In acest weekend voi participa la doua triatloane, o premiera pentru mine si, totodata, un bun antrenament de tri (ultimul oficial) inainte de Triple Iron-ul din noiembrie. Sa va scriu cate ceva despre cum m-am pregatit pentru acestea.

Sambata, la mare (in Olimp), voi lua startul la No Stress Triahlon – o reeditare a experientei din 29 iunie, de la Mogosoaia, care presupune aproximativ aceleasi distante (500 metri inot, 20 km pedalat si 5 km alergare), cu mici diferente: inotul are loc in apa marii, proba de bicicleta este ceva mai scurta, iar alergatul va fi pe nisip. Organizatorii ne-au avertizat ca traseul de bicla este „impregnat” cu ciulini / ghimpi, asa ca oprilile pentru schimbatul camerelor vor fi garantate in absenta unor solutii eficiente anti-pana. Asa ca m-am conformat si am citit un articol folositor pe tema asta, apoi mi-am pus o solutie anti-pana in camere :). Sper sa functioneze bine si sa nu fiu nevoit sa ma opresc…

Dupa triatlonul off-road de la Mogosoaia trasesem cateva concluzii, asa ca voi incerca sa fac lucrurile ceva mai bine de aceasta data. Totusi, am renuntat la ideea de folosi pedale SPD, pentru ca nu m-am antrenat off-road cu asa ceva (nimic nou in ziua cursei!). In rest, ma voi pozitiona mai bine la start, ma voi incalzi mai bine / mult, voi scurta (sper!) timpul de tranzitie si…vom vedea!

Delta Triathlon (Tulcea) este surpriza placuta a acestui an, aparand destul de tarziu pe calendarul de triatlon, dar venind „la pachet” cu un traseu de inot in lacul Ciuperca (sper ca denumirea nu are conotatii medicale… :)) si unul de bicicleta + alergare pe asfalt.

Sa va mai spun si faptul ca, in urma unui anunt postat pe Facebook, am gasit si coechipieri pentru proba de stafeta (m-am gandit ca as putea sa imi ofer serviciile pentru proba de inot), la ambele triatloane. La Olimp voi face parte din stafeta 777 (impreuna cu Ruxandra Cernahoschi, care va face celelalte doua probe; nu o cunosc pe Ruxandra, dar ii urez succes si sa nu aiba parte de vreo pana!!).  La Tulcea, fac echipa cu Silviu Secareanu si Vali Bugoi, de la Smart Atletic, carora le doresc o vreme cat mai buna si la TriChallenge Mamaia, weekend-ul viitor, unde vor fi implicati ca organizatori (din pacate, pe acesta il voi rata, pentru ca se suprapune cu Transmaraton :().

Revin cu vesti! 🙂

Au mai ramas doar cateva zile pana la startul editiei a doua a Transmaraton. In weekend-ul 7-8 septembrie ne reintalnim pe Transfagarasan, pentru a sarbatori – prin alergare – eforturile de fundraising facute in ultimele luni de catre cei 150 de participanti. Vor fi trei probe: un ultramaraton de 84 de kilometri (dublu maraton) – pe 7 septembrie; un maraton (42 km) si un semi-maraton (21 km) – pe 8 septembrie.

Ca si anul trecut, locurile puse la dispozitie au fost ocupate cu mult timp inainte de start (mai avem doar 3 „bilete” la proba de maraton, pastrate pentru urban heroes…), ceea ce nu poate fi decat imbucurator (avand in vedere si faptul ca in 2013 avem cu 50% mai multe locuri decat in 2012). In aceeasi masura, sunt fericit ca procesul de strangere de fonduri pentru cele trei cauze promovate in cadrul Transmaraton merge excelent (puteti vedea aici top fundraisers), numarul donatorilor depasind, deja, 1.000 – un semn ca ne indreptam, usor-usor, spre o societate normala, in care voluntariatul si implicarea sociala reprezinta un unul dintre stalpii acesteia.

Inainte de a va prezenta cateva informatii interesante despre Transmaraton, ma folosesc de ocazie pentru a multumi din suflet participantilor, donatorilor, voluntarilor, sponsorilor, partenerilor, autoritatilor locale implicate si, bineinteles, organizatorilor :), pentru efortul depus! (PS – autocarele vor arata ceva mai bine decat cel din imagine :))

Transmaraton…

… include cel mai dificil dublu maraton de sosea din lume (> 3.000 m diferenta de nivel pozitiva). La start vor fi 20 de participanti – 17 barbati si 3 femei. Timpul limita pentru terminarea celor 84 de km este de 12 ore.

… include cel mai dificil maraton de sosea din Europa, al treilea ca dificultate din lume (aproximativ 1.900 m diferenta de nivel pozitiva) si unul dintre putinele trasee cu un procent mai mic de 5% de alergare pe plat.

… include unul dintre putinele semi-maratoane de sosea din lume cu diferenta pozitiva mai mare de 1.000 de metri.

…se desfasoara pe Drumul National Transfagarasan (DN 7C), devenit celebru la nivel mondial dupa ce britanicii de la Top Gear au dedicat o editie intreaga acestui traseu, numindu-l „cel mai frumos drum din lume„. Emisiunea Top Gear este difuzata in 117 tari, adunand saptamanal un miliard de telespectatori, rivalizand ca audienta cu o Cupa Mondiala de fotbal!

…ultramaratonistii Andrei Rosu si Gabriel Solomon, organizatori ai evenimentului, precum si peste 90% dintre participantii la editiile 2012 si 2013, nu erau nascuti pe vremea construirii Transfagarasanului. Acesta a fost construit in intervalul 1970-1974, iar metodele de lucru au fost intens criticate, provocand (oficial) 40 de morti – neoficial cateva sute, conform unor persoane care au participat la acest proiect.

…ultima portiune a dublu maratonului, intre Barajul Vidraru si Cetatea Poenari, presupune urcarea a 1480 de trepte, echivalentul unei cladiri cu 80 de etaje! Prin comparatie, Empire State Building are 1576 de trepte, reprezentand 86 de etaje.

…Transfagarasan cuprinde cel mai lung tunel rutier din Romania (887 m) si totodata, situat la cea mai mare altitudine din tara (2.045 m)

…obiectivul de fundraising al Transmaraton pentru urmatorii 5 ani este de 1.000.000 RON.

…participantii la prima editie au reusit sa obtina donatii in valoare de 125.000 RON, contribuind la plantarea si ingrijirea a 10.000 de puieti (care vor absorbi, la maturitate, 600 tone de CO2 – echivalentul emisiilor a 500 de autoturisme, timp de un an) si la ingrijirea paliativa gratuita la domiciliu a 150 de pacienti (copii si adulti), pentru o perioada de 3 luni. In Romania, 60.000 de persoane sunt diagnosticate anual cu cancer si doar 6% beneficiaza de acest tip de ingrijire.

…partea de nord a traseului pe care se va alerga la Transmaraton este considerata, in cliclism, ca avand un grad de dificultate „dincolo de orice categorie„. In pofida dificultatii traseului, toti participantii editiei 2012 au reusit sa termine in timpul limita si nu au fost semnalate accidentari majore.

… este singurul eveniment din Romania la care inscrierea se face exclusiv pe baza loteriei sau a asumarii calitatii de fundraiser.

…editia 2013 inregistreaza o premiera: 3 frati aliniati la start, respectiv Stefan Palarie (21 km), Tedora Palarie (84 km) si Bogdan Palarie (voluntar pe bicicleta la 84 km). Toti trei au un lung istoric in voluntariat, fiind implicati in cauze sociale de mediu si de educatie, iar pentru Teodora va fi prima cursa oficiala de alergare din viata ei. Jos palaria! 🙂

…denunumirea evenimentului a fost aleasa in urma unui sondaj public. Puteti vedea aici celelate propuneri…

Ne vedem acolo!

Am folosit pauza de masa de astazi pentru a viziona cateva filmulete „educative”, care sa ma ajute sa devin un biciclist mai bun. Vi le pun cu drag la dispozitie si sper sa va foloseasca! De fiecare data cand vad astfel de materiale descopar cat de putine lucruri stiu despre biciclete… 🙂

1. Top 10 greseli pe care le fac incepatorii

2. Top 10 metode de a fi mai usor (adica a slabi :)) pedaland

3. Top 10 metode de a castiga viteza (cu mentiunea ca nu ma de gand sa ma rad pe picioare :))

4. Top 10 metode de recuperare post-pedalat

5. Top 10 lucruri pe care nu le stiati despre industria bicicletelor…

Cupa Mondiala de Ultra-Triatlon 2013 se apropie rapid – au mai ramas 3 luni pana la startul „triplului” (20 noiembrie) – asa ca m-am gandit sa va povestesc despre antrenamentele mele si despre alte lucruri care ‘graviteaza’ in jurul acestui eveniment sportiv. In primul rand, ce este un ultra-triatlon? Definitia de pe Wikipedia spune ca toate triatloanele cu distanta unui Ironman (3.8 km inot, 180 km bicicleta, 42,195 km alergare) sau mai mare se incadreaza in aceasta categorie. Totusi, IUTA (International Ultra Triathlon Association) nu include in calendarul sau competitional decat triatloanele cu distanta incepand de la echivalentul a doua Ironman-uri, fara limita superioara. In prezent, cel mai lung ultra triatlon este Double Deca – adica echivalentul a  20 de Ironman, record care va cadea peste cateva saptamani, cand se organizeaza, in Italia (8 septembrie – 8 octombrie), primul Triple Deca (30 x Ironman) din istorie.

Nu voi intra in discutii privind motivele pentru care oamenii participa la astfel de concursuri, dar sunt sigur ca fiecare are un motiv bine intemeiat. In plus, este foarte posibil ca ceea ce noi consideram „extrem” (sau „ultra”, sau „imposibil”, sau „nebunie curata”) sa fie doar un simplu antrenament sau o rutina pentru atletii prezenti la Deca-uri, Double-Deca-uri etc. La Double Iron-ul din Florida am avut ocazia sa vorbesc cu venerabilul Guy Rossi (65 de ani !), singurul om din lume care a ‘bifat’ 10 Deca-uri si (curand, in Mexic) 100 de ultra triatloane (!!!). Imi spunea ca un Deca i se pare mai usor decat un Triple (!), pentru ca poate mentine un ritm constant si ca nu este nevoit sa faca pauze lungi intre probe („lungi” insemnand mai mult de 5-6 ore :)). Asta ma pune pe ganduri si „in garda” pentru triplul meu din noiembrie, dar suna incurajator pentru cazul in care voi explora, in viitor, si un Deca (dupa pensionare voi avea foarte mult timp la dispozitie, asa ca… de ce nu? :)).

Ce ma asteapta la Triple Iron?

– Trei „Ironman„-uri, cate unul pe zi. In total, 11.4 km inot, 540 km pedalat si 126.6 km alergare. 

– Fiecare „Ironman” incepe la ora 8 dimineata si am la dispozitie 23 de ore pentru a il termina. Ideal este, totusi, sa termin fiecare ‘bucata’ in maxim 13-14 ore si sa le folosesc pe restul pentru recuperare / odihna. Pentru asta, organizatorii vor permite sa ne intalam corturi in incinta complexului sportiv in care se desfasoara evenimentul.

– Inotul are loc in bazin olimpic (50 m), apa avand 20-24 de grade C.

– Partea de bicicleta se va desfasura pe un circuit de 1 kilometru (!), inchis traficului, 100% luminat, 95% plat. Asadar, 180 de ture.

– Pentru alergare se va folosi acelasi circuit ca la bicicleta, dar in sens opus. In total 42 de ture, plus un segment de 195 de metri.

– Pozitia in clasament se va determina adunand timpii obtinuti de concurenti la fiecare Ironman (inclusiv timpii petrecuti in zonele de tranzitie).

Ce va fi nou si dificil pentru mine? In istoricul meu, singura experienta oficiala multi-days este 1000 km Balkan Challenge 2012, cand am pedalat 3 zile la rand, in jur de 120-130 km / zi. In rest, am avut perioade in care am „legat” 2-3 antrenamente mai lungi de alergare, pedalat sau inot, dar niciodata toate la un loc.

Cum arata ‘strategia’ mea de antrenament pentru acest Triple ? – calupuri de 3 zile in care am grupat alergari lungi (> 25 km) sau ture lungi (> 100 km) sau sesiuni de inot lungi (>90 de minute).

– ca si la antrenamentele pentru Double Iron, antrenamente ping-pong (2-3 sesiuni consecutive a cate 30-60 de minute in care alternez bicicleta-alergare).

– antrenamente care sa ma ajute sa castig forta (folosirea palmarelor sau inotatul in tricou, trasee de bicicleta sau de alergare cu diferenta de nivel, exercitii de yoga etc.).

– imbunatatirea tehnicii (la inot si la bicicleta sunt ceva mai in urma decat la alergare, dar sper sa recuperez…).

– metode de recuperare rapida, de exemplu baile de gheata (vezi aici).

– mentinerea / cresterea rezistentei la monotonie (alergari lungi fara muzica, pe trasee sub forma de circuit, de 500-1.000 m / pedalare indoor, pe home trainer, in intuneric etc.).

– antrenamente-„surpriza” / neprogramate (facute atunci cand sunt mai obosit – de ex. vineri seara la ora 22.00 sau dupa revenirea de la un long-run) si antrenamente „la minut”, care sa ‘invinga’ starea de inertie si care sa ma ajute sa intru in ritm mai bine dupa pauzele de la Triple (10-15 minute de mers pe scari sau 5-6 sprinturi de 200-400 de metri, la 30-60 de minute de la terminarea unui antrenament).

– antrenamente matinale (de la 4 sau 5 a.m.), imediat dupa trezire (iesirea din casa in maxim 5 minute de la trezire).

– trezirea (programata, cu alarma) in diverse momente ale noptii.

– stabilizarea cat mai rapida a pulsului (prin exercitii / tehnici de relaxare / respiratie) si adormirea intr-un timp cat mai scurt dupa efort (este foarte posibil ca prin ziua nr. 3 de concurs sa imi prinda bine o motaiala de 10-15 minute…).

– simularea conditiilor de concurs (antrenamente de bicicleta in jurul stadionului de la Arena Nationala, care a are lungime de 1.1 km; antrenamente la temperaturi ridicate etc.).

In aceste 3 luni ramase nu mai am foarte mult de lucru, in sensul ca baza este deja pusa. Dintre cele trei probe, cel mai slab pregatit ma simt la pedalat (din pacate, cea mai lunga dintre probe…), motiv pentru care am decis sa inlocuiesc cateva dintre long-run-uri cu long-ride-uri + intervale (asa ca o mi-am anulat participarea la ultra-ul de 100 km din cadrul Ciucas Trail). In plus, mai am in plan o ‘tura’ de 24 de ore pe bicicleta (probabil indoor), 4 zile de pedalat la Balkan Challenge (+cate 15-20 km de alergare la finalul fiecarei zile de pedalat), plus un mini-cantonament de 3 zile (in octombrie) in care sa ‘leg’ cate o ora de inot, 5 ore de pedalat si trei de alergare.

Momentan, nu sunt 100% sigur ca voi termina (in timp util) acest Triple Ultra, dar sunt 100% decis sa fac tot ceea ce tine de mine pentru a ajunge la start (si la finish :)) in maximul de forma fizica si psihica pe care l-as putea avea la momentul respectiv. Si, ca la orice ultra, sa imi fac (si sa respect) o strategie buna de nutritie, hidratare, odihna, recuperare… 

O saptamana inspira(n)ta!!

O sa incep acest articol prin a va povesti ce (si cum) mancam pana in 2009-2010. Pe scurt:

Dimineata (adica pe la 8-9-10…): 3 felii de paine, cu cascaval, sunca, gem (in ordinea asta) si ceai. In weekend, preferam omleta sau ochiuri, plus diverse mezeluri si branzeturi.

La pranz (in jur de ora 14…15): sticks-uri, prajituri (in corporatii, intotdeauna este ziua cuiva…) sau (in caz fericit), ceva mancare adusa la pachet (ramasa de peste weekend) sau pizza sau ceva de la “mec” sau o shaorma (cand era vreo ocazie speciala…).

Masa de seara (de cele mai multe ori, dincolo de ora 22…) era, obligatoriu, masa principala a zilei si, la fel de OBLIGATORIU, trebuia sa contina carne. Daca apareau prin zona si ceva “mici”, cartofi prajiti si (Daaaaa!!!!) doua-cinci beri…ma declaram satisfacut.

Cei zece ani de corporatie + dieta de mai sus s-au tradus in 10 kilograme in plus (cam un kg / an) si, privind in urma, pot afirma ca am fost norocos; probabil ca am avut ‘arderi’ rapide (ajutat si de un mamangement deficitar al situatiilor cauzatoare de stres…) – altfel, probabil ca 20-25 de kg ar fi fost mai reprezentative pentru ceea ce am ingurgitat in acei ani. De analizele medicale anuale nu are sens sa va mai povestesc… Finalul lui 2009 a adus ‚declicul’ din existenta mea, introducerea alergarii in stilul meu de viata si preocuparea permanenta de a (re)dobandi niste obiceiuri bune de nutritie, hidratare, abordare a evenimentelor care mi se „intampla” etc.

Ma bucur enorm ca am avut inspiratia de a ‚trage linie’, de a imi reseta (spala) creierul si de a o lua de la zero. Fara a deveni un fanatic, schimbarile s-au produs incet (dar sigur), astfel ca stilul meu de viata din ce in ce mai activ a fost sustinut in permanenta si de o dieta adecvata pentru mine. Am subliniat acest cuvant pentru ca nu stiu daca ceea ce consum zilnic se potriveste altor persoane. Pe principiul incercare-eroare (trial and error), am testat tot felul de alimente, pana am ajuns la mix-ul optim pentru organismul meu. Adica la alimentele care ma fac sa simt bine inainte, in timpul si dupa efort. Consider ca un antrenament intens este „momentul adevarului” – ne spune cu mare precizie daca cele 3 chiftele in sos marinat pe care le-am consumat inainte de antrenament ne ajuta sau nu. Si o face intr-un mod foarte simplu: le trimite inapoi si/sau iti transmite niste semnale in diverse parti ale corpului (se numesc ‚dureri’…).

Fac sport de patru ani si nu am avut nicio accidentare. Perioadele mele de recuperare sunt foarte scurte. Analizele arata excelent. Nivelul meu de energie este crescut pe parcursul intregii zile. Am un somn linistit. Si, ca sa glumim putin: am tenul curat, pielea moale si catifelata, iar firele de par sunt mai rezistente… 🙂 Iar lista beneficiilor ar putea continua.

Cum arata o zi obisnuita din viata mea, din punct de vedere al dietei. Poate ca „obisnuita” nu este tocmai cuvantul potrivit, pentru ca sunt destul de rare cazurile in care am parte de zile „neobisnuite”. Aici ma refer la zilele in care nu am concurs sau antrenamente foarte lungi si care cer un ‚arsenal’ nutritional special. Sa punctez rapid principalele mese ale zilei (programul poate varia cu +/- o ora):

5 a.m. (inainte de antrenamentele moderate) – Dupa un pahar / bidon cu apa (min. 500 ml), urmeaza unul-doua fructe „de sezon” (mar, para, caisa, piersica, pruna, portocala, grep, mandarina, cateva bucati de pepene etc.). De regula, fructe pe care nu le pot pune la masa urmatoare in shake. Foarte multe carti de nutritie recomanda ca prima masa sa fie de fructe, asa ca am testat si a functionat…

8 a.m. (dupa antrenament/e) – un shake cu lapte de soia (sau de migdale sau de orez sau de cocos sau din alte surse vegetale), fructe proaspete / congelate (banane, fructe de padure, avocado), fructe uscate (prune uscate, stafide, goji, merisor, etc.), seminte crude (dovleac, floarea soarelui, pin, canepa decorticata etc.), oleaginoase (diverse tipuri de nuci si alune). Plus ceva scortisoara, vanilie etc. Puteti viziona o astfel de reteta pe pagina de Nutritie a acestui blog.

12 p.m. – salata cu diverse legume, vlastari, germeni, seminte si/sau alt tip de hrana „vie” (raw-vegan). Spre bucuria mea, exista din ce in ce mai multe firme de catering care ofera astfel de alimente si, de asemenea, o multime de surse de aprovizionare. Din nou, puteti gasi pe pagina de Nutritie o reteta filmata.

 3 p.m. – o gustare la alegere intre urmatoarele combinatii: fructe sau legume crude; fructe uscate & oleginoase. Le consider snack-ul ideal: imi ‘taie’ pofta de zahar rafinat si imi asigura un nivel bun de energie si pentru ultimele ore de lucru la birou. Va recomand cu drag sa le incercati… 🙂

6 p.m. – paste integrale sau orez (ambele cu indice glicemic cat mai mic) cu legume (dovlecei, rosii, ardei, vinete, mazare etc.). Din fericire, oferta de retete este foarte vasta, asa ca puteti schimba reteta zilnic. Fara a face teoria carbohidratilor, veti observa ca aceasta ultima masa va asigura necesarul pentru antrenamentul de a doua zi dimineata…

Vine un moment in care ar trebui sa vedem daca mergem sau nu in directia potrivita si daca vom ajunge in contextul pe care ni-l dorim. Daca decidem sa traim mult si bine (in pofida opiniei generale, usor paranoice, ca „exista sanse mari sa mor subit: imi poate cadea un ghiveci sau meteorit in cap, pot aluneca in cada, pot sa ma inec cu un os de peste, ma loveste o masina care intra pe contrasens etc.”), poate ca ar trebui sa definim acest „mult”, acest „bine” si, mai ales, cum ajungem acolo? Urmam calea ‚clasica’ („hai sa fac si eu ce face toata lumea, pentru ca – daca ies din rand – o sa ma judece / ironizeze cei din jur) sau o urmam pe cea mai buna dintre toate (calea ta)? Si, intorcandu-ma la a trai mult si bine, cred ca exista un punct dincolo de care va fi tarziu sa luam aceasta decizie…

Pasii pe care i-am facut catre o nutritie potrivita pentru mine au fost:

1. Am facut un inventar a ceea ce mancam (si cumparam) de obicei, intrebandu-ma: daca as fi trait acum cateva sute de ani, as fi mancat asta?

2. Am redus, treptat, consumul de carne (la inceput, am eliminat carnea din program o data pe saptamana; apoi, am scos-o de la micul dejun; apoi, am eliminat-o doua zile pe saptamana; apoi, am scos-o si de la masa de pranz s.a.m.d; aproape la fel am procedat si cu dulciurile rafinate :))

3. M-am documentat si am introdus (treptat)  alimente recunoscute pentru calitatile lor si impactul asupra sanatatii, concentrandu-ma pe calitate, in detrimentul cantitatii. Am vazut cum reactionez in urma consumului lor si le-am privit din ce in ce mai mult ca pe o sursa de energie, nu de placere (asta nu inseamana ca ceea ce mananc nu este gustos!). Am constatat cu uimire ca am supravietuit! 🙂

4. Mi-am facut obieciul de a imi stabili saptamanal „meniul” si de a face demersurile corecte, care sa ma ajute sa ma tin de plan (cumparaturi in piata sau online cu lista in fata, abonament la diverse firme de catering – atunci cand prefer sa aoloc timp pentru altceva decat pentru gatit etc.).

5. Am actionat conform planului (dupa vestita metoda „viseaza – planifica -actioneaza” :)).

La final, as vrea sa ating si subiectul „carne” & junk food. Imi place enorm gustul carnii. Am crescut mancand carne. Imi place la nebunie gustul Big-Mac-ului, al aripioarelor KFC, al cartofilor prajiti (trecuti prin sos barbeque, sau dulce-acrisor, sau de maioneza, etc.), al mezelurilor, al mancarurilor procesate, al dulciurilor din zahar rafinat si asa mai departe. DA, IMI PLAC!!! Si, pana de curand, mai „scapam” o astfel de masa la fiecare 30-40 de mese ‚corecte’. Ceea ce, pana la urma, nici nu avea un impact serios asupra organismului. Problema nu este gustul acestui tip de mancare. Nu este nici problema pretului acestora (desi am descoperit ca este mai ieftin sa mananci sanatos, chiar si fara a lua in calcul pretul pe care il platim, indirect, ca urmare a subrezirii sanatatii, pentru o alimentatie defectuoasa). Si nici a timpului sau a altor resurse (multe din mancarurile sanatoase se prepara mai repede decat cele prajite, coapte, gratarite etc.). Si nici nu voi intra intr-o discutie despre problemele de ordin etic si de mediu asociate industriei laptelui sau a celei procesatoare de carne (probabil ca, daca ar trebui sa omoram personal ceea ce punem in farfurie, preferintele noastre culinare ar fi diferite…), ci va las sa vizionati un film interesant (click aici) si sa trageti singuri concluziile. As mai adauga si faptul ca am inceput sa ma simt…(nu gasesc deocamdata cuvant pentru a descrie aceasta stare) sa merg cu copii la zoo sau la o ferma si, la cateva ore dupa ce au mangaiat iepurasi, vacute, puisori etc. sa le pun rudele pe masa… 🙁 A propos de asta, vedeti aici un film simpatic. Si, inainte de a incheia acest subiect, am sa va las cu o intrebare: care credeti ca este prima grupa de alimente pe care doctorii recomanda sa o scoata urgent din dieta sa un pacient diagnosticat cu cancer…?

Ceea ce ma detetermina in fiecare zi sa aleg un anumit tip de alimente in detrimentul altora este dorinta de a pastra ceea ce am castigat in acesti ani: sanatate, vitalitate si, mai ales, o serie de obiceiuri bune pe care sa le transmit copiilor mei. Pentru ca, de cele mai multe ori, hrana care ne place cel mai mult este cea cu care am crescut. Cea „ca la mama acasa”…

Un sfarsit de saptamana delicios!

Am primit astazi un articol (multumesc, Cornelius!) in care Runner’s World a publicat un top al celor mai neinspirate intrebari pe care alergatorii le primesc de la non-alergatori. M-am gandit sa traduc / adaptez articolul si sa vi-l pun la dispozitie, pentru a il da mai departe prietenilor si colegilor vostri care nu alearga (inca); astfel, ei vor avea ocazia de a va adresa alte intrebari sau de a le folosi pentru a va sacai… :)) Lasand gluma la o parte, cred ca multe dintre aceste intrebari ne sunt adresate nu pentru a ne necaji, ci pur si simplu pentru ca non-alergatorii vor sa afle mai multe despre ceea ce facem si, de ce nu, sa ne imite cu succes… 🙂

24. Alergi repede? Probabil ca prietenii nostri isi imagineaza ca pornim in fiecare cursa cu viteza lui Usain Bolt si ar fi surprinsi sa afle ca a alerga nu se rezuma doar la timpul inregistrat de cronometru. In plus, nu prea avem cu ce sa ne comparam (cu un alergator mai experimentat?, cu unul mai in varsta?, cu unul supraponderal? cu un ultramaratonist?). Totusi, putem sa raspundem cu un mare DA! 🙂

23. Nu ai prefera sa dormi in loc sa te trezesti atat de devreme si sa alergi? Sa dorm si sa pierd un rasarit atat de frumos? – este unul dintre sutele de raspunsuri posibile. Pana la urma, cine se trezeste de dis-de-dimineata ajunge departe, iar cei care alearga devreme traiesc intrega zi cu acel sentiment de reusita…

22. Nu te saturi de atata alergare? Da, ma satur de starea mea de bine… Este adevarat, avem o cantitate limitata de resurse (timp si energie) pe care o putem folosi zilnic, dar avem posibilitatea de a alege catre ce sa o directionam. Si ce merita mai mult decat propria sanatate? Ca sa nu mai mentionam „pachetul” care vine odata cu alergarea: peisaje frumoase, provocarea mintii si a trupului, alocarea de timp pentru a reflecata la ceea ce ne preocupa etc.

21. Alergi in aer liber?! Gandaci, trafic, soare, burnita… Ok, poate ca Mama-Natura nu este intotdeauna prietenoasa cu alergatorii, ceea ce ar putea uimi un non-alergator dependent de confort. Dar, daca avem de ales intre a toci canapeaua si a ne cladi anduranta…

20. Nu este prea cald? Nu si cu sistemele de hidratare existente in prezent. Pentru multi alergatori, vara ne scoate din casa si, uneori, aratam ciudat gafaind la 40 de grade. Dar, trecem si peste asta…

19. Nu este prea frig? Alergarea pe timp de iarna este ca si cum ai alerga pe plaja, doar ca in loc de nisip, alergi pe zapada. Si pe gheata. Si prin mocirla. De fapt, nu are nicio legatura cu alergarea pe plaja (dar asta nu este un impediment pentru noi…).

18. Nu bate prea tare vantul? Vant? Care vant??

17. Alergi si cand ploua? Acest subiect este derutant chiar si pentru alergatorii care nu au incercat asta pana acum. Si, exceptand alergatorii extremi (cei pe care ii vedem marsaluind inversunati prin ploaie, aratand ca un animal inecat :)), cine ii poate invinovati? Dar chiar daca ideea de a alerga printr-o ploaie torentiala nu pare sa te reprezinte, nu ai de unde sa stii daca iti palce sau nu, pana nu incerci. S-ar putea sa fie cea mai simpatica experienta a acelei zile (mai ales daca ai sosete bune…).

16. Chiar ai nevoie de inca o pereche de pantofi de alergare? Razi sau critica-ma cat vrei, dar CHIAR aveam nevoie de ei; toti ceilalti sunt aproape tociti…  

15. De ce ai nevoie de atatea perechi de pantofi de alergare? Ok, imi place ENORM sa alerg; pe poteci, pe astfalt, prin ploaie, prin noroi, prin zapada…si toate astea tocesc rapid pantofii de alergare.

14. Ce este atat de interesant in a alerga? Hai cu mine si o sa vezi! NU e de mirare ca prietenii tai non-alergatori sunt surprinsi sa afle ca ceea ce faci este distractiv; pana la urma, nu ai acces la TV, tableta, computer, etc. Doar tu, traseul tau si lucrul ala ciudat numit „natura”…

13. Nu ti se intampla sa te ratacesti? Unii dintre noi si-au dezvoltat un simt acut al orientarii, altii au investit intr-un GPS destept, iar altii… ma rog, prefera sa descopere rute noi… 

12. …Aveti nevoie sa va iau cu masina? Desi merita sa intrebi, nu te mira daca nu primesti raspuns – exista o sansa foarte mare ca noi sa ne aflam acolo dintr-un motiv foarte bine intemeiat… 

11. Ce naiba faci aici?! Ei bine, stiu ca arata ciudat, dar nu imi pasa. Probabil ca alergatorii au auzit destul de des asta (sau au dedus din privirea si zambetele ironice ale ‘publicului’), in momentul in care faceau diverse exercitii de incalzire sau de stretching… Alergatorii -mai ales cei care au suferit o accidentare – vor sta si in cap, daca este nevoie, pentru a nu repeta acest tip de experienta. 

10. Nu este periculos sa alergi, la varsta ta? Chiar daca am 37 :), 50, 60 sau 100 de ani, varsta este o simpla cifra. Nu spunem ca este simplu. De la inima pana la genunchi, cu cat alerg mai mult, cu atat rebuie sa facem alegeri mai intelepte. Dar alergatorii cu experienta au o perspectiva mai larga si mai multe de povestit decat orice non-alergator. Asa ca un non-alergator ar trebui sa inlocuiasca intrebarea de mai sus cu o alta „CUM de reusesti sa alergi atat de mult la varsta ta?”

9. Nu este nesanatos sa alergi atat de mult? [pe asta o primesc frecvent :)] S-a dovedit stiintific  ca alergarea este imbunatateste atat starea generala de sanatate cat si sanantatea fiecarui organ al corpului nostru. Asa ca, ne incercam norocul… 🙂

8. …Cum ramane cu genunchii? Nu ma intreba de ei… 

7. …Dar nu te dor genunchii? Am zis sa nu ma intrebi de genunchi!

6.  Cum poti sa te accidentezi alergand? Unii alergatori sunt magnet pentru accidentari, altii par indestructibili. Chiar daca alergarea nu este un sport „de contact”, este foarte posibil ca la un moment orice alergator sa sufere o anumita forma de acidentare. Din fericire, asta nu este o condamnare la moarte (chiar daca asa simtit la inceput :)). Multi dintre cei accidentati isi revin rapid sau se regasesc in alte sporturi.

5. Ce este cross-training-ul? Daca vrem o viata lunga ca alergatori, trebuie sa ne antrenam si la alte discipline – inot, bicicleta, fitness, yoga etc. Asta ne va imbunatati performantele la alergare si ne va ajuta sa evitam accidentarile.

4. Cati kilometri are un maraton? A existat un moment in cariera noastra de alergatori cand ne era greu sa intelegem (si sa numaram, din alergare :)) aceasta distanta. Dar, daca vei veni la un maraton, ca suporter, ar fi bine sa stii cati kilometri mai sunt pana la final. Nu conteaa cat de mult te iubim, daca te pozitionezi la kilometrul 6 si ne incurajezi spunandu-ne „Hai, ca mai ai un pic!”, o sa avem o problema… Ca fapt divers, un maraton are 42 de kilometri si 195 de metri.  

3. Te plictiseste alergarea? Poate ca nu zambim pe parcursul unui antrenament sau al unei curse (mai ales dupa kilometrul 30 :)), dar te asigur ca zambesc in interior! 

2. …Ai castigat? [sau: pe ce loc ai iesit?] Este minunat sa castigi, dar asta nu este singurul lucru care conteaza. Oricum, daca voi castiga vreodata, ma vei vedea cu o mare cupa in brate!

1. De ce platesti atat de mult pentru a participa la o competitie? Concursurile de alergare – in special maratoanele – sunt destul de costisitoare. Dar majoritatea ne ofera un kit generos de participare, sprijin pe parcursul cursei, medalii, accesul la evenimente etc. Si, crede-ma, taxa de inscriere este ultimul lucru la care te vei gandi cand vei trece linia de sosire…

O dupa-amiaza frumoasa si o alergare pe masura, maine dis-de-dimineata!

PS – Topul publicat de Runner’s World avea 25 de intrebari, dar ultima facea sens doar pentru vorbitorii de limba engleza (era depre diferenta dintre  jogging si running)…

In ultimii 3 ani am apasat pe pedala de acceleratie a dezvoltarii mele personale, investind timp in tot ce ar putea sa ma ajute sa ma schimb (in bine) si sa devin un model pentru copiii mei (si nu numai). Am iesit din zona (pe care o constientizam mai mult sau mai putin) „cumpar lucruri de care nu am nevoie, cu bani pe care nu ii am (credite), pentru a impresiona oameni pe care nu ii cunosc (sau pentru a ma simti mai bine)” si m-am indreptat catre „voi deveni cea mai buna versiune a mea”. Principalul instrument pentru a realiza asta a fost alegerea unor obiective infricosatoare si atat de mari (ambitioase) incat sa nu le pot atinge decat daca intervine o schimbare radicala a felului in care fac lucrurile…

Pe parcursul acestei calatorii ‚initiatice’ am cautat in permanenta resurse care sa ma ajute, astfel ca 30 de minute sunt investite zilnic in citirea de carti, articole si alte materiale despre automotivare, organizare, planificare, leadership, prosperitate, implinire etc., etc., etc. – in esenta, despre cum (si de ce) isi ating obiectivele oamenii de succes. Am observat ca exista un pattern, respectiv o ‚formula magica’ pe care o aplica acestia si pe care o tot promovez din 2010 incoace.

Pe foarte scurt, toti oamenii de succes au o viziune clara (cat mai vie, ‚colorata’) a ceea ce vor sa realizeze (au vestitul „vis”). Toti stiu unde sunt in acest moment, unde vor sa ajunga si sunt dispusi sa plateasca pretul (stiu ce anume trebuie sa sacrifice). Apoi, toti iti stabilesc niste obiective, punctele intermediare („statiile”) pe care trebuie sa le atinga pentru a ajunge de la punctul A la punctul B. Mai departe, toti au un plan, in care isi scriu – cat mai detaliat – pasii pe care trebuia sa ii faca pentru a isi atinge obiectivele. De fapt, este vorba despre insusirea unor obiceiuri bune, care sa le faca aceasta calatorie mai usoara si mai productiva. De multe ori avem impresia ca ne lipseste motivatia de a face lucruri; am testat pe propria piele: motivatia te ajuta la inceputul procesului de schimbare, dar ceea ce te duce catre obiectiv este acea serie de obiceiuri pe care am mentionat-o mai sus. Si, in fine, toti oamenii de succes despre care am citit pana acum mai fac un lucru simplu, dar decisiv pentru obiectivele lor: actioneaza zilnic si, de regula, in directia potrivita. Asta inseamna ca isi respecta planurile.

Revenind la titlul acestui post (si pentru a ii relaxa pe cei care au crezut ca am castigat la 6 din 49…), bogatia si leadership-ul nu se reflecta doar in cifrele dintr-un extras de cont. Probabil ca ati auzit de numerosi oameni – artisti, sportivi, lideri spirituali, lideri informali ai unor comunitati, misionari, militari, oameni de stiinta etc. – care au avut succes in ceea ce au intreprins, fara a avea, neaparat, conturile burdusite. Unul dintre expertii in leadership la nivel mondial – Robin Sharma – prezinta o abordare holistica abundentei; el identifica 8 arii ale vietii in care ar trebui sa ne consideram / masuram succesul, pentru a ne putea autointitula „bogati”…

1. Bogatia interioara. Aceasta arie include o abordare pozitiva a vietii, un nivel ridicat al stimei (respectului) de sine, pace (liniste) interioara, conexiune spirituala, claritate a propriilor valori si o idee clara a obiectivelor pe termen de 1, 3, 5, 10 ani…

2.  Bogatia fizica. „Sanatatea nu este totul, dar fara sanatate totul este nimic”. Care este sensul in a ajunge sus pe „scara” companiei sau a societatii, daca pretul platit pentru asta este o sanatate subreda? A fi cel mai de succes om de afaceri dintr-un spital sau dintr-un cimitir nu este exact un semn de bogatie… Oamenii cu adevarat bogati pretuiesc darul primit la nastere – un corp armonios si sanatos – si au grija sa il mentina.

3. Familia si bogatia sociala. Foarte multi milionari / miliardari sunt nefericiti, neimpliniti ca fiinte umane si se plang de singuratate („aveam mai multi prieteni cand nu aveam bani”, „copiii s-au instrainat de mine”…). Cand familia noastra este fericita, vom fi si noi mai fericiti si (coincidenta?) vom avea mai mult succes si in cariera. Nimeni nu regreta la finalul vietii ca familia a fost prioritara. Sau ca a avut relatii puternice si de durata cu prietenii, cu colegii si cu diversi membri ai comunitatii.

4. Bogatia carierei. Sau, mai degraba, a vocatiei. Valorificand-ne uriasul potential de care dispunem putem atinge un nivel de excelenta care ne va oferi o mare satisfactie – cea a lucrului bine facut. Ne va ajuta sa ne punem ‚amprenta’ pe ceea ce facem. A ajunge un profesionist de talie mondiala in ceea ce lucram va avea un impact puternic si asupra stimei noastre de sine (se spune ca fiecare om castiga atat cat considera ca merita). Trebuie sa devenim atat de buni in ceea ce facem incat cei din jurul nostru (colegii de echipa, clientii, concurentii etc.) sa spuna „WOW!”. Daca tot facem un lucru, de ce sa nu il facem FOARTE BINE? Si, a propos, cand ti-ai facut ultima oara un test de cariera, pentru a vedea daca iti urmezi – cu adevarat – vocatia?

5. Bogatia economica. Da, banii conteaza. Nu sunt cel mai important lucru din lume, dar ne fac viata mai buna si mai usoara. Ei ne permit sa traim intr-o casa frumoasa, sa avem grija de cei dragi, sa calatorim in strainatate, sa participam la multe maratoane etc. Si, nu in ultimul rand, cu cat avem mai multi bani, cu atat ne putem permite sa facem mai multe fapte bune! Este, in aparenta, greu de realizat, dar pasii sunt destul de clari (click AICI sau AICI :); si/sau priviti filmuletul de la final).

6. Cercul de oameni exceptionali. Cu totii devenim asemenea celor cu care ne ‚bem cafeaua’. Daca ne gandim la anturajul nostru curent… e cam adevarat! (va amintiti proverbul „Spune-mi cu cine te insotesti, ca sa iti spun cine esti”?). Daca ne inconjuram de oameni negativisti, „emo”, barfitori, invidiosi, razbunatori, violenti, „pierde-vara”, superficiali, alocoolici ‚anonimi’, narcomani, depresivi s.a.m.d., care este sansa noastra de a razbi in viata? Inconjurandu-ne de oameni exceptionali ne vom ‚slefui’ cu totul altfel…

7. Bogatia noutatii (creationala). Pentru a ne simti impliniti, fiecare din noi are nevoie in viata de un pic de mister, de aventura. Iesirea din zona de confort si invingerea fricii de necunoscut sau de schimbare este esentiala pentru sanatatea noastra mentala. Suntem fiinte creative, deci trebuie sa ne plasam constant intr-un context care sa implice creativitate, aventura, noutate – sa intalnim oameni noi, sa vizitam locuri in care nu am mai fost, sa invatam lucruri noi etc.

8. Bogatia impactului (a mostenirii). Probabil ca dorinta cea mai adanca a unei fiinte umane este cea de a da sens vietii si de a trai pentru un scop mai mare decat viata insasi. Fiecare om vrea ca existenta lui sa conteze, sa insemne ceva. Sa faca diferenta. Sa stie ca lumea a devenit – cumva – mai buna, datorita vietii sale pasagere pe acesta planeta. Ganditi-va la acest citat inspirational: „Iata un test pentru a afla daca misiunea ta pe Pamant s-a terminat: daca esti viu, inseamna ca nu s-a terminat”. Oamenii cu adevarat bogati vor lasa intotdeauna o mostenire celor din jur.

Uitandu-ma pe enumerarea de mai sus, realizez ca mai am de lucrat la cateva arii ale vietii (in special la bogatia economica… :)), dar simt ca sunt pe drumul cel bun. Deja sunt milionar, cel putin in metri alergati si, in curand, in numar de vizitatori ai blogului :). Si nu ma voi opri aici; de ce nu as ajunge miliardar…? 🙂 Sau, de ce nu as deveni cel mai bun vorbitor motivational / roman, care sa inspire milioane de oameni? De multe ori mergem in directia nepotrivita, ghidandu-ne dupa felul in care prietenii, vecinii, comunitatea sau societatea definesc succesul. O masina scumpa, niste haine „de firma”, o plasma cu diagonala de 2 metri, vacante exotice si asa mai departe. Nu este nimic rau in a le avea, dar ele trebuie ‚aliniate’ la valorile noastre si la toate tipurile de succes descrise mai sus. Va invit / provoc sa va treziti maine cu 30 de minute mai devreme decat de obicei, sa va definiti propria viziune asupra succesului (in fiecare dintre cele 8 arii), avand in permanenta in minte intrebarea „de ce este important pentru mine sa devin / sa am / sa fac asta?”.

O saptamana minunata si o viata implinita!

PS – va las cu un scurt filmulet care sa ne ajute sa devenim milionari in aria in care, aparent, este cel mai greu sa reusim (cea economica). Ecuatia este simpla si se foloseste acelasi principiu si pentru a ne imbogati si pentru a saraci: de exemplu, daca „investesc” banii intr-o masina pe care o folosesc pentru a merge de colo pana colo (birou, excursii etc.), voi saraci. Daca o folosesc pentru a face bani cu ea (o inchiriez, transport marfa sau persoane, fac afaceri etc.), ma voi imbogati. Banii merg acolo unde este focus-ul (si timpul) nostru…

L-am cunoscut pe Adrian Ber in urma cu un an, cand el castiga ultramaratonul de 70 de km din cadrul Transmaraton si, mai mult decat atat, reusea sa se numere printre cei mai activi fundraiseri ai evenimentului nostru. Mai tarziu, am aflat ca Adi are 35 de ani, este corporatist (lucreaza la HP), are familie (2 copii), in copilarie era rotofei iar pasiunea pentru sport a descoperit-o de abia in 2006, cand s-a apucat de arte martiale. Cinci ani mai tarziu incepea sa se antreneze serios si pentru alergare, iar rezultatele au aparut rapid – 2012 gasindu-l de numeroase ori pe podiumul unor maratoane montane si ultramaratoane.

Adrian a ramas consecvent cauzei sustinute anul trecut la Transmaraton – Padurea Copiilor (proiect sustinut de Asociatia ViitorPlus), respectiv strangerea de fonduri pentru plantarea si ingrijirea a cate unui copacel pentru fiecare nou nascut din Romania. Din acest motiv, nu este o surpriza faptul ca l-am reintalnit pe Adi luna trecuta, cu ocazia organizarii la Crosului Padurii, (unde a fost unul dintre ‘capitani’) sau la Semi-maratonul Bucuresti (vi-l amintiti pe alergatorul acela care impingea un carut cu doi copii? :)).

Ianinte de a va mai povesti despre Adrian Ber, va invit sa vizionati filmuletul de mai jos…

Adi este unul dintre acei oameni pe care vorbitorii de limba engleza l-ar numi doer – adica o persoana care ia initiativa si duce lucrurile la bun sfarsit. Din aeasta categorie face parte si proiectul BER2M, in cadrul caruia el va alerga 123 km, continuu, pe 2 munti – Fagaras si Piatra Craiului (astfel, “Ber2M” va fi cel mai lung ultra-maraton montan din Romania). Punctul de plecare va fi Manastirea Turnu Rosu (pe 3 august), iar punctul de sosire Fantana lui Botorog (4 august). Diferența pozitiva de nivel a traseului este de 7.500 de metri (cei care au fost la Maratonul 7500 Bucegi stiu ce inseamna asta :)), iar altitudinea maxima la care va ajunge: 2.500 de metri. Ar mai fi de mentionat si timpul in care si-a propus Adi sa termine aceasta cursa solitara: doar 25 de ore.

Daca va intrebati „De ce face asta?„, raspunsul este urmatorul: pentru a strange fonduri necesare cresterii unui hectar de padure (8.000 de euro), pentru a crestere gradul nostru de constientizare cu privire la importanta ecosistemului de padure si, nu in ultimul rand, pentru aerul pe care il vor respira copiii si nepotii nostri.

Ii doresc mult succes si va invit sa dati click pe sabia din mana lui Adi; veti avea o surpriza, dar veti sti cu siguranta ce aveti de facut mai departe… Multumim!!

PS – Intre timp, Adi a terminat cu bine aceasta cursa solitara. Nu au fost 25, ci 40 de ore (vant, ceata, caini ciobanesti etc.), dar cu atat mai mult merita apreciat efortul; nu este simplu sa faci fata oboselii atatea ore. Ii puteti aculta povestea la Podcastul Primul Maraton…

Desi au trecut doar doua zile de la Brasov Triathlon, imi este deja dor de el si de abia astept sa inceapa inscrierile pentru editia urmatoare! Pe scurt, acest triatlon a avut de toate: organizare buna, proba de inot intr-o apa cu temperatura pe gustul meu (nici rece, nici calda :)), un traseu de bicicleta care a inclus o urcare de 10-11 km dar si o coborare (pe masura!) si alergare pe asfalt, la poalele Tampei… 🙂

Nu am foarte multe de povestit despre triatlonul cu nr. 7 (…cred :)) din viata mea, dar o sa incerc sa surprind cateva momente ale acestei experiente…

Desi m-am trezit destul de devreme (cu vreo 3 ore inainte de concurs), am ajuns la startul probei de inot de abia in momentul in care organizatorii faceau numaratoarea inversa (10, 9, 8…). Greseala mea a fost ca nu am calculat corect distanta pe care urma sa o parcurg din Predeal (unde eram cazat) pana la strandul din Codlea; in plus, de fiecare data cand am mult timp la dispozitie, am tendinta de a face lucrurile in slow motion :).  In fine, pe la 7.30 am plecat din Predeal, impreuna cu colegul meu Gabriel Draghici, proaspat finisher la Ironman Frankfurt, iar pe la 8.30 ajungeam in Codlea. Initial, am parcat la vreo 500 de metri de zona de tranzitie, dar ulterior ne-am mutat mai aproape de start (cateva ore mai tarziu aveam sa regretam aceasta decizie, pentru ne-am intors cu bicicletele pentru a lua masina, iar asta a insemnat o panta „bonus”… :)).

Ajunsi in zona de tranzit (spre rusinea noastra, probabil ultimii :)), am facut ultimele verificari ale bicicletei, ne-am pregatit echipamentul, apoi am inceput sa ne ‘costumam’ in swim suit-ul de neopren. Organizatorii ne anuntasera ca temperatura apei este in jur de 20 de grade, asa ca am preferat sa fim ‘acoperiti’. Stiam din ziua precedenta ca locatia probei de inot fusese schimbata (lacul Codlea 1 era aproape secat, asa ca ne-am mutat in Codlea 2), ceea ce insemna aproape un kilometru de mers pe jos. Era deja 9.20, asa ca ne-am facut ‘incalzirea’ din mers / alergat. Am mai apucat doar sa ma pozitionez acolo unde imi propusesem (in fata si in lateral dreapta, avand in vedere ca urma sa intoarcem prin stanga balizei) si…am pornit!

Imi cunosc destul de bine timpii de inot (20 min / 1.000 m), asa ca estimam ca voi termina cei 1.500 metri in aproximativ 30 minute. Au fost 3 ture de 500 de metri. Dupa primii 500 de metri, concurentii de la proba de sprint au iesit din apa, asa ca ultimii 1.000 au fost destul de usor de parcurs, nefiind incomodat de alti inotatori. Desi am ‘tras’ intr-un ritm moderat, am terminat inotul in 29 de minute – de unde am dedus ca distanta a fost mai mica de 1.500 metri… :). A urmat drumul pana in zona de tranzitie, schimbatul, pusul echipamentului de inot intr-o punga pe care am lasat-o organizatorilor si…am pornit la pedalat. Tranzitia inot-bicicleta mi-a luat (din nou :)) o gramada de timp (aproape 10 minute!), asa ca – daca voi avea vreodata pretentia la vreun loc pe podium – va trebui sa exersez acest capitol; dar, deocamdata, nu am vreun  stres – planurile mele privind podiumurile incep din 2026, cand voi intra la categoria +50 ani… 🙂

Chiar daca triatlonul ofera – aparent – sanse egale inotatorilor, biciclistilor si alergatorilor, aceasta disciplina este adresata (dupa parerea mea :)) ciclistilor care vor sa faca un cross-training in zona de inot si alergare… Si asta pentru ca, oricat de Michael Phelps & Haile Gebrselassie ai fi la inot, respectiv alergare, nu ai nicio sansa in fata unui MTB-ist decent, cu 7-8 ani de pedalat la activ (ca sa nu mai vorbesc de ciclistii profi, de sosea…). Proba de bicicleta este – ca timp – de vreo 3-4 ori mai lunga decat inotul si de 2-3 ori decat alergatul, asa ca…mai greu de recuperat… 🙂 Totusi, cei 40 si ceva de kilometri de pedalat au fost foarte frumosi, reusind pe plat o medie decenta de 37 de km/h (probabil a fost meritul noii casti aero, decorate de Alex cu stickere din Cars – pentru ca am avut numarul 95, ca Fulger McQuen :)), iar la coborare cu vreo 10 km/ora mai mult (in continuare, iau curbele extrem de prudent…). A propos de casca, unul dintre concurenti m-a botezat… „Alien” :).

„Durerea” a fost la urcarea Rasnov – Poiana Brasov, unde 15 km / ora mi se parea o viteza de Formula 1… A propos de aceasta urcare, dificultatea a fost accentuata si de faptul ca am ramas fara apa (mizam pe primul punct de hidratare, dar acolo aveau apa doar la pahar, asa ca nu am oprit – big mistake!). Noroc ca am intalnit, pe la jumatatea urcarii, o doamna foarte amabila care m-a ajutat cu vreo 200 ml – aur curat!!! Ar mai fi de mentionat la aceasta proba faptul ca am vazut o multime de concurenti care mergeau „la plasa”; evident, au avut de castigat o multime de energie, dar asta i-ar costa la un Ironman o penalizare sau chiar descalificarea (bine de stiut pentru viitor :)).

Dupa urcarea spre Poiana a urmat coborarea (superba!) spre Brasov, pe care o mai facusem la antrenament, dar niciodata cu circulatia oprita… Apoi, am ajuns in zona de tranzitie, am pierdut (iar :)) o gramada de timp cu schimbatul, pusul hainelor in sac etc. dar, intr-un final, am pornit… Ma asteptam la doua ture a cate 5 km, dar traseul a avut putin peste 8 km, ceea ce nu m-a deranjat prea mult – tinand cont de canicula… Bucla de 4 km incepea cu o portiune de urcare, in plin soare :(, dar continua pe o alee umbrita (yuuhuu!!), care avea si ceva coborari. Pe parcursul primei bucle am fost ajutat de Robert Hajnal, unul dintre performerii probei de sprint, care si-a facut alergarea ‘de revenire’ in paralel cu mine, asa ca am avut pacemaking-ul asigurat :). Merci, Robert!!! Spre deosebire de experienta anterioara, de la No Stress Triathlon, am preferat sa alerg mai incet (cu 4.45 / km), tinind cont de caldura, diferenta de nivel etc.

La finalul fiecarei bucle am alergat impreuna cu Alex, care nici nu mai concepe sa nu ia parte la astfel de concursuri – mai ales ca organizatorii sunt de fiecare data foarte draguti si ii dau si lui medalie… :). Desi imi propusesem un timp total sub 3 ore, am fost primul de sub linia de 3.00, cu 3h 01m 04s – mai mult decat decent pentru stadiul actual al pregatirii mele; si o clasare onoranta – locul 46 la general (din 138), respectiv 17 (din 64) la categoria mea de varsta (30-39). Privind la timpii obtinuti de participantii la categoria de varsta care ma asteapta peste 3 ani (40-49), imi dau seama ca mai am de tras serios pentru a ramane in primii 25-30% dintre participanti… 🙂

Aceasta a fost povestea triatlonului de la Brasov. Ma bucur ca am intalnit din nou o multime de oameni pasionati, care participa la astfel de evenimente indiferent de distanta fata de casa (in poza din stanga sunt alaturi de triatlonisti veniti tocmai de la Suceava!) sau de dotarile tehnice (unul dintre concurenti a participat la concurs cu o bicicleta din aceea galbena, cu cosulet, inchiriata din parc :)). Suntem pe drumul cel bun, cu tot mai multe concursuri si tot mai multi oameni dornici de miscare; iar din urma vin copiii nostri, care vor dori – cu siguranta – sa isi depaseasca parintii. De abia astept sa particip la un triatlon alaturi de copiii si nepotii mei… 🙂

O saptamana frumoasa (si racoroasa :)) ! …si felicitari + multumiri organizatorilor!!

PS – Click pe link-uri pentru rezultate: proba olimpica (open, individual), proba sprint (open, individual), olimpic – grupe de varsta, sprint – grupe de varsta, olimpic – stafeta, sprint – stafeta.

Duminica are loc prima editie a triatlonului Brasov si m-am gandit sa punctez, pe fuga, cateva lucruri din check list. Sunt sigur ca deja v-ati facut bagajul, dar poate v-a (sau ne-a) scapat ceva… Inainte de asta, sa va mai spun (tot pe fuga :)), ca obiectivul meu pentru acest triatlon este de a il termina suficient de odihnit pentru tura de bicicileta pe care o am in program duminica dupa-masa (Brasov – Bucuresti). Asa ca…ma voi bucura de peisaj si de experienta! 🙂

Inainte de start. Check list (si/sau to do list); Suport auto bicicleta; Servisare bicicleta; De revizuit program concurs; Harta traseu bicicleta (profil); Plan cursa (inclusiv nutritie); Carbo loading; Acte; Telefon; Card; Aparat foto; Energizante / Isotonice; Ridicare kit inscriere; presiune in cauciucuri (exista site-uri si aplicatii care te ajuta sa determini presiunea functie de tipul bicicletei si de greutatea ta).

Inot. Swimsuit lung; Casca neopren; Pantaloni tri; Gambiere compresie; Ochelari (2); Crema anti-frecare; Punga de plastic; Crema de incalzit; Prosop; Ceas; Bidon cu apa; Geanta.

Bicicleta. Bicicleta :); Casca; Bidon; Sosete; Pantofi; Ochelari; Bluza; Pantaloni (daca nu folosim tri suit sau tri pants); Buff; Geaca de ploaie; Leviere; Camera; Pompa / CO2; Antifurt; Ulei; Manusi; Manusi de plastic (optional, pentru a evita murdarirea cu ulei in cazul problemelor tehnice :)); Imbusuri (mini-trusa); Servetele umede; Mini-crema musculara; Ciclocomputer; Numar de concurs (pus pe elastic).

Alergare. Pantofi de alergare; Sosete (in caz ca se uda cele folosite la proba anterioara); Sapca.

Dupa finish. Glutamina; Shake de reload (carbohidrati & proteine); Haine de schimb; Pungi plastic (pentru haine ude); Geanta.

Sa ne vedem cu bine la finish!!

PS – ca inainte de orice triatlon, va invit sa revizuiti cele 37 de ponturi care va vor face viata mai usoara la concurs. Totodata, puteti viziona si un filmulet postat anul trecut, inainte de primul meu triatlon Ironman.