Care este diferenta intre a avea un obiectiv – oricat ar fi el de marunt sau de indraznet – si a nu avea unul? Din proprie experienta pot spune ca UNA MARE.
Ce se intampla cand creierul meu este preocupat de obiectivul x? Filtreaza fiecare informatie prin prisma acelui obiectiv, adica: este aceasta actiune relevanta pentru indeplinirea obiectivului meu?
Sa presupunem ca ne pregatim pentru un maraton, care are loc peste doua luni…
Ceasul suna la 5 dimineata si as vrea sa mai dorm inca doua ore. Ma va aduce asta mai aproape de obiectivul meu? Nu.
Dupa antrenament, as manca vreo doua paini si 4 ciocolate. Ma va aduce asta mai aproape de obiectivul meu? Nu.
As aprinde o tigara, poate chiar doua (pachete). Ma va aduce asta mai aproape de obiectivul meu? Nu.
In pauza ”de masa” am optiunea de a citi cateva materiale despre alergare. Ma va aduce asta mai aproape de obiectivul meu? Da.
Prietenii ma invita in oras ”la o bere, pana dimineata”. Ma va aduce asta mai aproape de obiectivul meu? Nu.
Si lista poate continua mult si bine…
Cand avem un obiectiv, „astrele” par sa se alinieze si lucrurile intra, usor-usor, pe fagasul normalitatii. Un exemplu: nu mai este necesar sa tinem o dieta, ci – pur si simplu – mancam in conformitate cu obiectivul nostru (de ex. sa alergam x km, sa fim sanatosi conform unor indicatori pe care ii alegem, sa slabim x kilograme sau sa ne mentinem in forma pe care am atins-o la un moment dat).
Se zice ca obiectivele sunt acele vise care au un termen limita de realizare. Ce deadline v-ati stabilit pentru urmatorul vostru obiectiv? 🙂
Rosu
Fericirea natiunii noastre este formata din fericirea mea + fericirea ta + fericirea lor. La fel si sanatatea, educatia, valorile, succesul, implinirea, nivelul de fitness, optimismul, productivitatea, stima de sine, curajul s.a.m.d.
Daca vrem un viitor mai bun si o versiune mai buna a tarii noastre, urarea mea pentru noi toti este: hai sa devenim, fiecare, in 2015, o versiune personala mai buna – mai sanatoasa, mai ‘fit’, mai educata, mai ‘civilizata’, mai optimista, mai productiva, mai curajoasa!
Daca nu stim cum sa facem asta… e simplu: Google search „CUM SA FIU… (sanatos, fit, optimist, productiv, fericit, implinit etc.)”.
Un an extraordinar pentru toti!
Rosu
In viata nu este obligatoriu sa avem vreun scop (mic sau maret) – cunosc o multime de oameni care traiesc foarte bine si fara. Dar ajuta sa avem unul. Ne da energie, ne trezeste dis-de-dimineata si ne da sentimentul ca nu am fost cei mai rapizi dintre cateva zeci de milioane de spermatozoizi pentru a toci canapeaua, a manca din tomberoane (junk food), a fugi de realitate cu ajutorul alcoolului sau a somnului si pentru a ne autodistruge prin diverse metode.
A ne gasi un scop poate parea complicat si descurajant; dar am pretentia, de la cei care citesc acest blog, ca – daca nu au facut-o deja – pot da un google search dupa „how to find the purpose of my life” :). Gasiti aici un articol bun pe tema asta.
Dupa ce am iesit din ‘bula’ pe care ne-am construit-o, lucrurile sunt mult mai simple: adio amanari, adio „aoleo, ce-o sa zica lumea despre asta”, adio „am nevoie de motivatie pentru a face asta”. Pur si simplu, suntem ca un tren pus pe sina potrivita. Desigur, opririle in ‘statii’ ne ajuta sa vedem daca ne aflam pe traseul potrivit, pentru ca mai rau decat a merge in directia proasta este a merge in directia proasta cu entuziasm :).
2014 a reprezentat, pentru mine, anul 5 D.C. (dupa canapea :)) si inca 365 de ‘miniaturi’ ale vietii mele. Am realizat cat de multe lucruri s-au intamplat in acest an de abia cand am aruncat un ochi pe pozele salvate in ordine cronologica pe pagina mea din Facebook…
Sa incep cu familia. Suntem cu totii santosi, voiosi si cu un an mai experimentati. Alex in clasa zero, iar Ema a debutat la gradinita. Eu si Oana am ajuns la 8 ani de casnicie si sper sa sarbatorim aniversarea de 10 ani in Bora-Bora (asa am promis :)). Bineinteles, ar fi grozav sa se organizeze si un maraton in Tahiti in perioada respectiva, ca sa sarbatorim cum se cuvine… Mi-a ramas in minte o mantra dintr-un desen animat (Rio 2 :)): happy wife = happy life :). Nu sunt sotul perfect, dar lucrez (si) la asta…
In zona de implicare sociala, am contribuit in continuare la proiectele incepute in anii anteriori: Transmaraton (cu aproape jumatate de milion de RON donati in cele 3 editii) si 1000 km Balkan Challenge (eveniment care a depasit 85.000 euro donati pentru cauzele promovate in editiile 2012, 2013, 2014). M-am implicat si in donarea de sange, cauze sociale, medicale, de mediu, adoptie si…alte cateva, atat cat am putut. Am alergat chiar si in pijama pentru a strange fonduri…
In ceea ce priveste blogul pe care il citit in acest moment, el a ajuns la 800.000 de vizitatori (aproape dublu decat la finalul anului trecut) si, in plus, a beneficiat de un nou look – care sper sa va placa :). Il mentin ca domeniu public (deci puteti folosi orice material de aici fara sa imi cereti acordul :)) si, in ciuda catorva critici, voi publica in continuare si traduceri ale unor articole pe care le consider relevante si importante pentru evolutia mea ca sportiv amator si ca om :).
Anul trecut a insemnat pentru mine si un numar record de participari la concursuri, respectiv 20. Exceptand luna iulie, pe care am dedicat-o exclusiv ‘incarcarii’ pentru Quintuple-ul care urma sa aiba loc 3 luni mai tarziu, bifand cateva ture lungi cu bicicleta (2-300 km / tura), am participat lunar la 1-2 competitii, de diverse grade de dificultate. Uitandu-ma pe calendar, observ ca ‘vedeta’ din 2014 a fost semi-maratonul, terminand vreo 5-6 astfel de curse si consemnand un personal best (1h 29m) la Semimaratonul Bucuresti – desi antrenamentele de viteza nu au reprezentat un focus pentru mine nici in acest an. Chiar daca am ramas ‘virgin’ in ceea ce priveste accidentarile si DNF-urile, anul 2014 a consemnat primul (si, sper, ultimul) meu DSQ, fiind descalificat la triatlonul de la Mamaia pentru ratarea unei ture de alergare de 2.5 km. Sa imi fie invatatura de minte pentru viitor!
In privinta carierei mele nu au existat schimbari notabile – lucrez in continuare la UniCredit Leasing si ma bucur ca am ‘pus umarul’, alaturi de fantasticii mei colegi, la mentinerea companiei in pozitia de lider de piata. Daca va intrebati ce reprezinta poza din stanga – este un dispozitiv pe care mi l-am amenajat la birou pentru a lucra zilnic musculatura membrelor inferioare. Mai am inca o banda elastica pe care o folosesc din ora in ora, cate 5 minute, pentru partea superioara a corpului… 🙂
Un pas esential pe care l-am facut in 2014 a fost lansarea programului de coaching in alergare – C.I.A., care mi-a dat ocazia de a intalni cateva zeci de oameni extraordinari si de a lucra cu ei pentru a descoperi si ‘escalada’ Everest-ul fiecaruia. Anul s-a incheiat pentru CIA cu o conferinta la care au participat absolventii primelor 4 serii, plus Dan Luca (parintele 5 a.m. coaching) si Paul Dicu, „regele desertului”. De asemenea, ne-am scanat cu totii nivelul anti-oxidantilor din organism si am obtinut un scor excelent (dublu fata de media romanilor) – deci avem un stil de viata benefic :). Testimonialele primite de la participanti si numarul constant de inscrieri imi intaresc convingerea ca lansarea programului a fost o idee foarte buna (multumesc Dan Luca si Anne Plesuvescu!).
Lansarea programului CIA, care nu era in plan la inceputul anului 2014, a insemant o reprioritizare a obiectivelor si task-urilor, iar cele care au avut de suferit au fost cartile – nu cele citite, ci cele scrise. Am amanat scrierea ”memoriilor” despre proiectul 7-7-7, dar am continuat lucrul (chiar daca am avut o viteza in minus) la alte doua proiecte: Cod Verde, o colectie de interviuri cu vegetarienii si veganii din Romania, la care lucrez impreuna cu Florin Popa si o carte despre ‘supravietuirea’ in corporatii – avandu-l co-autor pe Dan Luca.
Chiar daca nu a fost core business-ul meu ci, mai degraba, un hobby, zona de public speaking m-a adus destul des pe scena, dandu-mi ocazia de a imi impartasi povestea si de a inspira – mai ales – corporatisti asemenea subsemnatului :). Din nou, testimonialele arata ca a meritat sa investesc timp si energie in aceasta arie a vietii mele si sper sa continui in aceeasi nota.
As mai puncta faptul ca, in 2014, am depasit cateva bariere fizice esentiale pentru evolutia mea ca sportiv de anduranta: 20 de kilometri de inot (in cadrul unui eveniment caritabil desfasurat la Izvorani), 900 de km de pedalat si 200 de kilometri de alergare – ambele in cadrul ultratriatlonului Quintuple Virginia. De asemenea, a fost primul an in care am lucrat cu antrenor – disciplina vizata fiind inotul; pana de curand am lucrat cu Gerda Dumitru iar, dupa emigrarea ei – ca instructoare de fitness – intr-o tara araba, am inceput colaborarea cu un antrenor profesionist de origine cubaneza, Flabio Carmona – care pregteste si sportivi de elita precum Ciprian Balanescu (desigur, obiectivele noastre difera :)). Voi reveni cu detalii despre acest subiect.
Am continuat colaborarea cu partenerii mei traditionali (le vedeti bannerele in partea dreapta a blogului) si le sunt recunoscator pentru sprijin. Este reconfortant sa nu ai grija echipamentului, a nutritiei sau a diverselor aspecte logistice si sa te dedici familiei, carierei, antrenamentelor, proiectelor sociale si altor activitati cu valoare adaugata mare :).
Intr-o singura fraza: sa continui ceea ce am inceput in 2010-2014, adica sa imi extind constant limitele si zona de confort :). La capitolul ”concursuri”, focus-ul meu pentru prima parte a anului va fi ultratriatlonul Arch 2 Arc, pentru care ma antrenez cum nu am facut-o niciodata si pentru care trebuie sa devin un inotator cu un nivel extraordinar de anduranta si cu o tehnica perfecta – avand in vedere ca nu am calitatile fizice ale unui inotator ‘clasic’. Mi-e frica de acest eveniment, motiv pentru care lucrez la cea mai buna versiune de sportiv pe care o pot duce la start, pe 1 iulie 2015 :). Si, daca va fi cazul – in aceasta viata – de vreun DNF, cu siguranta nu va fi Arch 2 Arc… Va promit!
Cronologic, finalul lunii ianuarie ma va gasi in Lanzarote (Spania) pentru un cantonament de inot in ape deschise de 10 zile, sub supravegherea organizatorilor Arch 2 Arc. In cadrul acestui cantonament voi sustine si un test de 6 ore de inotat in ocean. Daca nu il trec, adio participare Arch to Arc! Dar il voi trece (nu degeaba am inghitit atat de mult clor din bazin pana acum :)).
Apoi, ‘clasicele’ semimaratoane de la Brasov si Bucuresti, Wings For Life World Run, Color Run, Transmaraton, 1000 km Blakan Challenge si,daca lucrurile merg bine, un Deca Ultratriatlon. Pentru ca Deca is still my mecca :). Ramane de ales locatia.
Plus antrenamente foarte lungi si intense, majoritatea de la 5 dimineata :).
Cam atat pentru acest an.
Dar, „provocarea de 21 de zile” lansata in cadrul campaniei Respira Sanatate poate reprezenta inceputul de care are nevoie castigatorul voturilor voastre. Adica Mariana Roman.
Am 29 de ani, 174 cm si oscilez in jurul a 80 de kilograme. Am absolvit facultatea de geografie (teoretic, sunt cartograf), iar in prezent lucrez in zona de marketing – dar, desi am incercat diverse job-uri – nu pot spune ca mi-am descoperit vocatia.
Invatatoarea mea a fost o femeie foarte dura, directa, corecta si impunatoare. Fiind obisnuita cu mama (care ii seamana), m-am simtit bine in compania ei – astfel incat eram al 3-lea cel mai bun elev din clasa (luam foarte rar nota 9; in rest numai 10). Cand am trecut la profesori devenisem de nota 7. Si mi-a fost greu sa ma ridic.
Mai tarziu, in perioada cand am ramas fara job, mancatul a devenit activitatea mea zilnica nr. 1.
Mereu mi-a placut sportul (in copilarie jucam handbal, volei, baschet) dar, de cativa ani buni, am uitat ca exista. Fumez de aproximativ 10 ani. Nu foarte mult (8-10 tigari pe zi, pana la un pachet – cand ies in club – ceea ce ‘atrage’ si sucuri acidulate). Desi imi dauneaza din toate punctele de vedere, nu constientizez sau nu vreau sa constientizez.
Sunt sigura ca, daca as face sport zilnic, as manca ordonat si as fuma mai rar. Poate as mai reduce si cantitatea de dulciuri (ciocolata si prajiturile…).
Dar nu am motivatie – pur si simplu. Am nevoie de cineva care sa ma indrume.
Vreau sa imi modelez felul de a gandi si aspectul intr-un mod sanatos, pentru a trai fain, fara prejudecati, fara critici si stiu ca singura este greu.
Informatiile din prezent creaza mai mult haos decat claritate in mintea mea. Am nevoie de echilibru si sfaturi din partea unor persoane cu un mod de viata sanatos, dar dobandit cu greu, care sa-mi inteleaga blocajele psihologice si sa-mi spuna: te rog azi sa faci ce-ti spun eu si la sfarsitul zilei sa-mi spui cum ti s-a parut.
Planuri de viitor…? Primul ar fi sa cobor si sa imi cumpar tigari, imediat ce dau submit acestui mesaj.
Obiective…? Nu am; parca stiu ca ma mint daca imi propun… si raman doar vise. Singura nu pot sa fac acea mare schimbare.
Ok. Am plecat…sa respir „sanatate”…
Primul pas – si cel mai important – a fost facut. Mariana a avut curajul de a admite care are o problema. Mai departe, Mariana se va intalni cu cativa specialisti in domeniul nutritiei, fitness-ului, coaching-ului, terapiei anti-fumat etc. Si, bineinteles, voi sta pe capul ei timp de 21 de zile, pentru a o ajuta sa se tina de program, sa alerge 🙂 si sa monitorizam progesul facut. Sper sa rezist tentatiei de a ma reapuca de fumat… 🙂
Din 5 ianuarie incepe, cu adevarat, schimbarea. Tineti-mi pumnii!
Mariana
Puteti urmari evolutia Marianei pe pagina Mariana isi schimba viata. Va multumesc pentru sustinere!
*
Inotul este un dar care vine sub multe forme. Desigur ca sunt si o multime de “momente ratate” precum acele petreceri despre care doar auzi vorbindu-se in diminetile de luni (despre care oricum nimeni nu-si mai aminteste prea multe). Dar acele mici lucruri vor parea amuzante sau complet irelevante in anii care urmeaza momentului in care iti pui in cui costumul de inot.
Dar desi exista acele “momente ratate”, ai parte si de lucruri extraordinare. Unele dintre acele lucruri misto apar atunci cand concurezi; prieteniile care se leaga dupa ce treci un examen pentru ca nu ai avut timp sa inveti din cauza antrenamentelor sau faptul ca esti singura persoana care are abdomenul impecabil lucrat.
Alte lucruri insa vor avea nevoie de timp pentru a fi apreciate. Vor aparea incet si in momente in care te astepti cel mai putin.
Ani mai tarziu te vei uita inapoi cu nostalgie la zilele in care inotai. In continuare gasesti 5 modalitati prin care inotul iti va influenta intreaga viata.
Inotatorii formeaza o mare fratie si asta pentru ca avem cu totii trecutul presarat de doua antrenamente pe zi si nenumarate weekend-uri petrecute la bazine slab ventilate (sau cu apa rece). Aceasta comunitate se extinde cu mult dincolo de bazin, dupa cum vei observa in anii ce vor urma.
Chiar si la zece ani dupa ce am renuntat la inotul competitiv, ma pot duce la un antrenament de grup si pot observa acolo chipuri cunoscute fie printre antrenori, fie printre copii prietenilor mei sau ai unor oameni impotriva carora am concurat. Chiar si unii oficiali raman in acest sport chiar si dupa ce proprii lor copii au crescut mari. Noua generatie si longevitatea celor care nu au alt motiv pentru a ramane decat dragostea pentru acest sport, reprezinta dovada suprema a legaturii profunde pe care o creaza acest sport printre cei care il practica.
Poate ca stii deja asta. Ti-ai luat deja portia aceea de “saptamani nebune” si antrenamente in prima zi a anului de 10 x 1000 astfel incat sa nici nu mai clipesti cand auzi de vreo provocare fizica. Inotatorii au un nivel al fitness-ului cardiovascular ridicol de ridicat astfel incat atunci cand practicantii altor sporturi se plang de duritatea antrenamentelor lor, de obicei vorbesc cu peretii pentru ca urechile unui inotator sunt imune la asemenea lamentari.
Te vei bucura la gandul ca nu va mai trebui sa te trezesti la 4:30 dimineata pentru a merge la antrenamente, mult timp dupa ce vei parasi arena competitiva. Asta pot sa iti promit. Dar acea disciplina care te facea sa te trezesti la orele alea va ramane mereu cu tine, gata sa fie iarasi dezlantuita odata ce ti-ai gasit alta pasiune.
Eu patesc asta de fiecare data si merge pana acolo incat abia daca ma pot uita la TV la vreo competitie la care stiu ca m-as fi descurcat bine. Ganduri precum “Daca umarul nu-mi ceda…” ies la iveala. Incearca sa eviti acest sentiment de regret si lasa totul, toate gandurile acolo la bazin astfel incat sa nu te uiti la Olimpiada zece ani mai tarziu si sa te intrebi daca nu cumva ai putea sa revii si sa-ti intri in forma astfel incat sa mergi la Rio in 2016. Indiferent de asteptarile pe care le ai de la cariera ta de inotator, fie ca vorbim de Olimpiada sau sa castigi un concurs, accepta oportunitatile de a calatori, competitia si camaraderie pe care inotul ti le scoate in cale.
Intotdeauna vei fi un inotator. Oamenii joaca baschet, joaca fotbal sau hochei dar tu esti un inotator. Este un sport pe care majoritatea nu-l intelege si nu-l apreciaza decat in preajma Olimpiadei si este OK asa. Lasa-i sa se bucure de sporturile lor, pentru ca inotul va fi mereu al tau.
Inotul va apartine sportivilor de la diferitele grupe de varsta care se chinuie sa obtina rezultate. Va apartine pustilor care vor sa devina vizibili pentru vreun program universitar. Va apartine atletilor care concureaza la Olimpiada, fericiti sa fie acolo. De la sportivul amator la detinatorul recordului mondial, acest sport ne apartine si, in timp ce poate ca mai aruncam cate un “orice sport are parte de atentia cuvenita…” din cand in cand, in multe privinte ar trebui sa fim fericiti cu locul pe care il ocupam si rolul nostru in cadrul acestui sport.
Exista o multime de dovezi ca performantele atletice depind de ora din zi. In general, la amiaza pare a fi momentul oportun pentru performante maxime, intrucat el coincide cu punctul in care temperatura corpului este mai mare. Totusi, nu este inca foarte clar cum afecteaza ritmul circadian performanta si ce aspecte particulare sunt afectate mai mult. Un nou studiu din revista Fizologie Aplicata Physiology, Nutritie si Metabolism, de David Hill de la Universitatea din North Texas, analizeaza cativa parametri specifici de interes.
Partea esentiala a studiului a implicat 20 de voluntari sa faca teste de tipul „timp pana la epuizare” pe o bicicleta stationara. La o putere constanta, ei au putut sa mentina efortul timp de aproximativ cinci minute. Au facut testul o data dimineata (06:30 – 09:30) si o data seara (5:00 – 08:00, intr-o zi alta zi). Asa cum era de asteptat, timpul pana la epuizare a fost cu aproximativ 20% mai mare seara (329 vs 275 secunde).
Deci, care au fost aspectele specifice ale performantei care au condus la aceasta crestere? Cea mai surprinzatoare constatare este ca sportivii au fost de fapt mai putin eficienti seara. La un efort constant, au consumat mai mult oxigen (si astfel mai multa energie) – cu aproximativ 6%. Acest rezultat negativ a fost contracarat de cateva efecte pozitive:
De ce se intampla toate astea? Nu este clar. Lucrarea aduce in vedere faptul ca ritmul circadian este mult mai complicat decat s-a crezut pana acum – nu este doar un singur ceas, exista un „ceas principal” in creier (care se afla intr-o comunicare constanta in ambele sensuri cu „oscilatoare secundare” situate in tot corpul. Exista unele dovezi care arata ca aceste ceasuri secundare pot fi „setate” de contractia musculara. In ceea ce priveste rolul temperaturii, temperaturile mai mari accelereaza rata de reactii metabolice din organism, cu toate ca acest lucru nu explica de ce voluntarii au devenit mai putin eficace seara.
O intrebare pe care si-o pun cercetatorii pentru un studiu viitor: daca sportivii trebuie sa se antreneze dupa-amiaza sau seara, deoarece ei vor fi capabili de a atinge niveluri mai ridicate de performanta? Este demn de amintit ca o cercetare din anul 1980 arata ca antrenamentul la un anumit moment din zi imbunatateste in mod preferential performanta pentru acel interval – astfel cred ca intrebarea depinde de momentul in care are loc competitia la care trebuie sa participi. Pentru maratonisti este un argument destul de bun in favoarea antrenamentelor de dimineata…
Top 10 aplicatii pentru alergare
Am primit aproape 50 de aplicatii si am citit ”povestea” fiecaruia. In unele cazuri am zambit (erau relatate cu haz), iar in altele am lacrimat (evident, ca orice barbat – exceptand anumiti presedinti de tara, m-am asigurat in prealabil ca nu ma vede nimeni… :)). Primul impuls a fost „hai sa ii ajut pe toti!”. Dar, pentru ca acest lucru nu este – momentan – posibil (cel putin la nivelul de implicare pe care il promiteam in cadrul campaniei), am inceput sa ‘triez’ aplicatiile, pastrand in ‘shortlist’ 11.
Este foarte greu sa aleg un ‘castigator’ (toate cele 11 povesti sunt impresionante), asa ca apelez la sprijinul vostru si va multumesc anticipat pentru asta! Mentionez ca am obtinut acordul tuturor celor 11 aplicanti de a le publica povestea.
Inainte de a citi povestile, iata cateva „extrase”:
Fumez de la 16 ani. Acum am 36. Mananc junkfood destul de des. Vreau sa ma las de fumat. Definitiv…
Desi sunt Ironman… daca eu nu fac ceva cu viata mea, nimeni nu ma va salva!
…Acum sa-ti spun si planul de viitor: vreau sa cobor sa-mi cumpar tigari imediat ce dau submit la mesaj…
Depresie maxima… plus chef de viata zero… toate au condus la starea actuala.. fumez tigari (plus electronica), mananc orice oricand si oricat…
…usor-usor au inceput si tigarile sa intre in viata mea, mai ales dupa ce am inceput sa am un job sedentar la birou…
Din diferite motive (partial pentru ca am fost tantalau, partial din cauza anturajului) am inceput sa practic iesirile la bere si tigara…
..cu toate ca ii spun sotului meu (nefumator) ca ma pot lasa oricand, nu cred ca este adevarat…
Fumez circa 35 de tigari pe zi. Mananc haotic. Acum m-am lasat si de sport. Simt ca mor in cateva luni…
Nu mai vreau sa ma simt murdara pe dinauntru de atata fum…
…a devenit evident faptul ca drumul pe care merg in acest moment este unul gresit…
Vreau sa fac anumite lucruri si aman sau renunt, doar pentru ca „intai trebuie sa fumez o tigara”…
Multumesc mult!
Nu. Nu am castigat. O singura persoana nu poate castiga o sesiune de antrenament in grup. Pur si simplu nu este posibil. Punct.
Pudra aia grosiera, precum praful de creta care se gaseste pe interiorul unei noi casti de inot asigura faptul ca, casca iti va aluneca de pe cap in primele 5 dati cand o vei folosi.
Este vorba de acea saptamana din perioada jocurilor olimpice cand subit, toti se transforma in inotatori fanatici. Inotatorii profesionisti devin prezenti ca fundal pe smartphone-ul fiecarei tinere.
Daca ai de gand sa inoti mai rapid decat mine, atunci depaseste-ma. Nu sta in picioarele mele decat daca ti-ai pus ultima dorinta.
Daca ma indepartez de block start-uri fara sa ma vezi zambind, nu-mi spune „Bine lucrat”. Nu incerca sa ma imbarbatezi pentru ca nu vei face altceva decat sa imi reamintesti cat de prost am performat.
Sa te trezesti la 05:15 pentru a te antrena iti da dreptul sa fii agasat de oamenii care se plang ca trebuie sa se trezeasca la 09:00.
Incerc sa intru in starea aia de concurs. Incerc sa ma concentrez. Palavrageala ta nu ma ajuta la asta asa ca te rog, nu mai vorbi cu mine.
Nu, urmele astea nu fac parte din machiajul meu.
Da. Nu pune asta la indoiala. Si nici nu-mi cere din mancare. Fa-ti rost de propria mancare si lasa-ma in pace.
Nu zau. Indiferent cate dusuri mi-as face, mirosul asta n-o sa dispara asa ca nu-mi reaminti asta.
Pe bune? Poti? Cu antrenamentul tau? Jucandu-te de-a Marco Polo in piscina?
Il iubim…si il uram in acelasi timp.
Sursa: Swimswam.com. Traducerea si adaptarea: Vlad Tanase.
Te-ar mai putea interesa:
Suntem aproape de finalul anului calendaristic, deci ar fi firesc sa tragem linie, sa vedem ce a functionat anul acesta si ce am putea imbunatati in viitor. Mai jos, cateva strategii care sa ne transforme intr-o versiune mai buna de alergatori. Si, bineinteles, in niste oameni mai buni -pentru ca alergarea este o simpla proiectie a vietii ‘reale’…
‚Extra-sezonul’ este momentul ideal pentru a ne corecta micile ‚imprefectiuni’ si/sau de a acorda o atentie mai mare unei singure discipline (in cazul triatlonistilor – inotul). Daca la capitolul alergare stau prost cu postura, pot profita de orele alergate pe banda (sau afara) pentru a lucra si corecta acest aspect. Daca inotul este cel care imi da batai de cap la concursuri, ar ajuta sa merg de 4-5 ori pe saptamana la bazin, in loc de 3 si sa includ mai multe exercitii de tehnica. De asemenea, este oportun sa acordam mai mult timp (si atentie suplimentara) intaririi centurii mediene (core strength), prin exercitii specifice si/sau yoga, pilates etc.
Incercati sa stati intr-un picior. Apoi in celalalt. Exact asta se intampla cand alergam. Pentru a deveni un bun alergator este nevoie de un balans foarte bun. Doua sedinte zilnice de stat intr-un picior (a cate un minut) fac adevarate minuni. Nici macar nu trebuie planificate; le putem face sub dus sau cand ne spalam pe dinti (sunt sigur ca toti cititorii acestui blog au aceste doua obiceiuri de igienizare…), preferabil desculti.
Da, este greu sa rezistam tentatiei de a ne rasplati fiecare antrenament cu tot feluri de junk-uri de mancare. „Am alergat 2 ore, deci pot sa mananc ce vreau…”. Dupa antrenament, organismul are nevoie de nutrienti de calitate, pentru a se reface rapid si pentru a fi pregatit de noi incercari. Ajuta enorm sa ne facem un plan de nutritie sanatos si consitent, pe care sa il urmam cu rigurozitate. Daca a planifica toate cele 4-5 mese zilnice (30-35 de mese saptamanale, 100+ mese lunare) este un lucru este greu, hai sa planificam macar masa imediat de dupa antrenament. Ea este cea care ne ajuta sa crestem, usor-usor, performantele si randamentul organismului nostru, si sa ne mentinem greutatea optima.
Multi alergatori (si triatlonisti) au fost nevoiti sa isi reduca distantele parcurse sau intensitatea antrenamentelor din cauza problemelor gastrointestinale. Pentru a le evita, trebuie sa mancam moderat (adica portii mici, cat pumnul…), chiar daca ne ridicam nesatui de la masa (senzatia de satietate ajunge mai greu la creier…) si, de asemenea, sa reducem inaintea concursurilor si a antrenamentelor intense consumul de fibre alimentare si grasimi (in special animale).
Alergarea in grup ne sporeste motivatia si angajamentul de a ne antrena. Ne va da un motiv pentru a iesi pe usa si impartasi pasiunea cu oameni asemenea noua.
Tot ceea ce se castiga in plan fizic, ca urmare a antrenamentelor, se intampla in perioada de odihna / recuperare. Daca ne stresam corpul printr-o succesiune de antrenamente dure, fara o perioada adecavata de recuperare, pierdem sansa de a ne atinge potentialul maxim. Desigur, este greu de definit “antrenament dur” sau “perioada adecvata de recuperare”, asa ca fiecare dintre noi ar trebui sa isi observe propriul corp si propriile performante pentru a isi stabili antrenamentul optim si durata ideala de pauza intre antrenamente…
Urmarirea antrenamentelor (a distantelor parcurse, a timpilor, a heartrate-ului, a zilelor in care ne-am simtit foarte obosoti sau am reusit sa depasim anumite bariere / praguri etc.), a accidentarilor (daca este cazul), a nutritiei, a programului de suplimente si isotonice , energizante etc. – ne ajuta sa avem o imagine de ansamblu a felului in care progresam si sa “punctam” ceea ce functioneaza la maxim pentru fiecare dintre noi. Deci… ne ajuta un jurnal (agenda, xls sau online).
Daca vorbim de distante mai mari sau egale cu cea a maratonului, tehnica “ma antrenez cum o fi si cum mi-o veni, iar la concurs trag cat pot de tare” este total ineficienta. Un lucru pe care merita sa il invatam (inclusiv subsemnatul!) de la atletii de top, este alocarea / dozarea optima a efortului pe parcursul unei curse. Pe masura ce devenim tot mai familiari cu corpul nostru si distantele alergate, ar trebui sa tintim catre un ritm de alergare uniform, apropiat de cel dorit al cursei (adica: daca vreau sa termin maratonul in mai putin de 3 ore, nu are sens sa ma antrenez cu un ritm de 5 min / km sau sa oscilez intre 4.5 si 6 min / km, ci ar trebui sa alerg intervale la un ritm de aprox. 4 min / kilometru).
Fiecare cursa are particularitatile ei, chiar si cele alergate exclusiv in oras: diferenta de nivel, curbe, suprafata de alergare (asfalt, piatra cubica), temperatura, umiditate, precipitatii etc. Cei interesati sa alerge mai bine decat media alergatorilor ar trebui sa se antreneze in conditii cat mai apropiate de cele ale urmatoarei curse. O iarna intrega petrecuta pe banda de alergare nu ne va gasi 100% pregatiti pentru o cursa precum Gerar, iar turele parcurse exclusiv pe teren plat si doar in oras nu sunt solutia ideala pentru pregatirea maratoanelor montane din anul urmator…
Ideea este simpla. Practicarea saptamanala (1-2 ori, sesiuni de 30-45 minute) a exercitiilor de intarire a muschilor din zona abdominala, lombara, a fesierilor si a coapselor are beneficii ENORME: reduce riscul de accidentari, mareste forta, imbunatateste echilibrul si postura, ajuta coloana vertebrala si ne tine departe de durerile de spate. Asadar… Google search “Core strength” si puneti-va pe treaba! Peste ani si ani veti privi in urma si veti vedea ca a fost o decizie FOARTE inteleapta!!! 
Un lucru pe care il pierdem atunci cand facem ‘tranzitia’ de la bebelus/copil la adolescent/adult este capacitatea de a respira profund, respectiv abdominal. Daca vrei un corp bine oxigenat in timpul antrenamentului, dar si in repaus, plus un ritm cardiac mai scazut si alte beneficii, incearca niste exercitii simple de respiratie profunda. Poti sa razi si sa spui asta e o prostie, pentru yoghini care isi beau… [stiti voi continuarea :)] sau sa incerci sa iti schimbi felul de a respira. Asa cum multi dintre semenii nostri care sunt mereu suparati pe viata (si nu zambesc) au ajuns astfel din cauza proastei digestii (nu am inventat eu asta; asa ne-a spus un doctor la un workshop… :)), tot asa putem spune despre cei care sunt stresati si agitati ca au probleme cu respiratia. Deci, respira adanc.
Fie ca este vorba despre viata, in general, despre antrenamente sau despre competitii, stai cat mai mult in momentul numit ACUM. De multe ori avem tendinta (mai ales la antrenamente) de a ne lasa coplesiti de lucuri care s-au intamplat acum cateva zile (sau chiar saptamani, luni, ani) ori care urmeaza sa se intample in viitorul nu tocmai apropiat (inclusiv maratonul de peste x luni). Cand iesi la alergat (sau la orice fel de antrenament), pur si simplu stai concentrat (“focusat”) pe ceea ce vrei sa realizezi in ziua respectiva. Iar la concursuri, in special cele de anduranta, gandeste-te doar la ceea ce ti se intampla in ACEL moment. Si zambeste…
Nu ma intelegeti gresit. Nu cumparati en-gros ci, atunci cand mergeti la super-hiper-mega-giga-market ignorati rafturile (pline de produse procesate si tot felul de chimicale care se regasesc pe aproape intreg tabloul lui Mendeleev) si mergeti direct la lazile aflate – de obicei – in “insule”; acolo veti gasi fructe si legume proaspete (in cazul in care nu vi le-ati cumparat deja de la piata). Ajuta sa aveti la voi o lista de cumparaturi. Mancarea nu este (doar) o placere ci si o investitie in sanatatea (sau, dupa caz, boala) fiecaruia. Si daca, totusi, ati cumparat tot felul de snack-uri “sanatoase” din care mai rontaiti intre mese, va dau un pont: spalati-va pe dinti dupa fiecare masa; asta va ajuta psihicul sa ne tina departe de mancare pentru vreo cateva ore…
Promisiunile facute in noaptea de Anul Nou sunt la fel de eficiente si de productive ca acele cure de slabit incepute lunea si terminate vinerea, intr-un morman de chiftele si prajituri. Cel mai bun moment pentru a renunta la niste obiceiuri nocive sau pentru a capata unele bune este ACUM (da, chiar acum, desi nu este nici luni, nici 1 ianuarie, nici ora fixa!); iti dai seama unde erai acum daca ai fi inceput in urma cu 3 luni? Citeam ca oamenii de succes isi stabilesc planuri si obiective, asa ca… deveniti responsabili fata de voi insiva, luati-va destinul in brate si scrieti-va obiectivele, in toate ariile de interes ale vietii personale si profesionale. Apoi faceti un plan pentru a le atinge. Apoi, tineti-va de planul ala!! Si, bineinteles, imparatasiti planul cu prietenii, familia, colegii etc., astfel incat sa va fie rusine sa dati ochii cu ei daca nu vi-l respectati… Inca un pont (l-am citit in atatea carti motivationale, incat nu m-am putut abtine sa nu il testez; si functioneaza!): lasati la vedere (pe usa de la dormitor, pe frigider, in masina, in baie etc.) copii ale foii cu obiective si planuri. Asta aduce o doza mare de motivatie si ajuta constiinta sa ia deciziile corecte, in linie cu ceea ce va doriti. Nu in ultimul rand, abordati obiectivele pe rand (mai bine ‘bifam’ cate un obiectiv pe luna decat sa ne chinuim cu 12 obiective anuale, in paralel, timp de 12 luni…).
Pentru ca aceste sfaturi sunt, totusi, pentru alergatori, m-am gandit sa includ in lista de astazi si cate ceva despre incalzire. Foarte putini atleti (in caz ca nu stiati, in secunda in care v-ati dat jos de pe canapea si v-ati pus adidasii – sau asicsii – in picioare, ati devenit atleti) se incalzesc cum trebuie inainte de o cursa (iar la antrenamente nici atat). Daca aveti dubii, priviti cu atentie ce se intampla in jurul vostru la urmatorul maraton, cu 15-30 de minute inainte de start… Si, sa ne amintim inca un aspect important al vietii de alergator: faceti si exercitii de stretching dupa fiecare alergare.
Daca finish-urile alergarilor importante din 2012 te-au gasit cu basici cat casa si sange pe tricou din cauza sfarcurilor iritate de frecarea cu poliesterul (cred a cei care nu alearga raman cu gura cascata citind asta:)), este timpul sa faci cateva imbunatatiri in 2013. amintiti-va ce spunea Einstein: este o nebunie sa faci zilnic acelasi lucru si sa astepti rezultate diferite… Ei bine, ambele probeme pot fi evitate prin folosirea unui echipament adecvat si a produselor antifrecare. In primul rand, trebuie sa existe ceva intre piele si poliester, de exemplu o bluza in genul celor techfit, care tin transpiratia departe de corp si care nu permit frecarea pielii. Daca temperatura la care alergam este extrem de ridicata si nu suportam 2 straturi, exista plasturii tip Nipguards sau diverse creme anti-frecare (de regula, pe baza de vaselina si pot fi folosite inclusiv pentru costumul de bicicleta sau pentru cel de inot). Pentru prevenirea basicilor, se recomanda creme anti-basici sau bandaje speciale. La fel de buna ste si varianta plasturilor aplicati inainte de alergare pe zonele in care apar de obicei basici. As mai aminti importanta adidasilor si a sosetelor in prevenirea basicilor. Cumparati-va pantofi de alergare cu 1, chiar 1 si 1/2 numere mai mari (piciorul se dilata / umfla in timpul alergarii de distante mari…) si folositi sosete speciale de alergare (cu fibre care nu retin umezeala si care ajuta in reducerea frictiunii)…
As putea scrie un articol intreg (sau chiar mai multe) despre beneficiile alergarii in afara orasului, dar am sa enumar doar cateva: aer curat, teren variat care stimuleaza mult mai bine masa musculara, impact mult mai redus asupra articulatiilor (pamantul este mai moale decat asfaltul :)), imbunatatirea stabilitatii corpului si un piesaj mai putin plictisitor! Asadar, uitati de alergari lungi in oras, folositiweekend-ul pentru a lua cu asalt potecile!
Aproape toti atletii de performanta chestionati dupa un eveniment sportiv important din viata lor (Olimpiada, Campionat Mondial etc.) spun ca, daca ar putea imbunati ceva in pregatirea avuta pentru evenimentul respectiv, acel ceva ar fi pregatirea mentala. Nu subestimati putearea mintii! Vizualizati mental toate obiectivele voatre majore, incluzand cat de multe detalii puteti, pana cand imaginile devin foarte intense, lasandu-va impresia ca sunteti deja acolo. De preferat ca detaliile sa fie din zona pozitiva (terminand cu bine o cursa sau un antrenament foarte lung, fiind intr-o stare excelenta etc.), ci nu din cea negativa (tristete, frica de accidentari, etc. :)). Nu degeaba se spune ca probele scurte sunt fizice, iar cele lungi mentale…
Fie ca este vorba despre antrenament, nutritie, hidratare, suplimente, echipament sau somn, acordati atentie calitatii acestora. Alegand bine, putem sa ne obtinem nutrientii din 100 de grame de mancare (germeni, vlastari etc.) in loc de 5 kile de junk-uri; putem sa avem si antrenamente excelente de 20-30 de minute; putem sa ne odihnim excelent dormind doar 6-7 ore (evitand mancaruri copioase inainte de culcare, bagandu-ne in pat la ora 22.00, facand exercitii de respiratie profunda, lasand problemele de serviciu la birou, citind cateva pagini dintr-o o carte, avand o camera bine aerisita, investind intr-o saltea de pat odihnitoare, fiind mai atenti la pozitia in care dormim etc.), s.a.m.d.
Cu cat va veti antrena mai mult, cu atat veti putea ‘prinde’ mai bine semnalele ‘emise’ de catre corp. Oboseala fizica si mentala, puls in repaus mai ridicat decat de obicei sau dureri neobisnuite dupa o rutina de antrenament – sunt cateva indicii care ne ajuta sa intelegem ca este cazul sa luam o zi de pauza pentru a ne reface organismul.
Succes!
Te-ar mai putea interesa:
Fumezi, mananci haotic si te-ai lipit de canapea? Ai incercat diverse metode pentru a iesi din acest context dar, mai devreme sau mai tarziu, ai revenit la vechile obiceiuri? Esti dispus sa mai faci o incercare, alaturi de cineva care a trecut prin toate astea…?
Daca raspunsurile sunt „Da!!!”, ecuatia este simpla. Facem un schimb (sau ”troc”).
TU
EU
Exclusiv prin intermediul unui scurt chestionar (CLICK AICI), cel tarziu pana marti, 16 decembrie, ora (Romaniei) 16.00.
Va fi total subiectiv. Ma voi uita pe fiecare chestionar si, la final, imi voi folosi intuitia pentru a alege candidatul potrivit. Daca imi va fi greu sa aleg (presupunand ca vor fi minim doi aplicanti), voi folosi un site de loterie, precum Random.org.
Sper ca nu v-am speriat prea mult. Oricum, este mai bine sa o fac eu, acum, decat doctorul, peste cativa ani…
3 pasi esentiali pentru a ajunge de la
ZERO LA MARATON IN 4 LUNI
Lasa-ti aici e-mail-ul pentru a descarca e-book-ul "30 de lucruri esentiale pentru un alergator serios" si pentru a primi notificare de indata ce postez ceva!