Ca si cum temperatura de la Polul Nord nu ar fi fost un motiv suficient pentru a avea frisoane, am aflat informatii despre experienta competitionala a concurentilor mei de la maratonul din 7 aprilie… :). Va prezint cu drag cativa dintre alergatorii cu care ma voi intalni la Pol si pe care eu ii consider favoriti in lupta pentru un loc pe podium.

Sa incep cu Yen-Po Chen (Taiwan).  Castigator al maratoanelor din Japonia si Canada, locul 3 la cursa de 600 km (da, ati citit bine, sase sute de kilometri) Polar Challenge 2008. In varsta de 23 de ani, el este membru al Universitatii de Sport din Taiwan si a terminat al 4-lea cursa de 100 mile Himalaya 2009!

Paddy Clark (Marea Britanie). Fost international scotian de maraton (cu un record personal de 2:27), Paddy lucreaza pentru BBC. De curand, a fost foarte aproape de a termina maratonul Everestului, dar a abandonat din cauza raului de altitudine.

Jamie Cuthbertson (Marea Britanie). Fost capitan in armata regala, Jamie a orbit complet in urma cu cativa ani din cauza unei explozii. In ciuda conditiei sale, a continuat sa alerge (asistat) si a reprezentat Marea Britanie in numeroase competitii, printre care European Blind Championships, Marathon des Sables, Trans 333, Commando Challenge, London Triathlon, Glasgow Marathon si cursa de 150 de mile din desertul Gobi. El va fi asistat in aceasta cursa de  Alex Pavanello de la fundatia St Dunstan’s din Brighton.

Terry Harker (Canada). A terminat 6 maratoane, 2 curse de triatlon half-ironman si un Ironman. In varsta de 46 de ani, Terry a inceput sa participe la astfel de competitii in urma cu 6 ani, ajutat fiind si de conditia fizica obtinuta prin tenis, fotbal si hochei. In plus, este obisnuit cu frigul [il cred!].

Michael Langton (Marea Britanie). Este la al 14-lea maraton, printre ele numarandu-se si cel al Everest-ului. Ca fapt divers, Michael a lucrat pana de curand la baza americana de cercetari de la Polul Sud – Amundsen/Scott.

Mark Fell (Marea Britanie)

In varsta de 35 de ani, Mark are la activ multiple curse de maraton si ultramaraton (78 km) – Marathon des Sables, Davos Alpine Marathon, Zermatt Alpine Marathon – precum si triatlonul Ironman de la Nisa, in 2007.  O performanta notabila o reprezinta locul 2 obtinut la cursa de 100 de kilometri din Antarctica in 2009.

Arnold Oliphant (SUA).  Om de stiinta specializat in genetica si biochimie, Arnold s-a apucat de alergat acum 4 ani, cand cantarea 20 de kilograme in plus si suferea grav de Rheumatoid Arthritis. De atunci, si-a schimbat stilul de viata si dieta si a participat la 10 maratoane, iar sanatatea i s-a imbunatatit considerabil. El va fi insotit la Pol de fiica sa Sarah, care va participa in cursa feminina.

Krzysztof Szachna (Polonia). [el mi-a rapit privilegiul de a fi primul barbat din Europa de Est – exceptand Rusia – care participa la acest maraton :)] In varsta de 39 de ani, tata a 2 copii si Senior Sales Specialist la IBM Polonia, el a renuntat la fumat in 2007 si, de atunci, a participat la 10 maratoane – Varsovia, Honolulu, Marrakech, Stanley, Spitsbergen, Beiruit, Hobart, Cracovia, Wroclaw, Poznam. [il voi reintalni pe 12 decembrie 2010 la Polul Sud – Antarctic Ice Marathon, competitie in care ne-am inscris deja amandoi].

Rik Vercoe (Marea Britanie). Site Director la un call center, Rik este si un mare pasionat de scufundari, fiind profesor de Scuba Diving si autor a 6 carti de profil. A vizitat peste 70 de tari si are la activ peste 1400 de scufundari si multiple curse de maraton si ultramaraton. Scopul participarii sale la maratonul din 7 aprilie este caritabil – strangere de fonduri pentru Elizabeth Foundation. Cu acelasi scop, la intoarcerea in Marea Britanie va alerga 5 maratoane in decurs de o luna (mai 2010).

[…Si daca va imaginati ca in cursa dedicata doamnelor nu exista sportivi desavarsiti, v-o dau ca exemplu pe Ivana Pilarova (Cehia) – 65 de maratoane si alte competitii extreme la activ, printre care cursa de 100 de kilometri din Sahara si cursa de 100 de mile din Namibia…]

Cam acestia sunt principalii concurenti… Ultimul dintre ei (evident, nu din punct de vedere al ordinii in clasament… sper :)) este subsemnatul. Ma pot compara cu ei asa cum se compara Twitty cu Superman sau Unirea Urziceni cu Liverpool FC :). Totusi, mizez foarte mult pe atingerea unui varf de forma in ziua concursului, pe faptul ca noi, romanii, suntem obisnuiti cu frigul (cel putin cei care au prins perioada anilor ’80 si frigul din apartamente…), pe norocul incepatorului si pe ambitia unui om cu munca de birou de a isi depasi conditia si de a reusi si in plan sportiv…

Asadar, raman optimist si lupt pana la capat :).

A fost publicata lista participantilor la maratonul Polului Nord din 7 aprilie 2010. Desi nu am fost si nu sunt un mare patriot, recunosc ca m-a emotionat drapelul Romaniei postat pe site-ul organizatorilor…

Pe scurt, cateva cifre despre concurentii de la maratonul Polului Nord, editia 2010:

> 25 de participanti (sau mai bine zis 25 de nebuni :)).

> 22 de barbati si 3 femei.

> 10 natiuni.

> Marea Britanie va fi prezenta cu 11 alergatori (9 barbati si 2 femei). Urmeaza SUA si Canada (cate 3), Irlanda (2), Olanda, Spania, Polonia, Cehia, Taiwan si Romania (cate 1).

In concluzie: daca reusesc sa termin maratonul, am asigurata clasarea in primii 22 (presupunand ca doamnele vor concura la alta categorie…:))).

Atunci cand esti ocupat, timpul trece extrem de rapid :). Nici nu am simtit cum a trecut o luna de cand am ‘pornit’ blog-ul si vreau sa multumesc cu aceasta ocazie tuturor celor care au citit post-urile mele.

Au mai ramas 35 de zile pana la plecarea spre Polul Nord si am mai bifat ceva in to do list-ul meu. Dupa cum scriam in pagina „Primul tobar la Pol„, mi-am propus sa profit de prezenta mea la maratonul Polului Nord si sa fiu primul om din lume care canta la tobe la 90N, in varful planetei…

Am intrebat organizatorii maratonului daca exista suficient spatiu in avion & elicopter pentru a transporta un set complet de tobe si raspunsul a fost negativ: in avion incape, dar spatiul din elicopter este limitat :(…

Prima mea reactie a fost sa imi para rau ca nu mi-am ales un instrument mai mic (muzicuta, fluier, castaniete etc… :)). Dar pentru ca noi, romanii, suntem un popor creativ, nu puteam sa fac exceptie :). Solutia gasita a fost cumpararea unui set de tobe pentru copii… Nu o sa transport tot setul, o sa inghesui prin bagaje toba ‘mare’, premierul si un cinel crash. Si, evident, pedala si un set de bete.

Spre marea mea bucurie, cel care le-a inaugurat a fost chiar fiul meu, Alex. La cele 18 luni ale lui, nu stiu daca este cel mai tanar tobar din tara, dar sper sa isi pastreze pasiunea si sa devina un instrumentist bun. Pe mine m-a depasit deja, oricum… :).

Sunt in a 3-a saptamana de program de antrenament intensiv. Am o foame permanenta si mananc mai mult decat de obicei. Incerc sa ma tin de o dieta recomandata de colegul meu de la Ro Club Maraton,  doctorul nutritionist Serban Damian. Din fericire, dieta se potriveste preferintelor mele culinare, singura problema fiind numarul ridicat de mese (ce-i drept, unele sunt optionale…)

Cantarul mi-a facut o mare surpriza dimineata, aratand 66 kg. In urma cu exact 2 saptamani aveam 70. Sper ca trend-ul sa nu se mentina prea mult si sa fiu nevoit sa imi schimb in intregime garderoba :)… Pe de alta parte, daca as mai da jos 1  kg, ar compensa greutatea echipamentului de concurs (aprox. 5 kg)…

Pentru cei interesati: in ce consta dieta? In primul rand, mi-a placut faptul ca Serban a conceput-o plecand de la ceea ce era deja bine in alimentatia mea.  Apoi, am apreciat faptul ca a incaput pe o singura pagina :).

Pe scurt, fara a intra in detalii ‘numerice’ pentru fiecare aliment in parte(cantitati, calorii, % carbohidrati, proteine, grasimi etc.):

Masa #1: paine (graham, integrala) / miere / lapte degresat / banane – intrucat mi-e cam lene sa rontai banane la prima ora a zilei, am ales varianta shake-ului (lapte / banane).

Masa #2 (gustare): stafide / migdale / mere.

Masa #3: pui (sau curcan) / salata / paine (integrala) / pilaf (sau fasole verde).

Masa #4 (gustare): iaurt / briosa (sau biscuiti si lapte ori fresh de fructe).

Masa #5: peste (somon, pastrav, salau, ton) sau vita / cartofi natur / salata.

Masa #6 (gustare): paine integrala / branza (sau branzica de casa) / compot (caise sau ananas).

Printre aceste mese, trebuie sa mai strecor diverse concentrate proteice, pentru refacerea cat mai rapida a musculaturii.

Si, ca sa satisfac amatorii de cifre: 2600-2700 calorii si un raport carbohidrati – proteine – grasimi 70-20-10…

La final… iti multumesc, Serban, pentru consultatie si pentru dieta. Mi-a placut mult clinica, este foarte civilizata si o recomand cu caldura celor pasionati de miscare si / sau interesati de un regim alimentar sanatos! 🙂

43 de zile pana la plecarea spre Polul Nord, 47 pana la maraton.

Bifez pe rand – ca finalizata – fiecare etapa din project plan-ul facut acum 2 luni. Unul cate unul, fiecare ‘stres’ dispare…

Sunt in grafic cu antrenamentele, cu echipamentul si cu sponsorii. Am fost placut surprins de numarul mare de firme entuziasmate de participarea unui roman la maratonul Polului Nord si de dorinta lor de a ma sustine in acest proiect si  in urmatoarele.  Entuziasmul lor imi ridica si mai mult moralul si ma face sa imi doresc o clasare cat mai buna la maraton.

Saptamana aceasta mi-am mai luat o piatra de pe inima (de fapt mai multe),  mergand la magazinul Himalya pentru a imi cumpara echipament suplimentar, atat ‘de alergat’ (pentru concurs) cat si pentru ‘stat’ la Pol. Am avut placerea (si confortul psihic) de a il avea drept ‘ghid’ chiar pe proprietarul magazinului, nimeni altul decat David Neacsu, conducatorul expeditiei romanesti din 2003 de pe Everest, unul dintre cei mai entuziasti oameni pe care i-am cunoscut si probabil unul dintre romanii cei mai autorizati sa dea sfaturi despre echipament, rezistenta la frig, depasirea limitelor, invingerea propriilor temeri si multe, multe altele .

David m-a ajutat sa ma echipez corespunzator (cu marci testate in Antarctica, Alaska, Himalaya etc.) si mi-a dat 1 tona de incredere ca voi rezista pana la capat la maratonul de la Pol. Un avertisment interesant din partea lui a fost cel privind SOARELE, care poate fi – in special in apropierea Polilor – un inamic cel putin la fel de redutabil ca si frigul. Mi-a reomandat o crema de protectie foarte buna si niste ochelari de soare excelenti (Julbo Bivouak Cameleon). Ca solutie de rezerva, am luat si niste Dragon Rogue Jet Stealth – pe care o sa ii folosesc cu drag si in coborarile cu placa de pe meleagurile autohtone…

La capitolul hainelor ‘de stat’, m-a betonat cu Mammut de sus pana jos, pentru bocanci alegand Raichle 90 Degree Exp Gtx, marca elvetiana dar facuti in… Romania (Doamne ajuta!) :).

Cam atat despre haine. In rest, am discutat despre pasiunea noastra comuna pentru calatorii si aventura (printre altele, mi-a promis o lectie de alpinism la vara, inainte de ascensiunea mea din Mont Blanc) si am ajuns amandoi la concluzia ca ‘meseria’ de tata ofera cele mai multe satisfactii. Inclin sa ii dau dreptate, mai ales ca el vorbeste din perspectiva de tata a… 4 fete!

Si, sa nu uit: va recomand din toata inima sa mergeti macar o data la magazinul Himalya, cu siguranta o sa va prinda o pofta nebuna de miscare si de mers pe munte!!

Multumesc inca o data, David 🙂

Pentru cei interesati sa participe la cel mai cool maraton din lume dar nu au mai gasit locuri la editia din aprilie 2010, organizatorii anunta inceperea inscrierilor pentru editia din 2011. Mult succes si… click aici pentru detalii!

Impartasindu-mi ‘viziunea’ de a deveni pana in 2012 membru al Grand Slam Club (clubul maratonistilor care au alergat cate un maraton pe fiecare continent + Polul Nord), as putea starni (oarecum pe buna dreptate) zambetul unor persoane mai ‘rezervate’…

OK, daca 2 ani ar parea cam putin pentru 8 maratoane, ce ati spune de 7 maratoane in…6 zile?!

Mentorul meu in materie de maraton este, fara indoiala, irlandezul Richard Donovan. Organizatorul maratonului de la Polul Nord si al celui din Antarctica tocmai a reusit o performanta unica: sa alerge 7 maratoane pe 7 continente diferite in mai putin  de 6 (sase) zile! Vezi stirea aici.

Congratulations, Richard,

Looking forward to drinking some beer with you!

Alergand in weekend in jurul lacului Herastrau am fost placut surprins sa constat ca nu sunt singur, am mai vazut 5-6 alergatori de toate varstele (si sexele) – in ciuda stratului destul de mare de zapada si al viscolului.

Pana la ‘saptamana patimilor’ (si la propriu si la figurat) au mai ramas 9 saptamani. Daca de la 1 ianuarie pana azi am alergat in fiecare zi, acum trebuie sa trec la un antrenament ‘stiintific’. Mai jos este un program luat de pe un site gen “Cum sa…” si adaptat pentru maratonul Polului Nord (partea cu camera frigorifica..)

Saptamana 9 (8-14 februarie)

Ziua 1: 15 km (banda) & 1 ora spin – finalizat

Ziua 3: 30 minute spin & 8 km (exterior) – finalizat

Ziua 5: 30 minute spin & 8 km (exterior) – finalizat

Saptamana 8 (15-21 februarie)

Ziua 1: 20 km (banda) & 1 ora spin – finalizat

Ziua 3: 30 minute spin & 10 km (exterior) – finalizat

Ziua 5: 30 minute spin & 10 km (exterior) – finalizat

Saptamana 7 (22-28 februarie)

Ziua 1: 25 km (banda) & 1 ora spin  – finalizat

Ziua 3: 30 minute spin & 10 km (camera frigorifica) – finalizat

Ziua 5: 30 minute spin & 10 km (exterior) – finalizat

Saptamana 6 (1-7 martie)

Ziua 1: 33 km (exterior, 5 ture si 1/2 de lac Herastrau) – finalizat (in avans, 27 februarie)

Ziua 3: 30 minute spin & 10 km (exterior) – finalizat

Ziua 5: 30 minute spin & 10 km (exterior / camera frigorifica) – finalizat

Saptamana 5 (8-14 martie)

Ziua 1: 36 km (exterior, 6 ture de lac Herastrau) – finalizat

Ziua 3: 12 km (exterior) – finalizat

Ziua 5: 10 km (exterior – antrenament la munte) – finalizat

Saptamana 4 (15-21 martie)

Ziua 1: 30 km (exterior) – finalizat

Ziua 3: 12 km (exterior) – finalizat

Ziua 5: 8 km (exterior) – finalizat

Saptamana 3 (22-28 martie)

Ziua 1: 24 km (exterior) –  finalizat

Ziua 3: 8 km (exterior) – finalizat

Ziua 5: 6 km (exterior) – finalizat

Saptamana 2 (29 martie – 2 aprilie)

Ziua 3: 10 km (exterior) – finalizat

Saptamana 1 (a ‘patimilor’ :), 3-10 aprilie)

3 aprilie: Bucuresti – Copenhaga, Copenhaga – Oslo

4 aprilie: Oslo – Tromso, Tromso – Spitsbergen

5 aprilie: ultimul antrenament inainte de maraton, alergare 3-4 km (in Spitsbergen)

6 aprilie: Spitsbergen – Camp Barneo (89N), Camp Barneo – Polul Nord (90N)

7 aprilie (miercuri): Maratonul Polului Nord! (42.195 km)

8 aprilie: Polul Nord – Camp Barneo, Camp Barneo – Spitsbergen

9 aprilie: Spitsbergen – Tromso, Tromso – Oslo (si, obligatoriu, 3-4 beri in Oslo!!)

10 aprilie: Oslo – Copenhaga, Copenhaga – Bucuresti (si, evident, inca 5-6 beri!! – orice reusita trebuie sarbatorita…)

In 11 aprilie ma intorc la serviciu (sa nu va imaginati ca sunt scutit :)), opresc antrenamentele (pauza ‘de refacere’) timp de 2 saptamani, apoi incep sa ma pregatesc pentru Mont Blanc (august) si Maratonul Antarcticii (12 decembrie).

Cam acesta va fi programul, sper sa stau cat mai departe de raceli si accidentari…

Pe curand!

Un material video… (si, totusi, pare destul de insorit :))

Au mai ramas 59 de zile pana plec si mi-am amintit de armata. As minti daca as afirma ca am avut parte de o armata grea, dar m-a marcat perioada de dinainte de depunere a juramantului.

In afara de mancarea ‘extraordinara’ (totul se prepara prin fierbere, arata la fel si avea acelasi gust – adica deloc – indiferent ca era vorba de orez, cartofi, paste etc.), de ‘task’-urile zilnice (eu eram in echipa care avea ‘sector WC-uri’…), de ‘planton 2’ (garzile de la 12 noaptea la 3 dimineata),  de dusurile care se intamplau doar 1 data pe saptamana (miercurea) si durau max 30 secunde, de marsurile zilnice de zeci de kilometri si repetitiile pentru festivitatea din ziua depunerii juramantului, de curatatul obsesiv al armei (desi am folosit-o doar de 2 ori in 6 luni…), de ‘alint-aroma’ pe care o simteai in dormitorul in care dormeau 64 de soldati, de frigul cumplit din dormitor…in fine, in afara de toate acestea, cea mai ‘dureroasa’ era ‘inviorarea de dimineata’.

La 6.00 se dadea trezirea, in max 30 secunde trebuia sa fii pe platoul din fata unitatii, in pantaloni, bocanci si…la bustul gol. Desigur, acest amanunt nu ar fi contat prea mult daca nu as fi facut armata iarna, intr-un sezon (’98-’99) cand temperaturile au fost ca acum…

Evident, dupa primele zile toti eram raciti, dar dupa aceea nu cred ca a mai avut vreunul dintre noi vreo problema de genul asta, pentru mult timp…

Scriind aceste randuri mi-am amintit de un fost coleg de serviciu al mamei mele, un domn Barbulescu (daca nu ma insel) care m-a uimit acum vreo 20 si ceva de ani cand l-am vazut intr-o iarna la munte inlocuind morning shower-ul cu o frecare a corpului cu zapada (pentru ‘calire’). Si domnul respectiv era, in ciuda varstei, un tip foarte viguros.

Nu exista o concluzie a acestor ‘note de jurnal’, dar cred ca putem folosi frigul in folosul nostru, pentru a ne fortifica organismul si a ne proteja de raceli…

Cam atat pentru astazi 🙂