Calendarul 2013 al competitiilor autohtone de alergat 2013 este unul foarte generos. Si, din fericire, acesta nu este ‘acaparat’ de probele pe distante lungi (semi, maraton, ultra etc.); numarul de alergatori din Romania este in continua crestere, iar baza se formeaza prin organizarea cat mai multor evenimente pe distanta 3-10 km. In acest context, am raspuns ‘prezent’ la invitatia prietenilor nostri de la ViitorPlus de a participa, pe 8 iunie, la o noua editie a Crosului Padurii. In plus, am acceptat cu drag si calitatea de ‘capitan’ al uneia dintre cele trei echipe (Tei, Frasin, Stejar), alaturi de Gabriel Solomon si Adrian Ber. Si, deja am avut cate un antrenament cu o parte dintre coechipierii nostri!

Crosul va avea loc pe 8 iunie, in Parcul Tineretului din capitala si va cuprinde 3 probe : 

• Mini-maraton de 10 km,
• Cursa Populara de 3 km,
• Cursa Copiilor de 500m și 1 km.

Programul evenimentului este urmatorul:

17.00 – ora de la care se pot ridica kiturile pentru toate categoriile.
18.00 – ora limita pentru ridicarea kiturilor si semnarea declaratiilor pentru cursa copiilor.
18:30 – START: Cros copii
19:30 – ora limita pentru ridicarea kiturilor si semnarea declaratiilor pentru Cros 3k si Mini-Maraton
19:15 – premiere curse copii
20.00 – START: Mini-Maraton – 10 km, cu limita de timp – 90 min.
20.10 – START: Cros 3k – 3 km, cu limită de timp 30 min
21:40 – premiere pentru curse 3km si Mini-Maraton

De ce sa participi?
• pentru a sustine plantarea cate unui puiet pentru fiecare nou-nascut din Romania, in campania Padurea Copiilor.

• alergarea va fi una de seara, deci cu un format atipic…

• poti alerga intr-o costumatie iesita din comun, care sa ii bucure pe copii, pe spectatori si pe ceilalti participanti, si care ar putea fi premiata la final…

• pentru a intalni oameni care iti impartasesc pasiunea…

Inscrieti-va cat mai curand, pentru ca timpul de inscriere expira pe data de 5 iunie, iar numarul de locuri este limitat la 50.000 (evident, glumesc, dar ar putea exista dificultati organizatorice daca se ajunge la acest numar :)). Pana astazi se inscrisesera 240 de concurenti la mini-maraton, 125 la proba de 3 km si aproape 100 de fetite si baietei la Cursa de Copii – deci se anunta o prezenta masiva! 🙂

O mare provocare a fost alegerea numelui pentru noua mascota a evenimentului. Denumirile propuse au fost cat se poate de creative si de amuzante (felicitari tutor celor care au trimis propuneri :)), cateva exemple fiind: Ochila, Veverde, Forrest, Veverix, Peanut, Alunici, Popica, Ritza, Cecil, Runty, Rontzi, Treeky, Titi, Syle, Nuca, Rita-veverita, Alergusor, Zita, Pincky, Sati, Veli, Veasy, Gitador, Chichi, Landa, Vulpix, Gogu’, Padurice, Alvin, Zuzzy s.a.m.d. In final, ‘juriul’ a optat pentru Veverix (propus de Cosmin Navadaru).

Asadar… Veverix va invita cu drag sa fiti alaturi de noi la Crosul Padurii, sambata, 8 iunie. Inscrierile se fac pe site-ul evenimentului, iar noutatile pot fi urmarite pe Facebook (click aici). Puteti opta pentru una din urmatoarele echipe: echipa Frasin, coordonata de Gabrielix Solomonix, echipa Stejar, coordonata de Adrianix Berix si echipa Tei, coordonata de Andreix Rosix. La sfarsitul probelor, va iesi ‘castigatoare’ echipa ai carei membri alearga, cumulat, cel mai mare numar de kilometri.

Va asteptam sambata viitoare in Parcul Tineretului, echipati in costumatii cat mai interesante. Chiar si in veverita! 🙂

PS – ca sa nu ne dazamagim ‘fanii’, vom cauta si noi o costumatie simpatica… 🙂

Incepem prin a alerga si/sau pedala si vine un momentul, in ‘cariera’ noastra (cea dupa sau dinainte de mers la birou), cand ne trece prin cap si ideea triatlonului. Cum ar fi daca…?
Urmeaza cateva cursuri de craul (sau chiar de inot), antrenamentele ocazionale de la piscina se transforma in antrenamente regulate, balaceala din timpul concediului devine ‘ma trezesc o ora mai devreme decat familia si fac o suta de bazine’ si, intr-o zi, ne trezim inscrisi la primul nostru triatlon. In secunda doi, urmeaza ingrijorarea si zecile de intrebari: Aoleo, in ce m-am bagat? Cum o sa fie  inotul ‘la gramada’? Daca nu termin la timp proba de inot?  Sau cea de bicicleta? Cu ce ma imbrac la proba de inot? Daca ma descalifica pentru ca nu stiu regulamentul? Daca pedalez prea repede si nu mai pot sa alerg? Daca fac pana sau mi se strica lantul, franele, bicicleta etc.? Si intrebarile continua la nesfarsit, pana cand ajungem la startul primului nostru triatlon…

Pentru ca, personal, am trecut prin asta (si cred ca nu sunt singurul :)), m-am gandit sa scriu cateva ponturi, sau mai degraba sugestii, care sa faca viata mult mai usoara celor care urmeaza sa debuteze in aceasta disciplina extrem de frumoasa… De ce 37? Pentru ca asta este varsta mea :)))

Sper sa va foloseasca!

1. Discuta cu 2-3 oameni care au trecut deja prin asta si/sau cauta pe net materiale despre subiectul „my first triathlon„. Fereste-te de materialele ‘socante’, ‘senzationale’ sau cu o puternica tenta bombastica. Desigur, se mai si moare la un triatlon, dar nu mai mult decat la maraton, pe ternul de golf sau la curling. Adica, un caz la cateva sute de mii, chiar milioane. Mai putini decat cei care mor alundecand pe podea, in baie…

2. Stabileste-ti obiective realiste. Daca distanta maxima inotata pana acum este de 500 de metri, cea pedalata de 20 de kilometri, iar cea alergata de 10, poate ca primul obiectiv nu ar trebui sa fie „peste o luna vreau sa termin un Ironman si sa ma clasez in primii 10„… Alege-ti ca prim concurs unul cu distante mai mici, preferabil pe care le-ai mai parcurs la antrenamente, chiar daca fara a le „lega”. Oferta locala este foarte generoasa (Fara Asfalt, No Stress Triathlon, TriChallenge etc.). Fireste, ajuta sa ai la orizont si obiective mai ambitioase (Ironman 70.3, Ironman etc.), dar cred ca este bine sa incepi cu 1-2 competitii ‘de proba’; este pacat sa platesti o taxa de inscriere de cateva sute de euro (+ transport, cazare etc.) si sa nu termini un Ironman pentru ca ai facut niste greseli pe care le-ai fi putut evita daca aveai macar o experienta anterioara intr-o competitie de triatlon… In plus, stabileste si cateva obiective precum „sa ma simt bine si sa ma distrez”, „sa fie o experienta frumoasa”, „sa invat / traiesc lucrurui noi” etc. – astfel, vei defini noi feluri de a evalua succesul participarii tale…

3. Fa-ti o lista cu un minim necesar de echipament si decide la ce nivel vrei sa duci acest hobby si investitia aferenta. Daca triatlonul va fi doar o ‘iubire de-o vara’, este inutil sa cumperi un wetsuit scump si o bicicleta de mii de euro, plus alte ‘mici accesorii’. Pana la un anumit nivel (inclusiv Ironman 70.3) te poti descurca foarte bine si cu lucruri imprumutate / inchiriate. Si minimizati echipamentul (exista costume potrivite pentru toate cele 3 probe, care ne scutesc de timpi interminabili in zonele de tranzitie). Am scris un articol anul trecut inainte de primul meu 70.3, in care povesteam despre echipamentul necesar (cu precizarea ca, pe vremea aceea, nu tineam cont de ‘minimizare’ :)). Gasiti articolul aici.

4. Daca nu ai facut inot de performanta, investeste in cateva sedinte de inot cu profesor. Primele ore de inot sunt critice pentru stilul pe care ti-l vei forma. Invatatul ‘dupa ureche’ nu ajuta. Majoritatea bazinelor ofera si cursuri de inot (sau macar iti pot recomanda un antrenor), deci… Go for it!

5. Concentreaza-te mai mult pe calitati decat pe defecte. Daca ai experienta la alergare sau la pedalat, nu te crampona atat de mult de timpul pe care il vei obtine la inot. Ok, vei iesi din apa cu 3-4 minute mai tarziu decat ‘concurenta’, dar nu are rost sa iti pui in inot toata energia si tot timpul alocat antrenamentelor. Riscul este de a ramane mult in urma cu pregatirea aferenta celorlalte probe si sa pierzi la concurs mai mult timp decat ai castiga cu inotul.

6. Antreneaza-te si in conditii asemanatoare celor din concursurile la care urmeaza sa participi. Inotul va avea loc in mare? Sau in lac? Atunci da o fuga pana la mare sau pana la cel mai apropiat lac si roaga un prieten sa te insoteasca cu o barca sau cu un caiac (in care sa puna si o bere, daca te coafeaza :)). Bicicleta are portiuni serioase de urcare si te antrenezi doar pe plat? Cateva antrenamente la munte te vor ajuta enorm sa ai alt suflu la concurs!

7. Ti-e teama de inghesuiala de la startul probei de inot? Trebuie sa te obisnuiesti cu ideea ca la startul unui triatlon vor fi – intotdeauna! – si oameni care nu au exersat inotul in ape deschise si ca unii dintre ei vor fi dezorientati, se vor panica, te vor apuca de picioare sau te vor lovi (de cele mai multe ori accidental). Daca vrei sa nu te numeri printre acestia sau, cel putin, sa te obisnuiesti cu starturi de triatlon, cheama-ti toti prietenii la bazin si roaga-i sa faca un scurt antrenament cu tine, pe acelasi culoar. O sa va distrati teribil!! 🙂 …Si iti va folosi!

9. Inainte de a ajunge la cursa, incearca sa parcurgi cursa…in gand. Si cu o foaie de hartie (sau cu laptopul) in fata ta, pentru a completa checklist-ul. Imagineaza-ti cum te ajungi la locul de start (cu minim doua ore inainte!), cum iti lasi bicicleta in zona de tranzit, cum ii faci ultimele verificari (inclusiv presiunea in roti!), cum iti lasi langa bicicleta tot ce ai nevoie (inclusiv casca!); apoi cum iti lasi in zona de tranzit echipamentul pentru alergare, batoanele energizante si tot ce mai ai nevoie, atat pentru probe cat si pentru finalul cursei; apoi cum iti faci incalzirea, iti pui wetsuit-ul (daca este cazul) si intri relaxat /a in apa, unde faci cateva ‘intervale’; apoi se da startul s.a.m.d. A propos de wetsuit, pregatiti-va 2-3 pungi de plastic si o sticluta cu body glide sau ulei (de gatit, nu de masina!). Si, ca sa il pui corect, vizioneaza filmuletul de mai jos (de minim 3 ori, ca sa ti-l amintesti toata viata :))

10. NIMIC NOU IN ZIUA CURSEI. Cred ca asta se aplica la orice sport, dar ma simt dator sa amintesc acest lucru. Asadar: fara echipament nou, fara alimente pe care nu le-ati mai incercat inainte de efort, fara tehnici noi de inot / pedalat / alergare… fara experimente!

11. Exerseaza tranzitiile. Da, tranzitiile fac parte din concurs! Aici sunt lupul moralist, pentru ca intotdeauna am stat in zonele de tranzitie mai mult decat am stat la Starea Civila cand m-am casatorit, dar…lucrez si eu la asta! Ce inseamna sa exersam tranzitiile? Sa ne scoatem wetsuit-ul de zeci de ori. Sa ne imbracam rapid in costumul de bicicleta sau de alergare. Sa ne gasim rapid fiecare lucrusor lasat in pungi (pentru asta, ajuta sa fim organizati :)). Si asa mai departe.

12. Asteapta-te la lucruri…neasteptate. Oricat de bine te-ai pregati, intotdeauna pot exista surprize. De exemplu, proba de inot se poate anula (ar putea fi un motiv de bucurie pentru un inotator slab, ca mine :)), cum s-a intamplat in urma cu doua zile la Ironman 70.3 St. Polten sau la Trichallenge Mamaia 2012. Sau cursa se poate intrerupe sau anula. Sau traseul de inot si zona de tranzitie sa se schimbe in dimineata cursei, ca in cazul Ironman Tara Galilor 2011. Sau vremea se poate schimba brusc. Nu are rost sa te lamentezi. Aceleasi conditii sunt pentru toti participantii. Consider-o oportunitate de invatare si de a iti face noi prieteni.

13. Mototoleste-ti numarul de concurs! Un sfat aparent pueril, dar am observat ca atletii profesionisti fac asta. La ce foloseste acest truc? Nu vei mai fi deranjat de ‘falfaitul’ numarului la probele de pedalat si de alergare. Pe distante scurte, nu are prea mare importanta, dar pe distante (si timpi) lungi, acest fapt risca sa devina o problema. Inca ceva: daca vrei sa faci acest lucru si la maratoane sau alte competitii de alergare, verifica cu atentie daca numarul are inclus vreun chip; daca raspunsul este da, renunta la mototolire sau fa asta cu mare grija…

14. Pastreaza in zona de tranzitie, langa bicicleta, un prosop fluorescent (sau de culoare foarte stridenta) si un bidonas cu apa. Primul, pus pe aerobaruri, te va ajuta sa observi rapid bicicleta, la intoarcerea de la proba de inot. Iar bidonasul de va ajuta sa iti cureti rapid nisipul sau noroiul de pe picioare (in caz ca nu vrei sa il porti cu tine in pantofi inca vreo cateva ore bune…)

15. Foloseste ciclocomputer, preferabil unul care sa indice si cadenta. Pe masura cei vei obosi, exista riscul de a iesi din zona de cadenta recomandata (80-100 rpm). Este bine sa observi asta la timp si sa iei masuri (hidratare, geluri

etc.). Ca paranteza, savantii rusi recomanda la probele lungi cadenta 92; este cadenta pe care am avut-o si eu la Double Iron (si la antrenamente) si a functionat!

16. Include in antrenamentele tale si cateva sesiuni tip ping-pong, alternand alergarea cu pedalatul si viceversa. Altfel, vei avea o mare supriza cand vei dori sa alergi dupa proba de bicicleta: nu vei mai ‘avea picioare’… Aceste antrenamente nu vor elimina complet senzatia picioarelor ‘de plumb’, dar iti vei reveni mult mai repede dupa proba de bicicleta.

31. Pune-ti cureaua ochelarilor de inot SUB casca (pentru a nu ii pierde…). De asemenea, daca ti-i puneti la ochi chiar inainte de cursa, fara a ii uda in prealabil, nu se vor aburi.

32. In primii 100-200 de metri inoata la 2 brate. In nicun caz nu te opri la inceputul cursei (ca sa vad ce este in spatele meu…) si NU inota bras (se vor urca ceilalti pe tine).

33. Wetsuit-ul iese mai usor daca, dupa ce l-am tras pana jos, calci pe el (si tragi, pe rand, picioarele in sus) pana iese. Ajuta, de asemenea, sa il ungi (si) in exterior cu crema anti-frecare (sau ulei); unii atletii pulverizeaza ulei pe intreaga suprafata a costumului, astfel incat sa descurajeze concurentii care ar incerca sa se tina de ei (mai sunt concurenti – mai ales cei aflati la prima participare – care se pot panica si care sa te ia in brate; uleiul te ajuta sa nu fii tras la fund in astfel de situatii…)

34. Atentie la curbele ‘ac de par’, pentru a nu taia calea celorlalti concurenti.

35. Daca esti incepator, aminteste-ti – cu 2-300 m inainte de sosirea in zona de tranzit – ca ai pantofi SPD, care presupun o alta tehnica de a te da jos de pe bicicleta…

36. La proba de alergare, hidrateaza-te din mers, nu opri la punctele de hidratare. Vei pierde timp si risti sa nu mai poti alerga.

37. Tot la proba de alergare: daca simti dureri ale musculaturii, alearga 50-100 de metri in afara caraosabilului (pe pamant).

BONUS #1 Daca folosesti wetsuit, tine cont de faptul ca acesta iti asigura o flotabilitate foarte buna, inclusiv in zona picioarelor. Asa ca evita sa folosesti picioarele la proba de inot – odihneste-le pentru urmatoarele doua probe. Singurul aspect la care trebuie sa fii atent(a): tine labele picioarelor in extensie, astfel incat unghiul format cu tibia sa fi mai mare de 90 de grade (in caz contrar, vei avea doua opritoare…). De asemenea, cu 2-300 metri inante de a iesi din apa, incepe sa folosesti picioarele (da din ele din ce in ce mai tare), astfel incat sa duci cat mai mult sange in membrele inferioare si sa poti alerga spre zona de tranzit.

BONUS #2 Pregateste-ti din timp (cu 2 zile inainte) tot ce ai nevoie pentru cursa (bicicleta servisata, echipamentul, nutritia etc.). Astfel, vei scapa de stresul specific zilei (si diminetii) premergatoare concursului si te vei bucura mai mult de aceasta experienta. Poate te ajuta sa citesti si acest articol.

BONUS #3 Exerseaza ‘luatul bidonului din mers’, astfel incat trecerea cu bicicleta pe la punctele de hidratare sa nu se transforme in momente ridicole, de panica sau de haos. Pentru asta, du-te intr-un parc pe o alee mai laturalnica si roaga un prieten sa te ajute; da-i 2-3 tipuri / marimi de bidoane (inclusiv sticle mici de plastic cu apa plata) si exerseaza – cu ambele maini si la diverse viteze – luatul bidonului. Ajuta enorm!

BONUS #3.7 Daca proba de inot are loc in mare si dureaza mai mult de 15-20 de minute, vei avea neplacuta surpriza de a constata ca wetsuit-ul (in combinatie cu sarea marii) incepe sa te irite (mai ales in zona gatului). Iar daca vorbim de un timp mai indelungat (1-2 ore), iritarea se va transforma in adevarate rani. Solutia: body glide (sau creme anti-frecare, vaselina etc.) aplicat in exces in zona gatului sau aplicarea unei bucati de kinesio tape. Am incercat ambele variante (veti vedea in poza de la pct. 19 ca am o banda albastra prinsa de gat :)) si functioneaza la fel de bine.

Desigur, ar mai fi o multime de aspecte de luat in calcul (nutritia, hidratarea, optimizarea antrenamentelor, pozitionarea corecta pe bicicleta, strategia de cursa, echipament de rezerva pentru apa rece – casca de neopren, dopuri de silicon etc. – sau vreme rea, impregnarea echipamentului de bike & run cu spray terapeutic etc., etc., etc.), dar momentan cred ca cele de mai sus sunt suficiente pentru a termina cu bine o cursa de triatlon – cel putin una pe distanta medie…

Succes, Ironman!

PS – Click aici pentru inspiratie.

Dupa semi-maratonul Bucuresti am primit un e-mail de la un alergator & cititor al acestui blog (multumesc, Daniel!), din care redau un pasaj: Am o rugaminte, pentru un viitor articol, sa ne spui cum decurge o zi sau o saptamana normala din viata ta. Sunt foarte curios cum dozezi si cum organizezi timpul pentru serviciu, timpul pentru familie, timpul pentru antrenament si timpul pentru odihna. Si, pentru ca imi doresc ca acest blog sa nu fie doar un  simplu jurnal personal, ma bucur sa primesc astfel de mesaje si sa adaptez continutul articolelor la ceea ce doriti sa aflati. Nu le stiu pe toate, dar orice subiect pentru care nu sunt pregatit imi da ocazia unei cautari pe net si, de multe ori, a testarii in ‘viata reala’ – ceea ce, in mod firesc, ma ajuta sa ma deazvolt. Deci, va multumesc! 🙂

In cazul sugestiei de mai sus, misiunea mea este mai simpla, pentru ca nu este necesar un research, ci doar sa va povestesc…cum arata o zi din viata mea. Mai intai de toate, nu cred ca exista diferente semnificative intre programul meu si cel al altor oameni, mai mult sau mai putin ‘corporatisti’ – si, probabil, tocmai din acest motiv, nu am aprofundat acest subiect pana acum. Probabil ca enumerarea asta va suna cunoscut: somnul, nutritia, copiii, casnicia, cariera, antrenamentele, cititul, scrisul, blogul etc. Ceea ce difera fata de ceea ce faceam in urma cu 3-4 ani este, cu siguranta, o (mult) mai buna organizare, care ma ajuta sa repartizez mai bine cele 24 de ore pe zi primite in mod democratic la nastere… 🙂

Pentru a fi cat mai aproape de ceea ce m-a rugat Daniel sa scriu, am sa incep cu odihna. Dorm 6-7 ore pe noapte, ceea nu difera de ceea ce se intampla in viata mea ‘de dinainte’. DAR am schimbat intervalul de somn (de exemplu 22-05 in loc de 24-07) si calitatea somnului – in afara de faptul ca prind celebrul ‘somn profund’, mi-am taiat de pe lista obiceiuri precum privitul la tv, berile si mancatul inainte de culcare (pe vremuri, masa mea principala era pe la 10-11 seara). Alta viata! Pentru amuzament, am folosit ceasul cu heart rate pentru a imi monitoriza pulsul cateva nopti la rand. Fiind in concediu, mi-am permis luxul de a ma culca ceva mai tarziu decat de obicei si am comparat evolutia pulsului in doua situatii: culcat la ora 24.00, dupa ce mancasem ultima masa la 22.00, respectiv culcat la ora 22.00, dupa o cina luata la ora 18.00. Diferente enorme! In primul caz, pulsul meu arata ca la seismograf (cu varfuri de 80-90 bpm), iar in al doilea caz am crezut ca s-a defectat ceasul: dupa 15 minute de puls variabil (probabil pana am adormit), a urmat un puls lin, in zona 35-45 bpm.

Antrenamentele. Pentru a fi 100% sigur ca se intampla, incep ziua cu ele. De cele mai multe ori, am doua antrenamente pe zi: bicicleta + alergare, inot + bicicleta sau inot + alergare. In perioade pre-competitionale ma trezesc mai devreme in weekend-uri (3 sau 4 dimineata), pentru long run-uri, long ride-uri si/sau long swim-uri. Ce am invatat in acesti 3 ani de antrenamente a fost sa imi pregatesc din seara de dinainte tot ce am nevoie: echipament, nutritie, hidratare, iPod, ceas, plan de antrenament etc., astfel incat sa nu trezesc toata casa si, in plus, sa nu pierd timpul orbecaind dupa lucruri pe care creierul le poate gasi mai repede seara.

Cariera. Ma declar intraprenor convins. Adica, un antreprenor in cadrul unei corporatii. Pe scurt, in afara ‘fisei postului’, propun proiecte de impact pentru companie si le duc la bun sfarsit. Daca maine s-ar externaliza toate job-urile din compania in care lucrez, sunt sigur ca prima alegere pentru tipul de activitati si proiecte pe care le fac in prezent ar fi ‘Andrei Rosu PFA’… 🙂 Dupa 12 ani de ‘corporatie’ ar fi trist sa astept sa vina cineva si sa ma ‘puna la treaba’ sau sa ‘traga de mine’ pentru a produce niste rezultate. Mi-am facut obiceiul ca inainte de fiecare potential proiect sa imi adresez intrebari precum: va fi un proiect WOW? ce impact va avea? am resursele necesare pentru a il duce la bun sfarsit? etc. In plus, am devenit un ‘evanghelist’ al productivitatii si al time management-ului. Daca 20% din efort (plus timp si alte resurse) genereaza 80% din rezultate, merita sa descoperim si sa ne concentram pe cei 20%. Si, ca sa ajung la sport, am invatat sa capitalizez perioada diminetii, de dupa antrenament (intervalul 8-11), cand creierul este extrem de activ si se poate concentra pe proiectele dificile. Fara amanari, fara haos pe birou (dupa cum vedeti in poza, am pe birou doar halba cu apa :)) si in Inbox (de ani de zile il am ZERO la finalul zilei, transformand mail-urile importante in task-uri puse in Calendar), fara timpi morti si stres inutil. Evident,  toate aceste ‘instrumente’ de gestionare a timpului si a proiectelor ma ajuta enorm si in viata personala, fie ca este vorba despre organizarea de evenimente (de ex. Transmaraton) sau de asigura copiilor mei o agenda cat mai plina, astfel incat sa nu ii abandonam in fata tv-ului. Ceea ce punem in agenda (calendar) are sanse foarte mari sa se intample; in caz contrar, ramane la nivel de fantezie (mi-ar placea sa…).

Blogul, scrisul, social media. Daca ma intrebati ‘cum de esti tot timpul pe net’; ei bine, in afara unei foarte bune organizari (de exemplu, pauza de 5 minute la fiecare ora, pentru a mai ‘scana’ facebook-ul si alte medii), exista in ziua de azi o multime de aplicatii (HootSuite, Postling etc.) care ne fac viata mai usoara (adica mai simpla :)). Apoi, exista pauza de masa sau alte pauze pe care le putem folosi pierzand timpul, sau investindu–l.

Familia. Am lasat intentionat la sfarsit acest ‘capitol’, desi este cel mai important pentru mine, si voi termina acest articol cu ceea ce se intampla – in mod cronologic – in a doua jumatate a unei zile din viata mea. Ajung acasa inainte de ora 18.00 (comparativ cu 19.30 – 20.00 acum 3-4 ani), tocmai la timp pentru cina. Apoi, iesim in parc sau avem alte activitati care presupun sa fim impreuna. Citeam un studiu din SUA si am aflat ca, in anii ’50, un tata petrecea zilnic alaturi de copiii sai aproximativ o ora. In prezent, acest timp s-a redus la… 7 minute! Sunt un mare fan al productivitatii americane, dar nu am de gand sa sacrific inutil cea mai frumoasa perioada din viata unui parinte si cea mai critica pentru dezvoltarea caracterului si personalitatii copiilor. Deci, cu mici exceptii, dupa-amiezile sunt rezervate pentru joaca :). De aceea, daca vreti sa ne intalnim, sa discutam, sa alergam etc., cea mai buna perioada a zilei in care putem face asta este intervalul 5-7 dimineata…

La final, sa vorbesc si despre hobby-uri. Am fost intrebat care sunt hobby-urile tale? Nu (mai) am asa ceva, pentru ca mi-am transformat toate pasiunile in stil de viata. Adica, le-am pus in agenda… 🙂 

Va doresc un weekend excelent. Sa fiti cat mai matinali si sa lucrati la visele voastre, adica la un context viitor in care va vedeti devenind, facand si/sau avand altceva decat in prezent. Sau facand lucrurile altcumva. Este foarte simplu si, oricat de invechit ar suna… daca eu pot, poate oricine!

Articol scris in pauza de masa 🙂

Ca alergator, vine un moment cand trebuie sa optezi pentru una dintre urmatoarele variante: (1) sa alergi mai repede; (2) sa alergi distante mai mari. Desigur, daca te numesti Scott Jurek, Gabi Solomon, Andrei Gligor, Adi Ber sau, mai nou, Chuck Norris :), exista si varianta (3), care le imbina pe primele doua. In cazul meu, am ales varianta (2) si, de curand, am inceput sa fac si ceva antrenamente mai serioase pentru imbunatatirea vitezei; nu pentru a spulbera cine stie ce record, ci din ratiuni care tin de gradul de confort pe care planific sa il am la competitiile de ultratriatlon ce vor urma in anii urmatori.

Daca ar trebui sa sumarizez experienta mea de la semimaratonul international Bucuresti 2013, ea ar suna asa: caldura – veselie – incalzire – alergare – arsita – toropeala – moleseala – terminat – terminare – bucurie – usurare…

Sperantele mele de 1h 30m – un timp perfect realizabil la antrenamentele mele matinale si racoroase care au inclus in ultimele saptamani intervale sub 4 minute / kilometru – s-au naruit inca de la 8 dimineata, cand se anunta o zi torida. Pe masura ce ma apropiam de locul de start, devenea tot mai evident ca obiectivul meu nu ar trebui sa fie ‘sub 4m 20s / minut’, ci mai degraba un ‘sub 5’. Totusi, neavand nimic de pierdut sau de castigat, mi-am zis „hai sa incerc” – asa ca m-am asezat strategic langa pacemakerii de 1h 30m, Gabi, Fane si Victor. 

Mi se pare ciudat sa povestesc ‘cum a fost’ la o cursa de semimaraton, avand in vedere ca distanta de 21 de kilometri a devenit de vreo 3 ani o constanta a antrenamentului meu saptamanal, dar semi-ul de ieri a fost departe de unul obisnuit. Nu stiu cate grade (in aer / la sol) a indicat termometrul, dar intuitia mea ‘feminina’ imi spune ca au fost mai mult de 30. Iar subsemnatul se simte ca un husky atunci cand alearga la -10, -20, dar ca o mamaliga atunci cand termometrul sare de +20…

Pana la kilometrul 5, totul a functionat perfect: 4m 13s – 4m 16s / km. Dupa care, pacemaker-ii au inceput sa se indeparteze cu 10, 20, 30 de metri…, iar la Arena Nationala i-am pierdut… A fost momentul in care mi-am reconsiderat obiectivele si mi-am regandit strategia de cursa. Optiunile erau simple: trag ca nebunul pentru a ii ajunge din urma pe cei trei muschetari (pe care ii suspectez ca au avut role, nu adidasi :)), cu riscul de mi se ‘supraincalzi motorul’ si de a sta pe bara in urmatoarele zile / saptamani (si sa raman in urma cu antrenamentele); sau sa admit ca nu mi-am ales bine ziua de stabilit un personal best si sa incetinesc… 🙂 Mi-am amintit ca mai am vreo 50-60 de ani de alergat 🙂 si, in plus, ca sunt in perioada de refacere de dupa Double Iron, asa ca am redus viteza la 4.40, apoi 4.50. Am terminat dupa o ora si 44 de minute (locul 54 la categoria mea de varsta – ceea ce nu e rau :)), intr-o stare fizica excelenta, cu febra musculara zero :). Am ramas la finish pentru a ii incuraja pe cei ramasi pe traseu, inclusiv pe cei care au terminat putin sub 3 ore sau chiar imediat dupa termenul limita… Bravo lor, ii felicit pentru atitudine!! Si, fireste, ii felicit si pe ceilalti participanti (cu un plus pentru cei care au sustinut o cauza)!!

Uitandu-ma pe pozele facute de Oana la acest semimaraton si revazandu-i pe participantii de la cursa scaunelor cu rotile, mi-ar fi rusine sa ma lamentez si sa invoc conditiile meteo, absenta lamailor de la punctele de alimentare, apa prea calda, cei 500 de metri in plus ai traseului etc. Asa ca ma voi concentra pe lucrurile pe care le pot imbunatati in viitor:

1. Sa nu imi mai setez obiective ambitioase in perioade de recuperare post-efort si, mai ales, la o saptamana dupa un maraton montan… 🙂

2. Sa ma incalzesc mai bine (din diverse motive – legate in principal de socializarea cu prietenii si colegii pe care i-am intalnit :), am scurtat incalzirea cu vreo 10 minute si am intrat destul de brusc in concurs. Deci, pe viitor, sa vin mai devreme la competitie, pentru a avea mai mult timp de…diverse :)).

3. Sa am „complici” pe traseu, care sa ma ajute cu hidratarea & co. (la acest capitol, il felicit pe Andrei Gligor pentru inspiratia de completa ceea ce se gasea la punctele de hidratare cu ceea ce ii oferea sotia lui, in diverse puncte intermediare ale traseului :))

Si daca tot vorbim de imbunatatiri… Am fost suprins de numarul FOARTE MARE de alergatori cu capul descoperit (expusi la un risc foarte mare, mai ales daca urmau sa stea 2h 30 – 3h in plin soare) si, ca de obicei, alergatori (barbati) cu pete de sange in dreptul sfarcurilor – ii invitam sa asculte podcast-urile noastre, pentru ca la fiecare 2-3 editii reamintim de problemele cauzate de frecarea cu tricoul… 🙂

Va doresc o saptamana extraordinara! …Si nu ratati sfaturile lui Marius Ionescu de recuperare post-cursa postate pe blogul Transmaraton 🙂

Rezultatele!

Podcast-ul Primul Maraton a avut o editie centrata pe semimaratonul din 19 mai si, cu ajutorul lui Victor Vlad, de la Ro Club Maraton, am transmis alergatorilor care vor debuta duminica in lumea alergarilor pe distante lungi o lista cu sfaturi utile. Inainte de a va invita sa urmariti podcast-ul nostru, o sa va mai spun ca obectivul meu pentru acest semimaraton este de a reusi un timp sub o ora si treizeci de minute. Pentru asta, voi incerca sa ma tin de pacemaker-ii de 1h 30m, respectiv Gabi Solomon, Victor Vlad si Stefan Oprina. O sa fie greu, dar sper sa reusesc. Nici 1h 35m nu ar fi un dezastru, PB-ul meu pentru 21k fiind de 1h 41m (la Gerarul din acest an). Ne vedem acolo… Si mult succes tuturor!!

A fost odata ca niciodata. Asa ar trebui sa inceapa toate povestirile despre Ecomarathon Moeciu 2013. Peisaje ca in basme, oameni veseli si frumosi, vreme superba, organizare excelenta si epitetele acestui concurs ar putea continua mult si bine. De fapt, nu l-as numi concurs (decat pentru cei 10-15 de alergatori care chiar au luptat pentru podium), ci mai degraba eveniment, reuniune, festival.

Am ajuns la Moeciu de Sus vineri seara, dupa exact trei ore de drum. Neavand – pana la finalul lunii – carnet de sofer, m-am relaxat in locul din dreapta si m-am bucurat de beneficiile pasagerilor, care pot sta cu picioarele intinse pe bord. O adevarata binecuvantare, dupa o saptamana de antrenamente! La Moeciu de Sus, mi-am ridicat kit-ul de la ‘Casa de Cultura’, apoi am plecat catre Moeciu de Jos, unde eram cazati. A propos de kit-ul de inscriere, il consider foarte inspirit si apreciez calitatea si design-ul tricoului si al sepcii; doar un mic regret: sepcile albe, rosii si gri erau disponibile doar in marimi L/XL, asa ca a trebuit sa ma multumesc cu una albastra…

Am avut un somn cat se poate de linistit, avand in vedere ca echipamentul era pregatit si, ca de obicei, pusesem doua alarme sa ma trezeasca. Oricum, avand in vedere ora de start (9.00) si ora la care ma trezesc de obicei, sansele de a rata startul erau destul de mici. Nici nu a fost nevoie de alarma, pentru ca Ema si-a facut datoria si a dat trezirea odata cu rasaritul soarelui…

Nu m-am stresat prea mult cu mancatul, pentru ca imi facusem plinul cu o seara inainte. M-am multumit cu un mar, o banana si niste miere, apoi am plecat catre start, unde am ajuns pe la 8.30. Acolo, veselie mare si o atmosfera de sarbatoare – contextul ideal pentru o alergare lunga de weekend! Intalnind o multime de cunoscuti si tinand cont de faptul ca startul meu avea sa fie foarte lent, am redus incalzirea la cateva minute si m-am pus pe facut fotografii. Timpul a trecut foarte, foarte repede, iar startul m-a gasit la finalul plutonului, unde m-am pozitionat strategic, astfel incat sa nu ii incurc pe alergatorii care aveau obiective mari la acest maraton… 🙂

10, 9, 8, 7….3, 2, 1 Start! In realitate, am avut de asteptat vreo trei minute pana cand mi-a venit randul sa trec pe sub poarta de start. A urmat un scurt mars pe asfalt, apoi o urcare lunga, pe o poteca ingusta, care facea inutila orice intentie de a accelera… Am stat la povesti vreo jumatate de ora cu Vlad Stoica, de la Smartatletic (organizator al TriChallenge si Aqua Challenge) si mi-am continuat ‘misiunea’ de fotograf in miscare al Ecomarathon 2013, admirand peisajul si pozand alergatori. A urmat o coborare si, la aproape doua ore de la start, terminasem deja prima bucla. Cand o fi trecut timpul?

Mai aveam la dispozitie sapte ore pentru termina in timpul limita cele doua bucle ramase, asa ca eram departe de a ma panica. Aveam in continuare timp de poze, discutii si savurat peisajul absolut incantator. Singura mea ingrijorare era legata de pantofii de trail – fara pretentii – pe care ii foloseam (New Balance 840) si cu care nu mai facusem alergari mai lungi de 15 kilometri. Din fericire, s-au comportat admirabil si a fost primul maraton pe munte la care am terminat fara basici sau unghii cazute…

“Pattern”-ul urmatoarelor bucle s-a repetat, fiecare dintre ele avand – din cate imi amintesc – o portiune de urcare, apoi una de coborare. Bucla a doua a fost cea mai ‘fructuoasa’ din punct de vedere al socializarii, discutand minute in sir cu trei fosti colegi de corporatie pe care i-am intalnit pe traseu – Emilian, Lucian si Iulian. Asta ne-a facut, cu siguranta, urcarea mult mai usoara si mai placuta!

Am terminat bucla a doua dupa vreo trei ore si cincizeci de minute, tocmai cand se anunta la statie ca sosise concurentul de pe locul al doilea. M-am intrebat ‘clasicul’ Oare ce or manca baietii astia? 🙂 si mi-am propus sa maresc ritmul la bucla a treia, astfel incat sa o transform intr-un antrenament bun pentru semimaratonul din 19 mai. Am profitat de prezenta familiei in zona de finish si am renuntat la echipamentul de hidratare, mai ales ca la primele doua bucle intalnisem suficiente locuri in care puteam bea apa sau isotonice. Era deja mult mai bine, avand un kilogram mai putin! Intentia mea de a alerga s-a lovit brusc de o urcare interminabila… In fine, dupa ce am ‘scapat’ cu bine si de aceasta portiune (iar voluntarii d ela unul dintre punctele de hidratare ne-au asigurat ca a fost ultima urcare a maratonului), a urmat bucata de traseu care mi-a placut cel mai mult: alergare pe o coborare foarte lenta – mai putin ultimul kilometru, care reprezenta testul final (si suprem) pentru muscultatura membrelor inferioare…

Cu cateva sute de metri inainte de final mi s-a alaturat Alex, care a trecut fericit alaturi de tati linia de sosire, primind si el o medalie, pe care a purtat-o in tot restul zilei… Timpul final: cateva minute sub sase ore (locul 149 din 404), la o cursa pe care as fi putut-o termina, probabil, in mai putin de cinci ore. Dar ar fi fost pacat, pentru ca as fi ratat, cu siguranta, niste pesisaje si momente unice… A doua zi, Alex a vrut sa alerge si el pe munte, asa ca ne-am cocotat pana la Crucea din Moeciu de Jos; a fost un efort binevenit dupa antrenamentul de revenire de dimineata… 🙂

La final, sa ii felicit din toata inima pe organizatori si sa va mai spun ca gasiti pe pagina mea de facebook o multime de poze de la aceasta experienta minunata, iar AICI lista completa a rezultatelor. Avand in vedere ca primul sosit la categoria 60+ a terminat la doar 3-4 minute in urma mea, pot trage concluzia ca trebuie sa imi mentin forma actuala pentru a avea sanse sa termin pe podium la aceasta categorie. Oricum, nu mai sunt decat 24 de ani pana atunci…

PS – l-am reintalnit la Moeciu pe Marius Ionescu, cel mai bun alergator roman de sosea al momentului, care alergase – in premiera pentru el – un cros montan. Ii puteti vedea si asculta sfaturile pe blog-ul Transmaraton!

Daca tot folosesc acest blog ca pe un jurnal, mi-am propus sa scriu cateva randuri despre ceea ce s-a mai intamplat in ultimele zile in viata mea, din punct de vedere al proiectelor care au legatura cu alergarea si triatloanele.

In primul rand, am ramas o luna fara carnetul auto :). M-a prins radarul in localitate, de doua ori in aceeasi zi (pe drumul spre Moldova), cu viteze ametitoare de 67, respectiv 68 de km/h :);  fiind „abateri repetate”, autoritatile au considerat ca am o „conduita nepreventiva sub forma continua” si mi-au retinut permisul. Nu am comentat si nici nu am ‘dat spaga’ (in speranta ca ne civilizam si noi :)), ci am incercat sa vad partea buna a lucrurilor: o ora pe zi suplimentara de pedalat! 🙂

Am reusit sa finalizez calendarul meu competitional pentru 2013. Il facusem public acum ceva timp, dar unele evenimente erau incerte iar pentru altele nu se faceau, in acel moment, inscrieri. Cred ca este destul de aerisit, astfel incat sa pot include cateva ture lungi de bicicleta si sa am timp de refacere. Obiectivul principal (si focus-ul) ramane, evident, Triple Ironman-ul din noiembrie. Acum sunt in perioada de refacere, iar in curand o sa incep „incarcarea”.

Peste doar cateva zile voi fi la Moeciu, la startul EcoMarathon 2013. La podcast-ul Primul Maraton de saptamana trecuta am avut-o invitata pe Cornelia David, una dintre organizatoarele acestui maraton si, totodata, una dintre cele mai bune ultramaratoniste din Romania. Va recomand cu caldura sa descarcati podcast-ul (click aici) si sa ascultati interviul cu Cornelia (veti gasi multe sfaturi utile!). Revenind la cursa de sambata, acesta va fi o premiera pentru mine: primul maraton montan oficial pe care il alerg in Romania (am alergat doar semi- si ultra-maratoane :)). Ma bucur foarte mult ca aceasta premiera coincide cu una dintre cele mai frumoase alergari din tara (dupa spusele celor care au particiapt la editiile anterioare), asa ca de abia astept sa ajung acolo! Ca timp sau ca obiectiv, nu am nicio presiune – timpul limita este de 9 ore, deci putem face si un picnic :). Va fi long run-ul meu saptamanal mutat intr-un decor idilic…

Referitor la Transmaraton 2013, suntem in grafic cu autorizatiile (multumim, CNADNR!), cu parteneriatele si cu calendarul. In urma cu doua saptamani am fost cu Gabi Solomon pe Transfagarasan, pe partea dinspre Vidraru, pentru a vedea posibile locatii de cazare si ‘pasta party’ si suntem foarte multumiti de ceea ce am gasit acolo. In plus, am facut si o urcare pana la Cetatea Poenari, pentru a masura cu exactitate distanta, astfel incat sa pozitionam cat mai bine startul dublu maratonului. Pe 1 mai a avut loc loteria pentru primele 30 de locuri oferite celor care s-au inscris la evenimentul nostru, iar incepand de ieri puteti urmari saptamanal (pana in septembrie!) pe blogul Transmaraton mini-interviuri cu Marius Ionescu, cel mai bun maratonist roman al momentului. Va garantez ca avem ce invata de la el! Va las cu trailer-ul si va doresc o zi minunata!

2. Renuntatul la fumat. Este simplu sa ne lasam de fumat – ma lasasem de vreo 7-8 ori intre perioada liceului si cea a renuntarii defintiv :). Vorbind din postura de fost fumator inrait (ajunsesem la Gitanes fara filtru – cunoscatorii stiu despre ce vorbesc :)), eu cred ca cine vrea cu adevarat sa se lase de fumat, o poate face foarte usor. Fazele gen „ma las de 1 ianuarie, ora 00.00; acum e ora 23.59, hai sa mai fumez repede una” sunt departe de a ne antrena vointa si de a ne ajuta sa scapam de fumat.Este recomandabil sa ne lasam de fumat in secunda in care decidem ca este important pentru noi sa facem asta, chiar daca ‘se intampla’ pe 2 mai, la ora 15.37. Este trist sa renuntam doar atunci cand doctorul ne spune ca, oricum, este prea tarziu… 🙁

3. Schimbarea dietei. Ne intoarcem la vesnica teorie. Hai sa mancam ceea ce se manca pana acum 200 de ani, la aparitia alimentelor rafinate (de ex. zahar, sare si faina rafinata). Nu este simplu sa ne schimbam obiceiurile alimentare (orice schimbare este grea, tocmai de aceea se fac cursuri de change management :)), dar cred ca putem reduce, treptat, cantitatea alimentelor nocive si sa o crestem pe cea a alimentelor sanatoase. Si, usor-usor, vom ajunge la o dieta care sa ne ajute, ci nu sa ne saboteze.

4. Hidratarea. Asta inseamna ca ar trebui sa consumam mai multa apa (si de calitate). Ce inseamna „mai multa”? Pentru mine, inseamna 3-4 litri pe zi, uneori chiar mai mult, dar fiecare trebuie sa isi calculeze necesarul. Beneficiile hidratarii sunt foarte mari, iar lista acestora este mult mai mare decat ceea ce se vede enumerat in poza din stanga… In ziua de azi nu mai avem scuza lipsei de informatii. Cateva Google search-uri pe aceasta tema ajuta enorm.

5. Reducerea spre zero a timpului petrecut in fata televizorului. Ca sa fac o gluma (desi nu sunt departe de adevar), in ultimii 3 ani am petrecut mai mult timp de partea celalata a ecranului, ca invitat la diverse emisiuni, decat in fata lui. Nu am de gand sa dau argumente contra TV, ci doar sa va spun care au fost beneficiile: am castigat ENORM de mult TIMP (probabil o medie zilnica de 3 ore); m-am „dezintoxicat” de toate emotiile negative cu care ma incarcam; mi-am directionat atentia si energia catre lucrurile care conteaza cu adevarat si care depind de mine (familie, planuri personale si profesionale etc.); am devenit selectiv cu programele tv, in rarele momente in care as privi vreo emisiune. Urmatorul pas este reducerea timpului petrecut in fata celorlalte tipuri de ecrane – al computerului, al telefonului „destept” etc. Incerc sa ma rezum doar la activitatile care au legatura cu profesia mea si cu cea mai noua dintre vocatiile mele – cea de sportiv amator. Dupa cum ati putut observa, am redus numarul postarilor pe blog… 🙂

6. Organizarea. In traducere libera, am devenit foarte atent = aproape maniac – cu modul in care folosesc timpul si energia. Practic, am trecut din zona „cu ce pierd (sau omor) timpul azi?” la „in ce imi investesc astazi timpul?”. Rezultatele au fost cele pe care – in mare – le stiti :). Pana la urma, cam tot ceea ce obtinem in viata este rezultatul focus-ului nostru. Tot la capitolul organizarii as include si totalitatea instrumentelor de time si project management cu care m-am „inarmat” in ultimii ani, devenind mai deschis spre tehnologie (de exemplu, ati incercat Lift?) si mai constient de beneficii.

7. Culcatul si trezitul devreme. Poate ca ar fi trebuit sa incep cu acest capitol, pentru ca toate cele de mai sus au venit in momentul in care am reusit sa petrec mai mult timp cu propria persoana si sa imi dau seama ce asteptari am de la viata si ce ar trebui sa fac pentru a le indeplini. Iar asta nu putem face, cu adevarat, decat dis-de-dimineata, cand avem mintea limpede si nu ne deranjeaza nimeni.

8. Urmarea unei / unor pasiuni.  Asta inseamna santate mentala si fizica (daca pasiunea are legatura cu miscarea). Atunci cand incepem si/sau terminam ziua cu ceea ce ne face placere, indiferent ca este vorba de alergare, blogging, dans, pictura, citit, joaca etc., avem sanse mici de deprimare si de regrete plus frustrari prezente si viitoare. „Dar eu nu am timp si bani pentru pasiunea mea…!!”. Daca asta este scuza ta, da-ti doua palme, trezeste-te si intreba-te „Cum as putea sa am mai mult timp pentru asta si cum as putea sa pun ceva bani deoparte (poate renuntand la cateva vicii? :)) pentru a ii da curs?„.

//

DigiTv m-a invitat sa vorbesc despre greselile pe care le putem face ca alergatori, ceea ce mi-a dat ideea si impulsul de a si scrie cateva randuri, in completarea reportajului pe care il putea vedea la finalul acestui articol. O saptamana cat mai frumoasa si cu alergari cat mai inspira(n)te!

1.  Cea mai mare greseala: sa nu obtinem avizul unui doctor INAINTE de a incepe sa alergam serios. Desigur, fiecare isi defineste acest „serios”, dar nu ar trebui sa asteptam alergarea primului maraton pentru a ajunge la doctor.

2. Alegerea neinspirata a echipamentului. Aici am putea discuta vreo trei zile, asa ca amintesc doar de alegerea pantofilor de alergare (gasiti aici cateva criterii) si a bluzei de corp (de evitat bumbacul, pentru ca retine transpiratia).  

3. Neadaptarea la conditiile meteo. Ne echipam prea subtire sau prea gros. Nu folosim sapca si ochelari soare, fiind predispusi insolatiei si problemelor la ochi.

4. Folosirea zilnica a aceleiasi perechi de pantofi de alergare (gelul din talpa nu are timp sa revina la forma initiala si devine neeficient in absorbtia socurilor).

5. Folosirea indelungata a pantofilor de alergare (se recomanda sa ii schimbam dupa 6-800 km, dar ne putem ghida dupa gradul de usura a talpii).

6. Lipsa unei masuri de precautie in cazul frecarii pielii de sort sau de tricourile de poliester. Cine a vazut la maratoane tricouri cu sange in dreptul sfarcurilor, stie ca nu erau din cauza piercing-urilor sau a unor ritualuri masochiste cu iz religios… 🙂 Printre solutii: bluze termo, creme anti-frecare, sau plasturi aplicati din timp pe zonele sensibile.

7. Pauze prea lungi intre alergari (1-2 saptamani) sau alergari lungi si / sau foarte intense zi de zi (supraefort).

8. Lipsa incalzirii (inainte de fiecare alergare) si a stretching-ului post efort.

9. Viteza neadecvata pregatirii si stadiului alergarii. De multe ori alergam prea repede la inceputul alergarii, ceea ce ne scoate din ritm. Sau – in special la alergatul in grup – ne luam la intrecere cu alti alergatori,  transformand alergarea intr-un chin. As include aici si oprirea brusca, imediat dupa alergare – ajuta sa reducem viteza treptat si sa mergem cateva minute, pentru o revenire normala a pulsului…

10. Stilul de alergat si pozitia corpului ne pot afecta aerodinamica si ne predispun la accidentari. Aici includem privirea in pamant, postura cocosata, bratele departate de corp, calcatul defectuos etc. As mentiona si „boala de Herestrau a genunchilor”: foarte multe alei sunt inclinate spre lateral, pentru a permite scurgerea apei; alergand de fiecare data in acelasi sens fortam unul dintre genunchi si riscam sa ne accidentam.

11. Nu ne hidratam inaite si in timpul antrenamentelor sau ne hidratam in exces. Am vazut numerosi alergatori care tin in mana unul sau doua bidoane -asta nu  ne ajuta sa avem o postura corecta si sporeste riscul de a bea mai mult decat trebuie (din dorinta de a le goli mai repede si de a ne usura alergarea).

12. Alergatul cu burta plina (si in special dupa mancaruri grele) nu este cea mai fericita alegere. Este recomandabil sa amanam momentul incarcarii cu proteine si carbohidrati pentru finalul antrenamentului. Si, apropos de asta, o greseala pe care o facem de multe ori este sa mancam de abia la 2-3 ore dupa antrenament. Refacerea depozitelor de glicogen din muschi, a mineralelor si proteinelor pierdute prin efort ar trebui sa inceapa imediat dupa alergare.

13. Prea multa alergare pe asfalt. Chiar daca asfaltul din Herastrau este mai „moale” decat cel din IOR sau Tineretului, asta se traduce, pe termen lung, intr-o deteriorare severa a articulatiilor labei piciorului, a genunchilor, a soldurilor, plus uzura si dureri in zona coloanei. Ajuta sa alternam alergarea pe asfalt cu cea pe banda, iar alergarile lungi sa fie pe poteci. De asemenea, daca ne-am propus sa alergam pana la adanci batraneti, atunci ar trebui sa facem anual cate o cura de suplimente cu substanta activa numita glucosamine sulfate (min. 1500 mg / zi). Si, obligatoriu, sa mergem cu bicicleta!

14. Absenta cross training-ului. La alergare folosim musculatura abdomenului si a spatelui mai mult decat ne imaginam, iar includerea exercitiilor de intarire a zonelor respective (faimoasele exercitii de core strenght) ne va aduce beneficii ENORME.

15. Neatentia. Traversarea in alergare (inclusiv pe la trecerile de pietoni) sau folosirea iPod-ului in zone aglomerate (pietoni, biciclisti, caini etc.) – sunt cateva cauze de incidente si accidente mai mult sau mai putin grave.

16. Alcoolul, tutunul si bauturile cu cafeina. Daca cele din urma se pot folosi ocazional (la concursurile de anduranta si doar in cantitati rezonabile), alcoolul si tigarile nu sunt compatibile cu alergarea si cresc exponential uzura organelor interne implicate in efort (imi pare rau daca v-ati fi asteptat la alt raspuns :)).

17. Absenta unui obiectiv. Sa alergi este foarte frumos, dar alergarea „in dorul lelii” ne va demotiva intr-un timp destul de scurt.  De aceea, este bine sa avem in permanenta un obiectiv pentru urmatoarele 6-12 luni, care sa aiba legatura cu alergarea noastra (participarea la un semi-maraton sau maraton, pierderea unui anumit numar de kilograme, atingerea nivelului dorit de sanatate si de fitness etc.).

Va invit cu drag sa imi trimiteti ideile voastre pentru a completa acest articol. Multumesc frumos!!