Am revenit in Bucuresti dupa o saptamana de concediu petrecuta, cu familia, la Bansko – vestita statiune de ski a vecinilor nostri bulgari. Vremea a fost excelenta, cu mult soare si temperaturi „estivale” (maxime de 10-15 grade pe partii si 20 de grade in oras), partii luuungi (printre care una mai lunga de 10 kilometri, care cobora de la 2.600 de metri altitudine pana in oras, la 900!), de toate gradele de dificultate, intretinute foarte bine si care rezistau eroic pana pana la ora amiezii, o gramada de telescaune si teleschiuri (functionale :)) si suficiente terase, restaurante si baruri, rasfirate intre cota 1000 si 2200…
Daca Oana si Alex au schiat in fiecare an, pentru mine a fost prima data, din 2009 incoace, cand am decis sa renunt la grijile usor paranoice de tipul „nu merg la schi, pentru a nu ma accidenta…” si am pus – din nou – placa de snowboard in picioare. Surprizele au fost foarte placute. In primul rand, nu am uitat sa merg cu placa 🙂 (luasem cateva lectii prin 2006, apoi facusem cateva coborari in 2007-2009, inclusiv un scurt ‘stagiu’ in Austria, unde am prins cu adevarat ‘microbul’…). In al doilea rand, cei 3-4 ani de alergare (plus alte sporturi) m-au ajutat sa scap de picioarele de ‘plastilina’, care ma obligau sa ma opresc pe parcursul coborarilor mele, din 100 in 100 de metri (iar doua ore era maximul de snowboarding pe care il puteam spera pe parcursul unei zile). De aceasta data, gambele si bicepsii femurali s-au comportat excelent si nu am simtit cum a trecut fiecare zi pe partie… Nu in ultimul rand, ceea ce mi se parea imposibil in urma cu cativa ani, respectiv curajul de a incerca diverse „trick”-uri, a devenit… posibil. Nu m-am ‘aruncat’ la cele mai dificile trambuline (sau cum s-or numi), dar mi-am depasit temerile sarind cateva damburi, incercand niste „360”-uri si ‘cocotandu-ma’ pe 2-3 rampe mai simple. Nu mi-am rupt nimic si m-am simtit foarte bine facand toate astea…
Chiar daca snowboarding-ul este un cross training excelent pentru alergatori sau triatlonisti, am inclus in programul acestei vacante si cate o sesiune zilnica de alergare (intre 10 si 20 de kilometri), pe sosea sau pe poteci (ambele cu diferenta de nivel 800-1.000 metri) sau intervale (pe banda de alergare din sala de fitness a hotelului). Altitudinea si efortul depus zilnic, pe partie, sau la antrenamentul de alergare, ma gaseau in pat la ora 20.00 – asa ca am bifat in jur de 9 ore de somn in fiecare noapte (o premiera pentru ultimii 3-4 ani din viata mea :)).
Cam atat despre ‘cantonamentul’ meu. In continuare, sa dau cateva ‘ponturi’ celor care doresc sa mearga la Bansko (cei care au fost in aceasta statiune sunt rugati sa ma completeze :))…
1. Drumul de la Bucuresti la Bansko dureaza 6-7 ore si se face pe ruta Giurgiu – Ruse – Sofia – Bansko (de la Sofia se merge spre Kulata, Grecia, pana cand vedeti indicatorul de Bansko). Drumul include si ceva portiuni de autostrada (in Bulgaria :)) si este, in special in weekend, destul de liber. La granita se plateste taxa de pod (26 RON / auto); aceasta este, la intoarcere, de 4 leva (in jur de 2 euro). Dupa granita, trebuie cumparata o vigneta (in jur de 5 euro / saptamana). La dus, am ocolit Sofia pe centura orasului (ne-a luat vreo ora si ceva), iar la intoarcere am ‘taiat’ Sofia, ceea ce ne-a ajutat sa economism vreo jumatate de ora. Combustibilul costa vreo 2.5 leva / litru. ATENTIE! Pompele de motorina si de benzina au aceeasi dimensiune, asa ca asigurati-va ca va faceti singuri plinul; noi ne-am bazat pe angajatii benzinariei si am primit 12 litri de motorina (…iar noi plecasem cu o masina pe benzina :)). Asta ne-a costat vreo ora intarziere, dar cei de la benzinarie („DMV Petrol”) au fost super: si-au cerut mii de scuze, au chemat un tip de la un service, care a venit in 10 minute – desi era sambata seara -, ne-au dat 20 de litri gratis plus un aditiv, dulciuri pentru Alex, cafea pentru Oana etc. Astfel de intamplari par – pe moment – catastrofale, dar fac parte din categoria celor amuzante, atunci cand le povestim dupa cateva zile sau ani… 🙂
2. Ski-pass-ul costa in jur de 28 eur / zi pentru adulti, respectiv 19 eur / zi pentru copii. Pretul scade daca se cumpara ski-pass pentru o perioada mai lunga sau daca inchiriati echipament de la centrul de inchirieri din sediul gondolei (reducerea este de 15%). Garantia pentru fiecare ski pas este de vreo 3 euro si se restituie la automatele din incinta zonei de start a gondolei – singurul mijloc de transport pe cablu intre cota 900 si 1.800 (unde trebuie sa ajungeti pentru a lua telescaunele catre partii). Ski-pass-urile de o zi (sau mai multe) se vand la sediul gondolei incepand cu ora 16.00; este de preferat sa il cumparati dupa-masa, pentru a evita coada de dimineata. A propos de aglomeratie, singura coada pe care o aveti de ‘suportat’ este cea de la gondola de care va povesteam mai sus. Aglomeratia maxima (timp de asteptare 30-45 de minute) este intre 8 (cand porneste gondola) si 9 dimineata, dar puteti sa o evitati daca ajungeti acolo la 7.50. Mai exista si posibilitatea de a urca 10 kilometri cu masina pana la zona de start a telescaunelor (cota 1800) – drumul este excelent si gasiti o multime de locuri de parcare. Intorcandu-ma la gondola, ea ajunge de la un capat la altul in aproximativ 20 de minute, iar pentru a ajunge in varf trebuie sa luati doua telescaune (mai faceti inca 15-20 de minute).
Cam atat despre Bansko si o sa termin cu un filmulet in care apare Alex; suntem foarte mandri de progresul facut de el in cei 2-3 ani de schiat! Peste 1-2 ani o sa il punem si pe placa (daca o sa vrea)…
O saptamana excelenta!
O sa precizez de la inceput ca este vorba despre privitul fotbalului (la TV, pe stadion) si despre timpul si energia alocate „sportului-rege” prin discutii interminabile inainte si dupa un „mare meci”. Asadar, nu ma voi referi la cei care practica acest sport, indiferent de nivel.
De asemenea, va voi povesti – in cateva randuri – despre „relatia” mea cu fotbalul. Aveam 7 ani cand tatal meu m-a dus prima data la un meci, pe stadion. Echipa cu care „tinea” intreaga familie (tata, bunicul, unchii, verisorii etc.) juca impotriva „campioanei Europei”. Echipa „noastra” a castigat cu 3-0, dar nu am apucat sa vad vreun gol sau vreo faza mai „importanta” a meciului, din cauza suporterilor de pe randul din fata mea, care se ridicau in picioare… Au urmat ani si ani in care ascultam la radio, impreuna cu tata si/sau cu bunicul, „desfasurarea etapei” (se transmitea in direct de pe toate stadioanele unde aveau loc meciuri din „Divizia A”). La finalul meciurilor, imi amintesc cum bunicul meu refacea clasamentul, functie de rezultatele acestora. Si imi mai amintesc ca toti barbatii din familie erau fericiti daca echipa „noastra” castiga si tristi daca „nu am prins o zi buna”. Cativa ani mai tarziu, aveam deja la activ zeci de meciuri vazute pe stadion, inclusiv unul la care am fost singurul spectator! (era intr-o iarna cu minus 10 grade – sau chiar mai frig -, iar meciul nu avea mare miza). Au mai trecut cativa ani (eram deja la liceu) si „pasiunea” pentru fotbal era din ce in ce mai mare; in clasa, eram impartiti functie de echipele cu care tineam, iar in zi de meci incepea nebunia in clasa: discutii aprinse, injuraturi si, nu de multe ori, pumni si picioare… Au mai trecut cativa ani, iar „pasiunea” se transformase intr-un obicei; insoteam „galeria” la aproape toate meciurile, inclusiv „in deplasare” – ceea ce insemna un mare sentiment „de apartenenta”, plus drumuri interminabile, multa bere si, uneori, conflicte cu „autoritatile” sau „fanii” echipei adverse. M-am trezit de cateva ori fugarit de acestia sau in mijlocul unor lupte cu pietre sau „corp la corp” (mi-am luat cel putin 10 bastoane de cauciuc pe spinare la viata mea si am avut „placerea” de a inhala si ceva gaze lacrimogene). Au mai trecut cativa ani si m-am „maturizat”, mutandu-mi prezenta de pe stadioane in fata televizorului sau a calculatorului, unde am continuat sa investesc o gramada de timp in privitul meciurilor sau in citrea tonelor de articole din „media” de specialitate.
Toate astea pana intr-o zi. Acum vreo 3 ani avea loc „eternul derby”, iar toata lumea in jurul meu vorbea numai despre asta – intrase in „febra” meciului. Rudele si prietenii ma intrebau „unde vezi pe meciul, pe stadion sau intr-un bar?”. La televizor, apareau tot felul de personaje care isi dadeau cu parerea despre meci, iar diversi reprezentanti ai cluburilor respective abordau un aer de superioritate si ii jigneau pe „adversari”, spre satisfactia „jurnalistilor” din studioul postulului TV . La un post de radio sportiv, ascultatorii intrau in direct si faceau tot felul de comentarii nesportive, la limita trivialului si a corectitudinii gramaticale. Pe strada, grupuri-grupulete de „suporteri” mergeau spre stadion, bagandu-si si scotandu-si…diverse. A fost ziua in care am spus STOP fotbalului. Am realizat ca sunt victima marketing-ului sportiv, a unui razboi fara final, a unei industrii care promoveaza alte valori decat cele personale: castigul cu orice pret (inclusiv mituirea abitrilor), umilirea adversarilor, comportament non-asertiv, tratarea jucatorilor ca scalvi, proliferarea urii si a altor sentimente din zona negativa etc. Echipa „noastra” avea sa „castige” meciul, dar am aflat asta de abia a doua zi, pentru ca – pentru prima data in apraope 30 de ani, am refuzat sa ma uit la respectivul „derby”. Ca si in cazul renuntarii la fumat, am stiut ca ‘divortul’ de fotbal trebuie sa fie brusc si intr-un moment de maxim interes. Era singura modalitate de a ma asigura ca, la finalul vietii, nu voi regreta ca am investit timp, energie si bani intr-o directie gresita.
**
Pentru a decide daca merita sau nu sa renuntam la fotbal (si sa punem altceva in loc), ar trebui sa gasim raspuns la urmatoare intrebare: De ce se uita (unii) barbati la fotbal? Cum se face ca un barbat se poate aseza timp de 6 ore in fata televizorului cand au loc meciuri, insa nu poate sta mai mult de 10-15 minute pentru orice altceva cand e acasa? Ce este asta? Ce-i asa de fascinant? Ce nevoi sunt rezolvate, ce dorinte din interiorul barbatului sunt satisfacute cand se uita la fotbal, ora dupa ora, saptamana dupa saptamana? Pentru a raspunde la aceste intrebari, am apelat la un articol scris in urma publicarii unei cartil – “De ce se uita barbatii la fotbal” (Bob Andelman).
Raspunsul vine in doua categorii:
(1) Barbatii se uita la fotbal pentru divertisment. E o ‘distragere’ placuta de la rutina plictisitoare.
(2) Barbatii se uita la fotbal pentru a intampina nevoi si dorinte psihologice adanci.
Primul raspuns – fotbalul ca divertisment – este cu siguranta adevarat. Fotbalul ofera o sursa incitanta de amuzament stimulant. Dar ofera si mult mai multe.
Ca o terapie buna, fotbalul satisfice multe nevoi psihologice si sociale din vietile barbatilor. In continuare urmeaza o lista cu unele nevoi pe care Andelman le evidentiaza:
1. Fotbalul este o modalitate de intarire a relatiilor intre barbati. Multi barbati joaca fotbal in copilarie si anii adolescentei. Jocul este o sursa de imprietenire intre barbati si alti barbati, si mai mult, intre baieti si tatii lor. Pentru unii barbati, a face ceva legat de sport era o arena in care simteau apropiere fata de tatal lor in mod consistent. Asta creaza o baza emotionala de-a lungul vietii pentru conexiunea cu sporturile. Creaza, de asemenea, motivatia de a folosi sportul pentru a se conecta cu alti barbati, fie proprii fii sau prietenii lor.
Asadar, pentru a scapa de fotbal, trebuie sa gasim alte modalitati de a intari aceste relatii. Sa nu imi spuneti ca nu exista… 🙂
2. Fotbalul este o modalitate de a exprima agresivitate. Andelman scrie, “Barbatii joaca fotbal ca o modalitate de a exprima agresivitate, intr-o modalitate sigura, sublimata.” Fotbalul este un sport similar razboiului. Fotbalul nu este promovat ca o petrecere, ci ca un razboi intre doua echipa opozante care apara onoarea clubului, a orasului sau chiar a tarii. Strategia de razboi a fotbalului este atractiva pentru barbati – jocurile militare sut atractive pentru barbati. Implica strategie si calcul: manipularea variatelor componente pentru a atinge un obiectiv comun, pacalirea si dominarea. Arma exista pentru a se bate si pentru a castiga; pentru a-si atinge obiectivul joaca atat ofensiv cat si defensiv. Fotbalul este un joc militar cu corelate militare.
Printre nevoie profunde ale oamenilor se numara siguranta, puterea si libertatea (din ele deriva toate celelalte…). Imi place sa cred ca putem gasi proiectii mai pasnice decat cele ale razboiului pentru a ne satisface nevoia de a „domina”. De exemplu, ne putem „domina” temerile si alerga pe o poteca ingusta de munte…
3. Fotbalul este atractiv pentru instinctele teritoriale ale barbatilor. Este vital pentru castigarea meciului sa tii inamicul departe de propriul “teritoriu”. In final, castigatorul nu doar ca isi apara pozitia – castigatorul invadeaza si cucereste teritoriul inamicului. Batalia pe campul puterii, controlului si dominantei este atractiva pentru barbati. “O lupta de putere are loc pe teren, si jucatorii inteleg acest lucru din primul moment cand intra pe teren. Acest lucru este pus in evidenta cu mult mai multa claritate decat in orice alt cadrul social”. In final, exista o linie fina intre fotbal si razboi declarat. Desi este un sport agresiv, violenta nu implica sange (decat in cazul unor accidente grave). Andelman scrie despre aceasta diferenta importanta: “Nu vad neaparat acel fundas masiv care este peste tot pe teren si are intrari „barbatesti” la minge, ca fiind o persoana violenta. Poate o persoana puternica, agresiva si competitive, dar nu neaparat violenta”.
Din acelasi motiv, probabil ca multi dintre noi urmaresc cu pasiune show-urile politice – o alta pierdere de vreme :). Putem inlocui fotbalul si politica practicand jocuri de strategie cu copiii nostri…
4. Fotbalul ofera intelegere asupra unei lumi incerte si haotice. Viata este nedreapta. Nu toata lumea joaca dupa reguli. Pret de cateva ore, lucrurile se schimba si viata are sens. “Multor barbati le lipsesc alte surse de reintarire pozitiva – un sentiment al sigurantei si al semnificatiei”. Chiar daca echipa pierde, nu este totul pierdut. Trebuie doar “sa astepti 3-4 zile pana cand se prezinta ocazia de recuperare”. Asta ii incurajeaza pe barbati sa iasa in lume si sa se “joace jocul vietii” cu inspiratie si speranta proaspata: “Cred ca este un lucru foarte natural sa faci analogii intre viata de zi cu zi a fanilor si situatiile si obstacolele pe care ei trebuie sa le depaseasca datorate segmentului social in care sunt si ce se portretizeaza la televizor pentru ei”.
Intelegand cele de mai sus, probabil ca ne putem reorienta cu usurinta catre alte surse de „reintarire pozitiva”…
5. Fotbalul intampina nevoile sociale ale barbatilor. “Daca nu era fotbalul, multi barbati nu ar avea despre ce sa vorbeasca”. In multe cazuri, “discutiile despre sport sunt lipiciul care intareste relatiile barbatilor”. Fotbalul le ofera barbatilor subiect de discutie: “Psihologii au observant ca femeile tind sa vorbeasca mai usor acoperind o gama larga de subiecte, inclusive emotiile. Barbatii tind sa fie mai limitati in comunicare. Sportul, in special fotbalul, ne ofera noua ca barbati ceva despre care sa vorbim”. Ba mai mult, le ofera barbatilor un motiv social acceptat pentru a petrece timp cu prietenii.
Daca nu ai idei pentru a incepe o conversatie altfel decat pornind de la fotbal, da un click aici.
6. Fotbalul reintareste steoretipurile de gen. “Profesionistii sunt de parere ca fotbalul reflecta mult din societatea moderna – binele, raul si uratul…”. Fotbalul ofera claritate asupra genului. Barbati in echipament, pe un camp de lupta, care se bat pentru teritoritoriu ca in Evul Mediu, folosindu-si corpul ca arme. La televizor, camera se misca inainte si inapoi intre barbatii „razboinici”, care se bat pe teren si femeile fragede, sustinatoare de pe margini (ati observat, la multe meciuri, imaginile din tribuna prezinta – in afara unor suporteri aburiti de alcool sau de euforia momentului, si cateva „doamne si domnisoare” dragute care incurajeaza nevinovat…).
“Ofera claritate asupra diferentelor intre ceea ce sunt barbatii si ceea ce sunt femeile,” spune Dr. Messner. “Femeile sunt acolo pentru sustinere si diversiune sexuala, iar ceea ce fac barbatii pe teren este defapt scena principala si ce este cu adevarat important si motivul pentru care suntem toti acolo.” Reclamele TV in timpul meciurilor de fotbal reprezinta aceleasi imagini, reintarind in continuare diferentele intre sexe.
De bine, de rau, fotbalul reintareste steoretipuri populare despre baieti ca sunt violenti, agresivi si dominanti. “Aceasta linie de gandire sugereaza ca a fi pasiv si sensibil, intelectual si introspectiv, esti – de fapt – timid si fecioresc”. Acesta este cu siguranta cel mai rau aspect al fotbalului. Nu e nimic in neregula – nimic inerent ne-masculin – cu a nu-ti placea fotbalul. Masculinitatea poate fi exprimata prin “puterea tacuta” a ratiunii si compasiunii. De aceea urmatorul aspect este asa de important.
Intr-adevar, masculinitatea poate fi exprimata si altfel…
7. Fotbalul este atractiv pentru dragostea barbatilor fata de frumos. Asta te poate baga in ceata, dar fotbalul nu este doar violenta pura. Implica strategie si lucru in echipa. Chiar mai mult, in cele mai bune momente, este o “combinatie frumoasa de intensitate si finete”. Nu tuturor barbatilor le place sa urmareasca violenta in fotbal. Multi sunt atrasi de frumusetea jocului si eleganta atletilor”. Multi barbati ar alege oricand splendoarea unei bombe puternice in locul unei lovituri. “E mai usor pentru barbati sa vorbeasca despre brutalitatea fotbalului decat este sa recunoasca ca sportul, jucat la un nivel inalt in anumite pozitii, este foarte, foarte profesionist si aproape ca baletul”.
Imi place sa cred ca ne putem canaliza simtul estetic catre alte domenii. „Galerie” se refera si la altceva decat la un grup de suporteri…
8. Fotbalul ne permite sa ne asociem cu castigatorii – sau sa ramanem loiali pierzatorilor. Cand echipa noastra castiga, impartasim victoria. “Am” castigat jocul! Cand echipa noastra pierde facem unul din doua lucruri. Ne afirmam angajamentul – nu vrem sa fim fani schimbatori – sau incepem sa ne referim la echipa noastra la persoana a II-a: “Ei” au un sezon prost, “ei” pierd. In orice caz, noi avem o parere buna despre noi prin asocierea cu echipa “noastra”.
Din punctul meu de vedere, acest aspect este foarte trist. Practic, ne proiectam in fotbal visele si obiectivele, in loc sa lucram la ele… 🙁
9. Fotbalul permite barbatilor sa evadeze de femeile din viata si responsabilitati. Fotbalul este probabil unul dintre ultimele, cele mai mari, ascunzisuri ale barbatilor. Posibil cel mai mare si tacit motiv pentru care barbatii iubesc fotbalul este pentru ca ne ofera multora dintre noi cateva ore pretioase departe de femeile din viata noastra. Fotabalul reprezinta unul dintre ascunzisurile barbatilor. E un joc pe care femeile nu o sa inceapa sa il joace prea curand si putinor femei le pasa de mersul la meciuri, asa ca barbatii pot continua sa fie barbati, sa se uite la meciuri, urland si chiuind si purtandu-se ca niste mascarici. Barbatii nu doar ca scapa de femeile din viata lor, dar pot de asemenea sa evadeze din lumea responsabilitatilor: “Urmaritul fotbalului prezinta o oportunitate de refugiu intr-o stare cu responsabilitati reduse si unde poti recapta exuberanta copilariei si entuziasmul in incurajarea echipei tale cu ceilalti baieti”.
Daca vrem sa scapam de responsabilitati, fotbalul este o scuza excelenta. Dar poate a avenit momentul de a plasa responsabilitatea in interiorul nostru si de a investi mai atent timpul…
10. Fotbalul ofera senzatii tari intr-o viata de altfel, “normala”. Andelman scrie ca “intr-o lume plictisitoare, obisnuita, de zi cu zi… anticipam cu placere aceste lucruri pentru ca ne aduc entuziasm intr-o viata mai putin entuziasmanta.” Fotbalul este o alarma de trezire pentru acei barbati a caror viata a devenit un pic prea predictibila, plictisitoare sau mohorata. Desi barbatii nu participa in mod direct la actiune, ei beneficiaza din ipostaza de spectator: “Barbatii se bucura de ipostaza de fan la fel de mult pe cat se bucura de cea de participant”.
Vrem sa fim spectatorii unei vieti incitante sau actorii ei?
**
Chiar daca fotbalul este considerat o forma necostisitoare de psihoterapie saptamanala, disponibila milioanelor de barbati, fara programare, in weekenduri, in fiecare toamna si primavara, cred ca reprezinta un obstacol in calea dezvoltarii noastre. Devenim ceea ce privim – iar copiii nostri ne vor urma. Nu putem retrai la nesfarsit anii adolescentei. Nu putem sta blocati in fotbal ca fiind singura modalitate de a intari legatura cu tatii nostri sau cu prietenii. Nu are sens sa fim un izvor de agresivitate – trebuie sa cautam sursa neimplinirilor si frustrarilor noastre si sa actionam la cauza, nu la efect. Si hai sa nu mai fugim de grija responsabilitatilor, ci sa sa facem ceva cu adevarat productiv. Altfel, viata va trece cu viteza pe langa noi. Mai rapid decat Messi printre fundasii adversi…
Un sfarsit de saptamana extraordinar si o viata cat ami productiva!
PS – blogul ia pauza timp de o saptamana (voi fi in concediul la ski, cu familia :)). Ne revedem dupa 24 februarie.
Lucrand la o prezentare pentru o sedinta de-a colegilor mei, am gasit un site pe care putem incarca poze, acestea transformandu-se automat, conform unor template-uri (cu cost zero). Facand niste teste, am ajuns la versiunea de mai jos. Dar, inainte de a va lasa cu poza respectiva, sa va prezint un exercitiu de imaginatie…
Este 2009, fiul meu are un an. Intr-o seara, in timp ce stau pe canapea (ca de obicei), cu berea in mana (ca de obicei) si privind de vreo doua ore la TV (ce de obicei), el se urca langa mine si incepe sa imite felul in care schimb canalele. Si ce daca? Butonez in continuare si imi vad de berile mele, povestindu-i fiului meu despre cat de grea este viata, despre stres, despre criza economica mondiala etc.
Au trecut 10 ani. Acelasi stil de viata. Fast food, stres, lipsa de miscare, probleme medicale, certuri interminabile cu cea de-a treia sotie, depresie, raceala dupa raceala, copii supraponderali, si multe, multe, multe altele. In rest, totul ok…
O dupa-amiaza exelenta! 🙂
PS – click aici pentru a va vedea cu 10, 20, respectiv 30 de kilograme in plus. Imaginati-va ca maine dimineata v-ati trezi asa. V-ati panica, nu-i asa? Ati suna la 112, nu? Problema este ca nu devenim niciodata asa peste noapte, ci dupa o investitie de ani de zile. Din pacate…
Au ramas 4 saptamani pana la plecarea spre Abu Dhabi, asa ca m-am gandit sa mai scriu cateva randuri despre acest subiect. Citeam ieri ca, in cateva luni, romanii vor putea calatorii in Emiratele Arabe Unite fara plata vizei (una destul de costisitoare). Asta inseamana – coroborat cu zborurile low cost – ca triatlonul din Abu Dhabi ar putea deveni – din 2015 – unul extrem de accesibil pentru practicantii romani ai acestui sport. Dar sa revenim la editia 2014…
Mentionam intr-o postare din ianuarie ca vom 7 (plus, posibil 2) romani la acest triatlon. Intre timp, ca urmare a unor accidentari sau probleme de cash flow, lista s-a restrans la 6 (participanti) + 1 fotograf (Oana :)). Doi dintre noi vom lua startul la proba „lunga” (3 km inot / 200 km pedalat / 20 km alergare), trei la cea „medie” (1.5 / 100 / 10) si unul la cea „scurta” (0.75 / 50 / 5).
Cine face parte din „grupul de concurenti romani la Abu Dhabi Tri”? Despre mine nu va mai povestesc – cred ca stiti destule lucuri :). Despre ceilalti, o sa va scriu in ordinea probelor prezentate mai sus.
Tudor Sofron – cel mai experimentat & rapid triatlonist din echipa noastra (cu Ironman-uri terminate sub 12 ore), este IT-ist, are 32 de ani si a inceput sa practice sport in urma cu 4-5 ani, pe vremea cand avea 95 de kilograme si un stil de viata total diferit de cel de acum… La Abu Dhabi va concura la proba de 3 / 200 / 20.
Lucian Cretu va participa la proba „medie” (1.5 / 100 / 10), ceea ce va reprezenta o premiera pentru el, dupa triatloanele pe distante ‘sprint’ si ‘olimpice’ la care a participat in 2013. Pe scurt, despre Lucian: 10 ani de corporatie, apoi consultant IT si antreprenor; a reinceput de curand practicarea sportului (in copilaria inota si pedala) – in prima faza alergarea – pentru a reveni la o greutate acceptabila. Inca nu a bifat un maraton sau un Ironman, dar se afla pe „to do list„. Motivatia participarii la Abu Dhabi tri: „energia si oamenii frumosi pe care ii intalnesti la un triatlon si plusvaloare pentru mind and body„…
Pe Alex Circei l-am cunoscut anul trecut, cand m-a contactat pentru cateva recomandari, inainte de a participa la Ironman-ul din Tara Galilor (pe care il facusem in 2012). A fost primul lui Ironman, iar pregatirea pentru acest eveniment l-a ajutat sa iasa din ‘starea de inertie’… Alex este, si el, IT-ist/antreprenor (fondator Copimaj), iar triatlonul de la Abu Dhabi – proba „medie” (1.5 / 100 / 10) va fi, pentru el, un antrenament util la inceput de sezon – unul in care Alex ataca din nou Ironman-ul…
Daca pana acum am prezentat 3 „IT-sti”, Emil Bituleanu lucreaza in domeniul in care ma ‘desfasor’ si eu, respectiv cel financiar-bancar. Emil este presedintele Libra Internet Bank si un contracandidat serios al lui Steven Van Groningen (presedintele Raiffeisen Bank) pentru titlul (neoficial) de „cel mai bun bancher-triatlonist” :). De mentionat ca Emil a urcat prima data pe o bicicleta la…40 de ani! La Abu Dhabi, el va lua startul la proba „medie” si sunt sigur ca va obtine un rezultat foarte bun si o clasare excelenta la age category.
Roxana Bituleanu va fi, se pare, singura reprezentanta feminina a Romaniei la editia 2014 a triatlonului din Abu Dhabi. Roxana are doua fetite, se antreneaza zilnic si, printre altele, este „vinovata” de succesul marcii FELT in Romania si al magazinului de biciclete Mos Ion Roata. Roxana este cea mai norocoasa dintre noi: participa la proba scurta (0.75 / 50 / 5), deci ca termina prima si va privi relaxata, sorbind dintr-un cocktail revigorant, cum noi pedalam si alergam de zor prin arsita desertului… 🙂
Sa va mai spun ca am rezolvat aspectele logistice ale deplasarii (exceptand viza, care este in curs de obtinere) si ca suntem in grafic cu antrenamentele. Cel putin, asa credem. Sa vedem ce ne asteapta acolo…
O zi excelenta!!!
PS – se accepta si inscrieri de ultim moment…daca va bate gandul :).
Ti-ai spus vreodata, “Daca mi-as da seama ce ma pasioneaza foarte tare, totul ar merge struna?”. Daca da, nu esti singur/a. Unul dintre marile obstacole in calea unei vieti centrata pe pasiune este sa-ti dai seama, in primul rand, ce te pasioneaza. Din pacate, multi dintre noi abordam situatia gresit. Cum? Gandindu-ne la ea. Suntem obisnuiti sa ne folosim mintea sa analizam, rationalizam, si sa rezolvam probleme. Este natural, si in acelasi timp, foarte chinuitor… [click aici pentru verisunea originala a articolului]
Tehnici obisnuite de a gasi pasiunea includ:
Aici e problema: Pasiunea nu poate fi gasita cu capul pentru ca traieste in inima. Iar flacarile pasiunii sunt intretinute de catre angajament, nu ganduri. Interesant, nu?
La ce ma refer: Indiferent cat de tare te straduiesti, nu iti poti da seama care e pasiunea ta gandindu-te la ea. Trebuie sa actionezi si sa cauti adevarul, de la interior catre exterior.
De exemplu, timp de ani de zile, inainte sa intru intr-un studio de dans, ma intrebam mereu daca pot sa dansez hip-hop. Dar majoritatea gandurilor mele sunau in felul urmator: “Wow… sa dansez profesionist ar fi super, dar esti prea batrana sa incepi. Majoritatea profesionistilor incep cand au 5 ani. Tu nu ai antrenament de profesionist si deja ai trecut de 20 ani. Fii serioasa.” Sau: “Suna incitant, dar dansul ca o cariera e nebunesc si iresponsabil. Nu se fac bani din asta. Ai studiat finante in business, asa ca ar trebui sa faci ceva mai stabil si legat de ceea ce stii.”
Vorbaraia neincetata si debilitanta din mintea noastra incearca deseori sa ne convinga sa nu facem ceea ce inimile noastre isi doresc sa exploreze.
Prima oara cand am participat la un curs de dans profesionist, am inceput sa plang (lacrimi de fericire, normal) pentru ca simteam ca ceea ce faceam era potrivit. Indiferent cat m-am gandit la asta inainte, pana nu am actionat fizic, pasiunea mea reala (si darul) pentru dans nu s-a aratat in totalitate. Si, trecand la actiune, am putut sa creez o nisa pentru mine in lumea hibrida a dansului si fitness-ului.
Decat sa urmez obiectivele traditionale ale dansatorilor hip-hop (cum ar fi sa mergi in turneu cu artisti mari), mi s-a cerut sa devin unul dintre primii Dansatori de Elita Nike – o categorie pe care Nike a creat-o inainte sa incep eu.
Nu vreau sa devin prea siropoasa, dar magia chiar se intampla cand iti urmezi inima…
Accepta aceasta idee cheie si iti va schimba viata: claritatea vine din angajament, nu din gand.
Sa actionezi in privinta unui lucru care suspectezi ca este pasiunea ta e doar o parte din poveste. Exista inca o piesa importanta (si rareori discutata) din puzzle-ul pasiunii. Si asta, prietene, este cea mai rapida, cea mai puternica modalitate de a transforma ceea ce iubesti intr-un business si o cariera care sa te sustina.
Pregatit?
Pune proactiv pasiune in tot ce atingi si in tot ce faci. Indiferent ce sarcina ai de facut, pune cat de mult entuziasm si energie poti in ea. Concentreaza toata atentia ta, toata prezenta, si calitatea divina pe care fiecare dintre noi o are, in fiecare sarcina din ziua ta. Fie ca te speli pe dinti, faci dragoste sau cureti nisipul pisicii – fa-o asa cum iti doresti s-o faci. Cand faci aceasta trecere, vei aprinde idei de business si perspective creative cu mult peste ceea ce poate mintea ganditoare pe cont propriu.
Si sa fim seriosi: pasiunea e contagioasa. Cand esti total prezent si angrenat cu pasiune in viata ta, oamenii din jurul tau observa si vor sa participle la orice faci.
Vrei mai mult? Un alt beneficiu al pasiunii proactive este dezvatarea de obiceiuri proaste cum ar fi procrastinarea (amanarea), rezistenta (la schimbare) si plansul de diverse lucruri.
Acum ca esti inarmat cu o intelegere a pasiunii, urmareste pasii de mai jos pentru a o dezlantui pe a ta…
Patru pasi catre a-ti gasi pasiunea:
1. Iubeste tot ce faci.
Din acest moment, daca nu iti place ceva, ai doua optiuni: nu mai faci lucrul respectiv (iti dai demisia, delegi, angajezi pe altcineva sa faca) SAU il iubesti cu toata inima ta. Orice altceva este nebunie.
Cand iti iei angajamentul ca iubesti tot ceea ce faci, iti intaresti “muschii pasiunii” dinauntru spre exterior si deschizi un canal divin astfel incat ceea ce esti menit sa faci se va arata.
Tine minte, noi ca fiinte umane suntem creaturi ale obiceiului. Nu te poti plange si nu poti fi mizerabil 80% din zi si sa te astepti sa fii entuziasmat si pasionat in restul de 20%. Si, daca te simti blocat in toata treaba cu “gaseste-ti pasiunea”, acesta e modalitatea cea mai rapida de a-ti porni motorul.
Ai in vedere: Oamenii cu adevarat de succes nu sunt niciodata victima circumstantelor. Ei realizeaza ca detin puterea in orice situatie si isi asuma responsabilitatea pentru experienta lor.
Nu uita: Daca nu poti schimba mereu ceea ce faci, poti intotdeauna sa schimbi CUM o faci.
2. Uita-te la colectia ta de carti, reviste, DVD-uri, CD-uri si extrasele de cont. Observi teme recurente?
In jurul caror subiecte gravitezi? Pe ce iti consumi deja timpul, banii si energia? Ce fire rosii tot apar in viata ta? Pe cat de bine poti, verifica cu inima si corpul fizic, nu cu capul. Se “aprinde” ceva? Ai un sentiment de expansiune in corp? Simti entuziasm (si poate putina frica) cand iti imaginezi un subiect sau o posibilitate anume?
Toate acestea sunt semne bune.
Tine minte: pasiunile noastre sunt deseori irationale si se razboiesc cu logica si ratiunea. De aceea este important sa iti muti atentia in inima si corpul fizic cand iti pui aceste intrebari. Inima ta si corpul fizic contin intelepciune cu mult peste capacitatea mintii.
3. Despre ce iubesi sa vorbesti, sa inveti, si/sau sa inveti pe altii?Asta e o intrebare foarte folositoare. Cu aproape 7 miliarde de oameni pe planeta, sunt sanse mari sa existe o piata infometata de informatii, produse sau resurse despre subiectul tau. Sau exista o companie care cauta pe cineva cu setul tau unic de daruri si interese sa li se alature echipei lor.
Daca ai dificultati in a gasi idei, intreaba prieteni apropiati si familia (cei onesti) care este subiectul despre care nu poti sa taci.
De asemenea, nu subestima puterea incorparii pasiunii tale in cariera si business-ul tau deja existent. Poate nu ai nevoie de o schimbare totala. Poate doar trebuie sa injectezi mai mult din ceea ce iubesti in viata ta, chiar acum.
De exemplu, Nathalie, un expert in mancare raw vegan, a descoperit recent pasiunea ei pentru cresterea copacilor. In prezent, directioneaza o bucata din castiguri pentru organizatii non-profit care cresc copaci si incorporeaza aceasta componenta in brand-ul ei. Cu aceasta mica modificare, si-a oferit un avantaj competitiv in fata altor experti in mancare raw care nu sunt pasionati de o cauza anume (sau destul de curajosi sa o impartaseasca) si este mult mai motivata sa comercializeze si sa vanda produsele si serviciile ei, pentru ca sunt legate de a face o diferenta mai mare in lume.
4. Opreste-te din vorbit si incepe sa faci. Acum ca ai ajuns atat de departe, urmatorul pas este sa incepi sa actionez consistent si bazat pe pasiunea ta, in fiecare zi. Asta poate sa insemne sa scrii, sa faci video-uri, sa inregistrezi, sa faci un curs, sau te angrenezi cumva intr-o activitate care iti place.
Si aici e partea cea mai buna. Sa actionezi asupra pasiunii tale, deseori nu necesita bani. Articolele, video-urile si scrisul nu necesita bani. Doar timp, efort si focus. Si cursurile de incepatori sunt deseori necostisitoare sau, uneori, chiar gratis.
Nu vei regreta niciodata ca iti construiesti viata in jurul a ceva ce iubesti. Pasiunea pentru ceea ce faci iti va da motivatia, angajamentul si energia necesara pentru a crea orice cantitate de succes si implinire pe care ti le doresti, si vei distra de minune facandu-le.
Asta e tot ce ai nevoie sa stii despre cum sa-ti gasesti pasiunea, si probabil un pic mai multa informatie pentru ca nu ma pot abtine – sunt pasionata de a impartasi aceasta munca cu tine! Acum, incepe sa urmaresti pasii…
Una dintre piedicile in a duce o viata centrata pe pasiune este sa iti dai seama, in primul rand, ce te pasioneaza. Uite de ce trebuie sa incetezi din a te mai gandi la asta! 🙂
Au trecut mai mult de 24 de ore de la terminarea celor 20 de kilometri inotati la editia a II-a a Ultra Swim Challenge, dar ma simt – in continuare – de parca as fi inhalat (si baut :)) o caruta de clor, plamanii mei revoltandu-se si incercand sa elimine supradoza acestui electrolit… Pana sa va povestesc cum au fost cele aproape 12 ore „petrecute” in bazinul olimpic de la Izvorani, sa mentionez partea cea mai importanta a actiunii caritabile organizate de Smart Atletic pentru Hospice Casa Sperantei: au fost stransi peste 32.000 RON – multumiri atat celor 48 de fundraiseri cat si celor 448 de donatori!
In urma cu cateva zile imi dadeam cu presupusul, incercand sa anticipez experienta acestui ultra de inot. In continuare, voi prezenta aceleasi idei, dar din vizunea „post-eveniment”…
1. Scriam, atunci, ca va dura mult si estimam un timp total de 10-12 ore. Ei bine, au fost 11 ore si 23 de minute de inotat efectiv. Imbucurator a fost faptul ca split-urile – timpii fiecarei bucati de 5.000 de metri – au fost aproximativ egale (2h 40m, 2h 50m, 2h 58m, 2h 55m). Nu au fost cine stie ce timpi (la un antrenament obisnuit parcurg 5.000 de metri sub doua ore), dar in linie cu ce mi-am propus si cu ceea ce presupune un eveniment de anduranta. De altfel, pulsul meu a fost unul „nesimtit”, intre 120 si 130 bpm.
2. Una dintre temerile mele era ca voi suferi de frig. Din fericire, organizatorii au avut grija ca temperatura apei sa fie de 27-28 de grade. Chiar si asa, am dardait un pic pe parcursul ultimelor 80-100 de bazine, dar vazandu-l pe Remus Miron pe culoarul alaturat inotand 24 de ore fara wetsuit, m-a facut sa imi dau palme (in gand) si sa suport mai usor ‘briza diminetii’. Dar ideea ca in 2015 voi inota o distanta aproape dubla, la o temperatura a apei cu 11-12 grade mai scazuta decat cea din bazin…mi-a dat serios de gandit.
3. Anticipam ca ma voi plictisi teribil. Nu a fost chiar atat de tragic; am avut alaturi de noi o parte din echipa Hospice, echipa Smart Atletic, pe Carmen Bunaciu si pe Cristi – un fotograf cu multe poante in portofoliu :). Apoi, am fost vizitati de alti inotatori, alergatori, colegi si prieteni (Andrei Gligor, multumim pentru poze si incurajari!). In plus, inotand cot la cot cu colegul meu Gabi Draghici, timpul a trecut mai repede. Ba chiar ne-am permis si ‘luxul’ unor glumite ‘nevinovate’, cum a fost cea de a citi pe parcursul unor bazine de ‘spate’… 🙂 Am invatat, din experientele ultra anterioare, ca nu trebuie sa ma iau prea mult in serios…
4. Durerile (mari) pe care le anticipam…nu au existat! La asta a contribuit faptul ca am alternat bazinele de craul cu cele de spate (conform unui plan de cursa facut de Gerda Dumitru, o inotatoare cu experienta in curse de anduranta) si ca am facut scurte pauze la fiecare 5.000 de metri. Si, fireste, faptul ca nu am ‘tras’ ca la olimpiada!
De asemenea, strategia nutritionala si de hidratare a functionat perfect, neavand in niciun moment vreun stres stomacal sau vreo scadere semnificativa a nivelui de energie. Interesant este faptul ca am intrat in bazin cantarind 65.1 kg si, jumatate de zi mai tarziu, aveam aceeasi greutate. Am mai zis-o si o repet: probele scurte sunt fizice, cursele lungi sunt o chestiune de rezistenta (sau mai degraba, uzura) psihica si MAI ALES, de strategie. Cu cat creste mai mult numarul de kilometri, cu atat conteaza mai putin avantajul genetic pe care il au unii sportivi (de aceea, ultra-urile reprezinta un sport destul de echitabil :)).
Cu ce m-am hranit / hidratat pe parcursul celor 12 ore? Sa incep cu hrana solida: humus cu curry si morcovi, plus quinoa cu avocado si caju (dupa primii 5.000 metri); tagliatelle din grau dur, cu canepa si crackers din hrisca germinata, fructe (curmale, smochine, stafide), seminte germinate de floarea soarelui, migdale germinate si cacao (in pauza de la 10.000 metri); orez cu alune crude si soia (pauza de la 15.000 de metri).
…Si ceva fructe uscate, in completare. Imediat dupa terminarea celor 20 de kilometri, am mancat un baton Isostar reload si o noua portie de paste cu canepa. Nu spun ca asta este mancarea ideala pentru un ultra (colegul meu Gabi a preferat exclusiv pastele), dar – cu siguranta – este tipul de nutritie cu care organismul meu se impaca cel mai bine…
La capitolul energizante, am apelat la deja ‘clasicele’ geluri si batoane de la Isostar (in medie, 1 gel la 30 minute si un baton pe ora). As include aici si cele 2 banane consumate la split-urile 2 si 3 :). In ceea ce priveste hidratarea (avand in vedere importanta ei, poate ar fi trebuit sa incep cu acest capitol…), am avut 6 bidoane de 1 litru, umplute cu apa + tablete electroliti (2 / litru), lactic acid stopper (1 plic / litru), isotonic Hydrate & perform neutral ph, antioxidant (H500). De asemenea, am avut si un termos de 0.7 litri cu ceai isotonic + lamaie (2 lamai).
Am terminat de inotat la 5 dimineata (ca ironie – la ora la care de obicei ma trezesc :)), apoi am mancat si ne-am strans bagajele – operatiune care a durat mai mult decat ma asteptam, miscandu-ma un pic ‘in reluare’… Inca de la split-ul al treilea visam sa ajung in pat si sa ma culc – ceea ce s-a intamplat pe la 6.30. Ca dupa majoritatea ultra-urilor la care am participat, somnul nu a durat mai mult de doua ore; din pacate, programul meu de sambata dimineata nu mi-a permis sa mai stau la Izvorani pana la 11.30 – cand urma sa termine Remus cele 24 de ore de inot si sa se dea startul ‘oficial’ al ultra swim-ului, pentru ceilalti – aproape 100 de inotatori.
Lasand la o parte inamicul meu numarul 1 de la acest ultra swim (clorul), care m-a impiedicat sa particip la Forest Run-ul de azi (nu am vrut sa risc un ‘stat pe tusa’ de 3-4 zile), pot spune ca am avut parte de o experienta formidabila si, cu siguranta, foarte folositoare – pentru ce va urma de acum incolo in cariera mea de sportiv amator. Spre finalul celor 400 de bazine ma gandeam la Quintuple-ul din toamna, unde voi avea de inotat 19 kilometri (din fericire, in ape deschise, deci fara clor!! :)), apoi de pedalat 900 km si de alergat 210 km. Am bifat, cel putin, partea de inot. Pana la momentul concursului sper sa am parcurse si o alergare > 200 km si un „mileniu” (1000 km) de pedalat, astfel incat sa merg acolo cu un confort psihic suplimentar…
Cam atat despre editia 2014 a ultra swim-ului de la Izvorani. La anul – obligatoriu 30 de km (pentru a respecta cresterea :)). Pana atunci, multumiri inca o data donatorilor, organizatorilor, participantilor, fotografilor si tuturor celor implicati in acest eveniment deosebit! PS – mai puteti dona aici!
PS – nu, nu citeam Biblia. Dar nici mult nu mai aveam… 🙂
Pentru cei care au intrat de curand in lumea triatlonului (sau se gandesc sa o faca), acest sport poate fi intimidant. Optiunile pentru echipament, tehnicile de antrenament si programele de nutritie sunt nesfarsite – si uneori prea greu de abordat pe cont propriu. Am extras din cateva articole opiniile si sfaturile unor profesionisti, care sa iti ‘indulceasca’ experienta triatlonului…
Mary Beth Ellis: Ia-ti timp sa cumperi echipamentul potrivit. Este la fel de OK, in primii ani, sa faci curse pe o bicicleta de sosea sau sa pedalezi pe tricicleta. Investeste treptat in echipament, pe masura ce evoluezi in sport.
Linsey Corbin: Foloseste crema pentru prevenirea bataturilor de sa. Saua ISM a revolutionat felul in care privesc cursele lungi! [nota mea: pot confirma asta, saua celor ISM este fantastica! – eu folosesc modelul Adamo Racing II]
Meredith Kessler: Merita sa investesti timp si bani intr-un bike setup (reglarea bicicletei) de calitate – cu cineva care intelege triatlonul. Tine minte, trebuie sa alergi dupa ce te dai jos de pe bicicleta. Nu iti face o potrivire pentru ciclism pur. Nu vrei sa ai muschii picioarelor zdrobiti de o potrivire proasta, lasandu-te cu… nimic pentru alergare.
Cliff English: Cea mai buna “unealta” pentru inot? Banda pentru picioare . Ajuta enorm la pozitia corpului si la forta! [nota mea: gasiti AICI de cumparat]
Heather Jackson: Imediat ce o pereche de incaltaminte de alergat isi pierde forma sau pur si simplu se aplatizeaza, ia-ti o pereche noua! Merita sa cheltuiesti $100 pentru a evita leziuni ale gambei, probleme la tendonul luiAhile, etc. Gaseste o marca potrivita pentru picoarele tale.
Leanda Cave: Mentine SIMPLE alegerile in materie de echipament. Cu cat este mai complicat produsul, cu atat mai mult vei plati pentru el. Daca esti cel mai bun atlet din lume, atunci ai un motiv valid pentru a te uita la produse de lux. Daca nu esti, antreneaza-te un pic mai destept si scapa de cheltuieli in plus.
Andy Potts: Este mai dificil sa imprumuti un costum pentru triatlon decat este sa imprumuti o bicicleta sau o masina! Gaseste unul in care te simti bine si care iti permite o mobilitate maxima.
Heather Jackson: Te antrenezi din greu pentru a-ti “aranja” corpul. La fel de important este ca si echipamentul tau sa fie reglat si ingrijit. Mentenanta bicicletei este un factor controlabil. Sigur, oricine poate avea o pana daca trece peste ceva pe drum – asta e ghinion. Dar daca roata ta este asa de tocita incat se turteste usor, asta poate fi prevenit. Daca lantul nu este uns si nu merge lin, asta ia din viteza ta la fiecare schimbare de viteze si cu fiecare pedalare.
Ben Hoffman: Exista momente in care trebue sa dai credit stiintei, tinand cont de informatii despre putere, viteza, etc. Dar exista si situatii in care trebuie sa te ghidezi dupa feeling. E dificil sa fii mereu precis, asa ca ofera-ti pauze mentale. Eu folosesc atat bicicleta de sosea cat si mountain bike-ul (destul de mult, mai ales in faza de recuperare). Fa antrenamente de forta, dar practica si niste sporturi care nu au legatura cu triatlonul, cum ar fi ski-ul. Sezonul e lung, asa ca nu are rost sa te consumi de tot pana sa incepi!
Josiah Middaugh: Cel mai important si sofisticat echipament pe care il am este CompuTrainer-ul [nota mea: o varianta mai accesibila este home trainer-ul] . Este singura si cea mai buna modalitate pentru mine de a imi imbunatati peformanta in ciclism de la an la an, in special iarna. Este si cea mai eficienta metoda de pedalare, ca timp. Nu cred ca alti profesionisti ma cred cand le zic ca ma antrenez pe bicicleta (outdoor) doar 4-5 ore pe saptamana si am unul dintre cei mai buni timpi pe bicicleta!
Leanda Cave: Asigura-te ca o sa te simti confortabil pe sa; aceasta e lucrul principal pe care sa cheltuiesti bani. Daca fundul tau e fericit, atunci poti sa pedalezi cu forta si mai eficient.
Cliff English: Cele mai bune unelte ale “omului sarac” pentru recuperare? Apa, sare si o baie rece.
Meredith Kessler: Oamenii tind sa se concentreze pe zile libere, diminuarea distantelor si a intensitatii, somn etc.. Dar trebuie sa practice recuperarea dupa fiecare antrenament, pentru a fi fresh la urmatorul. Eu folosesc folosesc bauturi proteice, cat si fase racoritoare si cizme de recuperare dupa fiecare antrenament sau noaptea de dupa.
Andy Potts: Pe cat de mult promoveaza expertii somnul, eu tot cred ca e subapreciat. Somnul ar trebui sa fie modalitatea nr. 1 de recuperare.
Ben Hoffman: Nu exista pilule magice pentru a te trezi in forma, dar daca faci toate lucrurile mici, ele vor face diferenta. Eu folosesc cizme de compresie cu pachete de racire, role de spuma, mingi de golf sub picioare (pentru dureri de calcaie), un stick roller, masaj regulat, o dieta echilibrata de carbohidrati si proteine imediat dupa antrenamente, cat si somn din plin in fiecare noapte.
Tim O’Donnell: Recuperarea este mai importanta decat antrenamentele de scurta durata. Daca ai de ales intre o cursa aeroba de 60 de minute din programul de antrenament versus un masaj cand corpul tau e obosit (sau o ora in plus de somn cand esti epuizat)… rasfata-te!
Terenzo Bozzone: Cu cat te recuperezi mai repede dupa antrenamente, cu atat mai multe antrenamente esentiale vei fi capabil sa faci. Eu folosesc sosete si maneci de compresie dupa fiecare antrenament. Cand ajung acasa, imi ridic picioarele si folosesc cizme de compresie.
**
Cei de mai sus (am lasat varianta netradusa – cred ca este suficient de explicita… ) sunt:
» Leanda Cave: Reigning Ironman 70.3 and Ironman world champion
» Andy Potts: Ironman 70.3 world champion, Ironman champion and Olympian
» Mary Beth Ellis: Six-time Ironman champion
» Rachel Joyce: ITU Long Distance world champion, Challenge Roth champion and Ironman champion
» Timothy O’Donnell: ITU Long Distance world champion and Ironman 70.3 U.S. pro champion
» Meredith Kessler: Five-time Ironman champion who details numerous training tips in her book Life of a Triathlete
» Josiah Middaugh: Eight-time Xterra national champion
» Linsey Corbin: Three-time Ironman champion
» Ben Hoffman: Two-time Ironman champion
» Heather Jackson: 2012 Wildflower Long Course champion and course record holder, 2013 Escape from Alcatraz and Ironman 70.3 California champion
» Terenzo Bozzone: Ironman 70.3 world champion
» Michellie Jones: Ironman world champion, Olympic silver medalist and elite coach
» Jimmy Riccitello: Xterra world champion and elite coach
» Cliff English: Elite national and international level coach
Primul raspuns care mi-a venit in minte: habar nu am! Totusi, pot sa fac un exercitiu de imaginatie si sa ma raportez la experiente „ultra” din trecutul meu, fie a au fost de inot, alergare sau pedalat. Am sa punctez ceea ce cred ca ma asteapta sambata (de fapt, vineri – dar ajungem imediat acolo) la Ultra Swim Challenge-ul de la Izvorani.
1. In primul rand, va dura mult. Pentru mine, asta inseamna tot ce depaseste 5-6 ore. Nu voi inota cei 20 de kilometri cu ochii la ceas (nu am presiunea unui timp limita), asa ca estimez un timp total de 10-12 ore. Pentru a termina pana la startul oficial al ultra-swim-ului (sambata, 11.30 a.m.), voi intra in bazin vineri dupa-masa. Astfel, voi avea onoarea de a inota in acelasi timp cu Remus Miron, care va ‘bifa’ 24 de ore de inot continuu!
2. Mi se va face frig (foarte frig). Aparent, o apa de 24 de grade este calda si nu ar trebui sa puna probleme organismului. Din pacate, sunt (deocamdata) un inotator lent, asa ca nu imi ajut foarte mult corpul sa se incalzeasca. La editia de anul trecut am inotat primii 7-8 kilometri intr-un wetsuit scurt, dupa care am iesit dardaind din bazin si mi l-am pus pe cel lung. Alta viata! La acesta editie, voi incepe ‘echipat’ direct in wetsuit-ul „lung” si nu exclud varianta in care voi pune pe mine, spre final, si un al doilea rand. Ca masura de precautie, imi voi tine – de aceasta data – un termos pe marginea bazinului (un ceai izotonic cald ma va ajuta cu siguranta!).
3. Ma voi plictisi teribil. Chiar daca in apa timpul trece aproape de doua ori mai rapid decat „pe uscat”, va trebui sa imi gasesc resurse (ganduri, amintiri, mantre etc. :)) care sa alunge monotonia – cel putin, pana ajung la ‘vestita’ stare de flux (in care intru, de obicei, dupa 5-6 ore de efort continuu).
4. Voi avea dureri (mari). Ultramaratonistul Scott Jurek povestea in cartea sa „Mananca si Alearga„ca invatase o metoda eficienta de alungare a durerii: isi imagina ca ii iese prin urechi :). Din fericire, inotul nu este atat de traumatizant precum alergarea, dar voi ajunge cu siguranta la punctul in care umerii si spatele vor tipa la mine… Se spune ca stresul este direct proportional cu timpul pe care il petrecem in situatia cauzatoare de stres – fapt valabil si pentru stresul fizic. Voi imparti cei 20 de kilometri in „intervale” de 5 kilometri (100 de bazine), separate de o pauza (3-4 minute), pe parcursul careia ma voi hrani cu mancare ‘solida’ si imi voi relaxa musculatura.
5. Ma voi bucura foarte mult la finalul ei :). Nu neaparat pentru ca cele de mai sus se vor fi terminat, ci pentru sentimentul extraordinar dat de depasirea unei ‘borne’ si de contributia adusa la finalizarea centrului de ingrijire paliativa Hospice, din Bucuresti. Daca nu ai apucat sa donezi (atat cat vrei / poti), link-ul este in continuarea valabil (click AICI). Merci!!!
Ce am pus / voi pune in bagaj?
Echipament: wetsuit (2), casca neopren, casca de inot, slip, ochelari (2), slapi, prosoape.
Confort: crema antifrecare, crema incalzitoare, dopuri silicon (astea nu sunt pentru nas, ci pentru urechi :)), apa de mare, picaturi de ochi si de urechi.
Nutritie si hidratare: energizante (batoane, geluri), electroliti si isotonic [le gasiti pe toate aici], paste cu legume (in ultima vreme am facut o pasiune pentru cele din grau dur), fructe, apa, ceai, limonada, recovery shake, antioxidant (H500). Plus bidoane de 0.7 si 1 litru, termos, cana de plastic etc.
„Altele„. Haine de schimb, acte, telefon (credeati ca va las fara postari pe Facebook :)), charger, pipetan (just kiding :)) etc.
Ne vedem acolo, sau…pe link-ul de donatii! 🙂
PS – A doua zi dupa Ultra Swim va asteptam la FOREST RUN, care va avea loc la… Izvorani!! Inscrierile se mai pot face doar pana la finalul zilei de azi, ora 20.00, pe site-ul competitiei. Le multumesc organizatorilor pentru filmuletul de mai jos…am ras muuuuuult!!!
Timpul trece… crosurile bune raman! Asta este valabil si pentru Crosul Padurii powered by Dolce Sport, eveniment organizat anual in Bucuresti si ajuns la a 6-a editie. Anul trecut am avut onoarea de a face parte din grupul celor 3 „capitani”, alaturi de Gabi Solomon si Adi Ber, facand parte din echipa TEI (puteti citi aici impresiile mele de la editia 2013). Calendarul meu din 2014 este liber pe 30 martie, asa ca am spus din nou „prezent!” invitatiei facute de ViitorPlus – asociatia care ‘patroneaza’ acest eveniment, organziat in sprijinul campaniei Padurea Copiilor. Mai jos aveti cateva informatii despre acest cros, precum si cateva dintre motivele pentru care mi-as dori sa ne intalnim la start… evident, in echipa TEI :). A propos, stiati ca tei-ul are o multime de beneficii, unele dintre ele neasteptate?
Ce este Crosul Padurii powered by Dolce Sport?
Ce este Padurea Copiilor?
Legenda spune ca, daca adormim sub un tei, vom ajunge intr-un taram fermecat. Asa ca… sa nu va prind ca ratati acest cros! Ne vedem acolo (si, pana atunci, la un antrenament alaturi de ceilalti „TEI” – urmeaza sa revin cu detalii :)).
In urma cu vreo doi ani am gasit pe unul dintre blogurile de dezvoltare personala pe care le citesc periodic un articol care mi-a placut atat de mult incat am tradus o parte din el (intrebarile care mi s-au parut relevante in acel moment) si trimis catorva colegi si prieteni. Cateva dintre ele pot fi folosite ca adevarate ‘mantre’ si folosite in momentele dificile ale scurtei, dar intensei noastre prezente pe Pamant… 🙂
1. Daca moneda nationala ar fi fericirea, ce fel de munca te-ar imbogati?
2. Daca nu ai obtinut ce iti doresti, atunci ce ai de pierdut?
3. Gandeste-te la un lucru pe care nu l-ai facut si ai vrea din tot sufletul sa il faci. Ce te opreste?
4. Esti genul de prieten pe care ti l-ai dori ca prieten?
5. Ce varsta ti-ai da daca nu ai sti cati ani ai?
6. Ai prefera sa lucrezi mai putin, sau sa fii super-ocupat…cu lucruri care iti plac?
7. Daca viata este atat de scurta, de ce facem atatea lucruri care nu ne plac si ne plac atatea lucruri pe care nu le facem?
8. Esti atasat de ceva sau de cineva de care ar trebui sa te eliberezi?
9. Cand totul va fi “zis si facut”, vei fi facut mai mult decat vei fi spus?
10. Daca ai putea schimba un lucru in lume, care ar fi acela?
11. Ce este mai rau, sa esuezi sau sa nu incerci?
12. Crezi ca este posibil sa stii, fara niciun dubiu, ce este bine si ce este rau?
13. In fiecare moment se iau decizii. Le ei singur sau ii lasi pe altii sa le ia pentru tine?
14. Cand te vei opri din calculat riscuri sau recompense si vei face ceea ce simti ca e bine?
15. Care este diferenta dintre a supravietui si a trai?
16. Daca oamenii invata din greseli, de ce suntem tot timpul atat de precauti?
17. Cat de mult crezi ca ai putut controla pana acum cursul vietii tale?
18. Este posibil sa stii adevarul fara sa il confrunti in prealabil?
19. Ce ai face altfel daca ai sti ca nu te critica sau judeca nimeni?
20. Ce alegi: sa fii un geniu nefericit sau un om simplu si fericit?
21. Ce este mai trist: cand un prieten se muta din oras sau cand pierzi legatura cu un prieten care locuieste langa tine?
22. Pentru ce esti cel mai mult recunoscator?
23. Ti s-a adeverit pana acum cea mai mare temere?
24. Care este cea mai fericita amintire din copilarie? Prin ce este ea atat de speciala pentru tine?
25. Iti poti aminti un lucru care te-a suparat acum 3 ani? Mai conteaza acum?
26. Apesi butonul liftului de mai multe ori? Chiar crezi ca asta il va face mai rapid?
27. Traiesti visul tau sau il traiesti pe al atora (parinti, prieteni etc.)?
28. Ai vazut vreodata nebunie acolo unde mai tarziu ai vazut creativitate?
29. Exista vreun lucru pe care il faci altfel decat multi dintre cei din jurul tau?
30. Faci lucrurile cum trebuie sau (lucrurile) care trebuie?
31. Daca nu acum, atunci cand?
32. Gandeste-te la trecutul tau apropiat. Cand te-ai simtit cel mai plin de pasiune si de viata?
33. Daca ai castiga 5.000.000 de euro la LOTO, ai mai vrea sa lucrezi? 🙂
O zi excelenta!
3 pasi esentiali pentru a ajunge de la
ZERO LA MARATON IN 4 LUNI
Lasa-ti aici e-mail-ul pentru a descarca e-book-ul "30 de lucruri esentiale pentru un alergator serios" si pentru a primi notificare de indata ce postez ceva!
