Bate, bate, bate inima… era refrenul unei manele de succes de prin 2000 (am ascultat-o de multe ori, pentru ca pe vremea aceea lucram la o casa de discuri care nu facea discriminari in ceea ce priveste stilurile muzicale promovate :)). Ei bine, de cand mi-am cumparat ceas cu puls (era sa scriu „cu cuc” :)), am devenit tot mai interesat de felul in care se comporta inima la antrenamente si la competitii si, mai ales, de felul in care pot folosi informatiile despre puls pentru a obtine randamentul maxim din activitatile mele sportive (avand putin timp la dispozitie, trebuie sa ma antrenez cat mai „destept”…). Ba chiar am aflat o multime de lucruri interesante despre inima (stiati ca cele mai multe atacuri de cord au loc intre 8 si 9 dimineata? Inca un motiv sa ma bucur ca, de regula, termin antrenamentele inainte de 8 :)).

De cate ori bate o inima intr-un minut? In mod normal (cand nu facem sport), de 60-100 de ori. Asta inseamna de aproape 100.000 pe zi, de 36.500.000 pe an si in jur de 3 miliarde (!!) intr-o viata de 70-80 ani. La ce imi foloseste sa stiu toate astea si ce conteaza daca bate de 60 sau 100 de ori pe minut? Ei bine, am aflat ca inima are un numar de batai programat genetic,  deci cei cu tahicardie (cu puls rapid) consuma mai repede acest bagaj de batai, in vreme ce oamenii cu batai mai lente traiesc mai mult din punct de vedere cardiac (acum inteleg expresia „nesimtitii traiesc mai mult”… :)).  Daca un om are temperament mai iute, se descarca mai multa adrenalina si ritmul inimii este mai accelerat. Aparent, sportivii ar trebui sa faca parte din aceasta ultima categorie, dar om antrenat are in repaus un numar mult mai scazut de batai /minut, acesta ajungand in unele cazuri pana la 20-30!. Deci, daca practicam sportul cu regularitate, chiar daca pe parcursul antrenamentului uzura este mare (aproape dubla), in restul de 20 si ceva de ore ramase din ziua respectiva vom avea valori ale pulsului aproape injumatatite.

In spiritul celor mentionate mai sus, am fost curios sa aflu cate batai am „pierdut” (sau, mai bine zis, economisit) de cand m-am apucat de sport. Acum 3 ani aveam pulsul in repaus 75, in timp ce acum trece cu greu de 60. Asta inseamna o diferenta de 15 batai pe minut, adica 7.884.000 anual, 394.200.000 pentru urmatorii 50 ani, deci imi prelungesc viata (cardiaca) cu aproximativ 4562 zile, respectiv 12.5 ani! As mai adauga si faptul ca inima este un muschi. Ca si in cazul altor muschi, inima devine mai puternica pe masura ce este antrenata. O inima puternica este mult mai eficienta si poate pompa mai mult sange bogat in oxigen pentru intreg corpul. Bine de stiut!

Cat de mult traieste inima noastra nu este singurul lucru pe care il aflam stiind ce puls avem;  ne ajuta sa raspundem la cateva intrebari importante: ardem grasimi sau zahar? Ne antrenam corect sau ne sub/supra-antrenam? A propos, in corp avem o rezerva de energie in ‘valoare totala’ de 160.000 calorii. Cand alergam, consumam maxim 1000 de calorii / ora (deci avem resurse pentru a alerga vreo saptamana in continuu…), din care doar 4-5.000 sunt sub forma de zahar (iar o mare parte din cantitate stocata in creier si in sistemul nervos), ceea ce explica vestitul ‘zid’ de la kilometrul 30.

Vestea buna este ca 85% din cele 160.000 calorii sunt stocate sub forma de grasime, iar aceasta poate fi eliberata „la cerere”, adica atunci cand lucram la un puls adecvat (ati vazut la sala ca benzile de alergare au programe separate: Fat burning si Cardio? Deci nu trebuie sa fugim ca nebunii pentru a arde ceva grasime…). La un concurs de anduranta (> 24 h), ideal este folosim cat mai mult energia produsa de grasimi, iar pentru asta avem nevoie de un puls intre 60-si 70% din valoarea maxima (in cazul meu, 110-130 – ceea ce veti vedea si pe graficul pulsului meu postat dupa cursa de bicicleta de 300 de km). Pentru a ajunge si ramane in aceasta zona de puls, este necesar ca incalzirea sa se faca foarte, foarte incet, asta presupunand ca primii kilometri sa fie alergati atat de incet incat sa ti se faca rusine daca te intalnesti cu alt alergator…

Continuand abaterea de la subiectul pulsului, va mai spun ca grasimile genereaza o energie dubla comparativ cu carbohidratii si proteinele (8-9 kcal per gram, versus 4 kcal). In plus, daca ne referim la proteine, organismul „munceste” foarte mult pentru a le digera, de aceea cred ca este necesar ca la concursuri (si nu numai) sa ne axam pe alimente cu continut proteic scazut. Ati observat somnolenta de dupa o masa copioasa, cu multa carne? Asa ceva nu se poate intampla dupa o salata de legume sau de fructe (oricat de mare ar fi ea).  Nu intamplator, pe parcursul alergarii de la Brasov la Bucuresti organismul mi-a cerut salata verde si portocale…). Si tot despre grasimi: daca ai o dieta predominant vegetariana, nu trebuie sa disperi. Grasimile bune (nesaturate) se gasesc mai ales in produsele de origine vegetala (avocado, nuci, ulei de masline etc.; a propos de uleiul de masline, in dieta mea ma inlocuit cu succes margarina si untul, si consum in jur de 1 litru / luna, motiv pentru care il cumpar en-gros, in bidoane de 3 sau 5 litri :)). Si inchei acest paragraf cu un link util, unde putem sa ne calculam necesarul zilnic caloric (si structura dietei) functie de greutate si numar de ore de sport pe zi.

Daca subiectul „puls” vi se pare interesant, va invit sa urmariti editia a 2-a a podcastului Primul Maraton – marti, 11 decembrie, ora 20.00 (cine a pierdut prima editie poate vedea inregistrarea AICI). O sa va povestim despre cateva metode de a calcula pulsul optim de antrenament… Pe curand!

Se apropie 2013 si orice alergator care se respecta trebuie sa aiba in agenda de anul viitor cel putin o competitie pentru care sa se antreneze. Cei profilati pe competitii autohtone se pot ghida dupa calendarul Ro Club Maraton sau – pasionatii de alergari montane – dupa Trail-Runing.ro (merci, Vlad, pentru link :)). O alta varianta a calendarului Ro Club Maraton este pagina de Evenimente Viitoare a paginii de internet a clubului (multumim Bogdan Popa pentru actualizare!). Apoi, ar mai fi Sportsplanner, care contine o lista de evenimente sportive pentru amatori din Romania, atat de alergare cat si de duatlon, triatlon, MTB etc.

Cei care doresc sa treaca granita si sa combine pasiunea pentru alergare cu cea pentru calatorie, se pot orienta dupa calendarul AIMS (the Association of International Marathons and Distance Races), in care sunt notate vreo 300 de curse, in aproape 100 de tari – majoritatea omologate si alergate pe asfalt. Active Global (multumesc Gabi, pentru pont!) este un portal destinat tuturor sporturilor; pe pagina lor se pot gasi curse din toata lumea, putand filtra dupa sport, data si tara. Strict pentru pasionatii de ultramaratoane, un site interesant este ULTRAmarathonRunning.com, sub rezerva lipsei unui motor de cautare / selectare  a curselor.

…Iar cei care vor sa duca steagul Romaniei acolo unde nu a mai ajuns vreodata, pot gasi pe site-ul AHOTU cam toate competitiile de alergare din lumea aceasta, chiar si cele desfasurate in cel mai indepartat coltisor… Pe mine m-a ajutat enorm acest site atunci cand am ales cele 7 maratoane si 7 ultra maratoane pe 7 continente, asa ca sper sa va foloseasca si voua. Inca ceva: inarmati-va cu rabdare, pentru ca sunt peste 11.000 de curse (de la < 10 km pana la ultra maratoane si multi days)!!!

Pe scurt:

1578 de curse < 10 km.

1300 de curse de 10 km.

808 cu distanta intre 10 si 21 km.

3111 semi-maratoane.

818 cu distanta intre 21 si 42 km.

1678 de maratoane.

1632 de ultra maratoane.

150 de curse multi-days.

3532 (aproape o treime!) dintre ele sunt curse de trail.

Puteti alege dupa tara sau dupa tipul de cursa dorit. Va doresc alegeri cat mai inspirate!

PS – am constatat cu bucurie ca AHOTU a inclus in lista competiiilor din Romania chiar si curse de charity sau nisate precum Transmaraton si TransRomaniaRun. Multumim!!

PS’ – daca „banii” sunt o scuza pentru a nu participa la competitii de alergare, sper sa va ajute urmatoarele statistici. Am facut un calcul pentru a afla cat am economisit anual renuntand la…

1. Tigari (1 pachet / zi): min. 800 euro.

2. Bere (2-3 beri / zi): min. 600 euro.

3. O parte din drumurile facute cu masina (le fac cu bicicleta): 400 euro (daca as renunta definitiv la masina, as scapa de casco, rca, diverse amenzi de circulatie, service, multe alte plinuri de benzina etc. si s-ar strange o mica avere – asa ca lucrez intens la asta :)).

4. Tuns (mi-am cumparat o masina de tuns :)): 100 euro.

5. Medicamente (de raceala, gripa etc.): min. 100 euro (alergand, evit si riscul altor boli, care ar fi incarcat considerabil „nota de plata” in urmatorii ani…).

6. Carduri de credit: minim 500 euro. Pentru cei care nu stiu (sau nu au observat pana acum :)), cardul de credit este unul dintre cele mai scumpe produse bancare. Am inchis toate cardurile cu ajutorul unui credit de nevoi personale (mult mai ieftin!) si ne limitam la banii de pe cardurile de debit. Astfel, suntem si mult mai selectivi si atenti cu ceea ce cumparam si evitam sa umplem debaraua cu lucruri nefolositoare…

Lista este mai lunga, dar ma opresc aici. Dupa cum vedeti, s-au adunat de-o vacanta cu familia intr-o destinatie frumoasa, in care se poate alerga si un maraton… 🙂

Mai sunt exact 3 luni pana la startul Double Iron Florida si ieri s-a incheiat perioada de “incarcare”. Asta a presupus o luna de antrenament cu volume (distante) foarte mari, dar cu intensitate scazuta. Obiectivul a fost sa cresc progresiv distantele inotate / pedalate / alergate, atingand cel putin 80% din fiecare distanta pe care va trebui sa o parcurg la Double Iron. Daca la inot am depasit cu mult cei 80%, iar la alergare ma tot „incarc” de vreo 2 ani, grija mea cea mai mare era legata de bicicleta. Mai aveam nevoie de o tura lunga (300 de kilometri), in care sa vad cum se comporta picioarele si care sa ma ajute sa imi finalizez strategia pentru cursa din 1-2 martie 2013.

Am avut emotii mari in ultimele saptamani in ceea ce priveste vremea. Pentru ture de 6-7 ore outdoor cu bicicleta, conditiile meteo nu conteaza atat de mult (important este sa nu fie gheata sau zapada), dar perspectiva unei ture 300 de km la temperaturi negative nu ma incanta prea mult (si nici nu mi-ar fi folosit, avand in vedere cele 30 de grade la care se va desfasura Double Iron). Din fericire, data planificata pentru aceasta tura a corespuns cu – probabil – ultima zi calduroasa din 2012 (nici nu se putea altfel…doar a fost Sf. Andrei! :)).

La inceputul saptamanii am transmis invitatii catorva prieteni ‘de suferinta’ (cu care mai impartisem niste kilometri la Balkan Challenge sau la antrenamente de anduranta), pentru a se alatura turei de ieri. Au raspuns ‘prezent’ Dragos (cu care atinsesem pentru prima data bariera de 200 de km, inainte de Ironman Wales), colegul meu de corporatie Gabriel (care este mai nebun decat mine si si-a ales ca prim Ironman tocmai finala campionatului european din vara viitoare de la Frankfurt, unde timpul limita este de doar 15 ore), Mihai (care a parcurs integral partea de bicicleta de la Balkan Challenge) si Laurentiu, de la Aventuria (al carui obiectiv pentru tura de ieri a fost atingerea pragului de 100 de km, recordul sau anterior fiind de 55 km).

Locul ales: un circuit de 1.1 km – inelul astfaltat din jurul Arenei Nationale. Din nefericire, ora de deschidere a complexului este 8, asa ca nu am putut incepe la 5, asa cum ne propusesem. Partea buna a fost ca am aflat orarul de acolo cu 2 zile inainte de tura, asa ca nu a trebuit sa stam 3 ore in fata arenei… In schimb, nu reusisem sa aflam ora exacta a inchiderii (raspunsurile primite de la paznicii de acolo variau intre ora 17.00, ora 20.00 si miezul noptii). La 7.30 eram cu totii la poarta complexului, pregatind bicicletele si aranjandu-ne echipamentul, mancarea si alte capitole din Check list-ul pe care il agreasem cu totii. La 8.00 s-a deschis poarta; un bodyguard ne avertizeaza: nu cred ca veti putea face ture azi, pentru ca se amenajeaza o scena in fata stadionului… Ajungem la stadion si, intr-adevar, vedem o scena, dar care nu ocupa decat jumatate din latimea inelului. Dam startul si, dupa o tura in care pedalam in grup compact, fiecare isi vede de ritmul lui. La mine, calculele sunt simple. Primii 200 de km cu medie orara de 25 de km, ultimii 100 de km cu 22; pauza scurta (1-2 minute) la fiecare ora. Relaxare totala (ca si cum dupa aceea as avea de alergat 84 de km), fara sa transpir (transpiratie = pierdere de saruri minerale si probleme musculare). Pauza de masa si refacere (15 minute) la fiecare 4 ore.

Turele trec rapid. Poate parea o mare tacaneala sa te invarti de 2-300 de ori pe un drum de 1 km, dar acest circuit are avantajele lui: acces rapid la resurse, diferenta de nivel redusa, pastrarea unui ritm constant, invatarea fiecarui metru patrat de traseu, etc. Prima suta trece conform planului si urmeaza pauza de masa. Ne lungim mai mult decat era planificat, apoi ramanem in formula de cvartet. Pe Laurentiu il doare genuchiul si decide sa plece, nu inainte de a primi felicitari pentru atingerea bornei de 100 de km! Ne reapucam de pedalat, iar Dragos se opreste la 120. Are un Andrei in familie si trebuie sa ajunga acasa. Gabriel se opreste la 140, asa ca ramanem doar doi: eu si Mihai. Runda a doua de pedalat merge la fel de bine, dar apelam amandoi la dopaj: iPod-urile… Pe la kilometrul 180 vine un prieten al lui Mihai cu doua sticle de ceai cald si lamaie. Perfect!! Aproape de kilometrul 200 vine o veste rea: este ora 17.00 si paznicii de la Arena Nationala ne spun ca este ora inchiderii! Iesim din complex, rontaim ceva si discutam planul B. Mihai ar vrea sa mergem pe Splai, unde avem o portiune drum de 13 km asfaltata recent; eu optez pentru Herastrau, unde stiam un circuit asemanator celui de la Arena Nationala si, mai ales, fara masini. Mihai trebuie sa ajunga acasa la ora 10.00, asa ca ramane pe varianta Splai (mai apropae de casa lui), iar eu plec spre Herastrau. Pauza imi prinde bine si, ajuns in parcul din nordul capitalei, ma simt ca nou. Ma asteptam ca parcul sa fie destul de liber dar, spre suprinderea mea, aleile sunt destul de aglomerate. Multi indragostiti, familii cu copii, biciclisti si un tip care trage cu spor dintr-o tigara cu marijuana al carei miros se raspandeste pe raza de 20 de metri (daca va intrebati de unde cunosc mirosul acestei plante ‘medicinale’, va amintesc ca am activat in anii ’90 in industria muzicala si, desi nu am fost tentat sa incerc, cei din jurul meu fumau asa ceva mai des decat beau eu in prezent apa plata; a fost, de altfel, unul dintre motivele pentru care am abandonat industria respcetiva…).

Prima ora din Herastrau trece greu si de abia reusesc sa mentin o medie de 17-18 km. In ora a doua, aglomeratia se reduce si aleile circuitului ales incep sa se elibereze. Timpul trece si fiecare kilometru devine tot mai lung. Temperatura a scazut, invers proportional cu plictiseala. Din fercire, starea fizica este foarte buna. Pe la kilometrul 250, dupa o scurta pauza de masa, sunt pe punctul de a intra in coliziune cu un adolescent aflat pe o bicicleta cu zero lumini. Din fericire, ne ‘ratam’ la milimetru. Partea buna este ca primesc un jet de adrenalina si concentrarea creste brusc. Pe la kilometrul 280 se opreste GPS-ul ceasului meu. Din fericire, am back-up: ciclocomputerul bicicletei. Urmatorii 10 km trec greu, greu, greu. Imi vine sa arunc bicicleta in lac si sa ma duc acasa. Nu ma doare nimic, dar plictiseala atinge cote maxime… La kilometrul 290 starea mea psihica se schimba brusc; parca m-as afla la kilometrul 99 al unui ultramaraton de 100… Nici nu stiu cum trec urmatoarele 10 ture si…yuu-huu!!! 300 de kilometri, dupa un timp de pedalare efectiv de 13 ore si jumatate!!

Ies din parc si strig un “DAAAAAA!!!!!” din tot pieptul. Este trecut de miezul noptii, dar mi-am atins obiectivul. Si, in plus, ma simt excelent! Imi pun adidasii si, manat de curiozitatea de a vedea cum este sa alergi dupa 300 de km de pedalat, mai fac o tura, de aceasta data pe jos. Minunat, pot sa alerg! Am plecat fericit spre casa, cu dorinta de face dusul cald la care visam de vreo 5-6 ore…

Asta a fost tura mea de 300 de kilometri. O multime de calorii consumate (mai bine de 12.000, motiv pentru care azi am manancat non-stop :)).  Strategia a functionat foarte bine, m-am dat jos de pe bicicleta intr-o stare fizica suficient de buna pentru a mai fi putut continua 60 de kilometri de pedalat si un dublu maraton (iar astazi nu am nicio urma de febra musculara). Programul de hidratare si de nutritie a fost ales foarte bine. Zero probleme in zona gastro. Si, cel mai important, sunt mult mai increzator in sansele mele la Double Iron. Ba chiar imi permit sa sper la un timp total mai mic de 32 de ore (sub 3 la inot, sub 16 la bicicleta, sub 12 la alergare si mai putin de o ora de opriri). Desigur, asta va depinde de temperatura si de vant, dar…sa fim optimisti!

Le multumesc din suflet baietilor care m-au sprijinit ieri pedaland cu mine, iar voua va doresc o iarna plina de ture!

PS – La multi ani, Romania!!

Aseara a avut loc „premiera” podcast-ului nostru si, personal, sunt foarte bucuros pentru ca: a) am fost punctuali si ne-am incadrat in timpul preconizat (1 ora); b) am fost destul de coerenti (avand in vedere ca discutam pentru prima data in acest format); c) am avut spectatori (Gabi numarase la un moment dat 33 :)), deci nu am vorbit „in gol”; d) spectatorii au postat comentarii dragute; e) matarialele prezentate au fost (speram!) destul de folositoare. La finalul acestui post puteti vedea / asculta intreaga „emisiune”. Vom reveni peste doua saptamani cu podacast-ul #2; inca nu am ales tematica acestuia, asa ca asteptam propuneri (despre ce ati vrea sa discutam data viitoare?).

Si pentru ca pe parcursul primului nostru podcast am vorbit in special despre alergatul pe timp de iarna, va prezint cu drag cateva motive pentru a va continua antrenamentele si pe parcursul iernii, preferabil afara…

1. In primul rand, pentru ca – paradoxal, nu? – temperatura din perioada iernii este optima pentru alergat. Cu cat este mai frig, cu atat organismul este supus unui nivel mai scazut de stres in timpul efortului. Specialistii (intr-un studiu facut de U.S. Army Research Institute of Environmental Medicine) spun ca temperatura optima pentru alergat este de 5 grade C (sau 41 F).

2. Alergatul iarna ne ajuta sa ‘pacalim’ metabolismul (sa nu mai stocam grasimi) si sa ne mentinem greutatea.

3. Alergatul ne mentine sangele subtire si ne fereste de imbolnaviri. Astfel, imunitatea noastra este mult mai buna decat in cazul in care am ‘hiberna’.

4. Ne sporim gradul de confort si rezistenta la frig (ne ‘calim’).

5. Primavara ne va gasi in plina forma, fara a fi necesar un efort suplimentar pentru a reveni la conditia fizica necesara pentru participarea la diverse concursuri in prima parte a anului urmator.

6. Alergatul pe zapada este mai prietenos pentru articulatii decat alergatul pe asfalt.

7. Orice actiune este mai buna decat nicio actiune (ce imi place vorba asta!). Chiar si 20-30 de minute alergate zilnic pe parcursul iernii fac minuni pentru organism! Indiferent ca alergati pe banda, la sala, sau afara, organismul vostru va aprecia efortul…

8. Alergarea la temperaturi scazute nu necesita un echipament costisitor. Va puteti descurca foarte bine cu ceea ce aveti prin casa. As insista pentru o investitie intr-o bluza de corp termo (gasiti la magazinele cu articole pentru mersul pe munte sau de sport / alergare, inclusiv la raionul cu imbracaminte pentru schiori), care sa tina transpiratia departe de corp.

9. Respectand cateva reguli de baza – incalzire adecvata, evitarea sub- sau supra-echiparii, atentie la respiratie (este recomandabil sa respiram adanc si pe nas…), hidratare corecta etc. – si ‘inarmandu-ne’ cu muzica buna, alergatul iarna este foarte placut!

10. (cel mai important) Lucrurile pe care le facem constant devin parte din noi. Alergand zilnic, indiferent de vreme, ne asiguram ca am capatat un obicei sanatos (si util :)) care ne va insoti intreaga viata.”

Va doresc o iarna activa!!

Am preluat ideea lui Marian Chiriac si am folosit acest titlu pentru a ne asigura ca veti citi acest post. Cel mai cunoscut cuvant cu p… folosit in alergare este p..ronatie. Ce ati zice insa despre un p..odcast despre alergare?

Mentionam acum cateva zile faptul ca azi, de la ora 20:00, va avea loc in premiera lansarea primului podcast de alergare din Romania: Primul Maraton – Podcast pentru alergatori. Ei bine, ne tinem de plan! Gazdele voastre vor fi Gabriel Solomon, Marian Chiriac si subsemnatul, adica 3 oameni pasionati (si) de alergare :). Ce este un podcast? Puteti citi definitia aici. Pentru noi, va fi inregistrarea audio a unei emisiuni, pe o tema data, sub forma unui MP3, pe care o puteti descarca si asculta pe calculator, MP3 player (cand alergati…) etc. Primul episod (ne propunem sa va ‚terorizam’ la fiecare doua saptamani :)) va putea fi urmarit live la adresa asta (am inteles ca ajuta sa aveti cont Gmail si Google+ :)), urmand ca a doua zi sa gasiti inregistrarea pe primulmaraton.ro.

Dar despre ce vom vorbi la prima editie? Va fi o discutie de sezon: ”Alergarea pe timpul iernii” – echipament, incalzire, respiratie, motivatie, calendar de evenimente, sfatul / pontul editiei si…multe altele. Dam si un premiu! Undeva, in timpul inregistrarii, vom veni cu o intrebare. Cine raspunde primul castiga o carte simpatica (si folositoare!): The Runner’s Rule Book: Everything a Runner Needs to Know–And Then Some

Acum cateva saptamani, Gabi a venit cu ideea, iar eu si Marian am zis pe loc DA. Speram sa iasa bine, sa va placa si, mai ales, sa va foloseasca. Auditie placuta!

PS – Daca aveti intrebari, adresati-le sub forma unui comentariu, pe parcursul ‚live’-ului. Multumim!

Au trecut aproape 17 luni si 178 de antrenamente in apa de la prima mea lectie de inot. Daca fac un calcul simplu, au fost cam 10 antrenamente pe luna, deci 2-3 pe saptamana. Imi amintesc senzatia extrem de placuta cand am reusit sa ‘leg’ primele mele doua bazine craul. Apoi atingerea granitei de 1.000 de metri. Oau! Atunci am stiut ca exista sanse sa pot termin in timp util cei 1.9 km de la  Ironman 70.3 (mai 2012), cu conditia sa ‘trag’ un pic mai tare la antrenamente. Si am reusit sa ii termin! A urmat apoi Aqua Challenge-ul de la Mamaia (august 2012). Am terminat cei 5.000 (sau mai degraba 4.500-4.700 de metri) pe ultimul loc, dupa 2h si 13m, dar foarte fericit. Stiam ca sunt pe drumul cel drum. Urma ‘momentul adevarului’: Ironman Wales. „Doar” 3.8 km, dar cu totul alt context si alt efort. Nu-i nimic, doar de aia m-am antrenat atat, nu? 1h si 29m! Bucuros, dar usor ingrijorat: la mai putin de 6 luni dupa Ironman urma Double Iron. Alta liga, alte pretentii si, mai ales, alta distanta de inotat: 7.6 km! Din fericire, un timp limita destul de generos: 4 ore. Dar, daca am invatat ceva din experienta Ironman Wales, cu cat ies din apa mai repede, cu atat stau mai relaxat la bicicleta. Deci, target-ul meu pentru inotul de la Double Iron: sub 3 ore si, in plus, un corp suficent de odihnit pentru a face fata la inca 30-32 de ore de efort. Luna octombrie a fost un sfetnic bun; mi-am amintit ca am fost si raman un autodidact, asa ca am citit aproape toate blog-urile ultra triatlonistilor. Meseria nu se invata, ci se fura :). Am aplicat tot ce am citit acolo si… functioneaza!

Azi dimineata la 8.15 eram in fata picinei Aqua Blue din Sacele, gata pentru Swimathon-ul organizat de Hospice. Ora oficiala de start era 10.00, dar Simona de la Hospice si Roxana de la Aqua Blue au fost extrem de receptive la rugamintitle mele de a fi primit mai devreme, astfel incat sa pot ‘petrece’ 3-4 ore in bazin si sa ajung in timp util la Bucuresti (i-am promis lui Alex ca mergem la piscina, iar abonamentul meu daytime permite accesul doar pana la ora 16…). La 8.42 eram in piscina, dusat, aranjat si frezat (asata nu a fost greu deloc…) si auzeam un ‘start!’ energic, dar oarecum amuzant avand in vedere contextul: eram singur pe unul din cele doua culoare, iar in jurul bazinului erau doar 3 persoane – organizatori. Lungimea oficiala a bazinului: 18 metri. Temperatura apei: 30 de grade (!); piscina este folosita doar pentru cursuri de inot cu copii, asa ca de regula apa are 34 de grade (iar unii parinti se plang ca este rece!! :)). In capatul bazinului, mi-am pregatit tot ce am nevoie pentru 4 ore de inot: o banana, 1 bidon de 1 litru cu apa ‘imbogatita’ cu Microhydrina si H500, 1 bidon de 0.7 litri cu energy gel (3 bucati) + zeama de la o lamaie + 1 energy shot + isotonic + electroliti + ceva apa si, in sfarsit, doua batoane. Plus o pereche de ochelari de inot (de rezerva).

Am intrat repede in ritm si, dupa o ora, aud: 68 de bazine! (pentru a usura munca organziatorilor, am hotarat sa noteze 1 bazin ca fiind un drum dus-intors, deci 36 de metri). Un calcul rudimentar am duce undeva pe la 2400-2500 de metri. Nu este rau, dar se poate si mai bine… Intre timp, in bazin mi se alatura Liviu, varul meu din Brasov, care a facut inot de performanta si este specialist in bras. L-am rugat sa vina sa ma sustina si, pentru ca nu a ami avut de a face cu bazinul de vreo 15 ani, il provoc promitand ca donez 1 Ron pentru fiecare bazin dus-intors. Mare greseala, era sa ma bage in faliment (vezi vedea mai incolo de ce…). Trece si ora a doua: 149 de bazine, deci 13 bazine in plus fata de ora anterioara. Perfect! Calculez din nou (rotunjesc la 150 de bazine, ca sa imi fie mai simplu). Imi dau seama ca sunt pe la 5.4 km si ca mi-am depasit propriul record! Intre timp, ambele culoare s-au ocupat, a venit destul de multa lume, inclusiv 5-6 copii foarte entuziasti si buni inotatori. Apar si doua televiziuni locale, care ma intreaba intr-o pauza de hidratare cat am de gand sa inot astazi. Buna intrebare! Imi propusesem vreo 6-7 km, dar ma simt excelent, asa ca…de ce nu 8 sau 9? A propos de hidratare, m-am ‘adapat’ la fiecare 30 de bazine (1000 – 1100 de metri) si am incercat sa nu fac pauza mai mult de 10 secunde (inclusiv cand am rontait din banana sau din batoanele energizante).

Pe la borna 220 intreb organizatorii „cat este ceasul?” si imi dau seama ca nu mai pot sta prea mult in piscina, daca vreau sa ajung pana la 15.30 acasa, asa ca stabilim impreuna sa ma opreasca la 250, ceea ce se si intampla dupa 3 ore si 46 de minute. In total: 500 de bazine (sau 250 dus-intors), adica 9 kilometri!! Yuu-huu!!! Doi iepuri dintr-o lovitura: suficiente bazine incat sa sensibilizez posibilii doantori (sper!!) si un moral excelent pentru cele 3 luni de antrenament ramase pana la Double Iron. De acum inainte stiu ce am de imbunatatit si mai am timp pentru asta. Cu o usoara nuanta de regret (as mai fi avut nevoie de doar 30 de minute pentru ‘borna’ 10.000…), dar cu o mare usurare pentru decizia varului meu de a iesi din bazin imediat dupa mine (ajunsese deja la 204 bazine…), mi-am luat ramas bun de la organizatori (felicitari si multumiri inca o data, ati facut o treaba excelenta!!) si am pornit catre DN1 (cu masina, dar ma gandeam ca ar fi mers la fix o tura cu bicla… :)).

Asta a fost povestea Swimathon-ului de astazi. Daca v-a placut, va invit sa donati aici (va inscrieti, apoi veti primi mail de la Hospice cu contul in care doriti sa donati; suma este la latitudinea vostra, fara legatura directa cu numarul de bazine inotat…), pentru mine si/sau pentru bravul meu var Liviu (Muresan). Probabil ca un inotator serios ar rade de mine vazand cifrele de mai sus, dar eu… ma bucur si ma minunez ca un copil care descopera tot felul de lucuri si spune: „Ia uite ce pot sa fac!„… :). Mi-am propus a imi traiesc fiecare zi nu ca si cum ar fi ultima, ci ca si cum ar fi prima; precum copiii…

PS – vineri este programata ultima tura lunga outdoor cu bicicleta, de minim 300 de km, pe un circuit de 1 km. Cea mai lunga distanta parcursa de mine intr-o singura zi, pana acum, a fost 200 de km. Va fi interesant…

Duminica 25 noiembrie incepand de la ora 10.00 va avea loc la Sacele (langa Brasov :)), la piscina Aqua Blue, un nou eveniment marca Hospice: Swimathon – un maraton de inot. Pentru a inota la acest eveniment, fiecare participant trebuie sa aiba un numar minim de 5 sustinatori, respectiv prieteni care sa „cumpere” un bazin (sau mai multe). Se pot dona sume mici pentru fiecare lungime de bazin parcursa de inotator (ex.1/2/3 etc RON pentru fiecare lungime de bazin), dar si sume fixe, care sa nu fie influnetate de numarul de bazine parcurse.

In concluzie: am nevoie de minim 5 cititori ai acestui blog care sa cumpere minim 1 bazin, astfel incat sa pot participa. Va rog mult sa donati AICI.

Meeeerciiiii!!!

PS – recordul meu este de 5.000 de metri inotati fara oprire. Voi incerca sa il dobor, deci sa depasesc 250 de bazine inotate (estimez 300-350, daca imi vor permite organizatorii…).

Se spune ca omul cat traieste, invata. Pagina de azi a jurnalului meu online (numit „blog”) este dedicata catorva lucruri pe care le-am descoperit recent, donand sange si pe care le-am transformat in motive pentru a dona. Va invit cu drag sa completati aceasta lista, in speranta ca va fi de folos cititorilor si, mai ales, celor care au nevoie de sangele nostru.

1. Nu exista substitut pentru sangele uman. Este bine de stiut…

2. Donarea  este un gest umanitar extraordinar, mai ales in conditiile in care Romania se afla intr-o criza acuta de sange. In plus, sentimentul pe care il ai donand este…o sa descoperiti voi cum! 🙂 Iar stima de sine urca la un nivel foarte, foarte mare…

3. Cineva dintre noi are nevoie de sange o data la 3 secunde. In medie, este nevoie de 500.000 de unitati anual, in Romania. In Bucuresti, necesarul zilnic este de 1000 de unitati. Iar anul trecut doar 66% din cerere a fost acoperita.

4. 60% din populatie va avea nevoie de sange la un moment dat al vietii, dar mai putin de 2% din populatie doneaza sange.

5. Donatorii traiesc mai mult (si mai bine!). Da, studiile arata ca donatorii de sange traiesc mai mult decat media populatiei, pentru ca donarea este un proces de igienizare, ajuta la regenerarea si improspatarea sangelui.  Riscul de accident vascular cerebral si de paralizie se reduce cu peste 30 la suta la cei care doneaza constant sange. Explicatia: fierul provenit din distrugerea hematiilor imbatranite se fixeaza in vasele de sange din creier si stimuleaza formarea placilor de aterom, crescand astfel riscul aparitiei infarctului cerebral. Prin donarea constanta, concentratia de fier din sange scade, hematiile fiind mereu proaspete. Un alt beneficiu consta in faptul ca donarea permite improspatarea sangelui, stimuland, pe langa productia de hematii (globule rosii) si pe cea de leucocite (globule albe), contribuind astfel la tonifierea sistemului imunitar (in trecut, „prospetimea” sangelui era mentinuta prin folosirea lipitorilor). Vasele de sange ale donatorilor sunt mai putin solicitate decat cele ale nedonatorilor. In intervalul dintre cele doua donari, timp de doua saptamani, sangele donatorilor este mai putin „gros” decat al nedonatorilor, astfel incat in medie, solicitarea vaselor se reduce cu 5 la suta. A propos, stiati ca femeile traiesc mai mult decat barbatii pentru ca pierd, periodic, sange? Va invit sa cititi povestea unui roman care a donat pana acum 60 de litri de sange.

6. O donare salveaza 3 vieti.  Sangele donat de tine va fi descompus in mai multe componente folosit in diverse scopuri, cum ar fi: – celulele rosii (eritrocitele) sunt transfuzate cand o boala determina aparitia anemiei. – trombocitele (plachete sanguine) sunt necesare cand maduva osoasa nu functioneaza normal, spre exemplu in timpul tratamentului anticanceros sau la pacientii care nu pot produce trombocite normale care sa ajute la coagularea sangelui. – globulele albe (leucocite) sunt importante pentru a ajuta pacientii cu rezistenta scazuta la infectii, cum ar fi in timpul tratamentului anticanceros. – plasma este folosita la pacientii in stare critica care au pierdut foarte mult sange si au nevoie de o inlocuire a intregii game de proteine, continute in plasma – sangele intreg este folosit in cazuri de pierderi acute de sange, cum ar fi dupa un accident sau in timpul unei interventii chirurgicale.

7. Sangele are o durata de viata limitata (de aceea, ajuta sa donezi constant). Diferitele componente ale sangelui pot fi folosite in perioade cuprinse intre 5 zile si cativa ani. Trombocitele se folosesc in maxin 5 zile de la donare. Celulele rosii pot fi pastrate la rece pentru maxim 42 de zile. Celulele rosii inghetate pot fi pastrate pana la maxim 10 ani, dar datorita costurilor pe care le implica, doar o mica parte din rezerva de sange poate fi inghetata. Plasma este in general inghetata si se foloseste pe parcursul unui an.

8. La fiecare donare beneficiezi de set de analize gratuit. Astfel, in afara de determinarea grupei sangvine, sifilisului, toxoplasmozei, hemoglobinei etc., poate fi identificata existenta in sange a HTLV, un virus care determina aparitia leucemiei la persoanele care prezinta predispozitie genetica in acest sens. Riscul de a fi purtatorul genelor respective este de 11%. Daca acest virus este detectat in sange, se poate stabili, prin determinari genetice ulterioare, daca persoana respectiva este sau nu la risc de a face leucemie. In cazul unui raspuns pozitiv, tratamentul citostatic aplicat din vreme poate creste rata de succes pana aproape de 100%! Cea mai raspandita infectie care poate fi depistata prin teste curente de sange este cea cu virus hepatitic C sau B. Infectia cu aceste virusuri se poate produce la dentist, manichiura sau prin contact sexual. Boala poate evolua uneori fara a fi sesizata, fiind descoperita doar in stadiul de ciroza. Examinarea periodica gratuita a donatorilor, cu ocazia fiecarei donari, permite diagnosticul rapid si instituirea tratamentului adecvat, in cazul in care aceste afectiuni sunt descoperite. Infectia cu HIV se poate produce in aceleasi conditii ca si cea cu virusurile hepatitice B sau C. Descoperita din vreme, cu ocazia testarilor HIV gratuite anterioare fiecarei donari de sange, aceasta poate fi tinuta sub control, printr-o medicatie din ce in ce mai performanta, eliminandu-se astfel riscul de a ajunge la medic doar intr-o faza avansata a bolii. Printre celelalte afectiuni care pot fi identificate prin testarea periodica a sangelui se numara si anemia – afectiune avand cauze complexe si consecinte cu un potential crescut de gravitate. De asemenea, pot fi identificate precoce diverse suferinte ale ficatului, pancreasului, boli de colagen, diverse tipuri de reumatism. Donatorii beneficiaza si de o radiografie pulmonara gratuita, pentru depistarea activa a tuberculozei. Cu aceasta ocazie, pot fi identificate precoce tumori pulmonare, aflate inca in stadii operabile, aspect deosebit de important mai ales pentru donatorii fumatori.

9. Donatorul de sange primeste o zi libera (in ziua donarii), deci 4-5 zile libere anual (suficient timp sa scrii cateva capitole la o carte…); o luna de abonament gratuit pe RATB si metrou; 7 tichete de masa si recomandarea de a consuma, „doar in ziua respectiva”, o friptura, un pahar de vin rosu si unul de cola… 🙂

10. Daca donatorii eligibili ar dona sange periodic, necesarul unitatilor de sange ar fi acoperit, iar problema insuficientei unitatilor de sange ar fi de domeniul trecutului.

11. Donarea de sange este lipsita de durere. Poate ca vei avea usoare ameteli (sau un scurt lesin, din care vei fi trezit rapid cu o serie de palme aplicate intr-un mod cat se poate de profesionist si de prietenos :)), dar in niciun caz nu va fi o experienta dureroasa sau traumatizanta fizic…

12. Donarea de sange ne ajuta sa ne invingem temerile si comoditatea. Puteti citi aici o lista cu motivele (oarecum jalnice :)) pentru care oamenii nu doneaza sange.

BONUS: Donarea de sange este o modalitate excelenta de a slabi rapid. Nu cunosc alta metoda (cura, dieta etc.) in care sa poti pierde jumatate de kilogram in cateva minute… 🙂

Dupa plantarea de pomi de duminica si alergarea de ieri, a venit randul astazi (conform agendei :)) donarii de sange, prima din viata mea! Ora aleasa: 12.30 (modul ideal de a folosi pauza de masa :)). Dupa un snack rapid, o hidratare corespunzatoare (recomandabile inainte de donare) si o incarcare cu electroliti (pentru a compensa pierderile de la alergarea de ieri), m-am prezentat – inarmat cu cartea de identitate – la receptia Centrului National de Transfuzie Sanguina.

Primul pas: completarea unui scurt formular, in care se mentioneaza istoricul donatorului si posibile incidente care ar afecta calitatea sangelui ce urmeaza a fi donat (de exemplu: daca am folosit droguri injectabile, daca fumez, daca am fost pelcat in tari cu risc ridicat de imbolnavire etc.). Pasul 2: Un interviu de 2-3 minute, pe baza formularului completat; Pasul 3: Un test rapid al unei picaturi de sange, luate din deget, pentru determinarea grupei sanguine, RH-ului, glicemiei, hemoglobinei etc. Rezultatul fiind foarte bun, am primit ok-ul pentru donare si a urmat Pasul 4: donarea!

Avand o frica ‘ancestrala’ (dar irationala) de ace, nu ma asteptam la o experienta minunata la donare, dar realitatea a fost, fireste, mult mai blanda decat previziunile mele. Doua asistente foarte dragute (aviz barbatilor care nu au gasit pana acum un motiv de a dona sange :)) au avut grija sa ma tina de vorba suficient de mult incat sa nu imi dau seama cand trec cele 6-7 minute, cat dureaza donarea propriu-zisa. Zero dureri (doar ceva transpiratie in ultima parte a donarii, probabil din cauza emotiei – ceea ce s-a tradus intr-o doza intravenoasa de calciu :)) si o usurare enorma cand mi-au spus ca operatiunea este gata… Pasul 5: 10-15 minute de relaxare, pe patul de donare, timp in care mi-am depasit durata maxima de privit la televizor din ultimii 2-3 ani… :).

Am plecat de la donare cu bucuria si multumirea de a fi facut o fapta buna, cu efect imediat. Stiu ca sangele meu va ajunge curand la oameni a caror viata depinde de cateva pungi cu lichid care nu poate fi inlocuit de substante facute in laborator. Titlul acestui post nu este o afirmatie gratuita; sunt mult mai mandru de carnetul de donator decat de certificatul primit de la Cartea Recordurilor pentru cele 7 maratoane si 7 ultramaratoane pe 7 continente. Si, credeti-ma, sunt foarte mandru de acesta din urma, dar ma uit deja catre un record mai folositor societatii (click aici).

Asta a fost experienta primei mele donari de sange. Recurenta donarii este de 70 de zile (5 donari pe an la barbati, 4 pe an la femei). Am si un mic regret: Oana nu a putut dona, din cauza unui nivel scazut al fierului din organism; dar vestea buna este ca o cura de 2-3 saptamani cu spanac, broccoli etc. va corecta acest mic impediment. Se spune ca in viata trebuie sa plantezi un copac, sa faci un copil si sa construiesti o casa. As adauga pe aceasta lista si donarea de sange – daca nu pentru noi, atunci pentru copiii nostri. Si, ca sa citez motto-ul ViitorPlus, „ma intereseaza viitorul pentru ca acolo imi voi petrece restul vietii”.

PS – toata admiratia mea pentru eroii necunoscuti – donatorii voluntari de sange!

S-a incheiat 1000 km Balkan Challenge 2012. De fapt, s-a terminat doar efortul fizic (cele 3 zile de pedalat si cele 7 de alergare), dar continua strangerea de fonduri – puteti face donatii pana la sfarsitul lunii noiembrie. Am reusit sa depasim cota 5.000 euro pana acum si speram sa atingem si borna 10.000 in urmatoarele 10 zile. Ar fi fantastic, mai ales ca sumele stranse vor fi dublate! Asadar, hai cu cardul… 🙂

Cum a fost ultima etapa de alergare? La 6 dimineata eram in zona Arcului de Triumf, unde un microbuz al Rompetrol a luat participantii la aceasta ultima incercare (multumim Rompetrol pentru ca ne-a luat si pe noi :)). Destinatia: Daia, undeva langa Giurgiu, la 60 de kilometri distanta de finish. Am ajuns acolo in jurul orei 7.30 si, in curand, i-am intalnit pe eroii ultimelor zile, care parcursesera in alergare – integral sau partial – drumul de la Sofia. Surprinzator, toti erau intr-o stare fizica si, mai ales, psihica excelenta. La ora 8 s-a dat startul si…am pornit. Strategia cursei, foarte simpla si productiva: alergare in ritm scazut (7-8 km/ora) si scurte pauze, la fiecare 5 km. A fost, evident, strategia castigatoare pentru o astfel de curse. De fapt, in afara distantei foarte mari pe care o preuspune orice ultra maraton, marea provocare este de a ne infrana dorinta de a alerga rapid. Ce a urmat a fost desprins, parca, din Forrest Gump: pe masura ce ne apropiam de Bucuresti, grupul de alergatori se tot marea, astfel incat finish-ul ne-a gasit intr-o formula de 40-50 de persoane (versus 14-15, cate erau la startul din Daia), inclusiv Oana, sotia mea :). Am fost impresionat de dorinta unora dintre participanti de a isi depasi limitele; au fost alergatori care au parcurs 40-50 de km, desi performanta lor anterioara era de 20 sau chiar 5 km! Deci, se pare ca alergatul incet, in grup si cu o motivatie puternica face minuni…

Pe la 16.30 La 17.30 (conform planului) am ajuns la finish, respectiv la locul din care se daduse startul in urma cu 10 zile. Spre bucuria noastra, am fost intampinati de colegi, rude si prieteni, care au facut o atmosfera asemanatoare competitiilor mari! A urmat discursul emotionant al colegului meu Stan (singurul care a parcurs toti cei 1000 de km), aflat in mijlocul trairii unei experiente transcedentale. Apoi, plantarea a doi arbori, un metasequoia si un ginkgo biloba, care ne vor aminti pentru multa vreme de aceasta experienta minunata pe care, asa cum am mai scris, intentionez sa o repet in 2013…

Inca o data, multumiri tuturor celor implicati in acest eveniment si, fireste, tuturor celor care ne-au sustinut cauzele, donand! O saptamana minunata!!