Înainte de a intra în detaliile acestei postări, te invit să îți amintești numărul 24, pentru că voi reveni la el. Și acum, hai să vorbim despre săritul corzii…
În urmă cu vreo două luni, la câteva zile după începerea autoizolarii, mi-a venit ideea de a include în rutina mea zilnică o nouă provocare sportivă, care să mă țină „în priză”, care să completeze antrenamentele pe care le făceam deja în casă (pedalat pe hometrainer, gimnastică etc.) și care să îmi mute atenția de la incertitudini, temeri și, bineînțeles, mâncat compulsiv… 🙂
Și, uite așa, a apărut un challenge de 60 de zile de sărit coarda, după formula +1/zi, pe care o testasem cu succes de câteva ori în ultimii ani. Adică: 1 minut în prima zi, 2 minute în a două și tot așa, până la 60 de minute în ziua 60.
Am avut ceva emoții când am anunțat public această provocare pe pagina privată a grupului nostru de alergători (42kRoșu), pentru că nu știam cum va reacționa corpul (mai precis – tendoanele :)), pe măsură ce minutele și orele se vor tot aduna. Dar mi-am zis că există o mulțime de soluții pentru a preveni accidentările (încălzire, o tehnică dececenta, revenire, stretching și – în cazuri nașpa – repaus, gheață etc.), așa că am început să …sar. Sau, mai degrabă, să țopăi [te invit să îți amintești și acest verb – a țopăi – pentru că voi reveni, de asemenea, la el :)].
Primele zile au fost cam ciudate (nu știu ce alt atribut să folosesc), pentru că mă simțeam că o păpușă voodoo zgâlțâită de un copil mic: mă împiedicam de coardă la fiecare 10-15 sărituri, ridicam genunchii până la vecinii de la etajul 1 și aveam senzația că creierul se lovește de cutia craniană, iar zona cervicală urmează să se dezmembreze curând… Aaa, și aveam febră musculară la gambe și la tibiali (în pofida rigurozității cu care am inclus în rutina mea stretching-ul și automasajul).
Din fericire, corpul a început să se acomodeze, ușor, ușor, iar săriturile au devenit din ce în ce mai mici, opririle (impiedicarile) tot mai rare, musculatura mai relaxată, creierul la locul lui, iar gambele și tibialii într-o stare mult mai bună.
De fapt, privind în urmă, problemele cele mai mari nu au fost de ordin fizic, ci – mai degrabă – au ținut de partea tehnică (am rupt 4 corzi, până când m-am „deșteptat” și am cumpărat sârmă oțelită, pentru a face economii mari la bugetul familie – am redus de 10 ori costul unui speed rope :)) sau de cea fiziologică (atunci când consumi multe lichide, e cam complicat să țopăi zeci de minute fără să ai un disconfort sau dorința de a întrerupe sesiunea – dar am supraviețuit :)).
Dacă îți plac statisticile, iată câteva:
- Zile consecutive: 60
- Total minute: 1830 (adică vreo 30 de ore)
- Total sărituri:> 220.000 (ritmul meu a fost de 125-126 sărituri / minut)
- Total calorii consumate: > 20.000
- Corzi rupte: 6 (4 originale, plus 2 improvizate)
- Puls mediu: 135-140 (în primele zile, când țopăiam până la cer), 120-125 (până prin ziua 50), 110-115 (ultimele zile).
- Accidentari: zero.
Dacă te întrebi care e treaba cu „24 de ore” și cu „țopăiala”, hai să elucidez misterul…
**
Fundația Inovații Sociale Regina Maria lansează o provocare în online pentru a strânge fondurile necesare educației a 200 de copii din familii vulnerabile. “Școala s-a oprit și sunt copii pentru care continuarea educației în mediul online nu poate fi o opțiune, fiindcă nu au nici măcar un telefon cu butoane sau curent electric acasă. Copiii din centrele noastre educaționale (Băneasa și Clinceni) au nevoie să fie susținuți să treacă cu bine peste vară, să recupereze lecțiile pierdute și să fie pregătiți pentru, sperăm noi, o reîntoarcere la școala reală din septembrie. Ceea ce ne dorim de fapt este să-i susținem în continuare pe acești copii să creadă mai departe în visele lor!” (Cristiana Mateoiu, Director Executiv al Fundației).
Provocarea a avut startul duminică, 24 mai, atunci când ar fi trebuit să aibă loc cea de-a IV-a ediție a evenimentului sportiv caritabil Marea Tzopăială, anulat în contextul restricțiilor actuale, și va continua atâta vreme cât obiectivul de strângere de fonduri este atins. Prin aceasta provocare Fundația Inovații Sociale Regina Maria își propune să strângă 24.000 EUR din 12.000 de SMS-uri trimise de către participanți. Ideea acestei provocări se învârte în jurul numărului 24, atunci când ar fi trebuit să aibă loc evenimentul Marea Tzopaială, dar și a sumei necesare pentru a-i ajuta pe copii să își continue educația (24.000 EUR).
Aceasta constă în realizarea unei scurte filmări a unei activități sportive cu 24 de repetări și postarea ei pe canalele lor de social media împreună cu hashtag-ul #24micatzopaiala, nu înainte de a DONA 2 eur/lunar prin SMS la 8844 cu cuvântul VISE.
**
În concluzie, dacă vrei să ajuți 200 de copii să își continue educația:
- donează 2 euro prin SMS la 8844 cu cuvântul VISE;
- fă un video în care faci 24 de repetări ale unei activități sportive (sărit coarda, flotări, genuflexiuni, burpees etc.) sau 24 de secunde / minute / ore / kilometri de efort fizic;
- postează video-ul, cu hashtag #24micatzopaiala;
- invită-ți rudele, prietenii, colegii etc. să doneze.
Idei de provocări sportive legate de numărul 24 sau 2.4 pot fi găsite pe website-ul fundatiei, pe paginile de Facebook, Instagram și TikTok dar și urmărind hashtag-ul #24micatzopaiala, unde se vei găsi și video-uri cu provocări realizate de diverse persoane publice care au intrat deja în joc.
Eu am terminat de sărit coarda (24 de ore plus ceva mărunțiș) și tocmai am donat. Îți mulțumesc anticipat pentru implicare!
Există nereguli semnificative fie în alegerea corzii, fie în utilizarea ei, fie în ambele. Eu am una care cred că a „sărit” de vreo 4-500.000 în ultimii ani și „acuzele” de vârstă sunt foarte discrete (mă aștept să fie mai longevivă decât mine).
Găsibilă aici: https://www.decathlon.ro/coarda-de-sarit-piele-id_8212649.html
Salut, Mihai, nu as sari niciodata cu o coarda facuta dintr-un animal 🙁
Andrei, fiecare perioada de sarit coarda trebuia sa fie fara greseli altfel o luai de la inceput sau nu neaparat ?
Nuuuu 🙂 De fiecare data m-am mai impleticit. Continuam, pur si simplu 🙂