Cei care imi urmaresc blogul din 2010 incoace stiu deja motivele pentru care fac ceea ce fac. Si, de asemenea, ca am o ‘formula’ foarte simpla dupa care ma ghidez: 1) fac public ceea ce urmeaza sa fac. 2) ma antrenez si scriu despre evolutia mea. 3) fac ceea ce am promis ca fac. Dupa mai bine de 7 ani si zeci de proiecte duse la final, pot spune – cu certitudine – ca mai am foarte multe de invatat. Iar acest fapt imi convine de minune si ma stimuleaza sa abordez proiecte din ce in ce mai complexe. Au trecut aproape 2 ani si jumatate de cand eram in avion cu Vasi, venind din Franta (de la Arch 2 Arc) si discutand pentru prima date despre proiect. A doua zi, Vasi a zis “da” (inconstient si nebun ca si mine :)) si am dat drumul proiectului.

Privind in urma, cred ca am reusit toti patru mai mult decat ce am putea reusi pe Atlantic. Sa ajungem la startul celei mai grele curse de vaslit din lume este fantastic si, probabil, cel putin la fel de greu cum este sa o terminam.

Drumul pana aici a fost lung, dar frumos (chiar daca presarat uneori cu “damburi” si gropi). Patru oameni fara experienta de navigatie, fara a fi vaslit vreodata in viata lor, fara experienta unor proiecte de o asemenea anvergura, fara certitudinea ca vor vedea “luminita de la capatul tunelului”… au ajuns in acest punct, la doar cateva sapamani de plecarea pe Atlantic.

Mi se pare absolut fabulos ca vom avea sansa sa fim o “frunzulita” intr-un ocean gigantic. Ca ne vom recalibra, fiind un punct pe radarul Universului. ca ne vom vindeca orice frica si ca vom gasi raspuns la multe dintre intrebarile noastre existentiale. Ca vom avea parte de transformare fizica, pshica si, mai ales, spirituala.

Este normal sa avem frici. Au existat si mai exista din cand in cand momente in care gandul ca vom fi in mijlocul necunoscutului ne face sa ne … (scuze, dar nu intru in detalii) pe noi de frica. Dar este normal sa avem temeri – altfel am ramane prinsi in zona de confort si am rata posibilitatea de ne explora limitele. Sau am fi roboti.

Ma bucur ca voi fi in aceeasi barca cu 3 oameni extraordinari. Si 3 oameni la fel de normali ca mine. Sau ca tine.

Avem incredere in soarta noastra pe Atlantic si sunt sigur ca putem conta unii pe ceilalti. Promitem ca vom face tot ce ne sta in putinta pentru a ajunge cu bine in Antigua. Avem sotii, (6) copii, parinti si multi prieteni, parteneri si sustinatori care ne asteapta “acasa”. Pentru ei, pentru voi, pentru toti cei care cred in reusita noastra, vom vasli atat cat va fi nevoie.

Tragand linie pana aici, lucrurile au mers FOARTE BINE. Avem barca, avem echipament, avem accesorii, avem echipa si avem sustinerea voastra.

Indraznesc sa fac pariu ca nicio alta echipa nu va ajunge la start mai bine pregatita mental decat noi. Sute de antrenamente si o traversare a Marii Negre care ne-a ajutat enorm. Daca am ajuns pana aici, inseamna ca avem tot ce trebuie pentru a ajunge si pana pe partea cealalta.

Fiind ultima postare pe acest blog (pana ajungem in Antigua), va multumim mult pentru sprijin! Ati fost alaturi de noi in acesti doi ani de pregatiri, ne-ati incurajat si ne-ati dat forta de a merge mai departe.

Va multumim si pentru donatiile facute! Campusul socio-medical de la Copaceni avanseaza cu fiecare RON donat. Le puteti schimba viitorul copiilor cu boli limitatoare de viata (si familiilor acestora) donand prin SMS la numarul 8844 (cu textul OPTIMISM), sau prin intermediul acestui link.

• Vom vasli de peste 1.000.000 de ori.
• Cea mai lunga ruta maritima in care nu exista vreun petec de pamant.
• 5.100 de kilometri.
• Peste o tona de provizii.
• > 75 de kilograme puse pana acum, pentru a fi pregatiti pentru cele 20 kg/persoana pe care le vom pierde.
• Furtuni si valuri de peste 10 metri.
• Aproape 2 luni, izolati de lume.
• Craciun, Revelion, Sf. Andrei, Sf. Vasile, Sf. Ion si (chiar) Sf. Marius – toate ne vor prinde in barca.
• 4 prieteni, intr-un spatiu de 3 ori mai mic decat cea mai mica garsoniera pe care ne-o putem imagina…

Echipa

• Un doctor extraordinar, ales de noi capitan de nava – Vasile Osean,
• Un tanar de 23 de ani, cu de 10 ori mai mult curaj decat aveam eu la varsta lui – Ionut Olteanu,
• Un corporatist inimos, cu cele mai bune abilitati de comunicare pe care le-am intalnit pana acum – Marius Alexe,
• Un manager de proiecte pe cale sa devina (cel putin) la fel de orientat catre oameni cat este catre “task-uri” (eu :)).

Pe 27 noiembrie plecam catre La Gomera. Vom avea un race tracker la bord si ne veti putea urmari AICI, incepand din 12 decembrie.

Urmatoarea postare va fi una foarte scurta (pentru ca vom avea rau de uscat…), din Antigua, cu mesajul: “AM REUSIT!”

Sa aveti (sau, mai degraba, sa va faceti) un An Nou excelent!

Ramaneti cu bine, ramaneti cu noi,

Echipa Atlantic4

In luna mai (2016) am anuntat proiectul Atlantic4, prin care imi propusesem doua lucruri: 1) sa duc la startul competitiei de vaslit oceanic Atlantic Challenge prima echipa romaneasca (si din estul Europei) care va traversa oceanul Atlantic si 2) sa folosesc aceasta ocazie pentru a strange fondurile necesare dezvoltarii campusului socio-medical Hospice de la Copaceni. Uitandu-ma in calendar, am vazut ca au mai ramas aproape 10 luni pana la startul cursei, asa ca m-am gandit sa scriu cateva randuri despre cum evolueaza acest proiect…

Daca as puncta bornele importante ale acestuia, ele ar arata cam asa:

• Iunie 2011 – Am aflat de existenta acestei curse.
• Iulie 2011 – Primele lectii de inot
• Aprilie 2012 – Cursuri de navigatie
• Ianuarie 2015 – Inceperea discutiilor cu organizatorii Atlantic Challenge
• Iulie 2015 – Inceperea proiectului (cautarea de parteneri / sponsori)
• Aprilie 2016 – Cumpararea barcii
• Mai 2016 – Lansarea oficiala a proiectului Atlantic4 si a concursului de gasire a celorlalti membri ai echipei
• August 2016 – Botezul barcii („Maria”), o noua faza a procesului de preselectie si (dupa Deca-ul din Elvetia), inceperea „procesului” de ingrasare (aproximativ 1 kg / luna). In cele 60 de zile de vaslit pe Atlantic, vom pierde fiecare intre 15 si 20 de kilograme, deci…
• Septembrie 2016 – finalizarea listei „scurte” cu potentiali coechipieri (am ramas eu, Vasi si cei 5 fantastici 🙂 *) si inceperea antrenamentelor comune pe mare
• Noiembrie 2016 – revizia barcii si absolvirea cursului de radiocomunicatii
• Decembrie 2016 – inceperea antrenamentelor indoor (cu ergometrul) si participarea la startul editiei 2016 a Atlantic Challenge (la finalul articolului am postat cateva filmari facute acolo)
• Martie 2017 – o noua faza a procesului de preselectie (vom ramane 4+1) si reluarea antrenamentelor pe mare
• Mai 2017 – absolvirea cursurilor obligatorii de navigatie, supravietuire si vaslit oceanic (in Marea Britanie)
• Iunie 2017 – traversarea, in premiera pentru o ambarcatiune cu vasle, a Marii Negre, de la Mangalia pana la Batumi (Georgia), aproximativ 1.200 km
• Octombrie 2017 – finalizarea procesului de selectie (ramanem in formula de 4)
• 28 noiembrie 2017 – plecarea in La Gomera (Insulele Canare, Spania)
• 12 decembrie 2017 – startul cursei
• februarie 2018 – finalul cursei
• martie 2018 – anuntarea urmatorului proiect 🙂

* Vlad Grigore, Alex Dumbrava, Marius Alexe, Ionut Olteanu, Marian Tonea

Probabil ca as putea scrie zile intregi despre felul in care pregatim aceasta cursa, dar prefer sa fiu mai succint (oricum, ne puteti urmari evolutia pe facebook, unde facem din cand in cand live-uri :). Ideea este foarte simpla: fiecare dintre noi are acasa un ergometru si un plan de antrenament, in care avem de bifat intre doua si …multe ore zilnic (de obicei, in weekend sunt rezervate „long rowing-urile”, de 6, 8, 12, 24 sau 48 de ore). Nu ne mai despart de startul cursei decat vreo 40 de weekend-uri, din care 35 sunt „rezervate” vaslitului de-vineri-dupa-amiaza-pana-duminica-seara.

Pana acum, partea cea mai dificila nu mi se pare vaslitul, ci… ingrasatul (stiu ca ma vor injura multi acum :)). Psihologic, este greu sa stii ca trebuie sa te ingrasi minim 15 kilograme (7 sunt rezolvate deja) – ideal 18-20 -, in conditiile in care acum 7 ani ma bucuram ca am scapat (definitiv?) de surplusul de …15 kilograme. Totusi, ma consolez cu faptul ca ‘repartizarea’ kilogramelor se face diferit fata de vremurile in care greutatea provenea din sedentarism si mancare proasta. As mai mentiona si o alta problema: schimbarea garderobei. Trasul la vasle m-a facut sa zic adio camasilor „Slim Fit” (se dezvolta spatele…). Ca sa nu mai zic de pulsul tot mai mare pe parcursul alergarilor (din fericire, am de bifat doar alergari suoare, de maxim 30 de minute). Sa vedem cum va fi prin noiembrie, cu „rucsacul” de 15 kg in spate.

Radeam cu baietii gandindu-ne cum ar fi sa ajungem la startul cursei, umflati ca baloanele, si sa ni se comunice anularea cursei! Planul de avarie ar fi sa venim inot si pe jos din La Gomera…

Revenind la obiectivele noastre, va povesteam despre strangerea de fonduri necesare pentru dezvoltarea campusului socio-medical Hospice de la Copaceni. Suntem in grafic si la acest capitol (am ajuns pe la 100.000 din totalul de 500.000), si contam pe sprijinul vostru pentru a vedea finalizat acest campus. Iti reamintim ca acest campus va asigura, anual:

• 400 internari in zona cu paturi din unitatea centrala
• 2000 de vizite pentru evaluare si/sau centrul de zi
• tabere pentru 300 de copii
• suport si consiliere pentru 600 de membri ai familiilor pacientilor
• pregatirea a 250 de specialisti

• La o donatie de 100 ron vei putea curata impreuna cu noi barca cu care vom traversa oceanul Atlantic (pare plictisitor, dar iti promit ca ne vom distra :))
• La o donatie de 500 ron te plimbam cu barca
• La o donatie de 1000 ron ai asigurata o noapte in barca (nu te speria, nu se va intampla iarna :))
• Pentru cea mai mare donatie ne vei astepta la finish, in Antigua (Caraibe) si vom bea impreuna un cocktail (sau mai multe), pe una dintre multele plaje cu nisip alb si apa turcoaz :).

La final, sa va mai spun ca am vazut (si revazut de multe ori), in timpul antrenamentelor de vaslit, cam toate documentarele si filmarile facute pe tema vaslitului oceanic, deci – cel putin din punct de vedere mental – sunt pregatit pentru ceea ce urmeaza.

Ramaneti cu noi!

In urma cu cateva saptamani lansam un concurs pentru a gasi numele barcii cu care vom traversa Atlanticul, in cadrul competitiei Atlantic Challenge, din decembrie 2017. Am primit peste 500 de propuneri (va multumim!!!) si ne-a fost extrem de greu sa selectam cele 5 denumiri ‘finaliste’, pe care cei interesati le-au putut vota ieri pe pagina facebook Kaufland.

Dincolo de „Victoria” si „Speranta” (care au detinut recordul de propuneri), am primit si denumiri precum Campioana, Carpatica, Contesa, Curajoasa, Dracula, Hope 4 Children, Humanity, Lucky Lady, Maria, Naluca, Oceanica, Queen of the sea, Randunica, Sageata, Sea princess, Super barca, Trans Oceania, Turbolina, Vitamin Sea.

Dintre ele, cele 5 finaliste au fost (in ordine alfabetica): Hope 4 Children, Humanity, Lucky Lady, Maria si Queen of the sea, iar castigatoare a fost votata MARIA, propusa de… Maria Neacsu, din Constanta, pe care o asteptam cu drag pe 11 august, la botezul oficial & lansarea la apa a barcii noastre si, dupa cum am promis, la o plimbare cu barca :).

Dincolo de rezonanta biblica a acestui nume (si, cu siguranta, vom face o multime de rugaciuni in timpul furtunilor!), de faptul ca Sfanta Maria este protectoarea marinarilor, ca (Santa) Maria a fost corabia cu care Columb a traversat Atlanticul si ca am multe rude si cunostinte care poarta acest nume, ma bucur ca vom avea o prezenta feminina cu noi si speram ca Maria sa aiba grija de toti 4 si sa ajungem cu bine in Antigua :).

A propos de „cei 4”, alegerea celor 3 finalisti care vor vasli cu noi pana in toamna viitoare, cand se va definitiva echipa, se apropie de final (in acest weekend vor avea loc probele „fizice”, iar pe 11 august vom sti cine sunt cei 3).

O saptamana frumoasa!