca tine.
Avem incredere in soarta noastra pe Atlantic si sunt sigur ca putem conta unii pe ceilalti. Promitem ca vom face tot ce ne sta in putinta pentru a ajunge cu bine in Antigua. Avem sotii, (6) copii, parinti si multi prieteni, parteneri si sustinatori care ne asteapta “acasa”. Pentru ei, pentru voi, pentru toti cei care cred in reusita noastra, vom vasli atat cat va fi nevoie.
Tragand linie pana aici, lucrurile au mers FOARTE BINE. Avem barca, avem echipament, avem accesorii, avem echipa si avem sustinerea voastra.
Indraznesc sa fac pariu ca nicio alta echipa nu va ajunge la start mai bine pregatita mental decat noi. Sute de antrenamente si o traversare a Marii Negre care ne-a ajutat enorm. Daca am ajuns pana aici, inseamna ca avem tot ce trebuie pentru a ajunge si pana pe partea cealalta.
Fiind ultima postare pe acest blog (pana ajungem in Antigua), va multumim mult pentru sprijin! Ati fost alaturi de noi in acesti doi ani de pregatiri, ne-ati incurajat si ne-ati dat forta de a merge mai departe.
Va multumim si pentru donatiile facute! Campusul socio-medical de la Copaceni avanseaza cu fiecare RON donat. Le puteti schimba viitorul copiilor cu boli limitatoare de viata (si familiilor acestora) donand prin SMS la numarul 8844 (cu textul OPTIMISM), sau prin intermediul acestui link.
- Vom vasli de peste 1.000.000 de ori.
- Cea mai lunga ruta maritima in care nu exista vreun petec de pamant.
- 5.100 de kilometri.
- Peste o tona de provizii.
- > 75 de kilograme puse pana acum, pentru a fi pregatiti pentru cele 20 kg/persoana pe care le vom pierde.
- Furtuni si valuri de peste 10 metri.
- Aproape 2 luni, izolati de lume.
- Craciun, Revelion, Sf. Andrei, Sf. Vasile, Sf. Ion si (chiar) Sf. Marius – toate ne vor prinde in barca.
- 4 prieteni, intr-un spatiu de 3 ori mai mic decat cea mai mica garsoniera pe care ne-o putem imagina…
Echipa
- Un doctor extraordinar, ales de noi capitan de nava – Vasile Osean,
- Un tanar de 23 de ani, cu de 10 ori mai mult curaj decat aveam eu la varsta lui – Ionut Olteanu,
- Un corporatist inimos, cu cele mai bune abilitati de comunicare pe care le-am intalnit pana acum – Marius Alexe,
- Un manager de proiecte pe cale sa devina (cel putin) la fel de orientat catre oameni cat este catre “task-uri” (eu :)).
Pe 27 noiembrie plecam catre La Gomera. Vom avea un race tracker la bord si ne veti putea urmari AICI, incepand din 12 decembrie.
Urmatoarea postare va fi una foarte scurta (pentru ca vom avea rau de uscat…), din Antigua, cu mesajul: “AM REUSIT!”
Sa aveti (sau, mai degraba, sa va faceti) un An Nou excelent!
Ramaneti cu bine, ramaneti cu noi,
Echipa Atlantic4
Habar nu am daca exista urari specifice unor astfel de starturi si ma gandesc ca, nici nu conteaza!
Felicitari, tie coach si echipei, felicitari pentru curaj, pentru nebunie, dincolo de pregatire, de antrenamente, de munca, de efort, de transpiratie, de emotie, de ganduri, de … Dumnezeu stie cate se mai ascund in spatele proiectului!
Eu stiu ca ma voi gandi la voi, voi astepta si voi urmari vestile despre voi, despre Maria; stiu ca nu va fi usor nici pentru voi, dar nici pentru noi, cei care ramanem acasa.
Succes SUPEReroii mei, aveti grija de voi, pana la capat!
Mult succes Andrei, multa putere echipei! Aveti toata admiratia mea! Mi se face “pielea de gaina” numai cu gandul la toate incercarile care va asteapta! Va doresc din toata inima ca impreuna cu Maria sa treceti prin toate! Asteptam vestile bune cat mai curand!
Multa bafta, sa iasa totul asa cum va doriti!
Succes!
Mult succes! Aveti grija de voi!
Sunteti cei mai curajosi si nebuni frumosi pe care ii cunosc! Mult succes!
Mult succes baieti! Spor!
mult succes Andrei si echipa ta!
pentru mine, voi sunteti Supermeni cu totii !!!
abia astept sa va felicit, atunci cand ajungeti de cealalata parte a baltii (atlantic) :))
MULT SUCCES! HAI ROMANIA!
Bafta multa! Am incredere ca veti reusi. Sunt mandru de voi!
Va admir ! Curajosi , nebuni, frumosi . Oameni deosebiti . Dumnezeu sa va ajute . Suntem alaturi de voi cu gandul si inima !
Sunt sigur ca veti reusi.
Sa reveniti cu bine!
BAFTA!
Salut Andrei!
Abia astept sa-ti recitesc postarile despre traversare!! Va admir si va doresc sa va atingeti visul, va urez sa aveti parte de tot ce va trebuie sa va duceti cu bine, la bun sfarsit, demersul.
Santeti cu vasle, nu cu vele, dar totusi: VANT BUN!
Multă baftă băi băieți, sunt cu gândul și cu mușchii lângă voi!
Suntem cu voi tot timpul. Vă insoţim in călătoria voastră clipă de clipă. Să ştiţi, să fiţi siguri că nu sunteţi nici o clipă singuri. Când vă va fi mai greu, să vă gândiţi că noi, milioane de români, suntem cu voi şi vă susţinem cu toată forţa, din toată inima noastră. Bravo băieţi!
Mult succes !
Vă doresc mult SUCCES băieți, mult CURAJ și să învingeți toate vicisitudinile cu care o să vă confruntați. Sunteți o echipă extraordinară !
Mă gândesc la voi și vă susțin . Să aveți grijă de voi și să luptați pentru visul vostru până la capăt, indiferent cu ce o să vă confruntați
Sunt nerăbdătoare să citesc la sfârșitul călătoriei despre experiența voastră!
BON VOYAGE!
Succes și să auzim de bine!😊
Succes! Să ajungeți cu bine.
Felicitari pentru curaj, incredere in reusita, sa va ajute Dumnezeu sa veniti sanatosi si voiosi la familiile voastre!
SUCCES DEPLIN !
O să vă invidiez pentru toate răsăriturile de soare ce le veți prinde! Mi-ar fi plăcut maxim sa fiu cu voi!
Vâslit uşor!
p.s. pentru furtuni renunț la invidie
Salut Andrei !
Este formidabil ce faci, ce faceţi ! Şi spun în primul rând ce faci, pentru că tu eşti „capul răutăţilor”. Aşa „cap” tind să devin şi eu ! Eşti bun în dezvoltare personală, ajuţi copii, oameni în general, îi motivezi şi mai ales le coagulezi energiile pentru o cauză bună ! Cred că-ţi plac piftiile şi şoricul căci acolo găseşti din plin colagen, pe care-l transformi apoi în … entuziasm din ăla care te ridică de pe canapea !
Multă baftă ţie şi echipei tale pentru că o să aveţi nevoie ! Am văzut de curând nişte filmuleţe cu vase mai mici sau mai mari pe Atlantic, în plină furtună. Uau ! În aproape două luni cred că veţi face cunoştinţă ! Dar în acelaşi timp sunt convins că ştiţi în ce vă băgaţi şi că sunteţi pregătiţi pentru ce urmează !
Te salut, mă-nclin, vorba lui Andi !
Toate gândurile spre voi.voi renunță la revelion și mă voi gândi la voi.o sa acord zilnic timp pentru voi.vom sarbatori când va întoarceți
Vă admir
Andrei,
Am avut sansa sa te cunosc ca un om extraordinar si sa fiu alaturi de tine atat fizic cat si sufleteste pana in ultima secunda cand Maria parasea portul din San Sebastian de La Gomera inspre marea aventura!
Iti multumesc ca v’am cunoscut si va multumesc pentru sansa asta de a ma alege ca omul care sa va relateze aventura in blogging inca de la bun inceput, sau mai exact o zi calduroasa de la inceptul verii cand aflam despre aventura voastra fiind alaturi de voi inca de atunci si pana la capatul lumii!
Va astept cu mesajul „Am reusit” care sa incheie seria de postari dedicate voua si de asemenea sa ne bucuram cu totii de cateva beri reci ca in ultima seara inainte de a ne lua la revedere!
Hai, vaslele sus si ape line, trageti tare ca imi e dor de voi! 😀