Au ramas 17 zile pana la Transmaraton si 25 pana la Ironman Tara Galilor. Nu ar mai fi prea multe de spus sau de facut pentru cele 2 evenimente, pentru ca 95% din pregatirea fiecaruia s-a intamplat deja. Dar o sa fac un scurt update…

Sa incep cu Transmaraton-ul din 8 septembrie. Proiectul a fost initiat anul trecut, prin octombrie (daca imi amintesc bine) si urma sa aiba loc pe 9 iunie. Ploile abundente si surparea unor portiuni de drum pe Transfagarasan au determinat amanarea evenimentului si o tona de munca sunplimentara :). Dar, asa cum se intampla de multe ori in viata, tot raul a fost spre bine. Participantii au avut mai mult timp pentru antrenament si, mai ales, pentru fundraising (le multumim pentru efort!! – usor-usor ne indreptam spre cota 100.000!), iar noi (organizatorii) am reusit sa incheiem noi parteneriate (multumiri sponsorilor!!), astfel incat sa oferim alergatorilor cel mai frumos race kit (si nu ma raportez doar la competitiile de alergare din Romania :)).

Ce ar mai fi de facut pentru Transmaraton in aceste 2 saptamani (si cateva zile)? Finalizarea listelor de cazare si transport pentru participanti (concurenti, suporteri, voluntari, fundatii, organizatori, fotografi, parteneri, media, maseuri, etc.); in afara race kit-ului, o sa mai avem cateva surprize (se lucreaza la asta!) si speram sa ramanem ‘in grafic’ cu productia; definitivarea happening-urilor de la festivitatea de premiere; numerele de concurs etc., etc., etc. Daca privesc in urma la numarul de ore alocat acestui proiect, imi vine sa imi smulg parul din cap (la figurat :)), dar ma consolez cu ideea ca multe dintre ele sunt o buna investitie pentru editiile urmatoare… 🙂

Pe langa timpul dedicat familiei, proiectelor de la serviciu si Transmaratonului, am facut tot posibilul de a mentine un ritm bun al antrenamentelor, astfel incat participarea mea la Ironman Tara Galilor (16 septembrie) sa nu fie o simpla figuratie, un fiasco sau un mare chin. Mi-am propus sa am parte de o experienta frumoasa, sa termin in timp util (si pe picioarele mele :)) si sa mai am suficienta energie pentru a povesti pe blog despre terminarea primului meu Ironman ‘full‘. Pentru ca am avut liber la birou in perioada 15-17 august (ne-am mutat centrala intr-un alt sediu :)), am profitat de aceasta mini-vacanta pentru cateva ‘catarari’ cu bicicleta la munte.

Fiind in ‘cantonament’ la Predeal, am ales un traseu de sosea cu multe coborari si urcari: Predeal – Brasov (pe DN 1) – Poaiana Brasov – Rasnov – Predeal. Traseul are (conform ciclocomputerului) 72 de kilometri si diferenta de nivel de aproape 1000 de metri (la Ironman Tara Galilor vor fi 650 de metri diferenta de nivel pozitiva, ‘distribuiti’ pe distanta de 180 de km). Am parcurs zilnic acest traseu si ma bucur ca am reusit sa cobor sub 3 ore (urcarea spre Poiana Brasov mi s-a parut cea mai solicitanta si consumatoare de timp portiune – aproximativ 40-45 minute pentru 11-12 km).

Daca la capitolul inot ma simt destul de confortabil, avand ‘la activ’ cei 5 km de la Aqua Challenge, la partea de bicicleta mai am un hop inainte de cei 180 de kilometri de la Ironman; am programat o ultima tura lunga cu bicicleta: 200 de km pe ruta: Bucuresti – Giurgiu (Daia) – Oltenita si retur, ritm 28-30 km/h (daca avem vreme frumoasa). Plecarea este duminica, 2 septembrie, ora 6 a.m. din parcarea de la Agip-ul din comuna 1 Decembrie (langa turbina eoliana, pe drumul Bucuresti-Giurgiu, km 18). Cei interesati sa participe la acest antrenament sunt invitati sa imi scrie! 🙂

Cam atat pentru azi – pauza de masa s-a incheiat, ma intorc la ale job-ului… 🙂

Ironman 70.3 Mallorca s-a incheiat. Urmatorul triatlon din planurile mele, un  Ironman „adevarat”, va fi in Tara Galilor, pe 16 septembrie 2012. Valuri, ploaie, vant, multe urcari…suficiente motive pentru a intelege de ce Ironman Wales a a avut cea mai mare rata de abandon dintre evenimentele similare desfasurate in 2011. Filmul de mai jos, un pic cam infricosator, e foarte bun pentru a afla ce ma asteapta, ca sa stiu cum ma pregatesc vara aceasta; obliogatoriu: multe urcari la munte (atat cu bicileta, cat si in alergare) si cateva reprize de inot la mare, cand va fi mai agitata (poate am noroc si de o furtuna!). O sa fie greeeeu… 🙂

Desi pasul urmator este Ironman Mallorca (12 mai), nu pot sa nu ma gandesc deja la urmatoarele triatloane, cum ar fi – de exemplu – cel din septembrie, din Tara Galilor. Lasand la o parte peisajul de acolo (de care sunt absolut convins ca va fi superb), Ironman Wales nu este, in niciun caz, competitia potrivita pentru un debutant. Proba de inot este intr-un ocean rece si plin de valuri, iar cei 180 de km de bicicleta si 42 km de alergare au parte de o diferenta de nivel care explica rata mare de abandonuri la editia din 2011 (13%, comparativ cu media de aproximativ 5% a tuturor competitilor de tip Ironman).

Dar cum tot ce nu te omoara te face mai puternic…astept cu drag primul meu full Ironman. O sa fie un antrenament foarte bun pentru Double Iron Florida. Si apropos de acest Double Iron, editia din 2012 a consemnat cateva recorduri interesante. Revin curand cu informatii pe aceasta tema…