Povesteam intr-un post anterior ca organizatorii Double Iron Florida ne-au cerut sa avem echipe de suport cat mai numeroase (si mai bine pregatite :)), recomandand minim 3 membri. Putand conta la concursul din Florida doar pe Oana, sotia mea si pe Raul, varul meu ‘canadian’, am apelat la prieteni pentru a gasi resursele necesare participarii inca unei persoane interesate sa faca parte din echipa care va trebui sa faca orice este necesar (inclusiv sa imi dea 2 perechi de palme, daca imi trece prin minte sa abandonez :)) pentru a ma ajuta sa termin (in timp util) concursul si sa pun tricolorul pe harta finisher-ilor.

Si, dupa 2-3 discutii, au spus „prezent!” Escapage (noul lor site va fi gata in cateva zile) si 7Card, rezultand o mini-campanie: 7 Ultra-zile in Florida. Daca pe Escapage ii stiti de la Transmaraton, unde au facut o treaba excelenta, 7Card este un abonament la aproape 40 de sali de fitness, aerobic, dans, kangoo jumps, pilates, yoga, piscine etc. din Bucuresti, care m-a surprins foarte placut prin concept (poti merge zilnic, la alegere, la oricare dintre cele 40 de locatii), pretul imbatabil (in jur de 100 ron pe luna!) si disponibilitatea managementului acestei firme de a directiona o suma considerabila din incasarile aferente acestor abonamente (care, deocamdata, se vand doar prin intermediul corporatiilor) catre fundatiile pe care le sustin. In schimb, am acceptat cu drag sa devin brand ambassador-ul lor.

Pe scurt, despre felul in care puteti castiga campania 7 Ultra-zile in Florida.

Pasul 1. Verificati daca sunteti eligibili (21 de ani, resedinta in Romania, cu sanse mari de a obtine viza SUA, posibilitatea de a lipsi de la birou in perioada 26 februarie – 4 martie etc. – conform regulamentului campaniei).

Pasul 2. Inscrieti-va, cel tarziu pana pe 27 ianuarie, ora 11.59 a.m. prin intermediul formularului disponibil pe site-ul 7Card (sau dand click pe banner-ul campaniei). Completati cu atentie informatiile cerute si bifati “Sunt de acord cu regulamentul”.

Pasul 3. Dati share pe wall-ul de Facebook,, folosind butonul prezent in propria pagina de inscriere si adunati cel putin 100 de like-uri pe aceasta pagina de inscriere. Daca va mai lipseste 1 like pana la 100, promit sa vi-l dau eu… 🙂

Pasul 4. Toti cei care obtin peste 100 de like-uri intra automat la tragerea la sorti din 30 ianuarie, in urma careia se vor extrage 20 de participanti (presupunand ca vor fi macar 21 de inscrisi… :)). Urmeaza o jurizare si…se alege castigatorul, care are la dispozitie 3 saptamani pentru a obtine viza SUA (daca nu o are deja). Ceilalti 19 participanti vor primi un premiu prea dragut pentru a il numi ‘de consolare’… 🙂

Va multumesc anticipat pentru participare sau pentru incurajarea prietenilor vostri de a aplica! 🙂

NU ne-am dus pe copca! 🙂

O sa te aresteze politia!! O sa te alerge pompierii!! O sa te caute scafandrii pe sub gheata!! Ai 2 copii acasa, nu te gandesti la ei? Ai grija sa nu te duci pe copca!!!… si multe astfel de griji si reactii (intemeiate, daca judecam dupa „stirile” TV la care ma uitam pana acum 3 ani:)) au fost provocate de anuntul postat pe FCB in urma cu cateva zile, prin care invitam amatorii de drumetii & biking sa mi se alature pentru o tura pe lacul Snagov, de la Ciofliceni pana la Manastirea Snagov. Ideea imi venise acum o saptamana, dupa ce vazusem pe lac cativa pescari care ‘dadeau la copca’, iar unul dintre ei venise cu bicicleta…

Frigul din aceasta iarna a facut ca gheata lacului Snagov sa tina si un tractor, asa ca am abordat plin de optimism aceasta incursiune in natura, dar m-am pregatit si pentru worst case scenario. Dupa ce am citit pe net informatii despre ce ar trebui sa fac in cazul (foarte putin probabil) in care s-ar sparge gheata cu mine, mi-am umplut un rucsac impermeabil cu haine si incaltaminte de schimb (pentru mai multa siguranta, le-am pus si in saci de plastic).

In plus, am luat la mine o folie de supravietuire, un termos cu ceai, telefonul etc. si am inlocuit casca de biciclist cu cea pe care o foloseam cand ma dadeam cu placa. Pentru a elimina orice probabilitate de derapare & cadere cu bicicleta, am dotat-o cu cauciucuri Schwalbe Ice Spiker, astfel incat pedalatul pe gheata & zapada a fost mai stabil decat vara pe asfaltul uscat… 🙂

Am uitat sa va spun ca lumea nu s-a inghesuit sa raspunda invitatiei mele; noroc cu Octavian (alaturi de care ‘inaugurasem’ acum vreo jumatate de an autostrada Bucuresti – Ploiesti) si care, ca si mine, isi dorea o premiera pentru aceasta duminica. In locul bicicletei a preferat alergarea, dar asta a contat mai putin; important era ca nu sunt singur si, deci, ar avea cine sa ma ajute sa ies din apa (sau macar sa rada de mine daca as fi cazut in apa… :)).

De fapt, ar fi fost imposibil sa fiu singur pe lac. Astazi am nimerit in mijlocul unui adevarat festival de pescuit la copca… 🙂 Nu am numarat pescarii, dar cred ca am intalnit cateva sute (ca sa nu spun o mie…) pe o distanta de 8 km (cat a masurat trasseul pe care l-am parcurs dus-intors). Mi-am imbogatit cultura generala in materie de instrumente de spart gheata: in afara clasicului topor, pe care il aveau foarte multi dintre pescari – ca intr-o reproducere a evenimentelor de la 1907…, am vazut si un fel de tirbuson urias, pe care unul dintre sateni mi-a spus ca l-a facut singur, dupa un model „gasit pe net” :). Daca va intrebati cum rezista pescarii la frig atatea ore; ei bine, ati ghicit: metoda clasica – sticle de apa plata pline cu palinca sau tuica…

Am vazut o multime de case, vile si palate (unele dintre vile mai mari decat multe dintre palate :)), inclusiv resedinta de vara a lui Nicolae Ceausescu. Am oprit, bineinteles, si pe insula pe care se gaseste Manastirea Snagov (din pacate, nu am putut sa vizitam si interiorul, pentru totul era inchis – insula era pustie :(). Asadar, ramane sa vedem altadata mormantul lui Vlad Tepes… Am ramas, totusi, vreo 10-15 minute pe insula, timp in care am baut ceai si am rontait cate un baton ‘energizant’.

La intoarcere, am beneficiat de urmele facute de un ATV care tocmai tulburase linistea de pe lac si am putut alerga & pedala mai repede decat o facusem la dus (ce-i drept, ajutati si de increderea mult mai mare ca gheata ne va tine…). Ar mai fi de adaugat si faptul ca pedalatul pe gheata & zapada nu este deloc simplu – chiar daca stabilitatea este buna, efortul de a mentine o viteza cat de cat decenta a scos un pic untul din mine (a fost oarecum similar cu cel al urcarii de pante…).

Asta a fost povestea unei experiente care mi-a placut foarte mult, m-a mai dezghetat un pic si m-a ajutat sa trec peste inca o temere (sau, mai degraba, prejudecata). …Si puteti gasi mai multe poze in galeria foto de pe facebook.

O saptamana excelenta!!

25 februarie 2013 este data editiei cu nr. 13 a Maratonului Sahara (Algeria), una dintre alergarile mele preferate – gandindu-ma la experienta de acum 2 ani. Anul acest nu il voi alerga (am alte planuri :)), dar il recomand cu multa caldura (40-50 de grade :)). Dupa participarile solitare ale lui Marian Chiriac (coechiperul meu si al lui Gabi Solomon de podcast :)) si Paul Dicu, editiile 2011 si 2012 au adus participari in echipa ale romanilor, iar traditia pare sa se respecte. Pentru editia din acest an si-a anuntat deja prezenta ‘transmaratonistul’ Andrei Gligor, care a transformat aceasta participare intr-o excelenta campanie de fundraising pentru Asociatia Inima Copiilor; am vorbit zilele trecute cu Andrei si mi-a spus ca a fost contactat de alti conationali care vor sa alerge pe 23.02 in Sahara.

A propos de Andrei Gligor si Marian Chiriac, pe care i-am mentionat mai sus, vom face echipa pe 27 ianuarie la GERAR, pentru a sustine campania lui Andrei. Voi alerga in premiera cu Andrei si Marian, si sunt sigur ca va fi o experienta interesanta (avem ce discuta timp de 2 ore… :)). Si, daca tot am vorbit de Gerar, am o mare rugaminte pentru toti cei care imi citesc acest blog (dar inca nu ne-am cunoscut personal) si vor fi prezenti la Gerar: hai sa facem cunostinta acolo!! :). Si, revenind la Maratonul Sahara 2013, inscrierile continua (dar trebuie sa va grabiti!) si, daca sunteti interesati, puteti sa luati legatura organizatorii competitiei (Diego Munoz – click aici) si, bineinteles, cu Andrei Gligor pentru a primi detalii si pentru a va alatura grupului de romani. Taxa de inscriere este de 900 de euro si include transport aerian Madrid – Tindouf (si retur), cazare si masa timp de o saptamana, participarea la maraton, o calatorie la dune (  ) etc. (vezi mai multe info AICI). Evident, la aceasta taxa mai adaugati un zbor Bucuresti – Madrid si retur (in 2011 am zburat cu Tarom-ul si ne-a costat un pic peste 100 eur / persoana). Daca nu va tenteaza maratonul sau nu sunteti deocamdata pegatiti pentru a alerga aceasta distanta, am vesti bune pentru voi: competitia include si curse de semi-maraton, 10 km sau 5 km!

Si, ca sa sporesc apetitul pentru Sahara… cititi aici experienta echipei romanesti la Maratonul Sahara 2012 + (bonus :))  click aici pentru pozele mele de la acest maraton. Va doresc o experienta minunata si drum bun!

PS – Va las cu un filmulet despre Andrei Gligor. Garantez ca o sa va placa!! (a propos, avem cam acelasi tip de mic dejun, pe care vi-l recomand din toata inima… :))

Sau, mai precis, 56 de zile. Vacanta de iarna a fost o excelenta ocazie pentru refacere si timp petrecut cu familia. Am facut o pauza de la antrenamentele de inot si de bicicleta si am facut doar scurte alergari montane (max 18-20 km). Locatia „cantonamentului” a fost Predeal, unde – timp de o saptamana – am compensat lipsa datului cu placa (pentru al 3-lea sezon consecutiv, pentru a nu risca vreo accidentare… :() cu alergarea pe trasee frumoase – catre Susai, Trei Brazi, Rasnov sau Piatra Mare.

Daca eu am sarit peste datul cu placa (placa din poza de mai jos este a varului meu, Victor :)), pentru fiul meu Alex a fost al doilea an pe schiuri si primul in care incepe sa inteleaga ceva din acest sport si sa ii placa :). Evident, este si meritul sotiei, care a devenit un instructor de ski (neoficial :)) foarte bun! Cat despre Ema – ea este prea mica pentru schiuri sau placa, asa ca a trebuit sa se multumeasca, deocamdata, doar cu plimbatul cu sania…

Am reusit sa profit la maxim si de momentele in care Alex si Oana erau pe partie iar Ema dormea langa mine, la baza partiei, reusind sa termin de citit doua carti (evident, motivationale :)) pe care le luasem ‘strategic’ la munte. De altfel, am intotdeauna la mine o carte (sau audiobook), pentru momentele in care ar trebui sa astept (diverse cozi, stat in trafic, etc.); astfel, asteptarile sunt mult mai placute (si folositoare…).

Mi-am dedicat finalul de an si catorva aspecte organizatorice ale Double Iron-ului din Florida, de pe 1-2 martie. Cu biletele de avion cumparate si cu o masina inchiriata inca de acum vreo 6 luni, am mai rezolvat partea de cazari, asigurarile de calatorie (inclusiv pentru o eventuala intarziere a bagajelor), am stabilit traseul pe care vom merge (calatoresc cu sotia) de la Miami catre Tampa si inapoi (o sa facem un mic tur al Floridei :)), am verificat GPS-ul pentru a vedea daca este la zi cu harta Floridei, am notat toate adresele si numerele de telefon de care voi avea nevoie acolo, am printat corespondenta cu organizatorii,  precum si cateva sfaturi utile ale concurentilor din anii precedenti si, nu in ultimul rand, am rezervat la Aventuria o cutie de transportat bicicleta in avion. Invatand din experiente anterioare, cand bicicleta mea nu a avut loc in avion, m-am inarmat si cu ‘planul B’, respectiv inchirierea in Florida a unei biciclete de concurs (organizatorii m-au anuntat ca imi pot pune la dispozitie un Trek Speed Concept 7.5, dar sunt in discutii si cu reprezentanta locala FELT pentru un Felt DA2 Di2; sa vedem ce iese…). Check list-ul de rigoare pentru bagaje este aproape de final, deci in cateva zile pot sa fiu gata, cu valizele la usa… 🙂

Ca sa va mai dau ‘din casa’, o sa va mai spun ca temperatura anuntata de organizatori este intre 25 si 35 de grade Celsius ziua, respectiv in jur de 15 pe parcursul noptii, plus vantul de rigoare (briza oceanului…). Pare frumos, din punct de vedere turistic, dar stiu ca fiecare grad peste 10-15 C ingreuneaza foarte mult pedalatul si alergatul… 🙁 Dar sa nu ne plangem, pentru ca am mai trecut prin asta si sunt sigur ca va fi bine (sper!)… 🙂

La final, sa va mai spun ca organizatorii ne-au recomandat o echipa de suport cat mai numeroasa (minim 3 membri), asa ca urmeaza (in curand) o campanie de selectie a unui support team member care sa vina cu noi (eu, sotia si varul meu din Canada – Raul) in Florida. Sunt in discutii cu potentiali parteneri care sa asigure costul deplasarii celui de-al 3-lea team member; cu mentiunea ca cel/cea care ne va insoti va trebui sa isi rezolve in timp util viza de SUA… 🙂

Acum va las, pentru ca urmeaza o noapte alba, respectiv 8 ore pe bicicleta (pe home trainer). Sper sa nu adorm pe ea; cel putin, nu la concursul din martie… 🙂

Cu totii avem zile mai bune si zile mai proaste. Din fericire, alergarea m-a scos din zona deprimarilor inutile pe care le aveam pana acum vreo 3 ani si mi-a oferit o multume de proiecte la care sa lucrez, plus energia de a le duce la bun sfarsit. Chiar si asa, lucrurile nu sunt intotdeauna roz, mai ales in zona lucrurilor pe care nu le pot controla. Fie ca este vorba despre o autorizatie pentru Transmaraton care intarzie sa apara, fie ca vremea este atat de cainoasa incat nu imi vine sa ies din casa sau ca frica de avion imi spune „lasa-le naibii de concursuri!” – toate astea sunt lucruri peste care a trebuit sa trec…cumva. Una dintre sursele mele permanente de motivatie si de energie (pozitiva) a fost si este blogul, mai exact suma comentariilor incurajatoare, pentru care va sunt profund recunoscator!!! Mai jos, cateva dintre ele (unele un pic exagerate, dar nu le-am putut cenzura :)), pentru cazul in care nu le am la mine tiparite pe hartie… 🙂

––––––––––––––––––––––––––––––––-

De cand asteptam genul asta de articole! Mi-am cam pierdut motivatia, de cand am terminat Maratonul Bucuresti si ma chinui sa revin la vechiul mod de viata, dupa ce am stagnat mai bine de doua luni (cu kg in plus de rigoare). Emilian

Dragute si utile sfaturile de economisire, mai ales masina! Hadrian

Pe mine m-ai comvins; mi-am programat vizita pentru donare de sange saptamana viitoare (de azi pana duminica sunt plecat, altfel mergeam mai repede). Marius

Si pe mine ma intereseaza viitorul, asa ca voi dona si eu sange aici in Coreea de Sud, daca ma accepta. Oana

Te-am “descoperit” in resvista WM intr-un moment in care treceam printr-o perioada de “zapaceala” in care ma simteam dezorientata, urmata de o operatie la genunchi. Sunt una din persoanele care iubeste sportul, chiar daca la nivel amator sau semi-profesionist-13 ani de sala de forta-bodyfitness, cred ca graiesc de la sine-si nu! nu sunt un pachetel de muschi cum s-ar putea crede, ci ma mentin intr-o forma fizica invidiata de multi, dar imi tin si metabolismul, candva lenes, activ; al 14-lea genunchiul m-a tinut pe banca. Cert este ca mi-am reluat activitatile sportive in preajma Pastelui si am mereu un ochi aruncat pe blogul tau. Esti o sursa de inspiratie constanta. Multumesc! Umbre in amurg

Exceptional articol! In vara la Oradea sper sa intru si eu in familia Ironman! You make my day!!!   acum plec intr-o tura de 120 de km cu bicicleta! Bogdan

Am avut un long run de 32k azi si pe ultimii kilometri ma gandeam la tine cate poti indura astazi, motivarea a fost fantastica: am terminat pe o ploaie torentiala si sigur mai puteam alerga inca 10k numai cand ma gadeam la ce faci tu astazi. Multumiri, sper sa termini cu bine! Coyoty

Multumesc pentru acest clip, mi-ai daruit o clipa frumoasa, de contabilizat la ”lucruri minunate din viata mea”.:) Anamaria

Chiar ca e motivant ! Pana una alta eu tocmai am alergat primul meu maraton duminica la Barcelona si mai vreau. Ironman is on my future list  . Multumesc Andrei ca ne dai idei, inspiratie si incredere. Iti tin pumnii pentru Ironman, desi nu am niciun dubiu ca vei reusi ! Radu

Salut, am citit articolul tau din Adevarul astazi si ma regasesc 99% in cel care erai tu inainte sa te apuci de alergat. Cu o mica deosebire: am incercat anul trecut sa ma rup si nu am reusit, din cauza comoditatii (sculatul de dimineata). Ieri, in schimb (inainte sa citesc articolul), imi venea sa o rup la fuga si ma gandeam sa o iau de la capat. Am sa o iau de la capat cu sfatul tau atat de simplu si de evident (lucrurile astea nu le vezi niciodata): sa ma scol de dimineata! Sper sa ne intalnim la semimaratonul de pe 3 iunie, mi-am fixat obiectiv doar cursa de 10 km. toate cele bune! Cristi

ce ai reusit sa faci si ambitia de care dai dovada pt mine este incredibil si un motiv in plus de a alerga primul meu maraton. deabia astept sa ne vedem la transmaraton! Ionut

Multumesc Andrei, m-ai ajutat sa trec peste fixatia mea cu bazin de minim 25 de metri. Daca tu poti sa te antrenezi pentru double iron in bazin de 20, inseamna ca e ok si pentru mine care (deocamdata) fac doar inot de intretinere – complementar pentru alergare. Ma duc de maine la Daimon (si ei deschid tot la 6:00, tot bazin de 20) – sper sa fie OK. Cert e ca familia mea a fost bucuroasa de veste, iar eu m-am simtit inca o data (sper ultima) un ticalos ca i-am chinuit vreo 3 luni cu programul meu de inot de seara – noapte. Alex

In tara asta avem nevoie de oameni ca tine, pentru inspiratie si ajutor. eu am beneficiat deja de el si mi-a prins bine, merci mult de ajutor. La cat mai multe si ne vedem prin curse! Dragos

Admiratii, Andrei! thank you for the inspiration and the example you set! good luch and safe trip home. Blessings! Tania

Felicitari si Bafta, e extraordinar ce ai reusit sa faci – pentru tine dar si pentru multi care au fost ‘inspirati’ de tine – sa alerge, sa aiba un stil de viata mai sanatos / sportiv! Runing visitor

Dupa ce am citit prima oara despre tine, la inceputul lui 2011 pe 12 ian 2011 m-am apucat si eu de miscare dar lucrez in ture si nu am timp; ma simt excelent si deocamdata doar visez ca am sa fac candva un maraton si un triatlon dar e greu, timpul e pretios; am 39 ani si alerg din 2 in 2 zile cate 4 km si fac si putina gimnastica; stiu ca e putin dar sper sa am success! Dum

Ma bucura mult povestea si intiativa ta, imi aminteste de adolescenta mea (adica acum 20 de ani) cand ieseam la alergare la 5:30, iarna pe intuneric, inainte de orele de la liceu. Pe vremea aia nu alerga nimeni si inca mai existau cozi la benzina, asa ca gospodarii care stateau inainte de rasarit la coada la benzinaria de la “km 6″ se uitau ca la urs si-si faceau cruce . Daca imi conving sotia sa o duca la gradinita pe fiica-mea, vin la workshop. Tudor

Felicitari pentru ceea ce faci! Am citit in seara asta blogul tau si ma bucur tare mult ca am descoperit un om tare fain! Am invatat cateva lucruri de la tine si o sa iti mai urmaresc blogul pentru ca as vrea sa alerg si eu mai bine si sa fiu mai constanta. Ma motiveaza si ma inspira ceea ce am citit! Multumesc! Laura

Multumesc pentru ca impartasesti cu noi experienta ta, iar pentru cei care sunt la inceput de drum, efectul nu poate fi decat unul pozitiv, de umplere cu energie. Formidabil cum se transmite ea, citindu-te!!
Imi place mult cum ai descris faptul ca, alergatul se poate practica oricat, atat timp cat ne axam pe partea pozitiva a lucrurilor..POT face asta, DACA..asa este, o atitudine pozitiva are un impact mult mai mare asupra creierului decat o atitudine negativa, gen NU pot, pentru ca…intervine efectul scuzemiei, in cazul negatiei. Felicitari si abia astept urmatorul articol! Adina

Foarte fain articolul, Andrei!
Imi place mult cum suna “cei aproape doi ani de cind m-am apucat de alergat”. E foarte incurajator (m-am apucat si eu, de o luna jumate). In linia comentariului amuzant de mai sus, as mentiona ca sunt departe rau de ideea culcatului/trezitului devreme (desi cunosc prea bine teoria). In weekenduri, pe la ora aia ma culc. Dar simt potentialul de dependenta cand alerg, asa ca never say never. Alexandra

Multumim ca ti-ai facut timp sa ne impartasesti din experienta ta. Eu sunt foarte departe de ceea ce traiesti tu, dar cine stie. poate intr-o zi o sa ma trezesc sa traiesc cu adevarat. Liliana

Tot citeam si citeam despre alimentatia ta si aveam impresia ca citesc instructiunile unui medicament. Si din aia, si din aia, si din cealalta… 🙂 Emilian

Un gest atat de frumos! Ma gandesc la reusita ta si am speranta pentru cei in suferinta. Ma inclin! Ionela

Andrei ai reusit sa faci multa lume sa planga prin gestul tau……inclusiv pe mine. Esti un om deosebit. Georgiana

Salut Andrei, sotia mea mi-a spus de tine… „e baiatul sefei mele”, si de atunci te urmaresc pe internet, suntem mandri ca mai exista asemenea romani, felicitari, sa termini cu bine. Mihai

Bravo, Andrei! Te-am vazut chiar dupa ce ai luat startul si vorbeai la telefon, banuiesc ca dictai cam ce scrie pe aici. Iti tin pumnii! Si eu le-am spus tuturor cu admiratie despre tine si stii ceva, oamenii chiar te apreciaza! Elena

Andrei, faci un lucru fantastic! iti tinem pumnii sa ajungi cu bne si sa te simti foarte bine! oamenii ingrijiti la Hospice Casa Sperantei au nevoie de tine! Go, go, Andrei! Cristiana

Felicitari si toata admiratia pentru gestul tau ! Suntem contraste (in sensul ca eu nu-s in stare sa alerg nici 100 de metri, mama lor de shaorma si ciocolata, de care-am abuzat ) dar esti sursa de inspiratie.. o sa pedalez maine la bicicleta stationara si o sa ma gandesc la sacrificiul tau. Mult succes ! Impossible is nothing..and believing is achieving, so.. felicitari anticipate, campionule ! Dia

Felicitari pentru ca ti-ai urmat visele de pana acum. Cu siguranta, vor urma si altele. Succes si fericire in continuare, multa energie in tot ce faci, si numai bine. Poate ne intalnim, vreodata, pe undeva. Am inteles, ca lucruri din stanga unei liste au legatura cu cele din dreapta. M-ai inspirat, voi face unele schimbari la mine, cate-un pic. Alexandru

Tot respectul pentru ce faceti, mai ales pentru cei ce se straduiesc sa alerge intampinati de probleme de boala. Gregorie

Buna! Tocmai te-am vazut la tv. Esti un om extraordinar! Felicitari pentru ceea ce faci. Datorita tie cred ca o sa ma apuc si eu de alergat. Andra

Eu sunt sigur unul dintre cei care vor face saltul la marathon la anul
Felicitari pentru timpi! Anonim

Mda, si eu mai am nevoie de impulsuri, Trek-ul meu se odihneste de prea mult timp pe balcon… Marius

Buna, Andrei sunt Mihaela – cea din “PS” si ma bucur ca ne-am cunoscut si ca am putut sa-ti spun in persoana cat m-ai motivat cu speech-ul si realizarile tale. Si fetita noastra a alergat la Terry Fox si s-a distrat in padure si acum de-abia asteapta sa ma vada la half-maraton pe 9 octombrie! Mihaela

Bravo si din partea mea, Andrei!
Sa stii ca si eu am alergat primul meu maraton tot datorita tie.
Ma gandeam de mult la maraton, dar mi se parea un vis imposibil pentru o persoana de treizeci si ceva de ani, aproape sedentara. Am citit despre tine anul trecut si asta mi-a dat curajul sa incerc si eu ‘imposibilul’.
Si uite ca acum ma pregatesc de al doilea maraton, cel de la Bucuresti. Multumesc! Adriana

Te admir pentru ceea ce faci…bune sfaturi pentru antrenament….as avea o intrebare: pentru everest cat timp te-ai antrenat..si daca as vrea si eu sa ajung acolo ce ar trebui sa fac si ce antrenamente sa urmez… Andrei

Nu pot sa spun, decit ca sint atit de mandra ca mai exista si ROMANI ADEVARATI (uneori e bine sa fii si putin “aventurier”) care fac mari sacrificii pentru ca steagul nostru romanesc sa fluture in cele 7 zari si departari….pot sa va marturisesc ca am plins cind am vazut acest film…este incredibil…bravo ,bravo,bravo, sa va dea Dumnezeu sanatate si sint sigura ca o sa mai aud despre un alt maraton ,la unul dintre Poli, unde va participa si ANDREI ROSU.
Nu stiu de ce,dar sint convinsa de asta…pentru ca odata intrat microbul acesta in singe,cu greu poate fi “vindecat”. Sa va traiasca si minunata familie care va sustine si va intelege si sa auzim numai de bine. Imi scot palaria inca o data in fata unui ADEVARAT ROMAN. Cu tot respectul pentru ceea ce ati realizat – o romanca aflata cu acelasi dor de tara. Nelica

Ideea cu scrisul in fiecare zi macar o pagina ar trebui sa ma trezeasca si pe mine la realitate, asa cum de fapt m-a trezit amintirea siropului de artar… Anonim

Nu-mi vine sa cred ca ai ajuns la final! Parca ieri auzeam la radio ca incepi, si acum, iata, esti la sfarsit. Eu vreau sa-ti multumesc pentru povestile frumoase, pentru pozele frumoase, pentru ca ai participat, pentru ca ai dus cu tine steagul romanesc. Povestesti minunat, in locul tau as scrie o carte, citindu-ti blogul am calatorit impreuna cu tine. Te felicit din toata inima pentru visul tau implinit! Adina

Felicitari! Ti-am urmarit in tacere aventura de-a lungul ultimelor maratoane dar acum simt si nevoia sa scriu pentru a te felicita.
Sper ca macar 1% din cei care iti citesc povestirile sa fie inspirati sa isi urmeze visul. Si sper ca nu te vei opri aici, acesta sa fie doar un prim capitol. Marius

Doamne, ce de ganduri si planuri si obiective! Ma bucur mult pentru tine si pentru cine se inspira din ce faci. Laura

Am un zambet enorm pe fata dupa descrierea ta… George

Superb Andrei! Povestile si pozele sunt minunate si sunt un material cu adevarat util atunci cand ai nevoie de ceva energie. Multumesc! Spor la alergat! Valeriu

Andrei cate maratoane “mai ai”, pentru ca am facut eu febra musculara doar citind. Codrut

Cu stima si respect, te salut si te felicit si, daca imi e permis, mi-as dori sa spun “te saluta o Romanie!” (aia faina si mandra). Mirela

Gestul tau Andrei, sa alergi o cursa atat de grea in memoria lui Teo Negoita, este cel mai minunat omagiu care i se putea aduce! Pe Teo l-am cunoscut pe cand el avea aproximativ varsta ta de acum si multe vise nebunesti (Spitsbergen, Polul Nord, Antarctica…). El si le-a implinit pe ale lui. Acum este randul tau sa ti le implinesti pe ale tale! In aceste clipe cursa ta este inca in desfasurare, sunt sigura ca vei gasi puterea sa termini cu bine si ca de acolo de sus Teo te incurajeaza (cu zambetul lui de om bun pe fata) si este tare mandru de tine. La fel sunt si eu, mandra de el, mandra de tine si de toti marii nostri romani. Mult succes, suntem si noi alaturi de tine cu tot sufletul. Anca

Stau impreuna cu fiul meu pe canapea  si urmarim aventura ta din Himalaya. Tocmai i-am spus si lui ca unul din visurile mele este sa fac o poza ca a ta: eu si Everestul. Pentru ca nu am apucat sa iti transmit ravasul pe care ai spus ca il poti lasa acolo in numele meu, ti-l scriu acum si sper ca o sa-l poti pune intr-un loc pe care apoi sa il identific. In ravas, te rog scrie cu mana ta urmatoarele: “Draga Ravasule, stai linistit, intr-o zi vom veni dupa tine si o sa te aducem acasa in Romania. Pana atunci, noi incercam sa trecem la pasii urmatori: PLANUL & ACTIUNEA:-). Dan si Ionut”. Andrei, Iti dorim multa bafta ca sa termini cu bine toate super-maratoanele! Poate ca intr-o zi o sa le termine si Ionut. Dan

Multumesc pentru informatii! O sa incerc traseul de care mi-ai zis, mai ales ca lucrez in zona respectiva. As putea sa alerg inainte de munca (din fericire avem si dusuri la birou). Adriana

Am vazut si eu reportajul de pe TVR2 si te admir foarte mult.
Voi scrie si pe blogul meu un articol despre performantele tale caci mi se par extraordinare. Felicitari! Daniel

Felicitari! Ceea ce faci ma incarca cu energie. Andrei Razvan

Felicitari pentru tot ceea ce ai realizat si mult noroc in continuare ! Esti unul din putinii oameni care m-au convins ca ar fi bine sa scriu despre ei pe blog. Am sa scriu un articol despre tine in dupa-amiaza asta, pentru ca m-ai facut sa simt ca Romania inca are cu ce se mandri  Mihai

Felicitari tuturor, succes si indiferent de rezultatele obtinute sunteti formidabili si va multumim ca aratati lumii o alta fata a Romaniei. Victoria

De fiecare data cand ma deprim ma uit pe blogul tau si imi trece ! Felicitari pt toate realizarile de anul acesta! Alex

Jos palaria, esti foarte tare. Acum ma duc alerg, intotdeauna gasesc motivatie in plus pe blogul tau. Ducu

Wow!!!! de 142 de ori felicitari  Este incredibil ce poate face corpul omului daca mintea este puternica. Sa stii ca esti o inspiratie! Ana

Felicitari! Nu stiu ce sa-ti spun, decat ca ai devenit un model pentru mine! Iulian

Mult noroc si succes. Te invidiez pentru curajul si ambitia ta, bravo ! Eu am in proiect marathon tour europe, vreau sa alerg marathon in toate tarile europei si sa ating 100 de maratoane. Sunt alaturi de tine pe cele 7 continente, pentru Romania. Danut

Din “nevoia” de a admira pe cineva, te-am ales pe dumneata, dumneata un adevarat model de perseverenta si patriotism. Cristian

Salut si felicitarile mele sincere pentru reusitele pe care le-ai avut pana acum, dar mai ales pentru ca te-ai apucat sa faci CEVA cu viata ta in momentul in care confortul aparent dat de safety era cat pe ce sa te acapareze total! Si eu am inceput sa ma antrenez pentru maraton si, citind acest post din blogul tau, mi-am dat seama ca fac aceeasi greseala in ceea ce priveste incordarea corpului. Din pacate, habar n-am cum sa alerg fara sa stau incordata si trebuie sa recunosc ca acest lucru imi mananca foarte multa energie si obosesc mai repede decat as vrea si decat – cred eu – ar trebui. Ralu

Felictari Andrei! Iti doresc din suflet sa reusesti! Ceea ce faci tu parca imi da si mie aripi! Ai dreptate: este minunat sa ai ce povesti nepotilor. Dumnezeu sa-ti ajute, sa fii sanatos tu si familia ta, sa poti realiza ce ti-ai propus! Laura

YOU ROCK!!! Tine-o tot asa! Esti o (re)sursa de inspiratie  Mult succes in continuare! Oana

Salutare! Nu sunt fan al blogurilor dar pot spune ca m-ai facut curioasa sa vizitez “un altul” cu totul special de data asta!
Ma bucur ca te numeri printre cei care sustin sus si tare ca SUNT BINE, ma bucur sa vad stiri despre fosti colegi care sa umple mass-media, ma bucur pentru curajul pe care il ai (stiind oricum ca esti curajos de fel ).
Ma bucur ca iti pot lasa astfel un mesaj  care nu stiu daca te motiveaza in continuare, dar cu siguranta iti va aduce un zambet discret! Vicky

Felicitari! Am fost colegi de banca, dar nu stiam ca esti pasionat de asa ceva, sau poate atunci nu erai… ce sa zic.,.. un bun exemplu pentru toti. Eu tot incerc de ceva timp sa ma apuc de alergat prin parc si inca nu am reusit… Dar articolul tau de pe Hotnews a inceput sa imi dea de gandit. Succes in continuare! Dan

Foarte buna ideea … Si eu am un excel cu sheet-uri separate, care contin liste facute pentru diverse tipuri de calatorii, la mare, la munte, cu cortul, la all inclusive. Problema e ca acum sunt relativ dependenta de ea : )) Kitty

Cand am aflat de tine si am citit mai multe amanunte, mi-am dat seama cu surprindere ca semanam foarte mult, inclusiv la distantele alergate ca antrenament  Exista doar o deosebire: eu am 46 de ani… si n-am atata “tupeu” in sensul bun, ca tine. Cel mai curajos proiect al meu este sa merg anul viitor in primavara la cursa de 200 km pe lacul Balaton, evident in echipa de 4 (ca singul nu ma incumet). Oricum, BAFTA multa!!! Si nu mai spune nici in gluma ca esti nebun. Sau, oricum, esti un nebun super-OK! Alin

In ianuarie cind afara termometru arata -23 grade am mers pe jos vreo 2 km (prin Snagov) si simteam o presiune pe plamini+respiram scurt si des… ma intreb la -35 GRADE cum este..?? trebuie sa ai o sanatate de otel +motivatie puternica….si +…cred 1 l de tuica cu tine….oricum pentru curaj, inititiva, pentru faptul ca esti primul roman caruia i-a trecut prin cap asa ceva. Multa BAFTA si sa te intorci cu bine acasa..Doamne ajuta..! George

Te-am descoperit pe net si trebuie sa recunosc ca am devenit fan pe loc pentru ideea “traznita” si pentru felul in care scrii pe blog. Mi-am permis sa iti fac “reclama” in randul prietenilor mei si in randul scolii montane din care fac parte, pentru ca esti un exemplu pentru multi. Delia

Pentru un couch potato ca mine ceea ce faci este absolut incredibil…din “pacate” este si “inspirational”:-)) dupa ce am citit cate ceva despre tine, despre ce ai facut, inclusiv acest post naucitor (repet, din perspectiva unei persoane a carei pozitie naturala a corpului a este cea de “sitting”) mi-a incoltit o energie subita si o dorinta bizara de “a o lua la fuga” 🙂 …plus ca dintr-o data canapeaua nu mi se mai pare atat de friendly. Honoria

Fain de tot. Camil

Mese. Ma inspiri. Keep running ! George

Maestre, te-am descoperit si am devenit fan pe loc
Te urmaresc ca pe butelie de acum inainte… Chinezu

Suna asa de usor ca parca imi vine sa ma bag si eu… Robert

Vine Andrei Rosu la biserica si zice:
– Buna ziua parinte, am venit sa ma spovedesc.
– Nu-i nevoie, fiule, ti-am citit blogu’. Alex

––––––––––––––––––––––––––––––––-

Va multumesc inca o data, ne vedem in 2013 (blogul ia o pauza pana atunci :)). La multi ani !!!!

Anul 2012 aproape a trecut si ma vad obligat (fata de propria persoana :)) sa fac o ‘trecere in revista’ a lucrurilor intamplate in viata mea in ultimele 360…si ceva de zile. Nu de altceva, dar vreau sa ma asigur ca nu am stat degeaba. 🙂 Principiile time management-ului sunt simple: ne definim ariile de interes (atat din zona personala cat si din cea profesionala), apoi ne umplem agenda cu cat mai multe lucruri care au legatura cu ariile respective si catre care ne directionam resursele de timp, energie si pasiune…

Sa incep cu viata de familist. Sunt in continuare casatorit (cu aceeasi femeie :)). Avem deja 7 ani de cand suntem impreuna si ne-am ‘acomodat’ din ce in ce mai bine cu postura de parinti. Nu intru in detalii, pentru ca ar trebui sa fac un blog separat… :). Suntem cu totii sanatosi, Ema s-a dublat si in inaltime si in latime :), iar Alex este deja in al doilea an de gradinita. As puncta marile noastre „victorii” din 2012: Ema este pe picioarele ei (merge singura :)) si are un vocabular destul de bogat: mama, tata si…casca (de biciclist :)). Alex a renuntat la rotile ajutatoare de la bicicleta. In plus, l-am inscris la escalada si ii place foarte mult! Gandindu-ma la viitor, am ceva emotii pentru momentul in care imi va spune: „Tata, mi-ar placea sa urc pe Everest…”. Oana a devenit si ea „alergator cu certificat”, terminand semi-maratonul de la Bucuresti si maratonul de la Munchen :). Am petrecut impreuna mai mult timp decat in anii anteriori (dar ma simt in continuare ‘dator’ la acest capitol) si am reusit sa calatorim ‘in formula completa’ in cateva destinatii dragute din tara si din afara ei.

Sa continui cu viata de corporatist. Pentru mine, biroul este mai mult decat „locul in care stau la de la 9 la 17” sau „singura modalitate de a plati facturile”. Dupa 10 ani (mai mult de un sfert din viata mea!) in acelasi grup financiar, pot sa afirm ca serviciul si cariera au devenit vocatie… 🙂 Ultimii ani au fost un proces continuu de dezvoltare personala, de rafinare, de explorare si de cautare a ariilor care sa imi ofere ocazia de a invata ceva nou si de a avea, la finalul zilei, acea senzatie – placuta – a lucrului bine facut si a faptului ca ceea ce am butonat are un scop, dincolo de a fi platit pentru orele petrecute in fata computerului. Dupa cum imi spunea un coleg la petrecerea noastra de Craciun, „colegu’, ai devenit un brand si un marketing tool pentru companie”; asta nu poate decat sa ma bucure, pentru ca reusitele mele nu ar fi existat fara sprijinul ‘corporatiei’…

Viata de sustinator de cauze sociale. In 2010 am inceput sa sustin Hospice, in 2011 am adaugat pe ‘lista cu fapte bune’ si MIA’s Children si ViitorPlus, iar anul acesta am avut bucuria de a ma alatura eforturilor Fundatiei Donatorilor Benevoli de Sange de a trage semnale de alarma privind situatia disperata in care se afla Romania din cauza crizei acute de sange. In  plus, sunt fericit ca am reusit sa ma implic in multe initiative propuse de colegi sau de prieteni, in scopul strangerii de fonduri si ajutoare (haine, jucarii, alimente) pentru categorii defavorizate de oameni care traiesc, practic, din astfel de actiuni :(.

Viata de vorbitor public. Am iesit in public mai mult decat in 2010 si 2011, fie ca a fost vorba de aparitii TV pentru promovarea Transmaraton sau Balkan Challenge, fie ca am participat la conferinte (11even, TEDx), evenimente corporatiste, ateliere (Incubator107, Biblioteca Vie), intalniri cu scolari si studenti (Scoala Altfel, CROS) sau cu copii de la centre de plasament (The Door, MIA’s Children); mi-am mentinut promisiunea de sustine speech-urile pro bono pentru copii, elevi si studenti, precum si de a directiona catre cauzele pe care le sustin a jumatate din fee-ul primit de la ‘corporatii’. Daca in 2010 imi tremurau picioarele doar la simplul gand ca trebuie sa apar pe o scena pentru a sustine un discurs, acum sunt ceva mai relaxat si am emotii doar in primele secunde ale unui speech, motiv pentru care imi pregatesc foarte bine introducerea… 🙂

Viata de alergator. In 2012 am pus punct unui proiect inceput in 2010: 7 maratoane si 7 ultramaratoane pe 7 continente. Intrerupt in iulie 2011, inainte de cursele 13 si 14, pentru a fi alaturi de noul membru al familiei care urma sa se nasca in august (Ema), am reusit sa imi mentin motivatia de a ma antrena si de a il termina, in luna martie a acestui an, dupa o calatorie – la propriu – in jurul lumii. Alte alergari ‘oficiale’ din 2012 au fost semi-maratonul Gerar (ianuarie), semi-maratonul Bucuresti (iunie), Ultramaratonul 7500 Bucegi (iulie), Maratonul Bucuresti – stafeta (octombrie), Maratonul Munchen (octombrie) si Balkan Challenge (noiembrie). Pentru a ma asigura ca nu ma intorc la canapea, am inceput sa explorez si zona triatlonului…

Viata de triatlonist. In vara lui 2011 luam primele cursuri de inot craul (si inghiteam primii litri de apa cu clor :)), cu obiectivul declarat de a participa, in 2013, la un Double Ironman. Pana atunci, urma sa ‘bifez’, ca parte a antrenamentului, un Ironman 70.3, in Mallorca (mai 2012), si un full Ironman, in Tara Galilor (septembrie 2012). M-am antrenat conform planului si am reusit sa termin cele doua competitii, care mi-au oferit experiente minunate!! Tot ca antrenament, am reusit sa ‘sparg’ cateva bariere (mentale, fireste :)): 35 de ore de alergare / mers continuu (la Maraton 7500 Bucegi); 100, apoi 200, apoi 300 de kilometri parcursi cu bicicleta la un singur antrenament; 1 km, apoi 2, apoi 3, apoi 5, apoi 9 inotati (in februarie 2013 urmeaza si o sesiune de 10 km)…

Viata de organizator de evenimente. Nu stiu daca Transmaraton-ul ar fi trebuit mentionat aici sau la capitolul CSR, dar a fost – categoric – o ‘arie’ care mi-a consumat foarte mult timp si energie; totusi, satisfactia a fost pe masura! Ne-am dorit un eveniment memorabil pentru toti participantii si de impact pentru proiectele sociale sustinute si, daca ne luam dupa testimonialele primite, suntem siguri ca am reusit. Urmeaza editia a doua (7-8 septembrie 2013), pentru care ridicam stacheta…tot mai sus!

Viata de scriitor / blogger. Inca de la lansarea blogului (ianuarie 2010) mi-a fost foarte simplu sa scriu, pentru ca l-am privit ca pe un jurnal. Cred ca oricine poate sa scrie despre intamplarile din viata sa, atat timp cat nu isi face griji despre ce ar putea sa spuna x si y despre asta. Primul pas (primul articol) este mai greu; restul va veni de la sine. In 2012 am continuat sa scriu despre experientele mele si, de curand, am depasit 450 de articole postate, 3.000 de comentarii si 250.000 de vizite. Dincolo de aceste cifre, sunt bucuros ca pot contribui si eu – cum pot – la cresterea numarului de alergatori si triatlonisti din Romania :)…

––––

La final, o intrebare pe care o primesc frecvent este „Andrei, cand ai timp sa faci atatea lucruri?„. Nu stiu! (de fapt, stiu, pentru ca totul este scris in agenda :)) Cert este ca daca ne ridicam de pe canapea si renuntam la 99% din programele TV ni se intampla lucruri interesante… :).

Va doresc o agenda cat mai plina in 2013!

Astazi continuam cu partea a 4-a (ultima din aceasta serie) a sfaturilor pentru alergatori. Va doresc un Craciun cat se poate de linistit si fie ca Mosu’ sa va aduca niste cadouri cat mai inspirate, care sa va motiveze sa alergati si in 2013!

16. Spune adio basicilor si ranilor provocate de frecarea cu echipamentul.

Daca finish-urile alergarilor importante din 2012 te-au gasit cu basici cat casa si sange pe tricou din cauza sfarcurilor iritate de frecarea cu poliesterul (cred a cei care nu alearga raman cu gura cascata citind asta:)), este timpul sa faci cateva imbunatatiri in 2013. amintiti-va ce spunea Einstein: este o nebunie sa faci zilnic acelasi lucru si sa astepti rezultate diferite… Ei bine, ambele probeme pot fi evitate prin folosirea unui echipament adecvat si a produselor antifrecare. In primul rand, trebuie sa existe ceva intre piele si poliester, de exemplu o bluza in genul celor techfit, care tin transpiratia departe de corp si care nu permit frecarea pielii. Daca temperatura la care alergam este extrem de ridicata si nu suportam 2 straturi, exista plasturii tip Nipguards sau diverse creme anti-frecare (de regula, pe baza de vaselina si pot fi folosite inclusiv pentru costumul de bicicleta sau pentru cel de inot). Pentru prevenirea basicilor, se recomanda creme anti-basici sau bandaje speciale. La fel de buna ste si varianta plasturilor aplicati inainte de alergare pe zonele in care apar de obicei basici. As mai aminti importanta adidasilor si a sosetelor in prevenirea basicilor. Cumparati-va pantofi de alergare cu 1, chiar 1 si 1/2 numere mai mari (piciorul se dilata / umfla in timpul alergarii de distante mari…) si folositi sosete speciale de alergare (cu fibre care nu retin umezeala si care ajuta in reducerea frictiunii)…

17. Alege varianta off-road pentru alergarile lungi!

As putea scrie un articol intreg (sau chiar mai multe) despre beneficiile alergarii in afara orasului, dar am sa enumar doar cateva: aer curat, teren variat care stimuleaza mult mai bine masa musculara, impact mult mai redus asupra articulatiilor (pamantul este mai moale decat asfaltul :)), imbunatatirea stabilitatii corpului si un piesaj mai putin plictisitor!  Asadar, uitati de alergari lungi in oras, folositi weekend-ul pentru a lua cu asalt potecile!

18. Puneti-va mintea la contributie!

Aproape toti atletii de performanta chestionati dupa un eveniment sportiv important din viata lor (Olimpiada, Campionat Mondial etc.) spun ca, daca  ar putea imbunati ceva in pregatirea avuta pentru evenimentul respectiv, acel ceva ar fi pregatirea mentala. Nu subestimati putearea mintii! Vizualizati mental toate obiectivele voatre majore, incluzand cat de multe detalii puteti, pana cand imaginile devin foarte intense, lasandu-va impresia ca sunteti deja acolo. De preferat ca detaliile sa fie din zona pozitiva (terminand cu bine o cursa sau un antrenament foarte lung, fiind intr-o stare excelenta etc.), ci nu din cea negativa (tristete, frica de accidentari, etc. :)). Nu degeaba se spune ca probele scurte sunt fizice, iar cele lungi mentale…

19. Mutati focusul din zona cantitatii in cea a calitatii.

Fie ca este vorba despre antrenament, nutritie, hidratare, suplimente, echipament sau somn, acordati atentie calitatii acestora. Alegand bine, putem sa ne obtinem nutrientii din 100 de grame de mancare (germeni, vlastari etc.) in loc de 5 kile de junk-uri; putem sa avem si antrenamente excelente de 20-30 de minute (a propos, atentie la postura – vedeti filmul de la finalul acestui post 🙂 – si la corectitudinea exercitiilor); putem sa ne odihnim excelent dormind doar 6-7 ore (evitand mancaruri copioase inainte de culcare, bagandu-ne in pat la ora 22.00, facand  exercitii de respiratie profunda, lasand problemele de serviciu la birou, citind cateva pagini dintr-o o carte, avand o camera bine aerisita, investind intr-o saltea de pat odihnitoare, fiind mai atenti la pozitia in care dormim etc.), s.a.m.d.

20. Ascultati-va corpul!

Cu cat va veti antrena mai mult, cu atat veti putea ‘prinde’ mai bine semnalele ‘emise’ de catre corp. Oboseala fizica si mentala, puls in repaus mai ridicat decat de obicei sau dureri neobisnuite dupa o rutina de antrenament – sunt cateva indicii care ne ajuta sa intelegem ca este cazul sa luam o zi de pauza pentru a ne reface organismul.

Pe curand!

Ramasesem cu sfaturile la punctul 10…

11. Respira aaaaaaaa…..daaaaaaaanc.

Un lucru pe care il pierdem atunci cand facem ‘tranzitia’ de la bebelus/copil la adolescent/adult este capacitatea de a respira profund, respectiv abdominal. Daca vrei un corp bine oxigenat in timpul antrenamentului, dar si in repaus, plus un ritm cardiac mai scazut si alte beneficii, incearca niste exercitii simple de respiratie profunda. Poti sa razi si sa spui asta e o prostie, pentru yoghini care isi beau… [stiti voi continuarea :)] sau sa incerci sa iti schimbi felul de a respira. Asa cum multi dintre semenii nostri care sunt mereu suparati pe viata (si nu zambesc) au ajuns astfel din cauza proastei digestii (nu am inventat eu asta; asa ne-a spus un doctor la un workshop… :)), tot asa putem spune despre cei care sunt stresati si agitati ca au probleme cu respiratia. Deci, respira adanc.

12. Stai in prezent.

Fie ca este vorba despre viata, in general, despre antrenamente sau despre competitii, stai cat mai mult in momentul numit ACUM. De multe ori avem tendinta (mai ales la antrenamente) de a ne lasa coplesiti de lucuri care s-au intamplat acum cateva zile (sau chiar saptamani, luni, ani) ori care urmeaza sa se intample in viitorul nu tocmai apropiat (inclusiv maratonul de peste x luni). Cand iesi la alergat (sau la orice fel de antrenament), pur si simplu stai concentrat („focusat”) pe ceea ce vrei sa realizezi in ziua respectiva. Iar la concursuri, in special cele de anduranta, gandeste-te doar la ceea ce ti se intampla in ACEL moment. Si zambeste… 🙂

13. Cumpara din lazi.

Nu ma intelegeti gresit. Nu cumparati en-gros ci, atunci cand mergeti la super-hiper-mega-giga-market ignorati rafturile (pline de produse procesate si tot felul de chimicale care se regasesc pe aproape intreg tabloul lui Mendeleev) si mergeti direct la lazile aflate – de obicei – in „insule”; acolo veti gasi fructe si legume proaspete (in cazul in care nu vi le-ati cumparat deja de la piata).  Ajuta sa aveti la voi o lista de cumparaturi. Mancarea nu este (doar) o placere ci si o investitie in sanatatea (sau, dupa caz, boala) fiecaruia. Si daca, totusi, ati cumparat tot felul de snack-uri „sanatoase” din care mai rontaiti intre mese, va dau un pont: spalati-va pe dinti dupa fiecare masa; asta va ajuta psihicul sa ne tina departe de mancare pentru vreo cateva ore…

14. Scrieti-va obiectivele pentru urmatoarele 12 luni!

Promisiunile facute in noaptea de Anul Nou sunt la fel de eficiente si de productive ca acele cure de slabit incepute lunea si terminate vinerea, intr-un morman de chiftele si prajituri.  Cel mai bun moment pentru a renunta la niste obiceiuri nocive sau pentru a capata unele bune este ACUM (da, chiar acum, desi nu este nici luni, nici 1 ianuarie, nici ora fixa!); iti dai seama unde erai acum daca ai fi inceput in urma cu 3 luni?  Citeam ca oamenii de succes isi stabilesc planuri si obiective (Cristina, merci mult pentru poza de deasupra!), asa ca… deveniti responsabili fata de voi insiva, luati-va destinul in brate si scrieti-va obiectivele, in toate ariile de interes ale vietii personale si profesionale. Apoi faceti un plan pentru a le atinge. Apoi, tineti-va de planul ala!! Si, bineinteles, imparatasiti planul cu prietenii, familia, colegii etc., astfel incat sa va fie rusine sa dati ochii cu ei daca nu vi-l respectati… Inca un pont (l-am citit in atatea carti motivationale, incat nu m-am putut abtine sa nu il testez; si functioneaza!):  lasati la vedere (pe usa de la dormitor, pe frigider, in masina, in baie etc.) copii ale foii cu obiective si planuri.  Asta aduce o doza mare de motivatie si ajuta constiinta sa ia deciziile corecte, in linie cu ceea ce va doriti…

15. Imbunatateste-ti performantele printr-o incalzire corespunzatoare!

Pentru ca aceste sfaturi sunt, totusi, pentru alergatori, m-am gandit sa includ in lista de astazi si cate ceva despre incalzire. Foarte putini atleti (in caz ca nu stiati, in secunda in care v-ati dat jos de pe canapea si v-ati pus adidasii – sau asicsii – in picioare, ati devenit atleti) se incalzesc cum trebuie inainte de o cursa (iar la antrenamente nici atat). Daca aveti dubii, priviti cu atentie ce se intampla in jurul vostru la urmatorul maraton, cu 15-30 de minute inainte de start… Si, sa ne amintim inca un aspect important al vietii de alergator: faceti si exercitii de stretching dupa fiecare alergare (gasiti pe site-ul lui Gabi Solomon filmulete cu  astfel de exercitii, postate inca de pe vremea cand canapeaua era refugiul preferat al subsemnatului, iar Alex, fiul meu, de abia se nascuse de 3 zile :)).

Pace voua si un weekend extraordinar!

[Evident…va urma! :)]

Sa continuam cu cateva sfaturi pentru noi, alergatorii. Probabil ca le stim (sau, cel putin, ne-au trecut la un moment dat pe la ureche), dar nu strica sa ne mai improspatam din cand in cand memoria. Asadar… 

6. Antreneaza-te din greu, odihneste-te…si mai din greu!

Tot ceea ce se castiga in plan fizic, ca urmare a antrenamentelor, se intampla in perioada de odihna / recuperare. Daca ne stresam corpul printr-o succesiune de antrenamente dure, fara o perioada adecavata de recuperare, pierdem sansa de a ne atinge potentialul maxim. Desigur, este greu de definit „antrenament dur” sau „perioada adecvata de recuperare”, asa ca fiecare dintre noi ar trebui sa isi observe propriul corp si propriile performante pentru a isi stabili antrenamentul optim si durata ideala de pauza intre antrenamente…

7. Jurnalul este INDISPENSABIL in sportul de anduranta. 

Urmarirea antrenamentelor (a distantelor parcurse, a timpilor, a heartrate-ului, a zilelor in care ne-am simtit foarte obosoti sau am reusit sa depasim anumite bariere / praguri etc.), a accidentarilor (daca este cazul), a nutritiei, a programului de suplimente si isotonice , energizante etc. – ne ajuta sa avem o imagine de ansamblu a felului in care progresam si sa „punctam” ceea ce functioneaza la maxim pentru fiecare dintre noi. Deci… ne ajuta un jurnal (agenda, xls sau online).

8. Devino disciplinat, in special cu ritmul de alergare!

Daca vorbim de distante mai mari sau egale cu cea a maratonului, tehnica „ma antrenez cum o fi si cum mi-o veni, iar la concurs trag cat pot de tare” este total ineficienta. Un lucru pe care merita sa il invatam (inclusiv subsemnatul!) de la atletii de top, este alocarea / dozarea optima a efortului pe parcursul unei curse. Pe masura ce devenim tot mai familiari cu corpul nostru si distantele alergate, ar trebui sa tintim catre un ritm de alergare uniform, apropiat de cel dorit al cursei (adica: daca vreau sa termin maratonul in mai putin de 3 ore, nu are sens sa ma antrenez cu un ritm de 5 min / km sau sa oscilez intre 4.5 si 6 min / km, ci ar trebui sa alerg intervale la un ritm de aprox. 4 min  / kilometru).

9. Diversifica antrenamentele.

Fiecare cursa are particularitatile ei, chiar si cele alergate exclusiv in oras: diferenta de nivel, curbe, suprafata de alergare (asfalt, piatra cubica), temperatura, umiditate, precipitatii etc.  Cei interesati sa alerge mai bine decat media alergatorilor ar trebui sa se antreneze in conditii cat mai apropiate de cele ale urmatoarei curse. O iarna intrega petrecuta pe banda de alergare nu ne va gasi 100% pregatiti pentru o cursa precum Gerar, iar turele parcurse exclusiv pe teren plat si doar in oras nu sunt solutia ideala pentru pregatirea maratoanelor  montane din 2013…

10. „Ce-i aia Core Strength„?

Ideea este simpla. Practicarea saptamanala (1-2 ori, sesiuni de 30-45 minute) a exercitiilor de intarire a  muschilor din zona abdominala, lombara, a fesierilor si a coapselor are beneficii ENORME: reduce riscul de accidentari, mareste forta, imbunatateste echilibrul si postura, ajuta coloana vertebrala si ne tine departe de durerile de spate. Asadar… Google search „Core strength” si puneti-va pe treaba! Peste ani si ani veti privi in urma si veti vedea ca a fost o decizie FOARTE inteleapta!!! 🙂

[Va urma…]

PS – va las cu un filmulet motivational…

A venit iarna, nu doar calendaristic ci si cu temperaturi specifice acestui sezon. Multi dintre noi am spus ‘La revedere’ adidasilor (sau bicicletelor) si i-am aruncat in debara, pana la primavara. Cativa dintre noi am luat cu asalt benzile de alergare din sali. Iar unii dintre noi am ramas consecventi alergarilor in aer liber, inlocuind doar sosetele subtiri cu unele ceva mai groase. Indiferent de situatia in care ne aflam, mai devreme sau mai tarziu vom fi aliniati la startul unui concurs: trail-ul de 10 km din Padurea Baneasa (15 decembrie), Gerarul din ianuarie sau alte alergari – sunt sigur ca oferta va fi cel putin la fel de bogata ca anul trecut.

Anul 2012 se apropie de sfarsit si sunt sigur ca fiecare dintre noi poate face un scurt bilant. Cati kilometri am parcurs? Cate antrenamente am facut? Ce noutati au aparut in viata mea de sportiv (tehnici, gadgeturi, parteneri de ‘suferinta’, bloguri etc.)? Ce progrese am inregistrat la capitolul viteza, respectiv anduranta? Ce limite (mi-)am depasit? Au fost accidentari (si din ce cauza)? Ce am schimbat in dieta? Cate kilograme am in minus (sau in plus)? Sunt mai sanatos decat anul trecut? Cate concursuri am terminat? Am o agenda si o lista cu lucruri de imbunatatit in 2013? Si lista intrebarilor ar putea continua…

Am citit recent cateva articole interesante despre subiectele de mai sus, asa ca am sa va bombardez cu sfaturi preluate si adaptate din aceste articole, in speranta ca va vor ajuta in 2013 si nu numai. Dar inainte de asta sa va mai spun ca azi dimineata am avut o alergare de grup la 5.3o dimineata, la o temperatura de -6 C (la umbra :)); am fost in total 9 alergatori si le multumesc tuturor celor care au raspuns ‘prezent’ la invitatia de pe Facebook. Maine dimineata se anunta -15 C, asa ca va indemn sa va luati inima in dinti si pantofii de trail in picioare si sa alergati macar 15-20 minute. Va garantez ca, dupa aceea, iarna o sa vi se para mai calda…

Asadar, care ar fi sfaturile (sau, mai degraba, sugestiile)?

1. Profita de intreruperea sezonului competitional pentru a iti imbunatati punctele slabe.

‚Extra-sezonul’ este momentul ideal pentru a ne corecta micile ‚imprefectiuni’ si/sau de a acorda o atentie mai mare unei singure discipline (in cazul triatlonistilor – inotul). Daca la capitolul alergare stau prost cu postura, pot profita de orele alergate pe banda (sau afara) pentru a lucra si corecta acest aspect. Daca inotul este cel care imi da batai de cap la concursuri, ar ajuta sa merg de 4-5 ori pe saptamana la bazin, in loc de 3 si sa includ mai multe exercitii de tehnica. De asemenea, este oportun sa acordam mai mult timp (si atentie suplimentara) intaririi centurii mediene (core strength), prin exercitii specifice si/sau yoga, pilates etc.

2. Alergatul este pur si simplu o succesiune de pozitii tip „stat intr-un picior”.

Incercati sa stati intr-un picior. Apoi in celalalt. Exact asta se intampla cand alergam. Pentru a deveni un bun alergator este nevoie de un balans foarte bun. Doua sedinte zilnice de stat intr-un picior (a cate un minut) fac adevarate minuni. Nici macar nu trebuie planificate; le putem face sub dus sau cand ne spalam pe dinti (sunt sigur ca toti cititorii acestui blog au aceste doua obiceiuri de igienizare…), preferabil desculti.

3. Adopta principiul „mananca pentru a te antrena”, in loc de “antreneaza-te pentru a putea manca oricat si orice”…

Da, este greu sa rezistam tentatiei de a ne rasplati fiecare antrenament cu tot feluri de junk-uri de mancare. „Am alergat 2 ore, deci pot sa mananc ce vreau…”. Dupa antrenament, organismul are nevoie de nutrienti de calitate, pentru a se reface rapid si pentru a fi pregatit de noi incercari. Ajuta enorm sa ne facem un plan de nutritie sanatos si consitent, pe care sa il urmam cu rigurozitate. Daca a planifica toate cele 4-5 mese zilnice (30-35 de mese saptamanale, 100+ mese lunare) este un lucru este greu, hai sa planificam macar masa imediat de dupa antrenament. Ea este cea care ne ajuta sa crestem, usor-usor, performantele si randamentul organismului nostru, si sa ne mentinem greutatea optima.

4. Pe masura ce se apropie concursurile, reduceti fibrele si grasimea.

Multi alergatori (si triatlonisti) au fost nevoiti sa isi reduca distantele parcurse sau intensitatea antrenamentelor din cauza problemelor gastrointestinale. Pentru a le evita, trebuie sa mancam moderat (adica portii mici, cat pumnul…), chiar daca ne ridicam nesatui de la masa (senzatia de satietate ajunge mai greu la creier…) si, de asemenea, sa reducem inaintea concursurilor si a antrenamentelor intense consumul de fibre alimentare si grasimi (in special animale).

5. Antreneaza-te cu un prieten sau cu un grup de alergatori / sportivi. 

Alergarea in grup ne sporeste motivatia si angajamentul de a ne antrena. Ne va da un motiv pentru a iesi pe usa si impartasi pasiunea cu oameni asemenea noua.

[Va urma…]

PS – marti a avut loc si cel de-al doilea Pocast din seria Primul Maraton. Reuniti adin nou in formula de trio (eu, Gabi Solomon, Marian Chiriac), am avut ca subiect principal stabilirea ritmului de alergare in antrenamente. Puteti vedea mai jos inregistrarea si promitem o editie nr. 3 cu multe surprize si subiecte interesante!