[Dacă nu ai chef să citești toată postarea, la finalul ei găsești versiunea video…]
Ți-ai spus vreodată: “dacă aș sti ce mă pasionează cu adevărat, nu ar mai trebui să lucrez nicio zi din viață”? Dacă răspunsul este „da”, bine ai venit în clubul nostru! Personal, am fost „bântuit” de această idee ani de zile, timp în care am căutat un răspuns, încercând tot felul de metode pentru a îmi descoperi pasiunea – sau acel „ceva” care să fie atât de simplu și să îmi placă atât de mult, încât să nu simt în niciun moment trecerea timpului. Și, în plus, să pot trăi din această pasiune și să îmi ofere o satisfacție enormă, 24 de ore din 24.
Îmi amintesc că am citit sute de articole și cărți pe această temă, am completat o mulțime de teste de carieră, am discutat cu oamenii din jurul meu, am fost atent la subiectele despre care vorbeam cel mai frecvent sau despre care căutam informații pe net și, bineînțeles, întorcându-mă la perioada copilăriei, am încercat să îmi amintesc ce doream să devin „când voi fi mare” sau care erau acele lucruri și activități școlare si extrașcolare la care mă pricepeam și care îmi plăceau foarte mult. Dar, din păcate, fără rezultate notabile, pentru că – de exemplu – în copilărie visam să călătoresc prin Univers, cu viteza luminii, dar ambițiile mele evident că nu se potriveau cu tehnologia prezentului…
Probabil că m-aș fi învârtit și astăzi în acest cerc, căutându-mi „pasiunea”, dacă nu aș fi înțeles câteva lucruri, extrem de simple.
În primul rând, că nu îmi voi descoperi niciodată pasiunea sau pasiunile făcând zi de zi aceleași lucruri și discutând cu aceiași oameni, despre aceleași subiecte. Cum poți ști ce îți place, dacă nu încerci lucruri noi?
La început a fost greu, pentru că orice început presupune incertitudini și, mai ales, schimbare. O activitate nouă, o comunitate nouă, abilități noi de dobândit etc. Iar asta ne scoate din vestita „zonă de confort”, dar citisem – sunt bune la ceva cărțile! – că lucrurile minunate se întâmplă muuult în afara acestei zone – de regulă, acolo unde începe zona de „panică”.
De exemplu, cum te-ai simți dacă, în weekendul următor, ar trebui să urcăm pe Everest?
Personal, deși mi-ar plăcea foarte mult să fac asta (într-o bună zi…), aș îngheța de frică, pentru că sunt total nepregătit (acum) pentru o astfel de ascensiune.
Dar, dacă un alpinist experimentat mi-ar spune: „Andrei, peste 5 ani urcăm pe Everest. Până atunci, ne antrenăm în fiecare zi, atât acasă, cât și pe munte. Începem cu munți mai ușori, de exemplu munții Dobrogei, apoi urcăm pe Moldoveanu, apoi în Alpi și, tot așa, până când vom fi suficient de pregătiți pentru Everest…” – atunci m-aș simți, cu siguranță, mult mai confortabil și mai încrezător în șansele mele de reușită.
Revenind la căutările și încercările mele, am început să fac sport. Sau, mai degrabă, sporturi (alergare, înot, pedalat, vâslit…). Am făcut cursuri de tango (un eșec total!). Apoi de percuție. Plus câteva de gătit. Am lansat un blog, sub forma unui jurnal, unde am scris aproape zilnic. M-am familiarizat cu tehnologia și am învățat să folosesc softuri și aplicații de editare video. Am participat anual la festivaluri de muzică, târguri și expoziții. Am vizitat foarte multe locuri în care nu mai fusesem. Am vorbit cu necunoscuți. Mi-am făcut noi prieteni. M-am implicat în proiecte de voluntariat. Am organizat evenimente sportive și de fundraising. Am făcut o școală nautică. Și una de pilotat baloane cu aer cald. La serviciu, am schimbat de câteva ori direcția carierei mele, explorând diverse arii de activitate, în vânzări, training, resurse umane, marketing și project management. Am participat la zeci de cursuri, atât în compania în care am lucrat aproape 15 ani, cât și în afara ei. Apoi, mi-am început propria afacere, lansând programe online și aplicații.
Și, poate cel mai important, am aplicat constant, în viața personală și în cea profesională, câte puțin din fiecare lucru nou învățat… Cam asta a fost!
De asemenea, am realizat că pasiunea și cariera nu trebuie să însemne, neapărat, unul și același lucru, și nici nu este nevoie să se excludă. De exemplu, te poate pasiona psihologia sau comunicarea, dar job-ul tău de resurse umane să îți ofere interacțiune cu colegii doar în jumătate din timpul petrecut la birou, iar restul să presupună calcule, memo-uri și rapoarte.
Sau te poți dedica unei profesii, de la 9 la 5, timp în care să faci task-uri administrative, care nu sunt neapărat idealul tău, dar care să îți ofere o atmosferă de lucru foarte bună, cu colegii simpatici și de la care ai ce învăța, iar remunerația să fie suficient de bună pentru a îți acoperi facturile și pentru a te dedica, în timpul liber, pasiunii tale.
Știu, poate să pară un compromis, dar am descoperit că nu există job-ul perfect, în care să faci – în continuu – doar ceea ce îți place. Chiar și pentru un artist, de exemplu un pictor, a îți exercita pasiunea nu înseamnă să pictezi non-stop. Ai nevoie – probabil – de studiu, de cercetare, de testări, de învățat noi tehnici, de cumpărat diverse accesorii, de discutat cu colegii de breaslă sau cu studenții, cu mass-media sau cu reprezentanții unor galerii de artă, de călătorit (pentru inspirație), de cărat echipamente destul de voluminoase, de făcut ordine și curățenie în atelier… și tot felul de asemenea activități – multe dintre ele mai puțin atrăgătoare pentru un artist.
Sau, ca să folosesc un exemplu la îndemână, îmi place la nebunie să pilotez un balon cu aer cald, dar pregătirea de zbor a balonului și, apoi, strângerea lui sunt activități plictisitoare, care durează mai mult decât zborul propriu-zis și pe care le-aș evita cu cea mai mare plăcere!
În plus, a te dedica 24 de ore din 24 unei pasiuni „arzătoare” nu este, neapărat, cel mai sănătos lucru pe termen lung, pentru că asta înseamnă, de multe ori, o viață dezordonată, cu mese sărite, cu nopți nedormite, cu autoizolare și cu neglijarea multor aspecte care țin de igiena fizică și psihică a unui om. Deci ajută enorm să scăpăm de convingerea „totul sau nimic” – și asta nu doar când ne căutăm și trăim pasiunile, dar și în alte aspecte ale vieții noastre…
Am mai descoperit și că găsirea și trăirea pasiunii reprezintă un proces continuu. Așa cum oamenii și tehnologia evoluează, pasiunile se pot schimba sau transforma, iar ceea ce ne place acum s-ar putea să ni se pară plictisitor sau irelevant peste 5 sau peste 10 ani.
Un alt aspect important al pasiunilor noastre este că, dincolo de a afla ce ne place să facem, contează foarte mult și cum facem lucrurile, în general. Și întrebarea mea este: aducem suficientă pasiune, energie, entuziasm și determinare în ceea ce facem în prezent? Sau suntem plictisiți, blazați de tot ce avem de făcut, fie că este vorba despre mega-proiectul companiei în care lucrăm sau despre un simplu sandviș?
De foarte multe ori, oamenii entuziaști reușesc să își găsească mai ușor „pasiunea” și să se simtă mai bine la finalul zilei, indiferent de contextul personal sau profesional în care se află. Ca în dilema păsărilor: ele ciripesc pentru că sunt fericite sau sunt fericite pentru că ciripesc?
După acești mulți ani de căutări, de încercări și de proiecte, în care am încercat să găsesc un răspuns la eterna întrebare („care este, cu adevărat, pasiunea – sau vocația – mea?”), am ajuns la concluzia că …sunt pe drumul cel bun, dar mai am de căutat.
Așa că, în această perioadă, dacă tot nu mergem afară, în exteriorul casei, poate folosim o parte din timp pentru a merge în interiorul nostru și pentru a căuta răspunsuri la întrebări precum: „Ce mi-ar plăcea să fac în următorii 5 sau 10 ani, dacă – de exemplu, aș câștiga la loterie?” sau „Cum pot aduce mai multă pasiune în ceea ce fac, zi de zi?” sau „Cum îmi pot ajuta semenii făcând ceea ce îmi place sau schimbându-mi atitudinea față de ceea ce fac în prezent?” sau „Ce abilități noi aș putea dobândi în această perioadă?”.
Și tu, și eu suntem capabili de lucruri incredibile, atunci când ne direcționăm pasiunea, energia, timpul și celelalte resurse spre obiectivele pe care ni le stabilim. Fiecare dintre noi are propriul Everest de urcat, propriul canal al Mânecii sau Altantic de traversat, dar toate lucrurile mărețe din viața noastra presupun să ieșim, constant, din „zona de confort”.
Adică să avem curajul de a lăsa în urma noastră țărmul. Pentru că „ambarcațiunile sunt în deplină siguranță în port, dar nu pentru asta au fost construite”…
Mult succes! …Și amintește-ți să faci minim 30 de minute de mișcare în fiecare zi. Te va ajuta să trăiești cu mai multă pasiune!
Andrei Roșu
Multumim pentru gandurile impartasite! Sarbatori cu pace!