Vezi rezultatele maratonului aici. Dupa 7 aprilie… 🙂

Organizatorii maratonului ne-au asigurat ca vor posta rezultatele pe site-ul lor, imediat dupa terminarea cursei…

Daca tot am facut acest blog, ar fi pacat sa nu il actualizez 🙂

In limita timpului disponibil si a accesului la internet, o sa postez (in perioada 4-11 aprilie) imagini facute la Polul Nord (precum si pe drumul catre / dinspre Pol) in ACEST LINK.

Sa ne vedem cu bine! 🙂

Este 1 aprilie, ora 23.15. Peste cateva minute vom fi in 2 aprilie si voi putea afirma: maine plec catre Polul Nord!

In continuare, nu imi vine sa cred ca au trecut 4 luni de cand m-am inscris la maraton, 3 luni de cand am inceput antrenamentele, 2 luni de cand am lansat blog-jurnalul…

Daca ar fi sa imi fac un bilant aferent primelor 3 luni din 2010, acesta ar arata cam asa:

– Am alergat 400 de km (mai mult decat de la nastere pana in 2009 :)).

– Am slabit 6 kg, desi am mancat aproape dublu decat de obicei.

– Am invatat cum se face un blog. Sunt departe de a fi expert, dar ma bucur ca pot sa imi impartasesc gandurile si experientele.

– Am avut aproape 13.000 de vizitatori pe blog. Nu comentez aceasta cifra, pentru ca nu stiu la ce sa ma raportez. Oricum, multumesc tuturor celor care au avut curiozitatea si rabdarea de a citi materialele postate :).

– Am trimis vreo 5.000 de e-mail-uri catre potentiali sustinatori (sponsori), din absolut toate domeniile / industriile.

– Am primit vreo 4.975 de refuzuri (sau lipsa de reactie).

– Vreo 25 de manageri de companii au avut curajul (sau inconstienta :)) de a sprijini un debutant (este prima competitie la care voi alerga 42195 m!).  [Priviti logo-urile din partea dreapta a ecranului. Va recomand din toata inima sa aflati mai multe despre aceste companii, sa cumparati de la ei sau va depuneti CV-ul la ei. Daca sustin astfel de initiative venite din afara companiei, cu siguranta vor sustine si alte propuneri indraznete (inclusiv de business) venite din interior…]

– Am avut zero accidentari sau probleme medicale serioase. De vreo 2 zile ma ‘incearca’ o raceala, dar sunt sigur ca imi va trece pana la ora maratonului…

– Am baut zero beri 🙁 🙁 :(, zero alcool. Nu ca as fi vreun mare machitor, dar mai simteam din cand in cand nevoia de a ciocni un  pahar…

– Am cunoscut foarte multi oameni interesanti (exploratori si oameni de stiinta, alpinisti, sportivi, oameni din business si din media etc.).

– A propos de mass-media, sunt placut surprins de disponibilitatea acesteia de promova actiunea mea. Pentru cei interesati de acest subiect, am creat sectiunea MEDIA. Multumesc mult si bloggerilor care au preluat si promovat acest subiect :).

– Am aflat / invatat / experimentat o gramada de lucruri noi, care sunt convins ca imi vor folosi toata viata si pe care sper sa i le impartasesc fiului meu / copiilor mei (sper ca Alex sa aiba cat mai curand curand o sora sau un frate :)).

– M-am pus la punct cu echipamentul ‘de expeditii’, pot aborda cu incredere orice munte / conditii meteo.

– Am ridicat foarte mult stacheta, atat pentru subsemnatul cat si pentru conationalii mei pasionati de maraton.

– Am primit foarte multe mesaje de incurajare, inclusiv pe blog. Ca fapt divers, nu a fost nevoie sa cenzurez vreun mesaj, ceea ce denota faptul ca oamenii pasionati de calatorii, miscare, natura s.a.m.d. au un bun simt peste media ‘natiunii’ noastre…

[…]

Daca cineva mi-ar fi spus acum jumatate de an ca mi se vor intampla toate cele de mai sus (si aventura de abia acum incepe cu adevarat!)… probabil ca l-as fi crezut dar as fi fost cu siguranta speriat de multitudinea de lucruri si de oceanul de necunoscut care m-ar fi asteptat.

A propos de temeri. Sunt mai increzator decat inainte, dar in continuare mi-e frica: de avion, de frig, de oboseala, de a nu termina maratonul si de a dezamagi o multime de oameni, de ursi polari :)…

Pe de alta parte, sunt fericit ca m-am inscris la acest maraton si ca sunt cel mai tanar roman care ajunge la Polul Nord. Sunt bucuros ca imi voi explora si cunoaste mai bine limitele, ca voi fi mai calit pentru urmatoarele aventuri (Mont Blanc, Kilimanjaro, maratonul Everest-ului, maratonul din Sahara, cel din Antarctica etc.)

De abia astept sa ajung acolo, apoi sa ma intorc si sa va povestesc cum a fost… Bineinteles, cu fotografii 🙂

Pe curand,

Andrei Rosu

Foto: Raluca Bradea (multumesc!!)

Dupa atatea vacante, tabere si concedii, am invatat un lucru: inainte de a incepe impachetatul, sa imi fac o lista :).

Am inceput sa fac lista de calatorie pentru Polul Nord acum o luna, de indata ce am facut rost de echipament. De atunci, nu a trecut nicio zi fara sa o actualizez. Am ajuns (reducand la maxim!) la vreo 150 de articole cantarind din total vreo 35 de kilograme …

Imi doresc mult ca blog-ul meu sa nu fie doar un  loc din internet in care intri cand te plictisesti, ci si un suport pentru cei care doresc sa calatoreasca. De aceea, am incercat (si sper ca am reusit) sa fiu cat mai transparent in descrierea felului in care m-am pregatit pentru maratonul / expeditia de la Polul Nord.

Nu voi face o exceptie nici in cazul bagajului de pe care il voi lua la Polul Nord, de aceea va prezint cu drag LISTA DE CALATORIE. Mi-ar fi placut sa o gasesc pe net acum vreo 2 luni dar…nu-i nimic, trebuia sa o posteze cineva pana la urma 🙂

A propos, daca am omis ceva important…dati-mi un semn!! (preferabil pana in 3 aprilie, cand plec…:))

Din momentul in care am inceput pregatirile pentru maratonul de la Polul Nord, una dintre dorintele mele a fost sa discut cu oameni care au ajuns in zone cu conditii de temperatura asemanatoare.  Cei ‘vizati’ au fost exploratorii si alpinistii…

Va scriam in februarie despre intalnirea mea cu alpinistul David Neacsu, care m-a ajutat sa ma echipez cu modele de haine testate in conditii extreme (Everest, Alaska, Antarctica).

Astazi, cu 10 zile inainte de maratonul de la Polul Nord, am fost in vizita la Teodor Negoita – primul roman ajuns in locul in care se va desfasura competitia din 7 aprilie.

Am asteptat cu emotie aceasta intalnire. Nu doar pentru ca ea avea sa imi confirme (sau nu) calitatea pregatirii si a  echipamentului pe care il voi folosi la Polul Nord, dar si pentru ca acest om este o legenda.  Cand el ajungea pentru prima data la Polul Nord, eu eram in primul an de facultate si stateam cu tigara in mana pe treptele ASE-ului si nu mi-as fi imaginat ca peste 15 ani o sa am ocazia sa il intalnesc… 🙂

L-am gasit debordand de energie, verificandu-si contul de pe Yahoo, plin de e-mail-uri de la exploratori din toata lumea si de la mari companii farmaceutice sau din alte domenii, interesate de studiile sale din Antarctica si de colaborari viitoare.

Daca esti pasionat de Polul Nord si Polul Sud, vei fi cu siguranta incantat de multitudinea de carti pe care le vezi in biroul lui Teodor Negoita si care descriu aceste zone, o parte din ele fiind scrise chiar de el.

Ca orice om pasionat de ceea ce face, mi-a vorbit aproape 2 ore despre proiectele sale, despre statia din Antarctica si despre intamplarile fericite sau mai putin fericite din expeditiile sale. Am vazut o multime de poze, care mi-au deschis si mai mult apetitul pentru calatorii, pentru Polul Nord, pentru Polul Sud…

In decembrie 2010, el va pleca pentru 3 luni in Antarctica pentru a moderniza statia de cercetare Law-Racovita. Intamplarea face sa fiu si eu ‘prin zona’ in perioada aceea (pentru a participa la maratonul Antarcticii – 12 decembrie) si mi-ar placea sa vizitez statia si, de ce nu, sa lucrez acolo (macar pentru cateva saptamani). Ar fi o experienta unica! 🙂

I-am aratat echipamentul pe care il voi folosi la Pol, m-a asigurat ca am facut o alegere buna si am plecat de la el cu confortul ca sunt bine pregatit pentru aventura care ma asteapta. In plus, mi-a dat cateva sfaturi extrem de importante privind acomodarea cu temperatura extrema.

Multumesc Teodor Negoita!

PS – la intoarcerea de la Polul Nord mi-ar placea sa cunosc personal si alti conationali care m-au inspirat si pe care ii admir pentru curajul lor: Uca Marinescu, Tulit Zsombor (cu care am vorbit doar la telefon si caruia ii multumesc pentru suport – stie el de ce :)), Romeo Dunca, Alexandru Glavan, Ticu Lacatusu (si multi altii). Astfel de oameni te fac sa crezi ca totul este posibil, atat timp cat iti doresti din toata inima si iti urmezi cu perseverenta visele…

Exista oameni care m-au inspirat. Incepand cu Jules Verne, pe care il citeam in copilarie si terminand cu contemporanii nostri, printre care si Uca Marinescu. Va invit cu drag sa cititi un articol recent, care contine si un interviu filmat cu marea noastra exploratoare.

Fascinant! 🙂

Astazi am cautat prin ‘arhiva’ Google informatii despre romanii care au ajuns la Polul Nord (geografic). Imi face o mare placere sa vi-i  prezint pe cei 4 predecesori (doar atati am gasit!)…

21 aprilie 1995 – Teodor Negoita devine, la 48 de ani, primul roman ajuns la Polul Nord. In prezent, el conduce prima statie romaneasca permanenta de cercetare si explorare din Antarctica (Statia Law-Racovita, fondata de catre el si inaugurata in anul 2006).

28 aprilie 2001 – Uca Marinescu ajunge la Pol (la 61 de ani!). Ea este prima sexagenara din lume care a atins pe schiuri, intr–un singur an calendaristic (2001), cei doi poli geografici ai Pamantului. In plus, Uca a ‘vizitat’ si polii magnetici ai planetei noastre.

21 aprilie 2007 – alpinistul Cornel Galescu (43 ani) si omul de afaceri Romeo Dunca (38 de ani), membri ai unei expeditii internationale de 10 exploratori, ajung la Polul Nord dupa 9 zile de mers pe schiuri.

Evident, prezenta mea la maratonul Polului Nord (7 aprilie) este un picnic comparativ cu aventura celor 4 romani :).

Chiar daca nu voi cauta teritorii noi, voi ‘investiga’ limitele umane in conditiile alergarii la temperaturi extreme. De asemenea, ma bucur ca voi cobori limita inferioara de varsta a romanilor care ajung la Polul Nord si imi doresc din tot sufletul ca exemplu nostru sa fie urmat de cat mai multi conationali…

Si, inca ceva: grabiti-va, pentru ca in curand calota glaciara se va topi 🙂

Ai incercat zeci de produse de slabit, zeci de cure si ai ajuns in acelasi loc din care ai plecat sau, mai rau, ai pus cateva kilograme? Ei bine, te invit cu drag sa citesti povestea unui coleg maratonist, o poveste mult mai de succes decat a mea. Acum cativa ani, avea 140 de kg si era resuscitat de catre Salvare.

Astazi, are 75 de kg, se bucura de viata, de familie si de podiumul competitiilor de alergare. Mai mult, pe 25 ianuarie a alergat un semi-maraton la -27 de grade si mi-a dat incredere pentru maratonul din aprilie de la Polul Nord. Multumiri si felicitari, Cristi. Tine-o tot asa!

Un post de televiziune a fost interesat de participarea mea la maratonul de la Polul Nord si de antrenamentele din depozitul frigorific. Stirea este postata aici.

Multumesc PRO TV… 🙂

Succesul aventurii mele de la Polul Nord (si, bineinteles, supravietuirea in conditii extreme) va depinde intr-o proportie foarte mare si de echipamentul pe care il voi folosi. Nu voi intra in detalii (pe care le puteti gasi in articolul din 19 februarie), dar va voi povesti cum a decurs testarea echipamentului.

In primul rand, sa nu va imaginati ca este simplu sa gasesti un depozit frigorific cu temperaturi mai mici de -25 C. Am dat o gramada de google search si o sumedenie de telefoane. Intr-un final, am gasit 2 locatii (ambele la marginea Bucurestiului) in care mi s-a permis sa ma antrenez si sa testez echipamentul.

Una dintre locatii, terminalul logistic frigorific Alaska, dispune de cateva depozite cu temperaturi intre -18 si -25 si de un  tunel de congelare rapida la -32 C. Ii multumesc pe aceasta cale directorului companiei care detine terminalul, mai ales ca a avut amabilitatea de a permite echipei de stiri de la Pro TV sa filmeze un reportaj despre antrenamentele mele.

Si acum, concluziile antrenamentelor:

1. Tot echipamentul (atat cel de stat cat si cel de alergat) rezista impecabil la -30 C, mai putin ghetele. Organizatorii maratonului de la Polul Nord ne-au recomandat niste huse de neopren pentru degetele de la picioare (cover toe), dar nu am gasit in Romania. Am rugat un coleg din Italia sa caute. Daca nu gaseste, o sa sacrific o husa de bidon si o sa apelez la un croitor…  🙂

2. Impactul cu aerul rece este extrem de neplacut – respiri greu, ti se lipesc narile, lacrimezi, apoi lacrimile ingheata si ploapele se lipesc – dar te acomodezi destul de rapid, dupa aproximativ 5 minute de miscare.

3. Dupa antrenament, timp de vreo 2-3 ore respiri destul de greu – ca dupa 5-6 tigari Gitanes fara filtru.

4. Nu am stat mai mult de o ora in depozitul frigorific pentru a nu risca vreo raceala sau pneumonie chiar inainte de concurs. De altfel, incepand din saptamana 22-28 martie ma voi antrena exclusiv in aer liber.

Cam atat din camera frigorifica. Este o experienta interesanta si pe care o recomanda ‘cu caldura’ celor care vor sa experimenteze clima polara… 🙂