Suntem in plin sezon competitional, asa ca m-am gandit sa scriu despre felul in care ne putem “incarca” inainte de un concurs de anduranta, aici incluzand orice forma de efort fizic intens care depaseste 2-3 ore (maraton, ultramaraton, triatlon etc.). Desigur, metodele de incarcare descrise mai jos nu pot inlocui antrenamentele / incarcarea musculara, dar pot face diferenta, de multe ori, intre “am terminat cu bine” si “a trebuit sa abandonez”…

Din punctul meu de vedere, ecuatia incarcarii este destul de simpla: in timpul unui efort de lunga durata pierdem niste “ceva-uri”, asa ca ne ajuta sa sa avem un surplus din acele “ceva-uri” inainte de a ne alinia la start. Un alt principiu simplu este ca, inainte de orice incarcare (care ar trebui sa inceapa cu 1-3 zile inainte de concurs), sa privam organismul pentru 2-3 zile de acel “ceva”, astfel incat el sa fie “infometat” si sa reactioneze, in faza de incarcare, constituind depozite. Probabil ca cei care au tinut vreodata o “dieta” inteleg foarte bine acest mecanism: s-au privat 2-3 saptamani de dulciuri si grasimi (pentru a da bine in poza de pe plaja, de la nunta etc.) si au slabit x kilograme; dupa ce au reluat vechile obiceiuri alimentare, organismul a avut grija sa puna la loc (rapid!) x kilograme (plus un bonus dragut…).

Care ar fi “ceva-urile”?

Inainte de a intra in cateva detalii ‘tehnice’, le voi enumera pentru cei care nu au rabdare sa citeasca tot articolul: carbohidrati, grasimi, apa, electroliti, somn, motivatie.

1. Voi incepe cu carbohidratii si vestitul carbo-loading. Efortul “arde” zaharul din organism, asa ca ar trebui sa ne facem un stoc de glicogen in musculatura. Cum si cu ce? La capitolul “cu ce”: preferabil, cu alimente care au un indice glicemic scazut (sub 55), pentru a nu ne deregla organismul. Gasiti aici o lista cu indicele glicemic al alimentelor. Puteti completa carbo-loading-ul cu o solutie de Malto-carbo-loading (eu folosesc asta). PS – Off-topic, as taia si cafeina din programul saptamanii care precede concursul, astfel incat energy gel-urile sa isi faca efect…

2. Mai putin relevanta pentru un maraton, dar extrem de utila la ultra-uri, fat-loading-ul ne ajuta sa avem acces la cea mai eficienta sursa de energie a organismului: grasimile (9 calorii / gram, comparativ cu 4 calorii / gram – in cazul proteinelor si majoriotatii carbohidratilor). Dupa ce am ars depozitele (limitate) de glicogen din muschi, ficatul incepe sa converteasca in energie glicerolul din grasimi. Ca fapt divers, rezervele din corp provenite din carbohidrati ne asigura 3-4 ore de efort, cele din grasimi vreo 3-4…zile. De altfel, nu trebuie sa va mire faptul ca multi ultramaratonisti sunt mai ‘rotunjori’ comparativi cu alergatorii de viteza, avand un procent de grasime in organism de 15-20% (comparativ cu 3% – cat au, de exemplu, maratonistii africani). Eu am 14%, deci mai am de pus ceva grasime pe mine, pentru a ma considera ultramaratonist… Cu ce sa facem fat-loading? Ei bine, am o veste trista. NU cu burgeri si cartofi prajiti, ca sa nu ne paradim ficatul & Co… Este de preferat sa apelam la grasimile ‘bune’. Gasiti aici detalii. Eu prefer uleiul de masline (cu care am inlocuit untul, de vreo 3 ani incoace) si oleaginoasele.

3. La un efort intens si de lunga durata apa va tasni din noi ca din fantanile arteziene. Daca adaugam si o temperatura extrema (respectiv cam tot ce ce este mai mare sau mai mic de 10-15 grade), avem sanse mari sa ne deshidratam rapid, iar odata cu asta sa scada exponential si performanta noastra. Nici nu este de mirare, avand in vedere ca organismul nostru compus intr-o proportie majoritara din apa (unele organe depasind chiar 90-95%). Asa ca va recomand cu drag sa aveti in vedere si water-loading-ul. Cum? Raspunsul este simplu: consumand multa apa! Personal, inainte de evenimentele de anduranta cresc consumul de apa cu 50-100%, deci pana la 5-6 litri / zi.

4. Crescand consumul de apa, ne vom dilua cu siguranta sarurile din organism. Ati avut vreodata crampe musculare in timpul unui concurs? Electrolitii – in principal sodiu, magneziu, potasiu si calciu – sunt cei care contribuie la absenta unor astfel de evenimente. Cu ce sa facem electrolytes-loading? Cu alimente care contin cantitati mari din elementele mentionate mai sus (gasiti aici o lista) si/sau suplimente.

5. Vi s-a intamplat sa regretati ca nu v-ati odihnit mai bine inainte de concurs? Mie da, asa ca acord, de atunci, mai multa atentie sleep-loading-ului. Ce inseamna asta? Fiecare om are nevoia lui de somn, care poate sa insemne 5 ore pe noapte sau 10. In ultimii ani am avut ocazia sa constat ca refacerea organismului, ca urmare a somnului, nu este influentata atat de mult de numarul de ore petrecute in pat, ci de calitatea somnului. Un somn linsitit de 7 ore, de la 22 la 5 (cu o ultima masa la ora 18, fara TV / Smartphone / Computer pe perna si fara probleme pe cap) ma ajuta mult mai mult decat unul de 10 ore, de la ora 24 (eventual, dupa o cina copioasa si 3 talk show-uri vazute la TV). PS – investiti intr-o saltea de pat buna (a.k.a. TARE); o sa va multumiti mai tarziu…

6. “La ce te gandesti pe parcursul cursei?”, “Ce te motiveaza in momentele grele?” – sunt intrebari pe care le primesc frecvent dupa experiente ultra de 24 de ore +.  Intotdeauna ma asigur ca ma prezint la start intr-o stare psihica excelenta, la care ajung folosindu-ma de muzica, poze, filme si discursuri motivationale si, nu in ultimul rand, reamintindu-mi obiectivele si motivele pentru care sunt acolo. Daca probele scurte sunt fizice, iar cele lungi sunt mentale, atunci merita sa ne alocam timp pentru pregatirea mentala (sau, ca sa ii gasim si o denumire in limba engleza, motivation-loading). Sa mai precizez ceva la acest capitol: motivatia este un instrument care ne ajuta pe termen scurt, in diverse momente-cheie; de exemplu, sa pornim un proiect, dar ceea ce ne ajuta sa il terminam este setul de obiceiuri bune pe care ni le facem pe parcursul vietii…

Desigur, porcul nu se ingrasa in ajun, asa ca nu trebuie sa ne asteptam la minuni de la aceasta perioada de incarcare, atat timp cat organismul nostru a fost stresat in lunile anterioare de o nutritie incorecta, hidratare necorespunzatoare, lipsa de motivatie si privare de somn; competitia va fi doar un motiv suplimentar de stres – uneori chiar picatura care umple paharul si conduce la accidentari sau alte evenimente nedorite.

Ar mai fi de mentionat si faptul ca, dupa INCARCARE urmeaza DESCARCARE (in timpul concursului), deci nu considerati ca misiunea voastra s-a terminat de indata ce ati trecut linia de finish. Faceti un RELOAD, dar…asta este un subiect separat.

Va doresc o saptamana excelenta si… incarcare placuta concurentilor de la Brasov Triathlon! Ne vedem acolo pe 28…

Am revenit din vacanta, odihnit si cu mult chef de scris :). A fost un concediu foarte frumos, cu vreme frumoasa, ape turcoaz, antrenamente lejere (alergari de maxim o ora si inotatul in jurul unor insulite), mancare excelenta (multe salate :)), plimbari cu barca si, mai ales, mult timp petrecut cu familia. Vacanta a inclus si o experienta „ultra”, respectiv doua sesiuni a cate 11-12 ore de condus nocturn catre Grecia si inapoi. Greu, dar a meritat efortul!

Cat am lipsit, am avut placuta surpriza de a inregistra un varf de trafic pe acest blog, datorat celor de la Business pe bicicleta, care au folosit articolul meu cu 50 de motive pentru a pedala catre birou pentru a promova bicicleta ca mijloc de transport la birou; va multumesc!! 🙂

Vazand acest interes pentru mersul cu bicicleta, m-am gandit sa prezint cateva filmulete care m-au ajutat foarte mult in incercarea mea de a deveni un biciclist ceva mai bun. Unele informatii par puerile, dar – de cele mai multe ori – detaliile mici fac diferenta si, in plus, ne ajuta sa evitam accidente si accidentari stupide. In plus, veti descoperi metode interesante de a rezolva o pana (folosind, frunze, iarba etc. :)). De asemenea, voi completa si cu cateva informatii care sa ajute reprezentatele sexului frumos sa foloseasca bicicleta si sa se mentina in forma (asadar, filmul despre „cum sa pedalezi pe tocuri” nu se refera la experienta personala… :)). Vizionare placuta!

PS – A propos, am urmat instructiunile dintr-unul din filmele de mai jos si am invatat sa pedalez fara sa tin mainile pe ghidon. Ieri am parcurs, in acest fel, primii 40-50 de metri. O mare victorie!!!

Cum sa mergem pe bicicleta

Cum sa ne alegem o bicicleta (de sosea sau MTB)

Cum sa avem grija de bicicleta

Cum se monteaza / ajusteaza bicicleta

Cum sa pedalam (in siguranta) prin oras

Cum sa prevenim furtul bicicletei

Cum sa pedalam pe caldura

Cum sa pedalam pe ploaie

Cum sa pedalam pe frig

Cum sa rezolvam o pana de cauciuc…cu mainile goale!

Cum sa pedalam fara maini pe ghidon

Cum sa reglam franele

Cum sa pedalam cand purtam pantofi cu toc

Cum sa abordam coborarile pe MTB

Cum invatam pe cineva sa mearga cu bicicleta 

Dragi cititori ai blogului www.andreirosu.me. In perioada 3-15 iulie sunt in concediu si voi lua o pauza de la jurnalul pe care il postez aici. Pentru urgente, ma gasiti pe Facebook, cu mentiunea ca il voi accesa doar o data pe zi (dar nu pentru 24 de ore :)). De indata ce voi reveni din concediu voi raspunde mesajelor voastre. Intre timp, va invit sa puneti in practica ceea ce ati amanat in ultima perioada (zile, saptamani, luni, ani). Si, bineinteles, sa faceti cat mai multa miscare…

Sa ne vedem cu bine!

Andrei

No Stress Triathlon (& Party) a fost un eveniment care a avut toate ‘ingredientele’ pentru a deveni memorabil si pentru a lasa participantilor dorinta de a se inscrie si la editiile urmatoare: organizare perfecta (chiar daca unora dintre participanti le-a lipsit un loc in care sa isi depoziteze lucrurile), traseu frumos, muzica antrenanta si o atmosfera de sarbatoare…

Si, pentru ca mi-am propus sa fiu in ton cu denumirea acestei competitii, mi-am pregatit de joi seara tot ce aveam nevoie: echipamentul, bicicleta, energizantele, recover-urile si hainele de schimb. A fost pentru prima data cand mi-am ‘servisat’ singur bicicleta inainte de un concurs, asa ca mi-am lasat o rezerva de doua zile, pentru cazul in care as fi dereglat ceva pe acolo… 🙂 Din fericire, dupa o ‘lupta’ de vreo doua ore, am reusit sa demontez ce era in plus, sa curat, sa degresez si sa ung mecanismele; si, normal, sa umflu cauciucurile (am pus 3.7 pe spate si 3.6 pe fata). Am fost multumit de rezultat, dar aveam ceva emotii, nestiind cum urma sa comporte in real life…

Asteptarile mele in ceea ce priveste clasarea la acest concurs erau cat se poate de realiste si, dincolo de orice fantezie privind podiumul, eram constient ca asta nu se va intampla, in conditiile in care: 1. este primul meu triatlon la care proba de bicicleta este off-road (iar experienta mea la acest capitol este zero, sau chiar subunitara :)); 2. m-am inscris la proba scurta (500 m inot, 26 km pedalat, 5 km alergare), iar viteza (cel putin la inot si bicicleta) nu este punctul meu forte; 3. nu am fost dispus sa investesc cine stie ce in bicicleta si accesorii pentru a fi apt de curse off-road: am pastrat cauciucurile originale – care au fost – probabil – cele mai groase si mai grele dintre cele ale biciclistilor de la No Stress :)) si am pedalat fara pantofi cu clips.

De ce m-am inscris la proba scurta? Initial, alesesem proba ‘lunga’ (1.5 km inot, 40 km pedalat, 10 km alergare), dar una dintre stafetele colegilor mei a avut nevoie de un inotator, asa ca am facut schimbarea, ‘punctand’ atat pentru stafeta – alaturi de colegii mei Giuseppe si Andreea – cat si pentru individual.

Am ajuns la Mogosoaia, in frumosul parc Zumbala, cu vreo 70-80 de minute inainte de start. Desi initial imi propusesem sa strabat pe bicicleta cei 10 km care despart parcul de casa mea, doi prieteni care stau in aceeasi zona – Ionut si  Vlad – m-au deturnat, avand la masina un suport de bicicleta in plus (merci!!! :)). La scurt timp au ajuns si Oana, Ema si Alex, care s-au pozitionat strategic langa rastelul de bicicleta, asa ca aveam sa scap de grija bagajelor pe parcursul triatlonului…

Am intrat in apa cu 10 minute inainte de start si am facut cateva ‘sprinturi’. Era prima experienta acvatica dupa traversarea Snagovului, asa ca filmul imi era oarecum cunoscut: apa calda si alge – dar mult mai multi oameni… Nu stiam ce resurse de inot mai am pentru aceasta competitie, asa ca m-am plasat undeva in „randul al doilea”, adica pe la mijloc. Nu pot sa spun ca a fost cea mai inteleapta decizie, pentru ca startul m-a gasit inotand cam pe loc… :))) Dupa primele 2 minute am reusit sa ies din zona inotatorilor de bras (nu am stiut ca este asa greu sa ii depasesc !!), dar entuziasmul mi-a disparut rapid, fiind prins in ‘dopul’ de la prima baliza (o lebada foarte haioasa :)). Ca paranteza, am sa va mai spun ca unul din inotatori nu scotea capul din apa, folosind…tub de snorkeling (nu am avut timp sa verific daca a avut si labe… :)). Inainte de a trece mai departe, va las cu filmarea startului…

Din fericire, dupa ocolirea primei balize s-a facut destul de mult loc, asa ca am reusit sa mentin – oarecum – un ritm constant, dar nu foarte productiv :(. Cele 8 ore jumate petrecute in Snagov cu o saptamana inainte s-au facut simtite (mai mult psihic, cred :)) si am iesit din apa de abia dupa vreo 14 minute, cu 5 in plus fata de cat estimasem. Nicio tragedie… 🙂 Am trecut rapid prin zona de dusuri, apoi am ajuns la rastelul de biciclete, unde Alex (fi-miu, nu Diaconu – care plecase de vreo 10 minute :)) ma astepta pregatit, ca echipa de suport a lui Fulger McQueen din Cars; sunt bune si desenele astea animate la ceva… :)) Cu un astfel de sprijin, am reusit sa stau in zona de tranzit mai putin decat de obicei (vreo 3 minute), dar e clar ca mai am de lucru la acest capitol…

Cele doua ture de 13 km au trecut foarte repede, 1h si 12m – un timp destul de decent – doar cu 10 minute in urma celui mai bun timp al zilei. O descriere a turei ar arata asa: vreo 2 km asfalt, 9 km off-road si alti 2 km de asfalt (de revenire…). Daca asfaltul nu a pus probleme (desi erau destul de multe curbe, care cereau o atentie sporita) si am atins un maxim de 37 km/h, partea de poteci m-a intrebuintat serios… Mai intai, nu am putut mentine un ritm constant – de indata ce prindeam putina viteza, venea cate o bucata de drum care ma zgaltaia ca aparatul de socuri electrice :)); apoi, mai ales la prima tura, potecile (urmele de tractor) au fost destul de aglomerate, iar trecerea de pe o poteca pe alta trebuia facuta cu atentie (nu stiam ce se ascunde sub iarba inalta :)). Si, de asemenea, au fost si ceva urcari & coborari, chiar daca de dificultate redusa. A mai fost amuzant faptul ca, uneori, uitam ca nu am pantofii cu clips si incercam sa „trag” de pedale – asa ca imi zburau picioarele de pe ele… 🙂 Imbucarator a fost faptul ca nu am avut pana (si am vazut o multime de incidente pe traseu), nu ma cazut (am vazut si asta) si nu am oprit la niciun punct de alimentare / hidratare (bidonul de 700 ml mi-a fost de ajuns).

Spre finalul turei a doua a trebuit sa imi temperez dorinta de a ‘trage’ tare, desi eram pe asfalt, amintindu-mi ca urmeaza proba de alergare. Din experiente anterioare stiam ca, daca vreau sa am picioare pentru alergat, trebuie sa ma relaxez cat mai bine inainte de a ma da jos de pe bicicleta. Asa ca am incetinit, am renuntat la pozitia (oarecum) aerodinamica (fapt taxat rapid de unul dintre concurentii mai ‘profi’ de la proba lunga, care venea vertiginos din urma – „Andrei, unde e pozitia aero?!…” :)) si mi-am relaxat musculatura…

Daca la inot aveam anumite asteptari si nu s-au indeplinit, iar la bicicleta eram multumit ca sunt viu si nevatamat :), la alergare aveam un obiectiv foarte clar: 3’50” / km si un timp final in jur de 19 min. Avand in vedere conditiile meteo, nu am repetat greseala de la semimaratonul Bucuresti si mi-am stabilit un obiectiv mai decent. In plus, am preferat sa plec mai incet (in jur de 4’05”) si sa ma pastrez pentru ultimi 2 kilometri. Cele doua ture a cate 2.5 km au trecut atat de repede incat nu am foarte multe de povestit. Am schimbat cateva cuvinte cu alti participanti, am baut (din fericire, fara sa opresc :)) la fiecare tura cate jumatate de sticla de 500 ml de apa (de la punctele de hidratare) si am parcurs ultimii 100 de metri impreuna cu Alex – care a fost foarte contrariat de faptul ca la poarta de finish nu il astepta nimeni cu medalia… 🙂 Timp final 19m 11s – dar cred ca e o eroare pe undeva, pentru ca ceasul meu a aratat 4.5 km in loc de 5, iar pe pagina de rezultate apar cu 20m 23s. Chiar si asa, a fost un timp foarte bun (probabil intre primele 3-4 ale zilei), fapt de care ma declar multumit :).

Concluzii.

Rezultatele triatlonului No Stress – Mogosoaia, editia 2013. Am terminat pe locul 6 la individual, proba scurta, categoria 30-39 ani, „avansati” (nu stiu de ce m-am bagat la aceasta categorie, avand in vedere ca sunt un inotator si biciclist lent :)), cu un timp total de 1:50:39, timpii intermediari (incluzand tranzitia… banuiesc) fiind 17:49 (inot ), 1:12:28 (bicicleta), 20:23 (alergare). La stafeta, ne-am comportat decent, avand in vedere faptul ca Giuseppe, biciclistul nostru, era racit cobza, iar Andreea este incepatoare la alergat – locul 23, cu un timp de 2:27:49 (16:12 inot), 1:39:43 (bicicleta),  31:56 (alergarea).

Ce am facut bine la acest triatlon?

– In primul rand, am participat la el! Am depasit faza pedalatului de asfalt, ceea ce imi lasa o usa deschisa catre competitii similare.

– Mi-am pregatit bine bicicleta, evitand probleme tehnice.

– Nu am oprit la punctele de alimentare de pe traseu. Isotonicele, energizantele si recovery-ul au functionat perfect (fara momente de oboseala, fara febra musculara si o refacere rapida).

– Am abordat bine partea de alergare.

Ce ar trebui sa fac diferit la un triatlon asemanator?

– sa am o pauza de refacere mai mare (minim doua saptamani distanta fata de eventuale competitii / evenimente de anduranta).

– sa ma pozitionez mai bine la proba de inot si sa imi fac o strategie mai buna.

– sa am o tranzitie mai rapida, mai ales de la inot la bicicleta.

– (poate) sa imi pun pantofi cu clips.

In cazul in care te gandesti sa debutezi in minunata lume a triatloanelor, No Stress este locul perfect pentru asta, mai ales ca proba scurta nu are timp limita! Adica, poti sa inoti linistit, bras, apoi sa faci un dus, apoi sa te odihnesti un pic, apoi sa pedalezi relaxat, sa te opresti din cand in cand la un picnic, sa faci poze, sa iti suni prietenii, (daca faci pana ai timp sa umfli cauciucul cu gura :)), sa tragi 2-3 ore de somn, apoi sa mergi sau sa alergi si, la final, presupunand ca mai gasesti pe cineva la finish, sa iti iei medalia si diploma… Ce zici? 🙂 A propos, pe 31 august va avea loc (la Olimp) o noua editie a No Stress, asa ca…ce mai astepti? 🙂

La final, sa va mai zic ca miercuri intru in concediu (pana pe 15 iulie), timp in care voi participa – in perioada 3-5 iulie – la Constanta, la partea practica a cursului de navigatie (pe un Harmony42 – de abia astept!!) pe care l-am inceput anul trecut (ar fi trebuit sa fac asta in 2012, dar nu  m-am potrivit cu calendarul organizatorilor :)). Apoi, urmeaza o saptamana in tara de origine a maratonului, cu familia, unde voi include si cateva sesiuni mai lungi de inot in mare (ca sa nu imi ies din mana :)). Si, normal, niste alergari…

Am pus pe Facebook pozele de la No Stress (le gasiti AICI) si sa va doresc o saptamana frumoasa!!

PS – multumiri celor care au postat poze. Am preluat si eu cateva…

PS’ – multumiri si pentru urari!!! (ieri am implinit 37…)

“Daca eu pot, poate oricine”. Traversarea Snagovului nu face exceptie de la acest ‘motto’ pe care l-ati vazut mentionat de multe ori aici, pe blog. Asa cum nu fac exceptie nici competitiile de maraton, ultramaraton, triatlon, ultratriatlon etc. pe care le-au terminat cu succes milioane de oameni, care au in comun doua lucruri: si-au stabilit ca obiectiv sa termine si s-au pregatit pentru asta.

Pe parcursul celor 8 ore si ceva de inot in lacul Snagov am avut timp sa ma gandesc la o multime de lucuri, inclusiv la ceea ce am scris mai sus. Am rememorat evolutia mea in cei doi ani de inot, respectiv distantele parcurse in evenimente mai mult sau mai putin oficiale:

2011, iunie – prima lectie de inot

2011, septembrie – 750 m (TriChallenge Mamaia) – in lac

2012, mai – 1.900 m (Ironman 70.3, Mallorca) – in mare

2012, august – 4.500 m (Aqua Challenge, Mamaia) – in mare

2012, septembrie – 3.800 m (Ironman, Wales) – in mare

2012, decembrie – 9.000 m (Swimathon Hospice, Brasov) – in bazin

2013, februarie – 10.000 m (Snagov Ultra Swim, Izvorani) – in bazin

2013, martie – 7.600 m (Double Iron, Florida) – in bazin

2013, iunie – 14.000 m (Traversarea Snagovului) – in lac

Ca numar de antrenamente de inot, am depasit de curand cifra 200. Pare mult, dar asta inseamna 100 de antrenamente pe an, adica un antrenament la fiecare 3 zile si ceva. Parca nu mai pare asa mult, nu? 🙂 Un lucru interesant: rareori am inotat la antrenamente mai mult de doua ore si / sau mai mult de 4-5.000 de metri (marea majoritate a antrenamentelor mele de inot dureaza 45-60 de minute). Deci, practic, cresterea distantelor s-a bazat aproape exclusiv pe evenimentele mentionate mai sus.

Ce ar fi de povestit despre traversarea Snagovului? In primul rand, distanta reala a lacului este de aproximativ 14 km, deci nu 16.5, cum scrie pe Wikipedia (am inteles de ce Wikipedia este gratuita… :)). Nu este o tragedie ca Wikipedia s-a inselat (ma bucur, totusi, ca lacul nu a avut vreo 25 de kilometri, pentru ca mai eram si acum in apa :)), mai ales ca pe parcursul ultimei jumatati a traseului am avut vant frontal, ceea ce ne-a ingreunat foarte mult inotatul.

Desi ne propusesem ca la 5.00 a.m. sa fim in apa, Andi – ghidul nostru local care ne-a insotit cu o barca cu motor – ne-a recomandat sa plecam de abia cand se lumineaza ‘ca lumea’, pentru a avea o vizibilitate buna; primii 2-3 km urmau sa fie parcursi prin stuf si printre alge, asa ca nu putea risca sa ajungem in balarii… Bineinteles, ne-am conformat – este intotdeauna recomandabil sa tinem cont de parerea ‘oamenilor locului’.

Asa ca ne-am lansat la apa de abia dupa ora 6.00, nu inainte de ne asigura ca am pus tot ce trebuie in barca. Pentru a ne ‘linisti’, Andi ne-a povestit cateva intamplari cu pesti de 2-3 metri, cu turisti si pescari inecati printre plase si alge, cu serpi („…dar stati linistiti, ca nu musca„), cu o biserica ingropata sub apa si de unde se mai aud din cand in cand clopotele, cu vartejuri periculoase provocate de barcile cu motor…si multe altele. Iar steagul montat de Andi pe barca parea sa fie in ton cu cele povestite…

Astea fiind spuse, am pornit, in formula: eu si coelgul meu Gabi D. in apa, Gabi S.  in caiac, Andi si Victor in barca. Primii 2.5 km au fost exact cum anticipam: algele erau crescute pana la nivelul apei si singura modalitate de a inota printre ele a fost sa folosim stilul bras, …cu capul in afara apei. Si, uite asa, nici nu ne-am dat seama cand a trecut prima ora si am ajuns la lacul propriu-zis (pana atunci inotasem intr-un fel de canal ingust al lacului), in dreptul Manastirii Snagov. Acolo, claustrofobia micutului canal s-a transformat intr-o usoara panica: ne aflam in cea mai lata portiune a lacului, de aproape jumatate de kilometru!

Am continuat sa inotam… Pauzele de hidratare si alimentare au fost planificate sa se ‘intample’ la fiecare ora, iar baietii din barca au avut grija sa ne aminteasca asta. In apa, timpul trece foarte repede si exista riscul de a te deshidrata, deci trebuia sa respectam planul. Nu este prea complicat sa bei in timp ce calci apa, dar povestea se schimba atunci cand incerci sa rontai cate un baton sau alt tip de hrana solida (in afara de alge…). Am incercat sa facem asta fara sa ne tinem de caiac sau de barca, dar nu am reusit…

Vineri dimineata, lacul parea abandonat. Asta nu era un lucru rau. Andi ne-a asigurat ca in weekend orice tentativa de a traversa Snagovul ar fi fost un esec total, lacul fiind plin de ambarcatiuni, care merg „ca pe autostrada”. Ne-am intersectat, totusi, cu vreo 2-3 pescari, iar ceva mai tarziu, cu lotul national de canotaj, care se antrena din greu. Tot respectul! Cine se trezeste de dimineata… castiga medalii la Olimpiada! 🙂

A propos de ambarcatiuni, am vazut parcate cateva exemplare foarte frumoase. Nu ma pricep la acest capitol, dar au fost o incantare pentru ochii nostri. Ca si vilele de pontoanele carora stateau ancorate. Poate ca unele case aveau un usor iz grandomanic, dar altele impresionau prin bun gust. Merita sa faceti o excursie, macar cu barca (sau cu caiacul) – veti avea ce vedea!

Din cand in cand, Gabi (S) mai facea cate o poza si posta pe Facebook: baietii tocmai au terminat un Ironman (3.8 km), apoi au terminat si un Double (7.6 km). Imediat dupa acest moment, natura s-a gandit ca ne este un pic cam cald (ceea ce era adevarat) si ne-a binecuvantat cu o „briza” – din pacate frontala. Asa ca mesajul cu „baietii tocmai au terminat un Triple Iron (11.6 km)” a trebuit sa astepte ceva timp…

In pofida curentului nefavorabil si a efortului suplimentar pe care a trebuit sa il depunem, ne-am simtit bine pe perioada intregului eveniment. Aici, meritul revine, indiscutabil, planului de nutritie si de hidratare – respectat intocmai – si faptului ca nu am ”tras” la capacitate maxima; ne-am propus sa terminam fiecare portiune de Ironman (3.8 km) putin sub timpul limita de la o astfel de competitie (2h 20m, in loc de 1h 20m – 1h 30m – timpul nostru obisnuit pe aceasta distanta), astfel incat sa ne ramana resurse pentru terminarea intregului traseu.

Desi eram pregatiti si pentru „Baietii au terminat si un Quadruple Iron (15.2 km)„, a trebuit sa multumim cu 3 si 1/2 Iron-uri, pentrui ca lacul s-a terminat la kilometrul 14.45… :). As minti sa spun ca m-am intristat prea mult cand am vazut finish-ul (Hotel Mirage – DN1), pentru ca ma cam saturasem de inotat! 🙂 Nu ma durea nimic, nu aveam niciun disconfort, dar ma plicitisisem teribil… Ultimul obstacol inainte de final a fost o portiune de 2-300 de metri cu nuferi, prin care Andi a facut cu greu o poteca, impingand vegetatia in stanga si in dreapta…). Data viitoare o sa luam si o maceta, desi stiu ca asta nu ar fi pe placul ecologistilor… :)))

Finalul a fost foarte frumos, cu aplauze (si o cupa draguta!) din partea reprezentantilor asociatiei ViitorPlus. Si, fireste, imbratisari din partea familiei… Alex a fost foarte fericit, vazand cupa: tati, ai castigat! Da, am castigat o noua experienta frumoasa, un prag depasit la inot si…o arsura de toata frumusetea pe fata, in ciuda cremei anti-UV factor 80, „very water resistant” :). Si, nu in ultimul rand, ne-am atins obiectivul de donatii – va invit sa ma ajutati sa il si depasesc; am o supriza pentru cei care doneaza azi :). Click AICI.

Ce urmeaza? La capitolul inot, nu foarte multe. Incep sa descresc distantele parcurse ‘dintr-o bucata’ si sa lucrez in continuare la tehnica, sperand sa devin un inotator mai rapid. Desi mi-am promis – dupa experienta Snagov – ca o sa evit apa vreo doua saptamani, o sa intru din nou ‘la murat’ chiar peste cateva zile, la triatlonul de la Mogosoaia. Din fericire, doar pentru vreo 10 minute (proba de inot are 500 de metri). Apoi, vin Aqua Challenge (7.5 km) si triatloanele de la Brasov, Olimp si Tulcea (cate 1.5 km inot). Iar in noiembrie, ‘cireasa de pe tort’: Triple Iron, Mexic.

Cam atat despre aceasta traversare a lacului Snagov. Va las cu pozele facute de Victor si Gabi (le gasiti pe facebook) si va invit sa va testati limitele. Veti descoperi cu placere ca ele nu exista… 🙂

In urma cu cateva minute dadeam share pe FCB unui citat din Benjamin Franklin (baiatul acela de pe bancnota de 100 de dolari americani…): „Daca esuezi sa te pregatesti, pregateste-te sa esuezi”. Si, cum failing is not an option :), am decis sa nu ma abat de la obiceiul meu bun de a planifica foarte bine fiecare actiune – sportiva – la care particip. Astfel, a aparut check list-ul pentru traversarea lacului Snagov (vineri, 21 iunie, de la 5 a.m.). Nu stiu momentan daca este complet, dar ma bazez pe voi si pe ‘cei trei muschetari’ care imi vor sprijini initiativa, pentru a afla in urmatoarele doua zile daca trebuie sa mai adaug ceva in aceasta lista.

Cum m-am (mai) pregatit pentru acesti 16.5 kilometri? In primul rand…am inotat! In ultimele doua saptamani am redus numarul alergarilor si al kilometrilor petrecuti pe bicicleta si am crescut numarul orelor inotate. In al doilea rand, am inclus in sesiunile de antrenament si inotatul in ape deschise (lacul Mogosoaia si lacul Snagov); ca fapt divers, azi dimineata la 5.30 eram in lacul Snagov :). Pentru a simula cat mai bine momentele critice ale unui eveniment de anduranta, am facut cateva antrenamente cu stomacul gol, obisnuindu-mi organismul sa se ‘hraneasca’ din grasimi (este ceea ce face in mod natural la cursele lungi, dupa ce epuizeaza stocul de carbohidrati). Nu in ultimul rand, am facut o tura de recunoastere dintr-un un capat al lacului in celalalt – deocamdata doar pe margine –  iar maine cu barca. Si am vorbit cu cativa pescari, care mi-au dat cateva ponturi…

Cat despre obiectivul de fundraising, sunt foarte fericit: am ajuns deja (aproape) la jumatate! Vom lasa lista deschisa pana luni, 24 iunie, asa ca puteti dona, pana atunci, AICI. Imi mentin promisiunea de a oferi cate o sesiune de 15 minute de coaching, prin telefon (la alegere: alergare / triatlon / dezvoltare personala sau alt subiect la care as putea ajuta) primilor 10 donatori, INDIFERENT DE SUMA. Din aceasta lista sunt excluse primele donatii (eu, Gabi Solomon & Oana Badea), deci mai sunt doua locuri disponibile! 🙂

Daca nu ne mai ‘auzim’ pana vineri, sa va mai spun ca veti putea urmari ‘mini-expeditia’ de vineri prin intermediul update-urilor pe care le vom posta pe Facebook (contul meu, al lui Gabi Solomon, Transmaraton, ViitorPlus).

Tineti-ne pumnii!! 🙂

Voi incepe acest post cu o mantra pe care (mi-)o repet foarte des: Daca nu poti hrani o suta guri, hraneste una (Maica Tereza). De multe ori ezitam sa ne implicam in sustinerea unor cauze, gandindu-ne ca ‘oricum nu va conta’. Este acelasi fel de gandire care ii determina pe unii dintre noi (evident, nu cititori ai acestui blog…) sa arunce gunoaie pe strada sau in padure…

Subiectul podcast-ului cu nr. 15 din seria Primul Maraton a avut ca subiect Alergare si Fundraising. Sunt din ce in ce mai multi alergatori care se folosesc de competitiile la care participa pentru a promova diverse cauze, asa ca subiectul (si continutul) abordat de noi este unul actual si, speram, folositor. Sa mai mentionam ca aceasta editie a avut doua invitate cu mare experienta in zona de charity – Teodora Palarie, vicepresedinte al asociatiei ViitorPlus si Stanimira („Tania”) Georgiev, corporatista si alergatoare, desemnata cel mai implicat angajat al unei firme in campanii / proiecte de implicare in comunitate la Gala Oameni pentru Oameni 2012.

In primul rand, DE CE SA SUSTINEM O CAUZA SOCIALA? Am punctat cateva motive:

Pentru ca a face bine este in natura noastra, a oamenilor.
Pentru ca implicarea ne face sa ne simtim bine, impliniti.
Pentru ca ne ridica stima de sine si asta va influenta pozitiv atitudinea naostra fata de viata.
Pentru ca faptele bune se intorc si, cu siguranta, vom avea si noi nevoie de ajutor la un moment dat…
Pentru ca faptele bune ne mentin in zona actiunilor pozitive, ceea ce va genera  rezultate pozitive in sfera vietii noastre.
Pentru ca intalnim alti oameni asemenea noua, oameni sufletisti, frumosi, pe care vom putea conta.
Pentru ca ne dezvoltam spiritul civic SI PENTRU CA CEI DIN JURUL NOSTRU SI COPIII NOSTRI SE VOR INSPIRA DIN ACTIUNILE NOASTRE.

In al doilea rand, cum ne alegem cauza? Adica CE FUNDATIE / ASOCIATIE SA ALEGEM? 

Fiecare dintre noi rezoneaza mai mult sau mai putin cu anumite cauze. Uneori, viata ne loveste (pe noi personala sau pe cei dragi noua) cu cate o boala incurabila sau dizabilitate si devenim sensibili la cauza respectiva. Alteori, suntem sau devenim sensibili la copii, batrani, animale, natura etc. Sau, pur si simplu, ne nastem sau devenim niste persoane cu simt civic sau cu dorinta de a ne ajuta semenii. Daca nu rezonati, momentan cu o anumita cauza, speram sa va  inspire lista de mai jos, cu domeniile in care v-ati putea implica…

»Educatie, Invatamant, Cercetare
»Arta si cultura
»Apararea drepturilor individuale / colective
»Comportament civic si participare publica
»Sanatate
»Incluziune sociala
»Asistenta sociala
»Protectia mediului
»Dezvoltare economica si sociala

Daca ne aflam pentru prima data in situatia de a ne alege o cauza si, probabil, avem intrebarea (usor paranoica :)) „de unde stiu eu ca banii mei ajung unde trebuie?”, exista cateva variante „ajutatoare”. De exemplu, incepe prin a voluntaria, in loc de a dona bani; astfel, vei ‘dona’ timp, energie si pasiune in loc de bani. Sau cauta informatii despre cauza respectiva si asociatia / fundatia care o sustine. Site-uri ca responsabilitate sociala, csr-romania, imparte.ro sau galasocietatiicivile.ro te vor ajuta in acest sens…

Dupa ce ne-am ales o cauza, urmeaza partea aparent dificila, dar extrem de frumoasa si plina de satisfactii: SUSTINEREA CAUZEI. In continuare, veti gasi 20 de feluri prin care puteti face asta. Si, daca nu sunt suficiente, puteti cauta pe Google (excelent site-ul asta! :)) fundraising ideas (uitati aici 101 idei).

1. STABILESTE UN OBIECTIV (cu cat mai maret, cu atat veti avea rezultate mai bune) si INCEPE ACUM (mai ai 15-20.000 de zile de trait, care vor trece foarte repede…) si IN FORTA (pentru a castiga momentum).
2. Google: „fundraising ideas””(ce va povesteam mai sus…)
3. Puenti-va creativitatea la contributie: inventati o metoda noua de fundraising sau inspirati-va (si adaptati) din ceea ce functioneaza in strainatate.
4. Replicati bunele practici existente in Romania.
5. Cereti sprijinul unei asociatii / grup de persoane care sustin cauza voastra.
6. Faceti o lista cu posibili donatori: familie, colegi, prieteni sau oameni care va datoreaza bani :). Incepeti cu cineva generos (poate chiar voi!). Cei care vor dona ulterior, se vor simti oarecum obligati sa doneze la nivelul respectiv… 🙂
7. Formularul 230! Mergi cu el pe la toti prietenii, dar din timp (nu pe 25 mai…).
8. SOCIAL MEDIA ! (utilizatorii au in medie 120 de prieteni virtuali, deci…)
9. Apeleaza la sprijinul / endorsment-ul unei persoane publice / vedete / social media guru / blogger etc.
10. Gandeste-te la o strategie pentru a atrage sume recurente (direct debit, tichete de masa etc.).
11. Voluntariaza (…daca a atrage donatii ti se pare dificil).
12. Cauta sponsori. De exemplu, ai putea discuta cu management-ul firmei la care lucrezi sa iti completeze / dubleze suma pe care o vei strange intr-o anumita perioada de timp. Idem pentru firma sotiei, prietenului etc. Cauta contacte in agenda, in cartile de vizita din arhiva. Cere recomandari de la colegii tai din vanzari – cu siguranta au o multime de contacte (de verificat daca este in ton cu politica firmei la care lucrezi).
13. Propune companiei la care lucrezi includerea cauzei tale in programul de CSR pentru anul in curs / anul viitor. Pentru sanse mai mari, ar fi indicat sa propui un proiect concret – de exemplu, sa propui x mii de euro pentru cumpararea unui echipament medical.
14. Organizeaza evenimente originale / trasnite care sa atraga public si care sa iti aduca incasari din ‘bilete’ sau din vanzarea diverselor obiecte.
15. Povesteste tuturor despre asta, fara a fi agresiv/a.
16. Promoveaza cauza in toate mediile posibile: revista companiei, newsletter-uri catre clienti, intranet, site-uri de CSR etc.
17. Foloseste evenimente precum ziua ta de nastere, zilele de nume / sfinti, Paste, Craciun, Ziua Mediului, Ziua Pamantului, Ziua Donatorului de Sange, Ziua Copilului, Ziua Mamei etc. pentru a reaminti cauza ta potentialilor donatori.
18. Foloseste / organizeaza ocazii precum crosuri, maratoane – evenimente oficiale sau neoficiale. Scrie pe echipament numele donatorilor, pozeaza-te cu un steag pe care pui numele lor etc.
19. Gaseste o denumire (motto, deviza etc.) scurta, sugestiva si reprezentativa pentru cauza / campania ta (Padurea Copiilor, Scoala de Valori, Invinge autismul etc.)                                                                                                                        20. Pune in semnatura mail-ului tau personal si de birou (daca permite politica firmei), precum si in Autoreply (vestitul Out of office…) faptul ca esti implicat in cauza respectiva, cu link catre pagina ta de donatii. A propos de aceasta pagina, este indicat sa fo,osesti o platforma de fundraising sau sa indici contul fundatiei / asociatiei. Ai sanse mult mai mari decat in cazul in care ai indica propriul cont.

La final, va las cu varianta video a podcast-ului. Daca nu aveti timp sa o vizionati, puteti descarca aici varianta audio. Va doresc o saptamana cat mai darnica!!

PS – daca v-a placut / folosit articolul, va invit sa il ‘rasplatiti’ cu o donatie simbolica, AICI… :). Merciiiii!!

Cand lucram la calendarul meu de evenimente sportive pentru anul in curs, aveam in plan si o sesiune de inot de anduranta. Obligatoriu in ape deschise (unde maximul meu inotat a fost de 4500 m, la Aqua Challenge 2012) si pe distanta mai mare de 10 km – cat a fost maximul inotat pana in prezent, la Snagov Ultra Swim (februarie 2013). Motivul il reprezinta, bineinteles, pregatirea fizica si, mai ales, mentala, pentru Triple Iron-ul din noiembrie si pentru ce va mai urma dupa aceea (am planuri mari in anii urmatori… :)).

Si, pentru ca in Romania nu stiu sa existe evenimente organizate pe distante mai mari de 10 km, am decis sa initiez propriul challenge. Daca iarna trecuta am parcurs o mare parte a lacului Snagov cu bicicleta, m-am gandit ca ar fi dragut sa incerc sa il traversez si inot. Iar daca la urmatorul inghet il voi parcurge si in alergare, pot sa spun ca am terminat un triatlon pe Snagov… 🙂

Distanta lacului (conform Wikipedia) este de 16.5 km (de la DN1 la 101C), deci ideala pentru planurile mele actuale. Asa ca primul pas a fost sa gasesc o data potrivita pentru aceasta incercare. Lucru deloc simplu, avand in vedere ca:

– apa nu trebuie sa fie prea rece (risc de hipotermie) sau prea calda (prea multa vegetatie);

– in weekend, lacul este plin de ambarcatiuni de agrement;

– data trebuie sa fie convenabila si pentru partenerii implicati in acest proiect (echipa de suport, etc.)

Din fericire, am gasit o ‘fereastra’ pe 21 iunie (vineri), asa ca am demarat proiectul… In linii foarte mari, aveam nevoie de:

– niste prieteni buni (si nebuni!), care sa ma ajute cu un caiac si cu sfaturi; ca de obicei, Aventuria a fost la inaltime (merciiii!).

– o echipa de suport, formata din oameni cu experienta si rezistenti la frig, caldura, monotonie, tantari etc. Vor fi alaturi de mine, in caiac si intr-o barca, Gabriel Solomon si Victor Rosu (varul meu, care a facut parte si din echipa de la Double Iron Florida).

– un plan (research-uri, vizite la ‘locul faptei’, checklist de echipament, nutritie, hidratare, to do-uri etc. ).

Intamplarea fericita face ca tocmai in aceasta perioada sa se lanseze o plaforma de donatii destinata ONG-urilor, respectiv GalantOM. Este un proiect in care cred foarte mult si sunt sigur ca va deveni, in scurt timp, o platforma mai populara in Romania decat clasicul Justgiving. In plus, imi va da un  plus substantial de motivatie si energie pe parcursul traversarii Snagovului! O scurta descriere a platformei, primita de la cei care o dezvolta: „GalantOM este un OM care este mereu dispus să ajute pe altii, in mod dezinteresat; generos; darnic; marinimos. Noi credem ca sunt multi astfel de oameni in Romania. Din acest motiv am creat aceasta platforma destinata ONG-urilor, pentru a usura modalitatea prin care un GalantOM poate dona sau face strangere de fonduri.”

Cei de la GalantOM m-au intrebat daca pot testa aceasta platforma cu ocazia traversarii mele a Snagovului si, evident, am zis DAAAA!! Fiind sub influenta proaspat desfasuratului Cros al Padurii, am ales sa sustin pe aceasta platforma cauza Padurii Copiilor, pentru ca va invit cu drag sa donati. Obiectivul meu: sa strang cate 100 RON pentru fiecare kilometru inotat. Donatiile se fac AICI, preferabil incepand de luni, 17 iunie. Avand in vedere ca donatiile se vor face in perioada de test a platformei, va rog sa fiti indulgenti (desi nu cred ca vor fi probleme…).

Asadar, dragi cititori ai acestui blog, pe 21 iunie mi-am luat zi libera si voi traversa – inotand, fara pauze – lacul Snagov. La cativa metri de mine vor fi Gabi (in caiac), Victor (in barca) si – in apa, pe post de pacemaker – colegul meu Gabi Draghici (cel din prima poza a acestui post), care urmeaza sa ia startul, peste doar 3 saptamani, la Ironman Frankfurt (finala campionatului european). Ca fapt divers, Gabi D. a inceput sa se antreneze pentru Ironman de abia in urma cu un an si i-am promis ca trag de el pana il conving sa se inscrie la un Double Iron, preferabil la cel organizat in Mexic, in paralel cu Triple-ul; ca sa avem si noi, romanii, o delegatie… :)))

Nu stiu in cat timp voi termina challenge-ul din 21 iunie (probabil vreo 8-9 ore, daca vantul va fi potrivnic, sau 6-7 ore, daca vantul va fi cu noi :)) si nici daca asta va reprezenta o premiera nationala sau nu (pe net nu am gasit informatii despre traversari integrale – in inot – ale acestui lac), dar traversarea Snagovului va fi, cu siguranta, o noua ‘piatra de hotar’ pentru mine, respectiv ‘borna’ celor 10 mile…

Revin cu informatii despre acest subiect!

PS -pe 21 iunie se implinesc 1 an, 11 luni si 3 saptamani de cand am inceput antrenamentele de inot… 🙂

Varsta minima: o luna, varsta maxima: 70 de ani. Asta este ‘plaja’ varstei participantilor la Crosul Padurii, editia 2013. Daca bebelusii si copiii sub 4 ani au ‘alergat’ in carucior sau in carca la mami / tati, cei peste 4 ani au luat lucrurile in serios si au deschis evenimentul de sambata printr-o competitie foarte acerba… Evident, vremea a tinut cu copiii si ploaia a ocolit Parcul Tineretului pe parcursul probelor de la categoriile 4-7 ani si 8-13 ani.

O ora mai tarziu, cei aproape 800 de alergatori adulti isi faceau incalzirea si ultimele pregatiri pentru startul celor 10, respectiv 3 kilometri. Imbucurator, desi aceste distante par mici, au fost numerosi participanti care le-au alergat in premiera si, cu siguranta, nu se vor opri aici (dupa 3 urmeaza 5; dupa 10 urmeaza 21; dupa 21 urmeaza 42…si tot asa!). Spre deosebire de conditiile meteo de la semimaratonul Bucuresti, ploaia (sau, mai degraba ploicica) inceputa inainte de start lasa loc de multe recorduri personale…

Dar, inainte de asta, sa scriu cate ceva despre atmosfera evenimentului. Multa veselie (de unde trag concluzia ca noi, alergatorii, suntem niste oameni cu pofta de viata :)), muzica antrenanta, costumatii interesante (James Bond, Xena, renii lu’ Mosu’, strumfi, zane si…pupeze-papagali :)) – au fost premisele unui eveniment reusit. Desigur, sper ca la editia 2014 sa avem muuuuut mai multi alergatori costumati… 🙂

Dupa ce am scapat de emotiile probei de 0.5 km pentru copii 4-7 ani, unde fiul meu Alex a obtinut un binemeritat loc 48 :), a urmat startul mini-maratonului de 10 km si, la scurt timp, cel al crosului de 3 km, unde emotiile mele erau legate de alergarea sotiei – prima dupa entorsa de la semimaratonul Brasov, din urma cu doua luni. Din fericire, recuperarea a functionat, iar crema Ice Power Hot + glezniera au tinut-o pe Oana departe de o recidiva. Desi nu era in plan, Alex nu a last-o singura pe mami si a insotit-o, impreuna cu Ema (care a dormit perfect :)), pana la finish. Cine spunea ca 3 kilometri este o distanta mare pentru copiii de 4-5 ani? 🙂

Personal, cursa de 10 kilometri mi-a dat ocazia sa alerg – in premiera – in Parcul Tineretului, decoperind o noua locatie superba pentru antrenamente :). Dincolo de asta, am avut ‘inspiratia’ de a alerga in costumul de ‘pupaza’, in ciuda faptului ca „ciocul” pupezei cantarea vreo 2 kilograme si imi ingreuna vederea… Desigur, nu speram ca acel cioc sa imi dea un plus de aerodinamism si sa realizez un PB, mai ales ca in dimineata evenimentului avusesem un long run, asa ca m-am multumit cu vreo 55 de minute… Deci, un cioc pe cap = minus 15-16 minute… :)))

Crosul Padurii a avut si un moment trist – am gasit pe la kilometrul 8 o veverita cu convulsii (probabil otravita). Am dus-o la finish si am sperat sa o putem salva,  dar demersurile noastre de a gasi in timp util un veterinar nu au fost de folos… 🙁 R.I.P., fratiorul lui Veverix 🙁

La final, ii felicit pe alergatori pentru implicare si pe organizatori (ViitorPlus & Gabi Solomon) pentru reusita evenimentului. De asemenea, le multumim tuturor partenerilor pentru sustinerea Crosului Padurii 2013!!

PS – multumiri si pentru fotografii evenimentului, Flavy Teo si Adrian Filip. Puteti sa vizionati pozele AICI. Iar rezultatele…AICI (eu am alergat cu numarul 983, al unui alergator care nu a mai putut veni, deci sunt… Eugen Manea :)).

Tocmai s-a incheiat o luna in care am folosit, pentru a ma deplasa catre si dinspre birou, exclusiv bicicleta. Distanta fata de casa nu este mare – in jur de 5 kilometri – dar suficienta pentru a simti diferenta intre condus si pedalat. Nu a fost prima data cand am folosit bicicleta in detrimentul masinii; am mai facut asta si anul trecut, dar mai rar; „tentatia” masinii este foarte mare… Acest „experiment”, pe care il voi continua (partial :)) si acum, dupa ‘returnarea’ permisului de conducere, m-a ajutat sa strang o multime de motive pentru care recomand tuturor sa ia in considerare – macar o data pe saptamana – folosirea bicicletei ca mijloc de a ajunge la locul de munca.

Desigur, vor exista si scuze precum „eu nu pot, pentru ca…” (locuiesc la 10 km de serviciu / sunt caini pe drum / ar dura prea mult / as ajunge transpirat(a) la birou si nu am unde sa fac dus / trebuie sa ma imbrac ‚business’ / ar fi un dezastru daca m-ar prinde ploaia / nu sunt in forma / o bicicleta costa mult / nu am unde sa o ‚parchez’ / mi-e frica de trafic / m-ar prinde intunericul / am de facut zilnic mai multe deplasari etc.). Pentru fiecare astfel de ‚scuza’ exista cate o solutie, precum si o lista foarte mare de beneficii ale pedalatului, pe care voi incerca sa le prezint cat mai succint. O parte din ele le-am simtit pe propria piele, pentru restul am folosit ca sursa de inspiratie prietenii si net-ul… 🙂

1. Este MUUUUUULT mai ieftin. Benzina, Casco, RCA, amenzi, service s.a.m.d. – sunt costuri care nu exista la mersul cu bicicleta (cu exceptia service-ului, dar la un nivel mult mai mic). Asadar, iti raman bani pentru pasiunile tale (presupunand ca statul in trafic nu este una dintre acestea…).

2. Este un mijloc excelent de a ne imbunatati conditia fizica si de a mentine in forma.

3. Iti vei lua adio de la statul in trafic.

4. Poti folosi un mjloc de transport care nu iti apartine (primariile ofera deja in multe orase din Romania posibilitatea inchirierii – gratjuit – de biciclete).

5. O sa uiti de medicamente, dureri de cap, spitale etc. si vei ajuta companiile si statul sa reduca nivelul cheltuielilor medicale. Pe scurt, vei fi (mai) sanatos, cu un tonus muscular foarte bun, cu o densitate osoasa mai mare si un ten mai curat…

6.  Vei fi mai productiv la birou si in viata personala.

7. Vei lipsi mai putin (sau niciodata) de la diverse evenimente (la care nu ai ajunge daca te-ai imbolnavi sau daca ai fi prins in trafic).

8. Vei castiga timp. FOARTE MULT timp. Pe care il poti investi in ceea ce iti place.

9. Este mai sigur, din punct de vedere al riscului de accidente majore. Conform unui studiu realizat in Marea Britanie, pedalatul este de 5 ori mai sigur din punct de vedere al producerii accidentelor.

10. Incurajezi / inspiri si alti oameni sa foloseasca bicicleta, ceea ce va conduce la o masa critica de biciclisti si la imbunatatirea conditiilor oferite acestora de catre autoritati.

11. Calatoresti in aer liber si esti mai putin expus la ‘sardelizare’, la epidemii si la poluare.

12. Iti vei largi cercul de prieteni. Cu siguranta!!

13. Scapi de stresul gasirii unui loc de parcare.

14. Vei contribui la o diminuare a costurilor pe care noi, contribualii, le suportam pentru: transportul in comun, siguranta traficului, infrastructura, sanatate publica, combaterea poluarii etc. 

15. Este mai usor sa obtii finantare pentru o bicicleta decat pentru o masina. Cu echivalentul a 2-3 rate de credit auto putem cumpara o bicicleta (+accesorii si echipament) care va rezista, in timp, mai mult decat o masina…

16. Producerea unei biciclete are un impact de mediu mult mai mic decat producerea unei masini.

17. Utilizarea unei biciclete genereaza poluare zero. In schimb, masina (sau alte vehicule motorizate) lasa in urma (si atmosfera / ape) o multime de substante toxice.

18. Poti sa pedalezi linistit chiar daca ai consumat 1-2 beri sau un pahar de sampanie (desi nu recomand – iar daca faceti asta, asigurati-va nu pedalati pe un drum public…). In plus, pedalatul te va ajuta sa elimini mai repede alcoolul.

19. Nu mai ai ‘stresul gropilor‘. In afara de faptul ca nu vei mai fi direct rapsunzator pentru gropile din orasul tau, vei scapa si de acel „ma doare sufletul atunci cand iau o groapa”…

20. O bicicleta reprezinta o alternativa excelenta pentru o „a doua masina”. In marile orase din Romania sunt multe familii in care cei doi parteneri au program de lucru diferit sau serviciul lor se situeaza in alta parte a orasului; astfel de familii se gandesc sa mai cumpere o masina – ceea ce poate fi evitat cumparand o bicicleta, pe care sa o foloseasca partenerul mai ”fit” – sau poate tocmai celalalt… 🙂

21. Pedalatul este un mijloc excelent de a slabi! Chiar si intr-un ritm usor de pedalat, pierdem 5-600 de calorii pe ora, ceea ce ne-ar ajuta sa pierdem 10-15 kg intr-un an, fara a fi nevoiti sa schimbam dieta! Am colegi care au reusit asta, deci… este posibil!

22. Vei avea colegi mai veseli. Insuficienta locuruilor de parcare genereaza stres, nervi, refulari etc. din aprtea colegilor care vin cu masina. Ajuta-i sa gaseasca loc de parcare chiar in fata firmei! Daca vor continua sa fie suparati, atunci asta nu are legatura cu parcarea, ci cu digestia… 🙂

23. Vei contribui la revenirea pretului combustibilului la cote normale. Pretul este influentat de cerere si oferta. Folosind bicicleta, cererea va scadea; la fel si pretul.

24. Vei ajunge mai repede in orice punct al orasului. Din experienta personala, calatoresc in oras de doua ori mai repede decat cu masina. In afara de  castigarea de timp (pe care am mentionat-o mai sus), vei castiga si punctualitate.

25. Este varianta ideala pentru cei care nu isi pot permite cumpararea si intretinerea unui vehicul motorizat, sau care au probleme in obtinerea permisului auto… 🙂 Dupa mersul pe jos, bicicleta este unul dintre cele mai accesibile mijloace de deplasare.

26. Chiar daca urmeaza sa iti cumperi masina, pedalatul prion oras te va ajuta sa inveti mai repede regulile de circulatie.

27. Pedalatul te ajuta sa empatizezi cu ceilalti participanti la trafic. Daca mergi doar cu masina, nu o sa intelegi prea curand de ce trebuie sa fii atent la biciclisti cand iei o curba sau sa te uiti in spate atunci cand deschizi usa automobilului tau…

28. Iti vei imbunatati viata sexuala. Nu este cazul sa te inrosesti in obrajori citind asta. (Probabil) nu are legatura directa cu bicicleta, ci cu faptul ca devenim mai sanatosi, mai activi si ca sangele circula mai bine prin toate partile organismului. Acelasi studiu facut in Marea Britanie (de care aminteam la pct. 9) arata ca oamenii care au renuntat la viata sedentara si au pedalat timp de 9 luni au avut parte de mai mult sex (cu 30%! :)).

29. Vei salva vieti. Continuand sa parcurgem studiul publicat de Men’s Health, aflam ca, daca 30 de milioane de oameni ar parcurge cu bicicleta jumatate din drumurile pe distante scurte (< 5 mile) pe care le parcurg cu masina, imbunatirea calitatii aerului si a nivelului lor de fitness ar salva 1.100 de vieti!

30. Poti schimba cu usurinta ruta si, astfel, vei elimina plictiseala pe care o genereaza drumul spre si dinspre birou.

31. Poti iesi foarte usor in evidenta (daca aprecierea sau a fi in centrul atentiei este una dintre nevoile tale primordiale…). Printre cele 300 de masini mai mult sau mai putin asemanatoare de la stop sau din parcarea de langa firma ta, ochii soferilor vor fi cu siguranta atrasi de „nebunul / nebuna ala/aia de pe bicileta, imbracat/a in tinuta business”. Deci, nu trebuie sa fii hipster sau ipotechezi tot cei ai pentru a iti cumpara un ‘bemveu’.

32. Poti sa te opresti cand ai chef. Ai vazut un rasarit frumos si vrei sa stai doua minute pe malul lacului? Nu trebuie sa induri claxoanele soferilor din trafic sau tentatia de a conduce mai departe. Inc ateva secunde ai ‘parcat’ si te bucuri de peisaj!

33. Esti un model veritabil pentru copiii tai. Le spui zilnic „nu mai stati tot timpul la computer, mai iesiti si voi din casa!”? Cum sa faca asta daca tati si mami merg si pana la coltul strazii cu masina??!

34. Esti pregatit oricand pentru a participa la o competitie de biking sau la un tur organizat.

35. Poti ajunge acolo unde masinile nu pot. Stradute inguste, parcuri, offroad, etc.

36. Esti la moda, fapt confirmat de numarul tot mai mare de biciclisti. Si vei fi considerata o persoana cool.

37. Capeti un obicei / dependenta bun(a).

38. Reduci / elimini nivelul personal de stres.

39. Vei deveni mai fericit.

40. Vei trai mai mult.

41. Vei aprecia mai mult natura.

42. Vei avea un nivel crescut al stimei de sine. Iar asta se va proiecta in mod pozitiv asupra tuturor ariilor vietii…

43. Nu au nevoie de permis pentru a pedala, asa ca vei putea face asta toata viata.

44. Pedalatul este EXCELENT pentru articulatii si reprezinta forma ideala de cross-training pentru alergatori sau practicanti de diverse sporturi.

45. Ai un sentiment de multumire si iti satisfaci nevoie de apartenenta de fiecare data cand te intersectezi cu un alt bicilist. Aminteste-ti sa il saluti :).

46. [nu ma reprezinta acest motiv, dar m-am gandit sa il punctez, pentru cei mai „extremisti” dintre noi :)] Din cand in cand, ai ocazia de a incalca legea. Din cand in cand, se pare ca mai avem o astfel de pornire. Este mai bine sa mergi pe sens invers sau sa treci pe rosu (atunci cand esti 100% sigur ca nu iti periclitezi viata :)), decat sa refulezi pe autoritati injurand un politist…

47. Vei simti acea satisfactie / libertate / bucurie ENORMA de fiecare data cand depasesti o coloana imensa de masini blocate la stop.

48. Demonstrezi o preocupare pentru viitorul tau si al planetei.

49. Utilizand bicicleta, vei fi mai ancorat in realitate si iti vei pastra modestia.

50. Drumul spre / dinspre birou se va transforma din cea mai urata parte a zilei  in cea mai frumoasa!

Sper ca v-am transmis pofta de pedalare…

PS – A propos, stiati ca exista (in Bucuresti) o firma de curierat rapid pe bicicleta? Colaborez frecvent cu ei, iar pachetele ajung la destinatie in maxim 30 d eminute de la preluare… 🙂