Daca ai facut antrenamente cardio(vasculare) pentru a arde grasime, e posibil sa fi auzit diverse teorii despre cele mai bune tehnici de a face acest lucru: sa faci cardio la intensitate scazuta (in loc de intensitate crescuta) sau sa faci cardio pe stomacul gol. Profesionistii in fitness au convingeri diferite si toata informatia conflictuala existenta poate duce la neintelegeri. Voi incerca sa ofer unele solutii pentru greseli obisnuite si presupuneri despre cardio si arderea grasimilor, incluzand traducerea unui articol pe aceasta tema.

Desi nici una dintre aceste teorii nu este batuta in cuie, sa speram ca vom avea o intelegere mai clara despre cum diferite antrenamente cardiovasculare afecteaza arderea grasimilor…

1. Convingerea ca antrenamentele cardio lungi la intensitate scazuta sunt cele mai bune. Dat fiind ca ritmul cardiac nu este destul de crescut, corpul tau nu se antreneaza prea mult din asta. 

Solutia: Intervale incet/rapid in care sprintezi pentru 1 minut si apoi mergi timp de 2 minute sunt cele mai bune pentru arderea grasimilor. Pe scurt, un puls crescut arde mai multe calorii. De exemplu, arzi 100 de calorii in 20 minute de munca la intensitate scazuta comparativ cu 160 de calorii in 10 minute de intensitate crescuta si, de asemenea, arzi mai multa grasime per total in mai putin timp intr-un antrenament de intensitate crescuta.

Un antrenament care combina sprinturi intense (anaerob) timp de 1 minut cu mersul (intensitate de antrenamente aeroba in care ardem combustibil cu oxigen) timp de 2 minute, ne mentine metabolismul activitat cu mult dupa antrenament, astfel incat ardem intens grasime si calorii chiar si la cateva ore dupa ce am plecat de la sala.

 2. Potrivirea aparatelor la alta greutate/inaltime decat a noastra. Aparatul nu va fi calibrat cu informatia corespunzatoare si nu ne va oferi rezultate personalizate.

Solutia: Greutatea ta reala ar trebui pusa prima de dimineata, inainte de a consuma mancare sau bauturi care sa incline balanta. Introdu acea greutate – si inaltime daca este posibil – in aparat si ar trebui sa fie in regula. Daca aparatul spune ca ai ars un total de 150 calorii, dar tu cantaresti 113 kg si aparatul este calibrat la 81 kg, acest numar este probabil gresit. Antrenamentele care sunt prea scurte sau sunt precedate de prea multe calorii pot fi nefolositoare…

3. Convingerea ca un antrenament cardio rapid arde celulele de grasime. Daca obiectivul tau este sa arzi grasime, tine minte ca incepi sa arzi grasime abia dupa 20 minute de antrenament cardio.

Solutia: Dupa ce te incalzesti la o intensitate scazuta pe banda de alergat, bicicleta fixa sau stepper timp de 2 minute, creste viteza la intensitate moderata timp de 10 minute, apoi fa 2 minute la intensitate mai scazuta, 5 minute la intensitate crescuta, 5 minute la intensitate moderata si, in sfarsit, 2 minute de intensitate scazuta pentru ‘revenire’. Durata totala a antrenamentului cardio: 26 de minute.

Website-ul Fitstep ofera aceste simple reguli: Daca incerci sa slabesti, trebuie sa faci mai mult cardio decat daca ai incerca sa cresti in greutate. Pentru arderea grasimilor, 20-40 minute de cardio, de 3-5 ori pe saptamana sunt destule. Nu exagera daca abia incepi antrenamentul (ex. 3 ori/saptamana, 20 minute/sesiune).

4. Sa consumi un baton/bautura energizant/a inainte de un antrenament cardio. Facand asta, vei arde intai caloriile pe care tocmai le-ai consumat inainte de a atinge rezervele deja existente de grasime, ceea ce este contraproductiv daca incerci sa pierzi din greutate. Tine minte ca batoanele energizante si bauturile au fost facute cu gandul la sportivii de anduranta si, astfel, pot contine zaharuri si grasimi care le dau un continut crescut de calorii.

Solutia: In schimb, mananca o gustare scazuta in calorii cu o ora inainte de antrenament (astfel alocand timp pentru digestie), cum ar fi un mar sau o jumatate de cana de iaurt cu continut scazut de grasime sau branza de vaci [nota mea: pentru antrenamentele scurte, apelez la fructe; pentru tot ce depaseste o ora, apelez si al energizante]. Nu vei sacrifica energie pentru antrenament, ci acele calorii minimale de la gustare vor fi arse destul de repede intr-o sesiune cardio cu intensitate moderata-crescuta.

5. Sa faci antrenament cardio pe stomacul gol. Oamenii cred ca facand asta, incepi imediat sa arzi grasime.   

Solutia: Citat in cartea “The Men’s Health Guide to Peak Conditioning (Rodale Press 1997), Ellen Coleman, R.D., consultant nutritionist in cadrul Clinicii de Sport Riverside, California, spune: “nu trebuie sa te infometezi, dar este intelept sa eviti mancatul inainte cu 45 de minute pana la o ora de antrenament. Chiar si carbohidratii au nevoie de cel putin o ora sa fie digerati. Grasimile dureaza si mai mult: intre 2 si 4 ore. Cand corpul tau redirectioneaza energie in digestie, lasa muschii fara putere si astfel iti face antrenamentele mai putin eficiente.

Concluzia? Nu te infometa inainte de un antrenament si, la fel de importat, asigura-te ca te hidratezi. Antrenamentul pe stomacul gol sau cu putine fluide e la fel ca o masina care vrea sa ajunga din A in B fara combustibil. Nu vei avansa mult in antremant fara “combustibil in rezervor” dupa ce ai tinut post timp de 5 ore sau mai mult; in special daca vrei sa arzi grasime intr-un antrenament intens de 20 minute. Nu face aceeasi greseala pe care au facut-o atat profesionisti cat si incepatori.

6. Cresterea temperaturii corporale. Convingerea eronata este ca iti cresti metabolismul, transpiri mai mult si arzi mai multe calorii. Ani de zile, luptatori au alergat in treninguri de fas la temperaturi mari pentru a slabi cateva kilograme inainte de un meci, astfel incat sa poata intra in categoria lor de greutate. Ei bine, kilogramele pierdute erau defapt greutatea apei si se deshidratau – modalitate gresita de a pierde in greutate si de-a dreptul periculoasa.

Solutia: Modalitatea cea mai sigura si eficienta de antrenament implica sa porti haine largi (sort, tricou si adidasi) in temperaturi confortabile (ideal 20°- 22 ° C) si sa faci cardio intens pret de cel putin 20 de minute. Vei transpira si vei arde eficient atat calorii cat si grasime si metabolismul tau va creste, ceea ce iti va permite sa arzi grasime si calorii cu mult dupa antrenament.

7. Convinegerea ca antrenamentele cardio compenseaza pentru obiceiuri proaste. Junk food, mancare in exces si ore putine de somn sunt doar cateva din obieceiurile proaste pe care unele persoane nu le iau in considerare cand fac cardio.

Solutia: Nutritie echilibrata, somn adecvat si antrenamente regulate – asta include atat component aeroba cat si anaeroba – sunt fundamentale pentru a mentine greutatea si a impiedica grasimea corporala sa se acumuleze.

Aici sunt si alte cateva aspecte importante:

> Asa cum am mentionat mai sus, daca incerci sa pierzi din greutate trebuie sa faci mai mult cardio decat ai face daca incerci sa iei in greutate (masa musculara). Pentru pierderea grasimii, 3-5 sesiuni de cardio saptamanale de cate 20-40 de minute fiecare este destul.

> Daca vrei sa iei in greutate, pentru un sport anume, vei vedea ca acest obiectiv este usor de atins daca nu faci prea mult cardio, dar te tii de antrenamentele de forta de 2-3 ori pe saptamana. Vei pastra beneficiile asupra sanatatii fara a-ti afecta greutatea daca faci un cardio usor (activitati de intensitate scazuta cum ar fi mersul sau jogging-ul usor) de doua ori pe saptamana timp de 20 de minute.

De retinut: calitatea caloriilor (proteine, carbohidrati complecsi si grasimi benefice) si cantitatea caloriilor consumate, cat si cantitatea si tipul exercitiilor si activitatii fizice (anaerob vs. aerob) iti vor afecta fizicul. Si cercetatorii au gasit ca privarea de somn creste depozitarea grasimii, pentru ca minimizeaza arderea ei. 

Asa ca, daca nu dormi consistent 7-8 ore pe noapte, iti va fi mai dificil sa arzi grasime. In plus, cand dormi destul te recuperezi mai usor intre antrenamente si, impreuna cu o nutritie echilibrata, primesti destula energie pentru a te antrena.

In concluzie, un antrenament scurt de intensitate crescuta, nutritie echilibrata, hidratare suficienta si somn adecvat sunt ingredientele unui antrenamente cardio optim. Acum, sa trecem la treaba!

In urma cu vreo 3 ani scriam un articol despre miscarea pe care ar trebui sa o faca zilnic copiii nostri. Vazand destul de putini copii in parc zilele acestea, m-am gandit sa incepem saptamana reluand acest subiect si, de aceasta data, avand ca suport cateva idei din Triathlon Competitor, de la profesionisti…

**

Iubesc sporturile pentru copii. Nu e nimic mai pur decat sa vezi o suta de copii sprintand la viteza maxima, multi razand, pe un camp deschis la startul unei curse de cross-country, sau sa-i vezi in elementul lor, experimentand adrenalina unei abilitati noi invatate pe o bicicleta la viteza mare, role sau schiuri.

Insa, lucrurile devin mai incurcate pe masura ce exploram performanta copiilor in sport si dezvoltarea copiilor nostri in viitori Michael Phelps, Paula Radcliffe sau Craig Alexander. Raspund deseori intrebarilor de la parinti despre cum sa-si antreneze copilul pentru a le ajuta performanta. De obicei, asta starneste conversatii despre volumul adecvat de antrenamente, numarul de zile pe saptamana si ce fel de intervale. Ce se pierde de multe ori in aceste conversatii este “de ce”-ul.

Suntem inconjurati de imagini ale victoriei si atleti eroi. Castigul si sportul profesionist sunt deja somptuoase. La patinoarele de hockey locale vad parinti legand patine de 300$ pe picioarele copiilor lor in varsta de 10 ani in timp ce le ofera ultimele indicatii despre cum sa fie cei mai buni si cum sa castige. Aud de asemenea si povesti despre case re-ipotecate care platesc pentru scoala de hockey.

Daca vorbesti cu multi atleti de success, iti vor povesti cum sustinerea parintilor a fost critica pentru succesul lor. Ai fi surprins sa afli ca mesajul parental pentru acei atleti, in majoritatea cazurilor, nu era “fii cel mai bun” sau “joaca pentru a castiga”. In final, atletii buni sunt atletii buni. Ce am observat in anii mei ca antrenor de performanta este ca genetica joaca un rol mai mare in succesul unui atlet decat cele mai bune facilitati, cel mai bun antrenament, cel mai bun echipament, etc. Atletii buni se vor remarca. Cei care raman in sport si iubesc sportul vor cauta indrumarea necesara pentru a continua sa exceleze. Isi vor pastra o pasiune care se transforma in angajamentul necesar pentru a fi buni. Parintii joaca un rol crucial in asta: de a sustine, a facilita si de a oferi dragoste neconditionata. Am vazut multi atleti promitatori care renunta pentru ca nu e distractiv, sau se tin o vreme pentru ca o fac pentru tatal lor – nu pentru ca abia asteapta sa mearga la antrenament.

Desi copii nostri sunt unici si stilurile parentale difera, exista o serie de etape clasice pentru dezvoltarea cognitiva care impacteaza experienta sportului si deciziile pe termen lung ale copiilor. Profesionistii website-ului Winning Edge Sport Psychology le surprind foarte bine:

1. Copii mici (7-10 ani) se confrunta cu doua mari provocari in sport: #1 sa invete cum sa se inteleaga cu prietenii, si #2 sa invete cum sa interactioneze cu figuri ale autoritatii altele decat parintii lor. La varsta aceasta, sa invete sa coopereze intr-o echipa si sa faca compromisuri pentru interesele altora sunt realizari majore. Copii la aceasta varsta tanara in sport abia incep sa isi dezvolte abilitatea de a vedea lumea din perspectiva altora. Din moment ce copilul invata, trebuie sa le oferim oportunitatea de a creste prin incercare si eroare ghidata. E important sa tinem minte ca distractia, explorarea si dezvoltarea iubirii fata de sport sunt elemente cheie in aceasta etapa. Daca spiritul de competitie si castigul devin temele principale, ele sunt cel mai probabil intretinute de catre parinti, iar adultii trebuie sa-si domoleasca natura competitiva.

2. Pre-adolescentii (10-13 ani) se confrunta cu provocarile de a dezvolta prietenii solide si de a fi acceptati de catre cei de varsta lor. Relatiile sociale sunt unul dintre pragurile de dezvoltare pe care aceasta grupa de varsta trebuie sa il depaseasca. Vor sa faca parte dintr-un grup si se tem de a se face de rusine. Obtinerea acelui cel mai bun prieten de acelasi sex este o sarcina majora a acestei etape sociale. Pre-adolescentii tind sa fie loiali prietenilor si iau multe decizii bazate pe mentinerea prieteniilor. Saritul de la sport la sport este un exemplu de decizii bazate pe mentinerea prieteniilor. Acest lucru se intampla cand un pre-adolescent schimba sporturi sau se opreste din a participa la anumite sporturi datorita prieteniilor. In aceasta etapa de dezvoltare, antrenamentele structurate care permit interactiunea sociala sau exercitii de team building contribuie la dezvoltarea relatiilor in cadrul echipei si mentin copii in sport. Sugeram folosirea activitatilor structurate de team building: jocuri, exercitii si lucrul in perechi prin rotatie sau grupuri mici pentru a exersa abilitati. 

 3. Adolescentii (14-18 ani) se confrunta cu provocarea de a defini cine sunt si cum se integreaza ei in lume. Dezvoltarea identitatii este un proces complex care presupune aplicarea antrenamentului si invataturilor pe care le-am oferit lor, in timp ce adolescentul “probeaza” diferite identitati. Adolescentul incearca sa descopere cine este si sa-si clarifice valorile prin explorarea diferitelor fatete ale personalitatii lor. Tolerarea adolescentului pe masura ce incearca noi idei e un comportament important pentru parinti si antrenori. Cea de-a doua tranzitie majora in etapa adolescentei este recunoasterea ca sportul este cu adevarat important in viata lor. Adolescentul face tranzitia in identitate de la “Joc fotbal” la “Sunt un jucator de fotbal.” Participarea la sport si a fi un atlet devine o bucata importanta din identitatea lor. Ajutarea adolescentului sa isi imbunatateasca abilitatile in sportul ales, in acelasi timp cu sustinerea cresterii lui ca individ, este provocarea cu care se confrunta atat parinti cat si antrenori.

In concluzie, care este mesajul de luat acasa? Ia in considerare urmatoarele idei:

> Incurajeaza-ti copilul sa se concentreze pe excelenta personala. Obiectivul principal al experientei sportului este provocarea propriei persoane si imbunatatirea continua. Cand un copil da tot ce are mai bun si pierde, trebuie sa-l ajuti sa se simta ca un invingator. Ajuta-ti copilul sa invete ca succesul si esecul nu sunt cuantificate de, sau egale cu, a castiga sau a pierde.

> Fa-l distractiv. Distractia mentine copii in sport. Distractia potenteaza mediul de invatare si s-a dovedit de asemenea ca sustine peformanta. Cand un copil nu se mai distreaza si incepe sa ii fie groaza de antrenamente sau competitie, inseamna ca e momentul ca tu, ca parinte, sa examinezi mediul sportiv.

Un studiu realizat de catre USA Swimming a intrebat inotatorii cu varste intre 7 si 18 ani de ce inotau, iar rezultatele au oferit o intelegere importanta in motivele pentru care atletii raman atleti. Inotatorii au notat urmatoarele patru motive: #1 pentru a se distra; #2 pentru fitness; #3 sa petreaca timp cu prietenii; #4 pentru competitie.

> Protejeaza-le stima de sine. Copii vor sa se simta iubiti si acceptati si sa stie ca parintii lor au o parere buna despre ce fac ei. Cand copii sunt intr-un mediu atletic care ii face sa aibe o parere buna despre ei si sa simta valorizati, vor invata mai repede, se vor bucura mai mult si vor performa mai bine sub presiune competitiva.

Sustine, dar nu face pe antrenorul. Fii cel mai mare fan al copilului tau! Ofera-i sustinere si incurajare (si transport, bani, etc.!). Ultimul lucru de care are nevoie copilul tau si vrea sa auda de la tine dupa o performanta dezamagitoare sau pierdere este ca a facut greseli tehnice sau strategice.

 Kathleen Noonan a surprins succinct in articolul ei pentru Australia’s Courier Mail, “Adevaratul motiv pentru care copii nostri sa lasa de sport”:

“Asadar, de ce se lasa de sport majoritatea copiilor? Unul dintre principalele motive, pe langa cele evidente – nu le-a placut antrenorul, nu aveau destul timp, prea multa presiune – este unul la care parintii nu vor sa se gandeasca: drumul spre casa in masina. Drumul spre casa dupa ce au avut un meci poate schimba situatia. Indiferent ca ai 5 sau 16 ani, drumul spre casa poate fi un moment non-stop de educatie de la parinti. Indiferent ca ai jucat bine sau prost, tatal tau iti va spune ce ar fi trebuit sa faci. Ar fi trebuit sa alergi cand ai pasat, ar fi trebuit sa lovesti mingea, etc. Devine unul dintre acei tati care are o parere despre orice… Drumul in masina spre casa este momentul cand copilul vrea sa asimileze jocul in liniste – indiferent ca castigat sau a pierdut.

Ei stiu daca au jucat bine sau prost. Nu trebuie sa le spui. Masina e un mediu inchis destul de intens. Iti simt fiecare gand, dezamagire, furie, chiar si un pic prea multa mandrie. Sunt toate acolo, ingramadindu-se. Fiecare suspin, miscare sunt amplificate.”

99% dintre atletii tineri nu ajung sportivi de elita, profesionisti; deci, care e atitudinea noastra ca parinti? Care sunt lectiile sportului? Speranta mea personala pentru copiii mei este sa invete sa valorizeze sanatatea si fitness-ul, sa invete abilitatile de a fi potriviti pentru viata, inclusiv miscarea eficienta si cunostinte suficiente de antrenament. Sper ca ei sa se bucure de sport suficient de mult pentru a ramane pasionati de el pe termen lung si sa internalizeze lectiile de viata ale jocului in echipa si etica in munca.

Sunt primul care recunoaste ca ma simt mandru cand imi vad copilul doborand un record personal, cand inscrie un gol sau reuseste o noua saritura pe bicicleta. Traiesc indirect prin copii mei – recunosc si iubesc asta. Si, desi ii sustin cu toata inima (si pe toti copii), imi aduc aminte de asemenea sa imi tin filtrul ferm intact cand comunic cu ei despre cum s-au descurcat in joc…

**

Sper ca v-a placut acest articol si ca va este de ajutor in relatia cu viitorii campioni ai Romaniei (si ai lumii?) – copiii nostri :).

In urma cu ceva timp am participat la un curs, la inceputul caruia trainer-ul ne-a invitat sa ii cunoastem mai bine pe ceilalti participanti, scriind o lista de din categoria „Colegii mei ar fi suprinsi sa afle despre mine ca…”. Gasind aceasta lista in dosarul cursului, m-am gandit ca – daca tot ma cititi de ceva timp – poate vi s-ar parea interesant sa aflati lucruri indedite despre autorul acestui blog. Stati linistiti, nu veti gasi cuvantul „vegetarian” in lista de mai jos… 🙂

1. In clasa a 5-a am frecventat un cerc de literatura (la „palatul pionierilor si soimilor patriei”) si scriam povestiri SF. Intr-o zi mi-am uitat (si pierdut) intr-o cofetarie caietul cu toate povestirile mele (si nu aveam copie…). De suparare, am abandonat scrisul de povestiri si m-am retras din acest cerc…

5. Ca urmare a unei anomalii de dezvoltare embriologica (prezenta la 10% din polulatie), am o splina accesorie. Nu stiu daca asta ma ajuta sa alerg atat de mult (ii rog pe sedentari sa nu foloseasca asta drept scuza de tipul „nu ma apuc de alergare, pentru ca am doar o splina”… :)), dar cert este ca ea poate substitui, in cazul in care spina principala ‘crapa’, rolul acesteia…

Nu este o noutate faptul ca noi, oamenii, nu ne cunoastem limitele. Si, de multe ori, nici macar nu ne dorim sa le exploram :(. Dar momentul in care resusim sa depasim „barierele”, sentimentul este extraordinar, iar increderea in sine creste exponential… Am trait de multe ori experienta depasirii „limitelor” si pot ‘garanta’ cele de mai sus. Iar primul gand care imi vine in minte (chiar pe parcursul cursei in care explorez limita respectiva) este: oare care va fi urmatoarea ‘borna’?

Daca la alergare am impins distanta pana la 177 de kilometri, iar la bicicleta am ajuns la 360 km, cu inotul m-am oprit la 14.5 km (cu ocazia traversarii lacului Snagov). Pe 8 februarie 2014 voi reveni la Snagov – de aceasta data in bazinul Complexului Olimpic de la Izvorani, pentru a atinge ‘nivelul urmator’: 20 de kilometri, in cadrul editiei a 2-a a Ultra Swim-ului organizat de Smart Atletic. Chiar daca m-am apucat de inot abia in vara lui 2011, mi-am propus ca pana la 40 de ani (2016) sa pot inota cu usurinta 24 de ore, asa ca simt ca sunt pe drumul cel bun.

Ca si la editia 2013, cand ‘target’-ul a fost 10 km, principalul obiectiv al ultra swim-ului este strnagerea de fonduri pentru finalizarea centrului de ingrijiri paliative HOSPICE Casa Sperantei, din Bucuresti (care este aproape gata!). Va invit cu drag sa participati la acest eveniment, ca inotatori, ca suporteri si/sau ca donatori. Link-ul meu de donatii este AICI – mii de multumiri donatorilor! (voi reveni curand cu un mail catre cei care au donat pana acum, pentru a le da detalii despre cadoul promis :)).

Trecand cu succes peste publicarea articolului “Suntem sau nu facuti pentru a consuma carne?” [adica: mi-am luat ceva palme, injuraturi, huiduieli si diverse dedicatii, simtind pe deplin ce inseamna sa fii minoritar 🙂] trebuie sa va avertizez ca voi continua cu astfel de postari (dar fara a exagera – o data pe luna este acceptabil?). Sper ca acest fapt sa nu va determine sa stergeti din memorie adresa blogului meu; si eu as fi fost (si eram!) indignat de astfel de articole, pana acum vreo 4-5 ani, asa ca nu se stie niciodata…

Va povesteam la finalul anului trecut ca urmeaza sa lansez, in calitate de co-autor, o carte despre vegetarieni romani. Ei bine, proiectul a avansat si, impreuna cu Florin Popa lucram de zor la cartea noastra. Rezultatul va fi o “culegere” de interviuri cu vegetarieni mai mult sau mai putin cunoscuti publicului din tara noastra, prin care dorim sa promovam nutritia “ierbivora” ca facand parte din normalitate; nu garantam ca vom reusi – poate chiar se va intampla contrariul… 🙂

Si, pentru ca nu am inchis lista “vegetarienilor” pe care ii vom include in aceasta carte, lansez o invitatie celor care se regasesc in aceasta „eticheta” si care doresc sa ne ajute, inclusive cu cateva bancuri despre vegetarieni… Pasul urmator: contactati-ne (mail / facebook etc.), cu mesajul “I am in!” (sau, in varianta autohtona, “Sunt interest/a!” :)) – promitem ca raspundem de indata ce ne terminam de mancat salata… 🙂

Sa vedem cine are curaj… 🙂 Pe curand!

Citind de curand cateva articole pro si contra consumului de carne (sau, altfel spus, al altor fiinte de pe planeta…), m-am gandit sa postez traducerea unuia dintre ele (click aici pentru a citi originalul) – situat in zona „contra”. S-ar putea ca articolul sa va placa, sau sa va socheze – asa cum se intampla atunci cand afli ca in unele tari se consuma carne de caine, la ordinea zilei (vezi lista aici). Evident, astept linsajul de rigoare, desi as prefera o dezbatere civilizata, cea cea din filmul de mai jos…

**

Desi unii istorici si antropologi spun ca omul este din punct de vedere istoric omnivor, echipamentul nostru anatomic (dinti, falci si sistem digestiv) favorizeaza o dieta fara carne. Asociatia Americana Dietetica afirma ca „majoritatea omenirii pe parcursul istoriei a trait cu diete vegetariene sau aproape vegetariene.”

Si multa lume inca traieste asa. Chiar si in cele mai industrializate tari, aventura romantica cu carnea are mai putin de 100 de ani. A inceput cu masina frigorifica si societatea consumatoare a secolului XX. Dar chiar si cu secolul XX, corpul omenesc nu s-a adaptat la a manca carne. Omul de stiinta proeminent Karl von Linne afirma ca „structura omului, externa si interna, comparativ cu cea a altor animale, arata ca fructele si legumele suculente constituie mancarea sa naturala.” Schema de mai jos compara anatomia omului cu cea a animalelor carnivore si ierbivore.

Daca te uiti atent la comparatia intre ierbivore si oameni, suntem mai apropiati de ierbivore decat de animale mancatoare de carne. Oamenii nu sunt programati sa digere si sa ingereze carne.

Mancatoare de carne: au ghiare; Ierbivore: fara ghiare. Oamenii: fara ghiare.

Mancatoare de carne: nu au pori in piele si transpira prin limba; Ierbivore: transpira prin pori; Oameni: transpira prin pori.

Mancatoare de carne: au dinti frontali ascutiti pentru sfasiere, fara molari netezi pentru macinare. Ierbivore: nu au dinti frontali ascutiti, dar au molari netezi pentru macinare. Oameni: nu au dinti frontali ascutiti, dar au molari netezi pentru macinare.

Mancatoare de carne: au un tract intestinal de doar 3 ori mai mare decat lungimea lor corporala pentru ca alimentele (carnea) in rapida descompunere sa treaca rapid prin el. Ierbivore: au un tract intestinal de 10-12 ori mai mare decat lungimea corporala. Oameni: au un tract intestinal de 10-12 ori mai mare decat lungimea corporala.

Mancatoare de carne: au acid hidrocloric puternic in stomac pentru digestia carnii. Ierbivore: au un acid stomacal de 20 ori mai slab decat al carnivorelor. Oameni: au un acid stomacal de 20 ori mai slab decat al carnivorelor. [detalii aici].

Mancatoare de carne: glandele salivare din gura nu sunt necesare pre-digerarii cerealelor si fructelor. Ierbivore: glande salivare bine dezvoltate necesare pre-digerarii cerealelor si fructelor. Oameni: glande salivare bine dezvoltate necesare pre-digerarii cerealelor si fructelor.

Mancatoare de carne: au saliva acida fara enzima ptialina pentru a pre-digera cerealele. Ierbivore: au saliva alcalina cu ptialina pentru pre-digerarea cerealelor. Oameni: au saliva alcalina cu ptialina pentru pre-digerarea cerealelor.

Bazat pe un grafic realizat de A.D. Andrews, Fit Food for men, (Chicago: American Hygiene Society, 1970)

In mod clar daca oamenii erau meniti sa manance carne nu am avea asa de multe similaritati digestive importante cu animale care sunt ierbivore.

Multi oameni ma intreaba, „daca nu trebuia sa mancam carne atunci de ce o facem?”. Pentru ca suntem conditionati sa mancam carne. De asemenea, ADA (Asociatia Dietetica Americana) ne spune ca „majoritatea omenirii pe parcursul aproape intregii istorii a trait cu dieta vegetariana sau ovo-lacto-vegatariana.”

O afirmatie populara pe care carnivorii o spun este: „in salbaticie, animalele omoara alte animale pentru mancare. Face parte din natura.” In primul rand, nu suntem in salbaticie. In al doilea rand, putem trai usor fara sa mancam carne si sa ucidem. Am fi cu totii mai sanatosi in felul acesta. In ultimul rand, asa cum am aratat, nu am fost meniti sa mancam carne. Carnea putrezeste in decurs de 4 ore de la consum si resturile se lipesc de peretii intestinali timp de 14-21 de zile [nota mea: exista o controversa in privinta acestui subiect; unele surse prezinta un timp mai scurt de tranzit al acestui tip de aliment, respectiv 72 de ore. In acelasi timp, carnea este una dintre cauzele principale ale unor tipuri de cancer, precum cel colon]. Daca o persoana sufera de constipatie atunci carnea putrezita poate ramane in intestine timp de luni sau ani. Mai mult, saliva oamenilor este mai alcalina, iar in cazul animalelor care manca carne sau pradatoare, este clar acidica. Saliva alcalina nu se comporta asa cum ar trebui la carne [nota mea: puteti vedea aici informatii despre ph-ul carnii].

Ultimul punct pe care as vrea sa il adresez in privinta faptului ca noi ca oameni nu suntem meniti sa mancam carne este acesta: toate animalele omnivore sau carnivore isi mananca carnea cruda. Cand un leu ucide un ierbivor pentru mancare, il sfasie chiar in zona stomacului pentru a manca organele pline cu sange (nutrienti). In timp ce mananca stomacul, ficatul, intestinele, etc., leul linge sangele in procesul de a manca carnea animalului. Chiar si ursii care sunt omnivori mananca somonul crud. Insa, pe noi – oamenii, sa mancam carne cruda insangerata ne dezgusta. De aceea trebuie sa o gatim si sa o asezonam pentru a amortiza gustul carnii.

Daca un cerb este ars intr-un foc de padure un animal carnivor NU ii va manca carnea. Chiar si leii de la circ trebuie sa fie hraniti cu carne cruda pentru a nu muri de foame. Daca oamenii ar fi trebuit sa manance carne atunci cu totii am manca carnea cruda si insangerata. Gandul de a manca astfel de carne ne intoarce stomacul pe dos. Acesta este ceea ce vreau sa punctez referitor la faptul ca oamenii sunt conditionati sa creada ca carnea de animal este buna pentru noi si ca am fost meniti sa o consumam pentru supravietuire si sanatate. Daca am fi carnivore sau omnviore adevarate am manca carnea cruda si insangerata. Gatitul carnii si asezonarea ei cu sare, ketchup, maioneza, mustar sau sos tabasco deghizeaza gustul oribil al carnii. Acesta este singurul mod in care noi oamenii am manca carne pentru ca refuzam sa o mancam insangerata ca adevaratele carnivore.

Avantajele vegetarianismului

Poti obtine multe beneficii din a fi vegetarian si oamenii au devenit mai constienti de beneficiile pe care le are asupra sanatatii. Problemele privind drepturile animalelor sunt doar unul dintre motivele datorita caruia oamenii au decis sa obtina o dieta vegetariana. Oamenilor incepe sa le pese mai mult de mediu. Insa, motivul principal pentru care majoritatea oamenilor incep o dieta vegetariana este datorita beneficiilor asupra sanatatii.

Carnea nu e buna pentru bine pentru ca iti afecteaza gandirea. Asta este in special adevarat daca mananci carne rosie; carnea alba are grasime mai putina comparativ cu carnea rosie. Consumul excesiv de grasimi in corpul tau poate rezulta intr-un nivel inalt de colesterol. Daca tu crezi ca vei arata sfrijit sau bolnavicios daca nu manaci carne, gandeste-te de doua ori. Imagineaza-ti ca vacile, caprele, gorilele, elefantii, rinocerii si asa mai departe, sunt toti vegetarieni (ierbivori) dar uita-te cat de dure sunt aceste animale. Ele au de asemenea si o durata de viata mai lunga comparativ cu carnivorele (animalele mancatoare de carne). [nota mea: campioana este testoasa gigantica – 150 ani; ok, este reptila, dar traieste de 4 ori mai mult decat ‘surorile’ ei carnivore 🙂].

Daca te uiti la gaini si vulturi (carnivore), aceste animale mananca aproape orice si observa cat de bolnavicios arata [nota mea: da, si gainile mananca – in mod nativ – o doza insemnata de ‘carnita’: rame, insecte, viermi etc.]. Chinezii cred ca chi-ul sau forta vietii din corp este mai scazuta cand consumi carne si asa cred si indienii cu principiile lor antice yogine (forta vietii la ei este numita prana).  Marii maestrii Tai Chi din China erau experti in conserva chi-ului lor. Chiar si daca unii maestri nu erau vegetariani tot aveau o dieta echilibrata. Acum este dovedit stiintific ca o dieta echilibrata vegetariana este mai buna comparativ cu o dieta cu carne.

Exista multe lacune in privinta dietei vegetariane; proteinele sunt unul dintre subiectele principale de dezbatare, pentru ca multi oameni cred ca poti obtine proteine doar din carne. Vegetarienii obtin multe proteine cand mananca o varietate de fructe, legume si cereale. Ce nu primesc vegetarienii sunt proteinele in exces din dieta traditionala americana. Acest tip de dieta duce la toxicitate in ficat, supraincarcarea rinichilor si boli de deficienta minerala.

Multe persoane cred ca o dieta vegetariana nu este una echilibrata. Dietele vegetariene au o proportie mare de trei nutrienti macro si anume carbohidrati complecsi, proteine si grasime. Sursele de mancare vegetariana (plantele) tind sa fie surse mai crescute de nutrienti micro. Un alt mit care se cere clarificat este asa numita lipsa de calciu la vegetarieni. Multe legume – in special cele verzi cu frunze – sunt o sursa buna de calciu. Adevarul este ca vegetarienii sufera mai putin de osteoporoza (o deficienta de calciu care duce la oase slabite).

Nu este intentia mea sa fortez oamenii sa devina vegetarieni [nota mea: exista si o varianta ‘de tranzitie’ – vezi filmul de mai sus]. Insa, vegetarianismul este raspunsul meu pentru o sanatate completa si o stare de bine. Cele trei aspecte ce trebuie luate in considerare fata de vegetarianism sunt: spiritual, mental si fizic (nutritional).

Persoana ce aspira la spiritualism incearca sa lucreze la sine. Scopul cresterii spirituale este de a ne indeparta de natura animala si de a ne apropia de cea mai umana pe care natura a intentionat sa o avem. Mancatul carnii inhiba acest lucru. Aceeasi stiinta care incearca sa ignore exsitenta unei forte mai presus ca omul a demonstrat ca nivele de agresivitate sunt mult mai inalte la cei care mananca carne decat cei care nu mananca! Instinctele animalice devin mai puternice de fiecare data cand mananci carne. Un alt aspect spiritual al mancatului de carne este atunci cand trebuie sa pui sub semnul intrebarii necesitatea si metoda uciderii animalelor [nota mea: va recomand filmul de mai jos]. Insa, fiecare are propriile valori pe care trebuie sa si le determine pentru sine. Nu acesta e scopul disertatiei mele, de a forta un comportament moral asupra nimanui. Majoritatea persoanelor spiritual cred in aure. Fotografia Kirliana ne arata ca un camp de forta inca ramane in jurul carnii moarte sau amputate. Adopti aura acelui animal cand ii mananci carnea moarta. Fructele si legumele au o vibratie mai inalta a aurei decat produsele animale.

„Esti ceea ce mananci”, este un slogan pe care imi place sa il folosesc pentru a portretiza aspectele morale ale vegetarianismului. Cand animalele sunt macelarite, enzime ale fricii si agresivitatii sunt imprastiate in tesutul muscular. Ele raman in carne pana in momentul in care consumatorul ingereaza carnea si adopta aceleasi emotii. Fructele si legumele nu au emotii; astfel, cand sunt culese nu secreta celule emotionale inainte de digestie. Enzimele din fructe si legume alimenteaza corpul cu nutrienti suficienti care intotdeauna vor sustine corpul cu o stare mentala sanatoasa.

Fructele si legumele sunt bogate in nutrienti; exact lucrul de care are nevoie corpul pentru a trai o viata fara boli si durere. Nu se poate spune acelasi lucru si despre carne. Nutritional vorbind, sistemul digestiv alcalin al oamenilor nu poate descompune substantele acide din carne.

Cancerul de colon este violent! Acesta e cauzat de evacuarea inceata si putrefactia carnii in colon. Vegetarienii de-o viata nu vor suferi niciodata de o astfel de boala. Multi mancatori de carne considera carnea ca fiind singura sursa de proteine. Insa, calitatea acestei proteine este asa de scazuta incat o cantitate foarte redusa din ea poate fi utilizata de catre oameni, din cauza combinatiei incomplete de aminoacizi (caramizile proteinei). Studiile arata ca americanul de rand obtine de 5 ori mai multa cantitate de proteine decat e necesar. Este un aspect medical obisnuit ca proteinele in exces sunt periculoase. Pericolul principal al carnii in exces este consumul de acid uric (produsul deseu ramas din procesul digestiei proteinelor). Acidul uric ataca rinichii si descompune celulele numite nefroni. Acest lucru este numit nefrita; cauza principala a acestei boli este supraincarcarea rinichilor. Proteine mult mai benefice se gasesc intr-o lingura de tofu sau soia decat in portia obisnuita de carne!

Ai vazut vreodata ce se intampla cu o bucata de carne care sta in soare timp de 3 zile? Carnea poate sta in caldura intestinului cel putin 4-5 zile pana sa fie digerata. Nu face nimic decat sa astepte trecerea. Deseori, sta acolo mult mai mult. Doctorii au gasit urme de carne nedigerata ramase in colon chiar si cateva luni. Terapeutii de colon vad intotdeauna carnea care trece prin oameni care sunt vegetarieni ani la rand, astfel indicand ca carnea ramane nedigerata acolo mult timp. Ocazional acest lucru a fost documentat in persoane vegetariene de 20 de ani.

Unii vegetarieni spun ca se simt mai satisfacuti dupa ce mananca. Motivul pentru acest lucru este ca sunt mai putine cetone (substance digestive de proteine) formate cand proteinele din legume sunt digerate. Pentru multi, cetonele cauzeaza greata care poate fi interpretata in mod normal ca o dorinta scazuta de a manca datorita acestei senzatii inconfortabile de greata. Desi corpul cere mai multa mancare, papilele gustative tolereaza mai putin. Acesta este pericolul dietelor cu substante bogate in proteine. Acest nivel anormal de crescut al cetonelor este numit cetoza si se refera la starea de infometare pe care corpul o suporta datorita inabilitatii apetitului de a cere nutritie. Majoritatea americanilor care mananca tipul gresit de carbohidrati nu recunosc niciodata cantitatea crescuta de carbohidrati complecsi necesari rastunarii acestei stari. Tine minte ca atunci cand nivelele de cetona din sange sunt prea crescute duce la o aciditate anormala a sangelui numita acidoza.

Tigrii sau leii care mananca carne au un sistem digestiv acidic. Acidul nostru hidrocloric nu este destul de puternic pentru a digera carnea. De asemenea, intestinele lor au aproape 150 de cm, si nu sunt incolacite si intoarse, strat peste strat, compactate intr-o arie mica cum este intestinul uman (care are 6 metri).

Carnea este inghetata o perioada lunga de timp. Unele carnuri (in special pasarile de curte) sunt congelate si doi ani. Temperaturile inalte nu ucid toate speciile de bacterii. Mai rau de atat, pe masura ce este transportata si stocata, carnea inghetata este decongelata si congelata de mai multe ori. Acest lucru este aproape de neevitat.

Mancatorii de carne sufera mai frecvent de la toxinfectii alimentare decat vegetarienii. Statisticile arata ca fiecare american a avut o toxinfectie alimentara cel putin o data. Cand te-ai simtit rau, ai avut diaree sau ti-a fost greata la stomac, cu siguranta nu ai avut nici cea mai mica idee ca ai fost otravit de necrofagii ramasi pe carcasa moarta pe care tocmai ai mancat-o.

Carnea este costisitoare si cea mai rispitoare sursa de resurse. Cand o persoana inlatura carnea din dieta lui/ei o noua lume a mancarii se deschide. Gatitul si preparea vegetariana nu este mai consumator de timp decat gatitul carnii. Costa mai putin de jumatate sa mananci vegetarian decat sa mananci carne. Exista mancaruri vegetariene excelente, nutritive si usor de preparat decat sunt mancaruri italienesti, chinezesti, etc.

In plus, te poti bucura de mult alte mancaruri pe care nu le-ai gustat vreodata datorita nebuniei carnii. Majoritatea consumatorilor au mancat nu mai mult de 5-6 varietati de boabe sau legume. Acesta este mai putin de 10% din ce este disponibil.

In opinia mea, exista mult mai multe beneficii din a deveni vegetarian decat sunt in a ramane un mancator de carne. Datorita faptul ca am fost crescut cu carne, am experimentat ambele lumi. Ca un mancator de carne am fost constant bolnav, obosit sau supraponderal. Ca vegetarian sunt sanatos, plin de energie si cu greutate perfecta. Iubesc sa fiu vegetarian si se vede. Pentru ca imi doresc ce e mai bun pentru mine, e un reflex sa iti doresti ce-i mai bun si pentru altii. Din experienta mea si cercetari, sa devii vegetarian este cel mai bun lucru pe care cineva il poate face pentru corp si spirit.

**

La final, va las cu un interviu acordat de doctorul nutritionist Serban Damian, presedinte al Ro Club Maraton, care ne spune ce se intampla daca excludem carnea din alimentatie (raspunsul o sa va surprinda! :)). Enjoy!

PS – nu mai stiu daca am amintit de impactul negativ pe care il are industria de crestere (si procesare) a animalelor asupra mediului… – click aici.

PS’ – am verificat, in limita posibilitatilor, informatiile din acest articol. Totusi, pentru a avea o imagine completa (si cat mai aproape de adevar) a avantajelor si dezavantajelor unui regim vegetarian, recomand cu caldura sa va documentati (Google :)) si sa aprofundati acest subiect (inclusiv o verificare a comentariilor si sugestiilor venite pe blog in urma publicarii articolului).

Paradoxal, multi dintre oamenii care isi schimba stilul de viata, devenind (mai) activi, observa ca saptamanile trec, dar kilogramele raman – sau ritmul de slabire este mai mic decat cel asteptat. Care sa fie explicatia? Inainte de a va lasa cu cateva paragrafe dintr-un articol, sa imi dau si eu cu parerea… In primul rand, asteptarile noastre sunt realiste? Sanatos este sa slabim un kilogram pe saptamana (stiu, iti doreai 10, dar nu putem repara in cateva zile greselile facute ani intregi…). Pentru asta, avem nevoie de o ‘pierdere’ saptamanala de 3850 de calorii (550 / zi), care poate proveni din micsorarea portiilor si / sau cresterea „ratiei zilnice” de sport. Practic, o ora de sport practicata la intensitate medie / crescuta poate rezolva acele 550 de calorii (click aici pentru a afla cate calorii pierdem pe ora, functie de greutatea corpului si de sportul practicat). In al doilea rand, facand sport si urmand un stil de nutritie sanatos corpul nostru incepe sa se transforme. Poate ca acul cantarului ramane neschimbat, dar…grasimea este mai putin densa decat muschii – asta inseamna ca un kilogram de grasime ocupa mai mult loc in interiorul corpului decat ocupa un kilogram de muschi. Din acest motiv, oamenii cu masa musculara dezvoltata cantaresc mai mult decat ne-am putea imagina – corpul acestora este format din muschi grei, inghesuiti intr-un volum mic (ati vazut vreodata doi oameni cu aceeasi inaltime / greutate, dar al caror corp arata total diferit – din categoria „gras” vs. „fit”?)…

**

Slabitul e un subiect care apare des in biroul meu si, in mod interesant, mai des la alergatori decat te-ai astepta. Slabitul este de asemenea cea mai obisnuita promisiune de Anul Nou, facuta si incalcata.

Pierderea in greutate este – aparent – o tema relativ simpla dar, daca ar fi intr-adevar asa, nu ai obtine 200 milioane de accesari intr-un search pe Google la cautari pentru carti de slabit. Greutatea corporala este un mix de calorii consumate, calorii arse pe parcursul zile si genetica/epigenetica (codul tau genetic si cum interactioneaza mediul cu acest cod). Caloriile care nu sunt arse sunt depozitate sub forma de grasime.

Cum iau in greutate alergatorii? Unii dintre ei sunt persoane care obisnuiau sa fie sedentare si care au inceput sa alerge ca parte dintr-un program de slabit/fitness. Unii alearga, dar efortul le provoaca foame sau le da perceptia ca nu pot lua in greutate daca sunt activi, asa ca mananca mai mult. Unii dintre ai au o problema medicala (de exemplu, cu tiroida). Iar unii nu alearga pe cat de mult spun ca o fac sau cred ca o fac.

Alergatorii fac, in general, destul efort pentru fitness cardiovascular, dar este posibil ca alergatorii sa nu arda, de pe o zi pe alta, destule calorii pentru a pierde din greutate. Exista cercetari care arata ca o ora pe zi de exercitiu la intensitate de mers este absolut necesara pentru unii oameni, in special pentru femei, pentru a pierde din greutate; asa ca se recomanda cresterea numarului de zile si numarului de minute pentru a pierde din greutate.

Antrenamentele de forta pentru a creste masa musculara vor juca un rol in pierderea greutatii. Privesc masa musculara ca pe un motor, iar marimea si calitatea conteaza! O masina de Formula 1 arde mai mult combustibil decat un Ford Fiesta – chiar si cand este inactiva. Deci cresterea masei musculare cu antrenamentele de forta de 3 ori/saptamana va arde mai multe calorii – atat in repaus cat si in activitate – decat un muschi mai mic. Sentimentul pe care il au persoanele mai in varsta in privinta metabolismului mai scazut poate fi pur si simplu o consecinta a pierderii masei musculare (prin folosirea ei din ce in ce mai putin).

Multi alergatori sunt activi 30-90 de minute/zi si stau restul timpului. Mai multa activitate pe parcursul zilei, chiar si stand in picioare in loc de a sta jos, este mai sanatos decat statul continuu – chiar si cu o pauza zilnica de alergat – si poate ajuta la pierderea in greutate. Intalnirile pe parcursul carora mergi si vorbesti sau birourile la banda de alergat sunt unele strategii de a ridica oamenii de pe scaun.

Factorul care probabil blocheaza cei mai multi alergatori este consumul de calorii. A fost intotdeauna usor pentru mine sa justific biscuitele in plus la gustare sau a doua portie la masa cand ma antrenam regulat. Dar, cu varsta, masa mea musculara a scazut, nu mai imping la fel de tare si poate nu merg la sala in fiecare zi. Acest lucru a adaugat aproximativ 7-9 kg de greutate in ultimii 10 anii. Pentru a scapa de acel extra, am incetat sa mananc majoritatea lucrurilor pe care le ciuguleam intre mese si am micsorat portiile de mancare. Am acum aceeasi greutate ca la absolvire si am revenit la o marime la pantaloni mai mica, desi nu am aceeasi masa musculara.

Un truc care pare a ajuta unele persoane este sa faci efort chiar inainte de masa principala din zi. Efortul pare a suprima un pic apetitul. Insa, daca astepti prea mult sa mananci, te vei simti si mai flamand. E problematic pentru mine aspectul acesta cand am antrenamente mai lungi (90-120 minute), ma simt foarte flamand si e usor pentru mine sa justific mancatul in exces. Ma ajuta daca imi aduc aminte sa mananc mai incet si sa ma bucur de masa, decat sa „aspir” mancarea.

Pierderea in greutate este o problema complexa si puzzle-ul are un raspuns individual pentru fiecare persoana. Trebuie sa te intrebi, „cum va fi diferita viata mea daca pierd din greutate?” Pentru multi dintre noi, acea incredere in faptul ca efortul regulat este sufiecient pentru mentinerea siluetei si ca un consum suplimentar de calorii nu este foarte important, duce la un simt fals al sigurantei si la cateva kilograme in plus. In schimb, daca esti atent la caloriile pe care le consumi, este foarte probabil sa castigi lupta dintre calorii consumate vs. calorii depozitate.

**

Inainte de a va ura o zi excelenta, va reamintesc ca orice kilogram in plus este o povara pentru alergatorii de anduranta (si nu doar pentru ei). Dar faptul ca greutatea noastra nu evolueaza intotdeauna in directia dorita nu inseamana ca trebuie sa abandonam antrenamentele si sa ne lasam prada disperarii. Rabdare, calm si transpiratie…iar rezultatele se vor vedea, cu siguranta, chiar daca de abia dupa 6, 12 sau 24 de luni!

O zi excelenta, fara excese culinare!

PS – gasiti aici un ghid foarte util furnizat de RunnersWorld.

Pe 26 ianuarie 2010, in plin proces transformational al propriei persoane, lansam blogul „andreirosu.wordpress.com”. Motivul: imi doream sa alerg primul meu maraton – la Polul Nord – si eram in cautare de sponsori. O prietena care lucreaza in zona de marketing (multumesc, Ionela!) m-a sfatuit sa am o ‘carte de vizita’ virtuala – respectiv un loc in care sponsorii pot afla informatii despre mine si activitatea mea. Nu ma pricepeam la bloguri, promovare online etc., asa ca m-am gandit sa folosesc acest blog ca pe un jurnal personal, in care sa imi scriu intamplarile ‘de peste zi’, dar prin intermediul caruia sa imi si fac publice planurile – luandu-mi, astfel, un angajament fata de propria persoana. Lansarea blogului a fost mult mai usoara decat isi imagina atehnicul din mine; a fost nevoie de doar 2-3 ore si de sprijinul unui coleg care avea deja blog (multumesc, Alex!).

Imi amintesc foarte bine primul articol scris pe acest blog (si il recitesc din cand in cand, pentru a imi aminti de unde am plecat… :)).  Si bucuria pe care am avut-o cand articolul a avut primii 10 cititori. Apoi, cand blogul a atins prima suta de vizitatori. Si cand postarile mele au ajuns la mass-media, care m-a invitat sa vorbesc despre planurile mele. Intre timp, blogul a crescut ‘organic’ si, de la 20-30 de cititori pe zi a ajuns la 100.000 de vizitatori pe luna. Fara titluri senzationale, de tipul „Nu o sa va vina sa credeti, dar…”, fara (prea multi) vizitatori accidentali. In 2010 eram intre primele 13.000 de bloguri din Romania, acum in primele 7-800 – ceea ce cred ca este destul de bine pentru un blog ‘de nisa’. Puteti vedea evolutia din mai 2010 pana in prezent, pe zelist. Ca numar de articole scrise pana in prezent, ma situez la cota 600, deci o medie anuala de 150 de articole – aproape un articol la fiecare doua zile.  Astazi sarbatoresc inversand media: doua articole pe zi :).

Sa va mai spun ca am scris din toate locurile in care am gasit internet – chiar si de 1 k, inclusiv Sahara sau Himalaya (ma uitam pe o lista a tarilor cu cel mai slab internet si am constatat ca am ‘bifat’ 3 dintre ele – inclusiv locul 2 :)). Am preferat sa scriu in timp real, chiar daca asta a presupus sa ‘sacrific’ o parte dintre lucrurile pe care le-as fi putut face sau vedea si, de asemenea, sa dau o mica gaura in buget 🙂 – de exemplu, in Himalaya internetul era mai scump decat a face dus (care, de asemenea, era mai scump decat cazarea…). Dar asta conteaza mai putin; ma bucur ca v-am putut ‘lua cu mine’, impartasindu-va experientele…

Nu va mai retin (momentan), pentru ca incepe o noua saptamana de lucru. Va multumesc din suflet pentru citirea acestui blog si sper sa bifam, impreuna, depasirea cotei 10.000 de articole (si 60 de ani de existenta)!

PS – recomandari de la wikihow pentru a porni un blog si, aici, pentru a scrie rapid articole.

Nu stiu cate editii Gerar vor mai fi sub semnul „codului rosu”, dar cert este ca viscolul inceput in Bucuresti cu o zi inaintea concursului nu a fost suficient pentru a speria alergatorii (in numar de cateva sute) inscrisi la – deja – traditionala cursa de ianuarie. As avea curaj sa pariez ca Politehnica ar fi fost luata cu asalt si daca temperatura ar fi coborit sub -30 C, iar vantul ar fi suflat cu 100 km / ora. Si asta pentru ca, din cate am observat in ultimii 4 ani, alergatorii nu sunt cei mai normali (la cap) oameni din lume… 🙂 …Pentru ca, a fi ‘normal’ – dupa ‘standardul’ lumii in care traim, inseamna a te situa in media populatiei. Si ce alergator isi doreste sa fie „in medie”?  De fapt, cu ce ar putea fi mai provocatoare un pic de vreme rea decat trezitul dis-de-dimineata? Sau decat o alergare pe 1 ianuarie la prima ora? Sau decat un maraton? Sau decat cursele la care – chinuiti de sete, caldura, frig, durere etc. – am strans cu totii din dinti gandindu-ne la acea medalie de finisher, pe care am fi regretat toata viata daca nu am fi obtinut-o…?

Ei bine, nu au fost -30, ci -5, -6. Nu a fost vant apocaliptic, ci cateva rafale sporadice. Si, daca ar fi sa facem o statistica, probabil ca 95% dintre alergatori (incluzandu-l pe subsemnatul) s-au imbracat MULT mai gros decat ar fi fost cazul. Dar sa incep povestea noastra din momentul in care ne-am inscris – mai precis, din momentul in care ne-a inscris Andrei Gligor, care a corespuns cu primele secunde de la startul inscrierilor (motiv pentru care echipa noastra a avut nr. 1 :)). „Andrei, am prins loc la Gerar! Marian (Chiriac) a zis ca nu mai face echipa cu noi anul acesta [nota mea: Marian a prins ultimul loc disponibil la semimaraton – proba de stafeta mixt]. Dar o sa facem echipa cu un prieten – Bogdan (Iacob) – alergator foarte bun…”.

Cu aproape o luna inainte de concurs, ne-am stabilit si obiectivul: sub 1h 31m (adica sub 4.20 min / km) – ceea ce ar fi insemnat, tinand cont de rezultatele de anul trecut, un loc pe podium [in 2013, stafeta de pe locul 3 la masculin a terminat in 1h 32m]. Nefiind un tip competitiv si nevand o mare pasiune pentru antrenamentele cu intervale, perspectiva a 4 saptamani in care sa ma focusez pe imbunatatirea vitezei nu mi-a suras prea mult. Dar m-am gandit ca imi completeaza foarte bine planul de antrenament pentru Abu Dhabi Tri-ul din martie, asa ca… m-am (ne-am) pus pe treaba. Acomodarea nu a fost tocmai simpla, dupa cele cateva luni in care am pregatit Triple Ultra Tri-ul din Mexic si in care m-am fortat sa alerg mai incet decat imi place – dar, usor-usor, am ajuns la tempo run-uri de 15-18 km la 4.15-4.20 m/km, fara sa intru intr-o zona de puls periculoasa. De asemenea, antrenamentele facute impreuna cu Andrei si Bogdan au decurs ‘conform planului’.

Ce a lipsit din planul nostru a fost vremea. Sau, mai precis, suprafata de alergare. Am mizat pe un asfalt curat ca… sosetele de compresie (la cumpararea din magazin :)), dar ‘codul rosu’ ne-a facut sa ne regandim asteptarile si obiectivul: sub 1h 40m. Pana sa ajungem la momentul startului, sa va zic ca ne-am intalnit la 8.30 (cu o ora inainte de start) in holul rectoratului. Ne-am pus in ordine cele 5 bidoane de hidratare (pe care support „team”-ul nostru – multumim, Loredana Dragomir! – urma sa ni le dea la fiecare tura dintr-o geanta termo izolanta); acestea contineau: Fast Hydration (electroliti), pudra izotonica Hydrate & Perform, Bicarbonat (pentru oprirea acidului lactic), Gel Energy, Endurance Gel + BCAA si, „cireasa de pe tort”, Energy Shot  (‘administrat’ o singura data, in prima parte a cursei) – toate de la Isostar (careia ii multumim pentru sprijinul cosntant!!), plus Microhydrin (alcalinizator & antioxidant). Este o formula pe care am testat-o in repetate randuri si care ofera (in viziunea mea) 3 lucruri esentiale:  febra musculara zero, energie maxima si ficat intreg pe durata vietii… :). Dupa acest aspect logistic, a urmat echiparea. Am vrut sa alerg in sort de compresie dar, din solidaritate cu Andrei si Bogdan, am pastrat pe mine niste colanti termici. Ulterior, dupa ce i-am facut capul calendar lui Andrei, spunandu-i ca este prea cald pentru pantaloni lungi, el s-a schimbat, dar noi nu am mai apucat, pentru ca deja ne ‘depusesem bagajele’… :)). O alta greseala in ceea ce priveste echipamentul a fost dublarea bluzei termice de corp cu o jacheta de vant – cei de la Sportguru mi-au dat sa testez modelul C400 al celor de la Skins. Fiind subtire ca o foita (aproape transparenta), nu am crezut ca este atat de calduroasa, dar m-am copt in ea! (o pastrez pentru urmatoarea alergare la Polul Nord sau in Antarcica -daca va mai fi cazul :)). Cu 15-20 de minute inainte de start, am inceput incalzirea (mai intai in holul rectoratului, apoi afara). 

Startul s-a dat cu cateva minute intarziere. Ne-am pozitionat ‘strategic’ in primul rand si, dupa numaratoarea inversa data de exploratoarea Uca Marinescu, am pornit la drum… Daca anul trecut Marian a scos untul din noi (cititi aici povestea), anul acesta a venit randul lui Andrei (Gligor) sa isi asume rolul de baterie Varta, amintindu-mi de calul lui Harap Alb, care manca jaratic…

Din pacate, la acest Gerar eu am jucat rolul lui „Spanul”,  intrandu-mi in ritm (si in pantofii de trail) destul de greu, principalele mele griji fiind stabilitatea (pentru evitarea accdientarilor) si mentinerea pulsului sub 180. Interesant este ca, desi am avut un ritm mediu de 4.50 min / km, pulsul meu a fost tipic pentru 4.10-4.15 m/km. La asta au contribuit suprafata de alergare (mult mai dificila decat asfaltul) si supra-incalzirea. Dupa prima tura, pe care am terminat-o in 16m 30s, am constatat ca suntem destul de departe atat de urmaritori cat si de echipele din fata noastra; acest lucru s-a mentinut si la urmatoarele ture, ceea ce ne-a facut -la ultimele doua ture – sa o lasam mai moale (pana apropae de 18 min / tura). De altfel, exceptand locurile 2-3, despartite de vreo 40 de secunde, distantele intre primele 8 echipe au fost intre 1 si 2 minute – deci greu de fortat vreo ‘rocada’ pe parcursul concursului.

Intr-un final ‘apoteotic’, dupa o cursa fara emotii si incidente, am reusit sa terminam in 1:43:55, clasandu-ne pe locul 7; nu am obtinut un timp mai bun decat cel de anul trecut – 1h41m (ce-i drept, pe o suprafata mult mai prietenoasa pentru alergare), dar ne-am pozitionat cu 5 locuri mai sus – deci suntem pe drumul cel bun! In timp ce scriu aceste randuri ma gandesc ca am bifat deja (toate cele) 4 editii ale Gerar-ului si o sa profit de urmatoarele 40-50 pentru a imbunatati statistica… 🙂

Sa va mai spun ca am avut parte, din nou, de un kit de inscriere foarte dragut, care a inclus si o premiera: produse raw vegan & bio – niste rondele pe gustul meu, de la Petras Bio (ca o coincidenta, de vreo cateva saptamani ma aprovizionez de la Petras – au cam tot ce ii trebuie unui vegetarian :)).

Si sa inchei prin a ii felicita pe organizatori pentru consecventa si pe alergatori pentru perseverenta … 🙂 Ne vedem la editia 2015!

Click aici pentru rezultatele editiei 2014 a GERAR!

In urma cu cateva zile va posteam despre pedalatul in casa, pe home trainer. In completarea acelui post, am gasit un material interesant pe net si va prezint cateva paseje din el (originalul este aici). 

**

Pacaleste Trainer-ul. Foloseste aceste trei strategii pentru a obtine cat mai mult de la antrenamentele in interior.

Daca ti s-ar cere sa vizualizezi cursa perfecta, probabil ca nu ai descrie zvarcolirea pe un trainer stationar, blocat in casa, intr-o zi de iarna. Cursa s-ar desfasura afara, poate sub soarele bland de primavara si la aer proaspat. De asemenea, ar include si sa te simti in forma si sa pedalezi cu viteza, motiv pentru care majoritatea dintre noi ne multumim – pe parcursul ierni – cu un trainer groaznic, stationar…

Daca esti serios in privinta ciclismului, dar esti blocat uneori intre patru pereti de vremea urata sau intuneric, sa te urci pe trainer este un compromis necesar. Si da, este un compromis – antrenamentele pentru a deveni un bun ciclist presupun sa cultivi abilitati ca bike handling si pastrarea momentumului pe teren variat, nu doar forta bruta de a pedala din greu intr-un mediu static.

Chiar si asa, trainer-ul isi poate avea locul, atat in camera ta cat si in programul de antrenament. Mai jos sunt cateva sfaturi despre cum sa profiti cat mai mult de pe urma unui antrenament pe trainer…

1. Inlatura barierelor psihologice. Disciplina si rezistenta mentala sunt importante, dar cand vine vorba de antrenamentul in casa, prioritatea mea este sa fac antrenamentul de dragul fitness-ului. Voi folosi fara rusine orice truc pentru a ma face sa ma urc pe acea masinarie de tortura. Planifica din timp astfel incat bicicleta si trainerul sa fie pregatite inainte de antrenament, ceea ce inseamna ca ai o scuza in minus sa dai inapoi cand vine momentul sa te urci pe sa. De asemenea, imi fac stocul in bucatarie cu snack-urile preferate – dar imi spun ca ma pot bucura de ele doar ca recompensa pentru antrenamentul pe trainer. Voi aranja chiar si o serie de bunatati pentru a fi consumate dupa fiecare segment de antrenament. Sigur, aceasta abordare pavloviana este jalnica, dar este eficienta…

2. Mimeaza ciclismul pe bune. Unii ciclisti se uita la TV si unii chiar pot citi carti. Dar am gasit ca durata atentiei mele este invers proportional cu intensitatea antrenamentului, si chiar si cel mai cliseic film de actiune devine prea sofisticat cu mult inainte ca pulsul meu sa atinga pragul superior. Cea mai buna sursa de motivatie pe care am gasit-o este sa urmaresc inregistrari video (de la ghidon) ale unor curse, in timp ce ascult muzica la volum ridicat.

Cand vad un film sau citesc o carte, corpul meu vrea sa se odihneasca. Dar cand vad o turma de ciclisti intrecandu-se pentru locul 1 in fata mea, chiar si pe ecranul laptop-ului, conditionarea e activata si picioarele mele vor pur si simplu sa se miste. Pedalatul devine usor. Fascinat, pedalez ca si cum chiar sunt in cursa, stand sau in picioare, si accelerand sau incetinind, in functie de actiunea de pe ecran. Cand inchei intervale de timp specifice, le programez pe fiecare sa se incheie in acelasi moment cand ciclistii de pe ecran trec linia de sosire…

3. Taie volumul, pastreaza intensitatea. Structurez antrenamentele inauntru in jurul sfaturilor de la profesionisti: prioritizez intervale in locul volumului si directionez energia cat mai mult cu putinta catre pedalare (cea din urma este realizata prin antrenarea intr-o camera racoroasa in fata unui ventilator; daca transpiri in exces, inseamna ca organismul tau este concentrat pe a se raci in loc de pedalat).

Majoritatea antrenamentelor atletilor sunt alcatuite din doua obiective: volum si munca structurata. Volumul este cantitatea totala de timp un ciclist petrece pe bicicleta, iar munca structurata contine intervale specifice, mai scurte, pe care sa le completezi in acea durata de timp. Natura neobosita si monotona a pedalarii pe trainer necesita taierea volumului si completarea intervalelor pe cat de repede posibil, in special daca poti pedala afara in alte zile si sa iti obtii volumul atunci. De exemplu, daca o cursa obisnuita – de iarna – necesita 4-5 ore pe sa cu doua intervale de 20 minute introduse, cursa corespunzatoare pe trainer va dura o ora: te urci, te incalzesti pret de cateva minute, faci treaba, si mananci gustarea pe care ai pregatit-o in bucatarie…

**

O zi excelenta!