Acum 2 ani ma pregateam intens pentru maratonul din Antarctica si, involuntar, pentru ceea ce avea sa devina primul meu ultra maraton: cursa de 100 de kilometri Antarctic Ice. Va povesteam atunci ca am fost insotiti de o echipa de filmare a televiziunii brazliene TV GLOBO, care a facut un documentar despre competitie – „Planeta Extremo„.

Zilele trecute am aflat ca documentarul este nominalizat la International Emmy Awards Gala (sectiunea Non-Scripted Entertainment), care va avea loc la New York luni, 19 noiembrie (coincidenta: tocmai in ziua in care terminam 1000 km Balkan Challenge :)). Le tin pumnii brazilienilor si va invit sa urmariti trailer-ul; apare si steagul Romaniei in el – ce bine ca l-am dus acolo! 🙂

O agenda plina se traduce in sanse foarte mari ca lucrurile sa se intample. De vreo 2-3 ani, agenda (calendarul) mi-a devenit un instrument de lucru foarte important; practic, scriu in agenda (cu mult timp inainte…) tot ce imi doresc si urmeaza sa fac, atat in viata personala cat si in cea profesionala. Programul copiilor (escalada, desen, cantece etc.), evenimentele de familie, programul de antrenament, concursurile, conferintele, concediile, mini-vacantele, scrisul la carti sau pe blog, participarea la proiecte caritabile, depunerea anuala a fisei fiscale, plata facturilor (ma rog, asta as prefera sa nu se intample :)), tot ceea ce tine de proiectele de la birou si mult, multe, altele. „Pe vremuri” ma temeam ca o agenda plina nu lasa loc evenimentelor ‘spontane’. Acum cred ca o agenda goala ne va directiona catre pierdere de timp, respectiv ‘evenimente’ precum privit la TV (in gol…), browsing in dorul lelii, stat degeaba, golit sticle sau cutii de bere s.a.m.d. Mi-au ramas in cap cateva ‘mantre’: neplanificarea succesului inseamna planificarea esecului; devenim ceea ce facem in mod constant; orice actiune este mai buna decat nicio actiune etc.

Ce contine agenda mea pentru urmatoarele zile? Lasand la o parte proiectele de la birou (din motive de confidentialitate, nu pot da detalii…), agenda imi arata ca astazi incep ziua cu 30 de minute de scris pe blog, apoi antrenament de inot; la 9.15 am un interviu telefonic care va fi inregistrat de un post de radio (despre 1000 km Balkan Challenge), la 9.30 merg la Palatul Parlamentului pentru conferinta TEDx Bucharest 2012 (de data asta nu am emotii, sunt doar spectator :)), iar planurile de diseara includ, evident, familia. In urmatoarele zile voi ‘bifa’ o plantare de copaci, impreuna cu ViitorPlus, in jud. Teleorman (la care il iau si pe fiul meu, Alex), alergarea de 60 de km de luni (ultima etapa a 1000 km Balkan Challenge, de la Daia la Bucuresti), donarea de sange de marti (unde merg impreuna cu sotia), participarea la conferinta anuala a unuia dintre sponsori, ca speaker, un maraton de inot la Sacele, pentru Hospice (detalii aici), lansarea unui podcast pentru alergatori, impreuna cu Gabi Solomon si Marian Chiriac, demararea proiectului Transmaraton 2013, o vizita la un centru de plasament, unde vom duce (impreuna cu colegii de la birou) jucarii si alte lucruri necesare copiilor de acolo, si…foarte, foarte multe altele.

Acum vreo 10 ani imi amintesc ca am vazut in agenda unui director din Germania „Miercuri, ora 20.00 – seara romantica cu Julia” (nu stiu daca Julia era sotia sau altcineva :)) si mi-am jurat ca nu o sa ajung niciodata ‘in halul asta de organizat’. Din fericire, viata se schimba si m-a dus intr-o directie buna. Sunt sigur ca multi zambesc citind randurile de mai sus dar…pentru mine nu (mai) conteaza :).

Acum trebuie sa plec, mi-a aparut reminder-ul cu antrenamentul de inot :). La final, va las cu un scurt discurs motivational din care am retinut o idee interesanta: este la fel de simplu sa faci un lucru, pe cat de simplu este sa nu il faci (veti vedea exemple in acest sens…).

PS – daca a fi foarte organizat / planificat vi se pare un lucru exagerat…ei bine, cei interesati sa alerge un maraton in Antarctica ar trebui sa stie ca mai sunt locuri libere doar in 2017. Asa ca includeti-l rapid in agenda, pentru ca in curand se vor ocupa si acelea… 🙂

Inceputul zilei numarul 4 (prima din cele 7 ale alergarii Sofia – Bucuresti) m-a gasit la startul oficial, din Sofia, pentru a imi lua ramas bun de la colegi si prieteni si pentru a face niste poze (le gasiti AICI, pe Facebook). Am plecat spre Bucuresti impreuna cu Laurentiu, de la Aventuria (partenerul nostru tehnic la proba de bicicleta) si colegul meu Gabi. Celalalt Gabi (Solomon) impreuna cu Oana Badea plecasera deja de la 4 dimineata (pentru a prinde rasaritul in Romania :)).

Chiar daca nu mai sunt alaturi de alergatorii care au, deja, mai bine de 115 km parcursi in 2 zile, urmaresc cu ‘jind’ pozele si update-urile postate pe blogul 1000 km Balkan si pe Facebook. Azi incepe ziua 3, o etapa foarte lunga (65 de km) si le tin pumnii! Vremea nu mai tine cu ei (ploua marunt…), dar sunt sigur ca vor termina cu succes si ziua de azi. De abia astept sa ma alatur grupului de alergatori pe 19 noiembrie, cand vom parcurge ultima parte a traseului (aproximativ 60 de km), de la Daia la Bucuresti, Bd. Expozitiei! Vom fi foarte multi atunci si va invit sa veniti alaturi noi. Eroii nostri (si ai fundatiilor promovate) vor fi la capatul puterilor si vor avea, cu siguranta, nevoie de prezenta noastra si cuvinte de imbarbatare… 🙂

Asadar, lunea viitoare, la 7.30 (dimineata), ne vedem in Daia (o comuna langa Giurgiu…). Daca nu vreti sa parcurgeti intrega distanta, puteti sa va alaturati grupului de alergatori la intrarea in Bucuresti, sau macar cu 4-5 km inainte de finish. Si, fireste, ii mai puteti ajuta donand. Va multumim!

Aseara ni s-a alaturat un grup de vreo 20-30 de biciclisti de la Rompetrol (unul dintre partenerii principali ai 1000 km Balkan Challenge), veniti sa isi sustina colegii care au parcurs intreaga distanta cu bicicleta si, in plus, sa faca o stafeta care sa acopere distanta din ultima etapa. De fapt, au fost 4-5 stafete, care au avut de infruntat cea mai grea etapa a ‘turului’ din Bulgaria.

Startul s-a dat un pic inainte de ora 8, din fata hotelului. De aceasta data, vremea a fost mult mai prietenoasa: niciun pic de ceata, chiar si ceva soare, iar temperatura in jur de 5 grade (ajungand la pranz pe la 15 C). Traseul a fost de exceptie, pe drumuri secundare pe care trecea o masina pe ora. Am avut parte de multa criblura si de o portiune de 10 km care arata ca si cum soseaua ar fi sot bombardata (m-am minunat ca bicicletele de contratimp si cursierele au putut trece pe acolo fara nicio pana), dar peisajul a compensat pe deplin: dealuri inverzite, copaci cu frunze ruginii…si multe altele (va invit sa vedeti pozele de Facebook, am incarcat o gramada – cam tot ceea ce au facut Andrei de la Hospice si colega mea Tania).

Traseul a fost destul de greu, iar una dintre urcari (de la 300 la 1000 de metri) absolut criminala, sunt sigur ca a scos untul din fiecare dintre noi si ne-a smuls cam toata energia care ne ramasese dupa 2 zile si jumatate de pedalat. Noroc ca dupa aceasta ultima panta a urmat aproape exclusiv coborare (yuu-huu!!). Inainte de a ajunge la Sofia am facut o oprire ‘strategica’ la casa parinteasca a lui Stan, unde mama lui a pregatit (pentru aproape 50 de persoane!!) placinte si dulciuri traditionale bulgaresti. Delicios!!!

Sosirea ‘triumfala’ in Sofia a inceput cu o pana (Irina Constantinescu), a continuat cu o cadere spectaculoasa (dar fara urmari fizice) a colegului meu Gabi Draghici (‘clasica’ problema cu liniile de tramvai…) si s-a terminat in mijlocul orasului, in fata sediului central al UniCredit Bulbank, unde am fost asteptati si aplaudati de colegii bulgari si diverse posturi TV si reporteri. Au urmat imbratisari, o multime de poze, felicitarile si strangerile de mana pe care fiecare dintre noi le-a dat colegilor de ‘suferinta’ dina ceste 3 zile si, fireste, cina.

Pentru mine, a fost finalul unei experiente foarte frumoase si extrem de folositoare pentru Double Iron-ul din 1-2 martie 2013. Aproape 450 de km in 3 zile – o incarcare foarte buna a musculaturii! Simt ca as mai fi putut pedala 4-5 zile (sau chiar mai mult), dar imi aman pornirile pentru Bucuresti, unde ma asteapta familia de care mi-e dor si trainerul pecare imi continui antrenamente. Un mare castig este increderea in faptul ca ma pot antrena cu bicicleta, afara, chiar si iarna, asa ca nu exclud o tura mai lunga, de 200-250 de km, inainte de revelion…

Maine dimineata plec spre tara, dar Balkan Challenge nu se termina; de fapt, de abia acum incepe cu adevarat: 5 participanti vor alerga spre Bucuresti aproximativ 60 de km / zi, iar multi altii distante mai scurte (20-30 km zilnic). O sa ma alatur si eu lor in ultima zi, impreuna cu cativa alergatori din UniCredit si  Rompetrol. Iar voi… donati, va rog!

Cu drag,

Andrei

PS – multumiri tuturor celor implicati in aceasta prima editie a 1000 km Balkan Chalenge. Le sunt recunoscator pentru ocazia pe care am avut-o de a trai o experienta memorabila!! Iar la anul, este clar: fac tot traseul! 🙂

Ziua a doua ne-a gasit pe toti intr-o forma si dispozitie foarte buna. Zero accidentari in ziua precedenta si zero participanti care sa se planga de altceva decat sforaitul colegilor de camera… Micul dejun ne-a picat foarte bine si ne-a pregatit pentru o zi lunga de pedalat. Cu termometrul refuzand sa sara de zero grade, ne-am scos bicicletele din garajul motelului (avand in vedere legendele urbane, ne intrebam daca o sa le mai gasim…) si a urmat o verificare tehnica si un service rapid made by Aventuria, care a inclus presiune maxima in cauciucuri, pentru a evita o pana de cauciuc (foarte probabila pe criblura).
Am plecat infofoliti ca la Polul Nord si, personal, ma simteam ca in filmele istorice, pedaland prin ceata deasa din care ma asteptam sa iasa o armata de ieniceri… Dupa o ora, timp in care m-am luptat cu condensul de pe ochelari, m-am incalzit suficient de mult pentru a renunta la un strat de haine. Despre traseu, pe scurt: coborare, urcare, coborare, urcare, coborare, urcare… si tot asa. Nu au fost niste pante foarte dificile, dar…pantele sunt pante…
Am uitat sa va spun ca, in urma sedintei tehnice de aseara, am decis sa ne impartim in doua grupuri, in functie de cat de repede vrem sa ajungem la Lukovit (destinatia noastra de azi). M-am lipit de grupul 1, nu neaparat pentru a puncta la impresia generala, cat mai degraba pentru a nu risca o ratacire – am avut tot timpul o masina de politie in fata, care ne-a escortat pe parcursul intregii etape. A propos de asta, bulgarii sunt niste meseriasi. Cine are vreo parere proasta despre ei…sa si-o schimbe. Sunt foarte prietenosi, amabili si dornici sa ajute. Incerc sa imi imaginez situatia inversa, in care 15 biciclisti amatori bulgari ar veni in Romania; ma intreb daca i-ar escort cineva (in alta directie decat inapoi spre Ruse…).
A fost o etapa fara incidente majore; voi puncta doar cateva, minore: Stan a facut pana, o roata de la bicicleta Irinei a pierdut o spita, iar saua subsemnatului a fost pe punctul de a cadea tocmai in momentul in care coboram o panta cu aproape 70 de km pe ora. Explicatia este ca am inlocuit acum vreo doua luni surubul original, iar cel nou nu a rezistat trepidatiilor cauzate de o zi de pedalat pe criblura…
In fine, totul este ok (inclusiv vremea la Lukovit, unde am fost asteptati cu soare si 16 grade, asa ca am facut un pic de plaja :)); am terminat activitatile sportive ale zilei cu o noua alergare trail de 5 km, in care Victor Vlad a scos untul din mine, incercand (si reusind) sa imi corecteze cateva greseli de postura (unele cauzate si de statul pe bicicleta), apoi ne-am cazat intr-un complex foarte dragut din Lukovit („Diplomat”). Urmeaza masa de seara (de abia asteptam sa recuperez cele 4.000 de calorii pierdute!), sedinta tehnica si un nani-nani in care vom dormi neintorsi. Maine, o luam de la capat si pedalam (vreo 140 de km) spre Sofia – punctul final al partii de bicicleta…
Revin cu vesti! Pana atunci, va doresc o saptamana frumoasa si 2 minute libere pentru a dona AICI… Daca nu va place mutra mea sau cauza pe care o sustin, puteti alege alte 14 cauze, sustinute de ceilalti alergatori.  Va multumesc!!

S-a incheiat prima etapa a 1000 km Balkan Challenge. Sunt obosit dar multumit. A fost o zi grea, dar – cu siguranta – cea mai usoara dintre toate… 136 de kilometri, cateva urcari (si coborari), vreme racoroasa dar frumoasa (nu a plouat, desi dimineata pe la 6 cadeau cativa stropi…), o trecere emotionanta a podului de peste Dunare (a propos, mi se pare distractiv cum acest pod este o paragina in partea romaneasca si extrem de ‘cosmetizat’ in partea bulgara :)), drum acceptabil (totusi, vreo 40 de km pe criblura, in Bulgaria), o oprire mai lunga in Ruse, unde am fost intampinati la Primarie cu paine si sare, apoi ni s-a oferit un program de dansuri traditionale! – mi s-a parut cam exagerat, avand in vedere ca suntem doar niste amatori, dar promovarea televiziunilor locale a dat roade, iar oamenii de aici ne-au primit cu mare bucurie… Foarte dragut!
Suntem 15 biciclisti, am ajuns cu totii bine la destinatie; suntem in Byala, la un motel mai mult decat decent, iar mancarea oferita aici ne-a cazut foooooarte bine, dupa cele 3-4000 de calorii consumate azi… Alaturi de noi sunt voluntarii Hospice (care fac o atmosfera foarte buna!), rude, prieteni si participantii de la proba de alergare. Maine seara ni se vor alatura mai multi biciclisti romani si bulgari de la partenerii nostri Rompetrol.
Maine ne trezim la 6 (rasfat!), la 6.30 mic dejun, la 7 sedinta tehnica, iar la 7.30 plecam. Ziua a 2-a ne ‘ofera’ 146 de km, cu multe urcari (vreo 1000 de metri diferenta de nivel pozitiva), iar Ziua 3 se anunta deosebit de interesanta…
Revin cu vesti. Pozele sunt pe Facebook.
PS – am scris aceste randuri aseara, dar nu le-am putut posta (probleme cu internetul). Referitor la vremea de azi: este foarte frig… 🙂

PS’ – pentru donatii, click AICI… Multumesc din suflet tutor celor care au donat pana acum!!

Nu este despre pedalat sau alergat. Nu este despre vreun loc pe podium. Nu este despre competitie. Nu are nimic de a face cu timpi limita sau diplome si certificate. 1000 km Balkan Charity Challenge este despre cat de mult suntem dispusi sa dam din noi si de la noi. Ce temeri suntem dispusi sa invingem si ce grad de confort fizic si psihic putem depasi pentru a sustine cauzele in care credem.

A inceput cu o idee (bravo Stan & Tania!), a continuat cu un efort urias de organizare intr-un timp foarte scurt (felicitari Gabi, Ro Club Maraton, Begach!)   si cu sustinere importanta din partea fundatiilor, sponsorilor si a partenerilor (va multumim tuturor!) si, nu in ultimul rand, cu aproximativ 70 de voluntari dornici de a se implica in acest proiect caritabil.

Nu stim ce ne asteapta incepand de maine dimineata, cand se va da startul, dar suntem dispusi sa mergem pana la capat. Orice vorba buna, incurajare si donatie va conta enorm pentru noi si, fireste, pentru beneficiarii proiectului.

Cat despre mine… Mi-am propus sa castig; nu vreun loc in clasamentul Challenge-ului (nici nu va fi vorba despre asa ceva), ci respect si multumire de sine, bucuria de a face o fapta buna, noi prieteni, experiente frumoase si un loc fruntas in Topul Fundraiser-ilor. Ma puteti ajuta donand AICI.

Va multumesc si ne ‘auzim’ maine, dupa prima etapa a duatlonului!

Mica schimbare din viata mea, petrecuta acum aproape 3 ani (ce repede au trecut!), respectiv „am inceput sa alerg”, a adus dupa sine si alte schimbari, una dintre ele fiind o atentie sporita si o preocupare fata de nutritie. „Planul” meu nu mai este un secret: vreau sa traiesc mult si bine si, in plus, sa impartasesc cu cei din jurul meu (inclusiv voi!) tot ceea ce experimentez si descopar pe parcursul cautarilor mele. De asemenea, tot la capitolul „marilor secrete dezvaluite”, se numara si importanta si rolul alimentelor pe care le consumam zilnic in mentinerea sanatatii si a unei stari fizice si psihice excelente.

Stim cu totii (sper!) ca trebuie sa mancam zilnic fructe si legume (proaspete!). Dar traim intr-o cultura in care salata are, de regula, aceleasi ingrediente de fiecare data: rosie / castravete / salata verde (si, uneori, ardei rosu). Coloristic, asta inseamna rosu si verde. La care se adauga si eternul (dar foarte sanatosul) mar (rosu sau verde); a propos, ati observat ca marul se gaseste in multe provebe / expresii, atat autohtone cat si internationale? Un mar pe zi si doctorul nu va veni sau an apple a day keeps the doctor away etc. – deci importanta lui nu ar trebui subestimata.

Nu am mentionat intamplator culorile de mai sus. Acest articol este despre o modalitate de a ne alege alimentele, luand in calcul culoarea lor. Evident, nu vorbim aici despre o maioneza verde sau cine stie ce aliment uitat prin frigider cu saptamanile… Este vorba despre diverse categorii de fructe si de legume, a caror culoare este data de fitochimicalele  pe care le contin. Nu o sa intru in detalii chimico-botanice, pentru ca am fost corigent la ambele materii :), dar o sa incerc sa prezint cat mai simplu beneficiile fiecarei ‚culori’.

ROSU. FRUCTE: mere si portocale rosii, cirese, afine / merisor, struguri, grep rosu, pere rosii, rodii, zmeura, capsuni, pepene rosu. LEGUME: sfecla, ardei, varza rosie, ridichi, radicchio, ceapa rosie, cartofi rosii, rubarba, rosii. FITOCHIMICALE: antociani si carotenoide – dintre care se remarca licopenul, ale carui proprietati anti-cancerigene sunt sporite prin consumarea impreuna cu alimente bogate in lipide (de ex. avocado si ulei de masline).

PORTOCALIU. FRUCTE: caise, pepene galben (respectiv cel care are nuanta portocalie…), mango, nectarine, portocale, papaya, piersica, curmale japoneze, mandarine. LEGUME: morcov, dovleac, cartof dulce, ardei gras portocaliu, rosii portocalii. FITOCHIMICALE: din nou, carotenoide, din care se remarca beta-carotenul (provitamina A). Acesta este transformat in corp in vitamina A, ajutandu-ne ochii, oasele si sistemul imunitar. De asemenea, este un puternic antioxidant – ataca radicalii liberi neutralizandu-i si totodata impiedica formarea celulelor cancerigene.

GALBEN. FRUCTE: mere galbene, smochine crude galbene, lamai, kiwi galben, grepfruit, pere galbene, ananas. LEGUME (si cereale): ridichi galbene, ardei grasi galbeni, cartofi, napi, rosii galbene, porumb, fasole galbena. FITOCHIMICALE: alimentele care au in mod natural aceasta culoare contin antioxidanti precum vitamina C sau fitochimicale precum flavonoidele, care ajuta la fortifierea sistemului imunitar si au efect antiimbatranire.

VERDE. FRUCTE: mere, pere, struguri, lamai verzi, kiwi, avocado. LEGUME: varza, varza de Bruxelles, broccoli, spanac, urzici, salata verde, mazare, fasole verde, stevie, castravete, praz, anghinare. Culoarea verde este o culoare puternica ce o face sa fie pe primul loc in topul sanatatii, avand un puternic efect anticancer. Fructele si legumele verzi au un continut bogat in substante antioxidante, in special luteina, sulforafan si indoli, care ajuta la mentinerea unei vederi clare; acestea mai sunt bogate si in carotenoizi, vitamine si minerale, multe contin si calciu, ajutand la intarirea oaselor. Nu in ultimul rand, alimente precum mazarea au un continut ridicat de proteine (5.2 %).

ALB / ALB-VERZUI. FRUCTE: banane, pere albe, curmale, lichi. LEGUME: conopida, chivas, fenel, usturoi, ghimbir, ceapa, ciuperci, telina, frunze de telina (celery), varza alba. Culoarea alb este a fructelor si legumelor ce sunt foarte buni adjuvanti in lupta contra infectiilor, furnizeaza o paleta larga de proteine, diminueaza colesterolul si sunt surse bogate in vitamina C. FITOCHIMICALE: alicin si alium, care contribuie la un mediu anti-viral, anti-bacterian si anti-parazitar in organismul nostru. Frunzele de telina (celery) nu au calorii, dar contin minerale precum sodiu (cel bun, nu cel din sare…), care mentine articulatiile sanatoase (aviz alergatorilor!). Iar seleniul din ciuperci este un oligoelement valoros, care ajuta la reglarea nivelului tensiunii arteriale intracraniene, la mentinerea elasticitatii tesuturilor, la reducerea inflamatiilor, stimuland in acelasi timp sistemul imunitar.

ALBSTRU-VIOLET / NEGRU. FRUCTE: dudele negre, ciresele negre (amare), strugurii negri, samburii de struguri negri, stafide, corcoduse negre, prunele inchise la culoare, mure, afine, coacaze, smochine. LEGUME: vinete, andive, sfecla, varza rosie, ceapa rosie, salata Lollo, lintea neagra, fasolea neagra. FITOCHIMICALE (la cele albastru-violet): antocianine, care impiedica formarea tumorilor, conduc la imbunatatirea functiilor cognitive, a memoriei si a abilitatilor motrice, protejeaza tractul urinar si asigura efectul antiimbatranirii. Fructele si legumele de culoare neagra au un continut ridicat de vitamina C, dar si un colorant polifenolic numit Resveratrol, mentionat de specialisti ca cel mai puternic factor natural anti-oxidant cunoscut, anti-cancer, anti-imbatranire, anti-imflamator (opiniile sunt, totusi, impartite…).

Nutritionistii ne spun ca un meniu cat mai variat din punct de vedere al culorilor ne tine departe de bolile de inima sau de cancer si, cand ne gandim la un regim alimentar cat mai sanatos, sa alegem legumele si fructele cat mai viu colorate. Pentru a evita problemele de sanatate si a avea un aspect fizic placut, in farfurie trebuie sa avem un… curcubeu. Specialistii ne mai spun ca antioxidantii se sustin intre ei, amestecarea lor ajutand eficent la prevenirea imbatranirii…

Concluzia este foarte simpla: tot ce ne trebuie se gaseste in natura (sau la piata:)). Un triatlonist american de 82 de ani (!) spunea ca nu consuma niciodata alimente a caror compozitie ii este necunoscuta (de ex. mezeluri) sau alimente la care se face reclama la televizor (cand ati vazut ultima reclama la… o rosie proaspata?!).

Va doresc salate de fructe si / sau legume cat mai colorate!

PS – amintiti-va ca totul incepe cu o lista de cumparaturi, apoi cu un drum in piata, si continua cu un meniu colorat si cu o viata vesela si sanatoasa…

PS’ – gasiti AICI valoarea nutritiva a unor fructe si legume.

De curand, am avut curiozitatea de a da un Google search dupa „Romania ultimul loc in UE”, respectiv „Romania primul loc in UE”. Am aflat ca suntem ultimii la: absorbtia fondurilor UE, grija primarilor fata de cetateni, numarul donatorilor de sange, accesul la internet al companiilor, exporturi pe cap de locuitor, economiile lunare, sumele alocate pentru consumul de alcool (culmea !), gradul de valorificare a deseurilor etc. Dar, pe de alta parte, suntem primii in UE la: mortalitate infantila, tuberculoza, cazuri de deces provocate de cancerul uterin, investigatii legate de fraude cu fonduri europene, etc. Ca sa nu ne dam cu stima de sine nationala in cap, as puncta si primul loc in UE la Olimpiada Internationala de Matematica (si la cea de Informatica), productia eoliana, inmatricularile auto si, probabil, multe altele…

La ce a folosit aceasta introducere? Pai…, in viata avem trei optiuni: sa fim indiferenti (sau neinformati), sa ne plangem sau sa ne implicam. Acum nu ma voi adresa fanilor primelor doua optiuni, ci celor care considera ca implicarea noastra in anumite cauze poate conduce la solutii viabile si, in final, la o viata mai buna.

Una dintre problemele din Romania care cer o rezolvare este penuria de sange. Recomandarea UE privind procentul donatorilor de sange este de 6%. Noi suntem undeva pe la 1.7%. Asta inseamna ca suntem in permanent in pericol, iar mail-urile pe care le primim zilnic („URGENT – AB pozitiv!” sau „URGENT – puteti salva o viata donand sange – Grupa A2 negativ”) sunt o dovada in acest sens. Ce putem face?

As incepe cu informarea (Google: donare sange). Apoi, donarea (vezi AICI lista centrelor de donare din Romania). Si, nu in ultimul rand, promovarea acestei probleme si incurajarea celor din jurul nostru sa doneze. Daca nu poti dona sange, poti dona bani. Asta se traduce intr-o capacitate mai mare a fundatiilor implicate in aceasta cauza de a informa oamenii, de a ii atrage in centrele de donare, de a le oferi conditii decente si de a ii determina sa repete periodic gestul lor nobil.

Recent, am inceput sa ma implic in aceasta cauza si am ‘asociat-o’ participarii mele la cursa de 1000 de kilometri Bucuresti – Sofia – Bucuresti (Balkan Challenge). Donatia ta, oricat de mica, va ajuta Fundatia Donatorilor Benevoli de Sange din Romania sa promoveze si sa incurajeze crearea unei culturi de donatori in Romania. Haide sa ii ajutam, astfel incat sa putem primi si noi ajutor din partea lor! O modalitate simpla de a dona: prin intermediul link-ului de pe 1000 km Balkan Charity Challenge (CLICK AICI).

Cu recunostinta,

Andrei Rosu (posesor a aproximativ 5 litri de sange grupa A2, RH negativ).

1000 km Balkan Charity Challenge – The Duathlon Beyond. 3 zile de mers cu bicicleta (Bucuresti – Sofia) si 7 de alergare (Sofia – Bucuresti). Peste 6.000 de metri diferenta de nivel pozitiva. 15 proiecte sociale promovate. Taxa de inscriere simbolica (50 RON pentru cei care participa la tot traseul, 25 pentru cei care il fac partial). Servicii excelente oferite participantilor (cazare gratuita, asistenta medicala si tehnica, hidratare si snack-uri etc.). Sansa de a cunoaste oameni implicati social, pasionati de miscare si dornici sa isi exploreze limtele (vorba motto-ului unui blog…). Si, nu in ultimul rand, participarea la – probabil – singurul duatlon din lume care traverseaza doua tari!

Pe scurt, un eveniment fara precedent, pe care vi-l recomand cu drag. Nu are importanta cati kilometri vom reusi sa parcurgem impreuna (personal, pot participa doar la proba de bicicleta si la ultima parte a alergarii), ci contributia semnificativa pe care o putem avea la promovarea celor 15 cauze si a unui stil de viata activ si sanatos. Din motive logistice, astazi este ultima zi in care se mai pot face inscrieri. Daca nu puteti participa, va invit sa sustineti una sau mai multe dintre cauzele promovate, donand pentru duatlonisti.

Au mai ramas cateva zile pana la start. Ne vedem sambata dimineata, al ora 7, la locul de pornire a duatlonului – Bulevardul Expozitiei nr. 1F (in fata sediului central al bancii UniCredit Tiriac). Update-uri pe blogul duatlonului si al subsemnatului.

Pe curand!