„…UniCredit Leasing Transmaraton va fi cea mai mai frumoasa si mai bine organizata competitie de alergare din tara, rivalizand cu competitiile de top similare din intreaga lume”. Asa se incheia, in urma cu aproape un an, prezentarea facuta in fata Management Board-ului companiei la care lucrez, prin care propuneam sa sprijinim o competitie de alergare pe Transfagarasan gazduita pe o platforma de fundraising.

Bunicul meu avea o vorba: „daca tot faci un lucru, fa-l pana la capat si fa-l bine!”. O filosofie de viata foarte simpla, dar extrem de folositoare. In cele 11-12 luni de brainstorming si organizare, atat eu cat si Gabi Solomon, fundatiile si partenerii am avut in permanenta dorinta de a organiza un eveniment de calitate, memorabil si de impact. Ma uitam acum cateva minute pe folderele Transmaratonului si ma cruceam cu 2 maini… 🙂 Mii de e-mail-uri, grupate in cateva parti (functie de stadiul organizarii) si zeci de (sub)categorii, pe care le enumar aleator: Concurenti, Inscrieri, Chestionare, Buget, Cheltuieli, Sponsori, Fundatii, Voluntari, Logistica, Comunicare, Media & PR, Cazari, Amanare (am fi preferat sa nu avem folderul asta…), Autorizatii (muuuuulte!!! – pe ultima am primit-o vineri seara!!), Numere de concurs, Chip-uri (de masurare timp), Arcada gonflabila, Bannere, Muzica/DJ, Animatie zona finish, Kit inscriere, Poster, Medalii, Pagina Web, Blog, Rapoarte, Cina festiva, Puncte de alimentare, Hidratare, Kineto-terapeuti, WOW!, Logo-uri, Fotografi, Poze, Video, Panou concurenti, Polita de asigurare, Regulament, Diplome, Transport, Feedback, Testimoniale – si ma opresc aici, pentru a nu umple acest articol doar cu denumiri de foldere. 🙂

Tot ce vedeti mai sus este un sumar al ideii ca trebuie sa oferim participantilor la Transmaraton tot ce am vazut bun la marile concursuri din strainatate (… dar cu un buget infinit mai mic, care sa ne impuna sa fim mai creativi :)) si, in plus, sa adaugam cateva elemente WOW!, care sa il faca unic si memorabil.

Impresia generala, strangerile calduroase de maini, zambetul participantilor si mail-urile de multumire primite astazi ne intaresc convingerea ca evenimentul a fost unul reusit. In plus: 100% rata de finisher-i (cred ca asta se intampla mai rar la astfel de competitii!!), zero abandonuri, zero accidentari serioase (durerile musculare nu se pun :)) si zero gunoaie lasate pe Transfagarasan – cam asta ar fi bilantul nostru…

Urmeaza partea a 2-a, cu ‘filmul’ Transmaratonului.

Pe curand!

Multumim Skycam, sunteti G.E.N.I.A.L.I.!!!

Drumul de la un vis la realitate nu este intotdeauna scurt si simplu. Ceea ce incepuse in urma cu aproape un an ca un ‘mic pitic pe creier’ este pe cale de a prinde (maine) contur: prima editie a UniCredit Leasing Transmaraton!

Pe principiul cand totul va fi zis si facut, vei fi facut mai mult decat vei fi zis?, ma bucur enorm ca munca depusa la acest proiect nu a fost zadarnica. In primul rand, donatiile pentru Hospice si ViitorPlus au depasit (chiar acum cateva ore) cota 100.000 RON. Asta inseamna ca suntem destul de aproape de ‘target’-ul pe care ni l-am asumat la inceputul campaniei, ca 150 de pacienti vor primi ingrijire paliativa si ca 10.000 de puieti vor fi plantati si ingrijiti. Poate ca cifrele nu sunt bombastice, dar fiecare viata si fiecare planta conteaza. In al doilea rand, toti cei implicati (Gabi Solomon, Ro Club Maraton, concurentii, voluntarii, sponsorii, partenerii, media) au rezonat la cauza acestui eveniment si la misiunea noastra de a oferi participantilor o experienta absolut memorabila, si au avut un nivel de implicare foarte mare (si de calitate). Si, nu in ultimul rand, simt ca am pus o caramida la un eveniment care va continua si va creste de la un an la altul.

In cateva ore plecam spre Transfagarasan, cu convingerea ca totul se va termina cu bine si cu speranta ca vremea va tine cu noi. In viata, exista lucruri pe care le putem controla si lucruri in afara sferei noastre de control. Pentru tot ce tine de prima categorie am dat tot ce aveam mai bun din noi. Pentru a doua… ne-am luat masuri de precautie.

Pe curand!

PS – dedic aceasta prima editie bunicului meu, care s-a stins din viata in urma cu doua luni, dupa o lupta indelungata cu cancerul. Din pacate, nu a reusit sa castige lupta cu moartea, dar a castigat-o pe cea cu durerea, multumita ingrijirii paliative. Multumim, Hospice!

Este mult sa alerg 5 kilometri? Dar 10? Dar 42? Dar 50? Dar 100? Dar 150? Cat de mult as putea inota fara oprire? 1 km? 4 km? 8 km? 20 km? 50 km? Este inuman sa pedalez 50 km? Dar 100? Dar 200? Dar 400?

Iata cateva intrebari la care trebuie sa descoperim singuri raspunsul. Nu mai este o noutate faptul ca limitele noastre sunt acolo unde le stabilim si ca unul dintre cele mai intelepte lucruri pe care le putem face este sa impingem constant aceste limite. Motivul? De fiecare data cand doboram o limita fizica, doboram si o bariera mentala; castigam incredere in noi, in faptul ca putem realiza orice.

Am folosit aceasta introducere pentru a va povesti despre tura de bicicleta de 200 de kilometri pe care am facut-o ieri. Maximul anterior, outdoor, era de 100 de kilometri si, pentru a pleca mai increzator la Ironman-ul de peste 2 saptamani (care presupune si 180 de km de pedalat), aveam nevoie de aceasta tura.

Din fericire, nu am fost singur in tentativa mea. Octavian (cu care am mai facut ture, inclusiv pe autostrada Bucuresti – Ploiesti, inainte de inaugurare :)) si Dragos, care a raspuns invitatiei mele postate pe Facebook. Niciunul dintre noi nu depasise prea mult granita celor 100 de km, deci challange-ul a fost la fel de mare pentru toti 3.  Nu va retin prea mult – o sa fac o descriere ‘telegrafica’ a turei noastre. Numarul de calorii, litri de apa consumati etc. se refera la subsemnatul.

Traseu: DN5 Bucuresti – Giurgiu (Daia), apoi DN 41 (cred) Giurgiu (Daia) – Oltenita si retur.

Total km: 200.80

Diferenta de nivel: nu am calculat-o, dar am avut cateva pante de 10 grade…

Timp de pedalat efectiv: 8 h 13 min.

Calorii consumate: 7906 kcal.

Puls: am incercat sa il pastrez sub 140 (ca si cum ar fi urmat un maraton :)). La final, eram la 128.

Probleme tehnice: zero (multumesc baietilor de la Mos Ion Roata pentru service-ul excelent!!).

Biciclete: 2 x Felt si 1 x Merida.

Vreme: Superba! 16 grade la start (in jur de ora 7), 30 de grade spre final.

Traseul: Minunat! Eram obsinuit cu Bucuresti – Giurgiu, dar spre Oltenita nu mai fusesem. Portiunea Daia – Oltenita (in jur de 65 km) nu este circulata, este perfect asfaltata, iar peisajul foarte frumos (se trece si prin paduri…).

Consum H2O: 6 litri.

Nutritie: 4 Geluri, 3 batoane energizante, 1 baton proteic, 2 alcalinizatoare, o jumatate de energy shot, plus o oprire rapida la o terasa-restaurant intr-un sat din apropierea Oltenitei… 🙂

„Ziduri„: la kilometrul 100 si la km 180 (sper sa il evit pe asta la Ironman :)).

Probleme musculare: 0

Diverse: Saua de la Adamo face toti banii. Am spus adio vremurilor in care saua ma freca pana la sange sau partea dorsala imi amortera aproape in intregime… In plus, am testat benzile Kinesio, pentru a evita durerile la musculatura spatelui, din cauza pozitiei pe bicicleta. In trecut, acestea apareau dupa 2-3 ore. Acum, nu mi-a venit sa cred ca dupa 8 ore de pedalat spatele meu era proaspat!! 🙂 Le recomand cu caldura!

Coincidente: toti cei 3 participanti la aceasta tura sunt corporatisti si fiecare dintre noi are 2 copii: Octavian – 2 fete, Dragos – 2 baieti, eu – un baiat si o fata. Deci 6 potentiali IronKids… 🙂

Asadar, Ironman-ul din Tara Galilor mi se pare acum mai acesibil. M-am pregatit cum trebuie (cred :)) si am ‘bifat’ la antrenamente distante mai mari decat cele de la Ironman, pentru fiecare proba in parte (dar niciodata pentru toate 3 :)): 5 km de inot (la Aqua Challenge), 200 km de pedalat (la antrenamentul de ieri), iar cei 42 (de fapt, 44) de kilometri pe care ii voi alerga in Tara Galilor au fost si ei bifati…de cateva ori. 🙂

Urmeaza 2 saptamani de recuperare, in care las bicicleta pe trainer, reduc numarul kilometrilor alergati si inotati, fac o incarcare energetica la acupunctura, tonifiez musculatura cu un masaj Yumeiho si ma incarc cu carbohidrati si grasimi bune, pentru ca va fi mare nevoie! 🙂

Sa vedem ce va fi la the real thing, pe 16 septembrie. Pana atunci, fireste, va voi povesti despre Transmaraton…

De cand am intrat in lumea triatloanelor, am descoperit ca exista griji si temeri specifice. Doua dintre acestea se refera la bicicleta: 1. teama de probleme tehnice care ar aparea in timpul unui concurs si m-ar impiedica sa il termin. 2. (la concursurile care se desfasoara in afara granitelor tarii) teama de ratacire / pierdere a bicicletei pe parcursul zborurilor (la maratoane  nu aveam aceasta grija, pentru ca imi puneam echipamentul in bagajul de mana – lucru mai greu la bicicleta… :)).

Daca la prima dintre ele exista suficiente masuri de precautie (de exemplu sa nu merg la concursuri cu piese uzate – lanturi, cauciucuri, frane etc.) si, in plus, am exersat diverse operatiuni de ‘servisare rapida’ (schimbat de cauciucuri, folosirea presei de lant s.a.m.d.), la a doua nu sunt prea multe de facut – mai ales daca zborul are escale.

M-am inscris la Ironman Tara Galilor inca din octombrie anul trecut, iar biletul de avion a fost luat in ianuarie. Nu exista zbor direct Bucuresti – Cardiff, asa ca m-am orientat catre o varianta destul de accesibila ca orar si ca pret (prin Amsterdam). Pentru ca am bunul obicei de a contacta companiile aeriene cu 1-2 saptamani inainte de plecare, pentru a ma asigura ca totul este ok, am aflat ca zborul de la Amsterdam la Cardiff este super-aglomerat, se face cu un avion „mai mic” si nu mai este loc pentru obiecte de dimensiuni mai mari (cum sunt cutiile cu biciclete). Ca paranteza, stiati ca puteti inchiria din Romania cutii profesionale de transportat biciclete (cu avionul)? Multumim, Aventuria! 🙂

Optiuni: anularea calatoriei (hahaha, ce ‘gluma’ buna :)); cautat alt zbor (si plata unei diferente considerabile de bani, in cazul fericit in care as mai fi gasit vreun loc liber); trimiterea bicicletei prin cargo (pret minim 300 de eur) sau… planul B. Acum  cateva luni, uitandu-ma pe site-ul competitiei, am vazut reclama unei firme care inchiriaza biciclete pentru concurs. Ca o coincidenta, am vazut ca ofera FELT-uri, asa ca m-am gandit sa le dau un mail si sa le cer o oferta. Am aflat ca ofera atat modelul pe care il folosesc (B16), cat si unul mai ‘avansat’ (DA4). Le-am scris ca ‘m-ar putea interesa varianta inchirierii si ca voi reveni cu un mail cu cateva saptamani inainte de concurs’.

Mi-am amintit de acest schimb de mail-uri si am revenit la ei cu o cerere. Din fericire, mai aveau o bicicleta (ultima!) pe masura mea; nu au mai gasit B16, ci ‘doar’ un DA4, dar sper sa ma descurc cu ea. Mi-au promis ca ma ajuta cu ‘ajustatul’ ei, asa ca sper sa fie totul ok. Ca fapt divers, costul inchirierii (in jur de 100 de lire) este asemanator celui al transportului unei biciclete la cala avionului (120-140 eur pentru un drum dus-intors). Bicicleta inchiriata va fi relativ ‘cheala’, asa ca trebuie sa iau la mine pedalele, sistemul de hidratare, ciclocomputerul si saua. Oricum, toate astea incap in bagajul de mana, deci am scapat de teama ratacirii / pierderii bicicletei…

Chiar daca voi ‘calari’ un model de FELT mai evoluat decat cel cu care ma antrenez, raman cu stresul cauzat de sindromul ‘aoleu, ce o sa fac daca nu ma voi intelege cu bicicleta aia noua?!‘. Sper, totusi, ca cele 2 zile pe care le am la dispozitie pentru a ma obisnui cu noua bicicleta sa fie suficiente.

La final, va las cu 2 dintre filmulete pe care le-am vazut de cateva zeci de ori – cam la toate antrenamentele indoor de pe trainer. Deja am invatat pe de rost traseul de bicicleta de la Ironman-ul din Tara Galilor… 🙂

PS – filmul al doilea se termina cu un concurent care isi cere iubita in casatorie. Si ea zice YES! (cred… :)).

Risc un pariu: va apucati de triatloane (daca nu v-ati apucat deja…) dupa ce vedeti aceasta serie! 🙂 Dupa episodul 1 (cel de mai jos), le gasiti si pe celelalte. Vizionare placuta!

PS – a propos, daca este cineva interesat sa faca un film(ulet) despre Transmaraton…sa ma contacteze! 🙂

Au trecut aproape 2 ani de la primul meu discurs public, cel de pe scena TEDx Bucuresti. Mi-l amintesc foarte bine, nu doar pentru ca a fost primul, dar si pentru ca am avut emotii foarte mari, incepand din momentul primirii invitatiei, continuand cu perioada pregatirii speech-ului (multumiri inca o data cititorilor acestui blog pentru sprijin!!) si terminand cu cele 20 de minute pe scena TEDx.

Ma bucur ca am infruntat una dintre cele mai mari temeri din viata mea (poate chiar frica numarul 1 :)) – vorbitul in public. Ca si in cazul zborurilor cu avionul, unde – desi sunt aproape de al 100-lea zbor in 2 ani – am de fiecare data aceiasi fluturi in stomac, urcatul pe scena imi ofera ocazia de a ma obisnui cu frica mea (chiar daca nu o sa dispara – probabil – niciodata…).

Iata ca, dupa aproape 2 ani – timp in care Alex (‘motivatorul’ meu din filmul de mai sus) a implinit (chiar ieri :)) 4 anisori, a aparut si o surioara iar eu am terminat cele 7 maratoane si 7 ultra maratoane – am ocazia de a vorbi din nou pe o scena TED, de data aceasta la TEDx Reghin. Nu doar locul de desfasurare va fi o noutate pentru mine, ci si faptul ca speech-ul va fi facut in tandem cu colegul meu, Stanislav Georgiev (evident, participant la Transmaraton :)). Nu am mai vazut pana acum discursuri TED in care apar simultan 2 (sau mai multi) vorbitori si nu stiu ce presupune o astfel de experienta, dar sunt sigur ca rezultatul va fi unul pozitiv si ca publicul va aprecia ideile pe care le vom transmite.

Daca va intrebati de ce am fost invitati in tandem… ei, bine, avem o multime de lucruri comune: evolutia noastra personala si profesionala, compania in care lucram, pasiunile, proiectele de charity…si multe altele! Si, pana la urma, cine se aseamana se aduna, nu? 🙂

La final, sa va povestesc cate ceva despre Conferintele TED (de care, spre rusinea mea, nu auzisem pana in 2010 :(). TED vine de la Technology, Education & Design. Fundatia nonprofit TED si-a inceput activitatea in 1990 organizand anual o serie de conferinte cu sloganul Ideas worth spreading. Scopul acestor activitati este de a prezenta, dezbate si raspandi idei. Anul trecut, speech-urile inregistrate pe TED.com au inregistrat 500 de milioane de vizionari! In Romania, seria de evenimente independente TEDx are o amploare din ce in ce mai mare, desfasurandu-se deja in 7 orase (Bucuresti, Timisoara, Cluj-Napoca, Reghin, Baia-Mare, Satu-Mare si Blaj).

Multumim pentru invitatie, Sorin! Speram sa contribuim din plin la tema evenimentului din 23 septembrie: An idea to change Reghin…

PS – @ Stan: have a nice & safe descending from Elbrus! 

Au ramas 17 zile pana la Transmaraton si 25 pana la Ironman Tara Galilor. Nu ar mai fi prea multe de spus sau de facut pentru cele 2 evenimente, pentru ca 95% din pregatirea fiecaruia s-a intamplat deja. Dar o sa fac un scurt update…

Sa incep cu Transmaraton-ul din 8 septembrie. Proiectul a fost initiat anul trecut, prin octombrie (daca imi amintesc bine) si urma sa aiba loc pe 9 iunie. Ploile abundente si surparea unor portiuni de drum pe Transfagarasan au determinat amanarea evenimentului si o tona de munca sunplimentara :). Dar, asa cum se intampla de multe ori in viata, tot raul a fost spre bine. Participantii au avut mai mult timp pentru antrenament si, mai ales, pentru fundraising (le multumim pentru efort!! – usor-usor ne indreptam spre cota 100.000!), iar noi (organizatorii) am reusit sa incheiem noi parteneriate (multumiri sponsorilor!!), astfel incat sa oferim alergatorilor cel mai frumos race kit (si nu ma raportez doar la competitiile de alergare din Romania :)).

Ce ar mai fi de facut pentru Transmaraton in aceste 2 saptamani (si cateva zile)? Finalizarea listelor de cazare si transport pentru participanti (concurenti, suporteri, voluntari, fundatii, organizatori, fotografi, parteneri, media, maseuri, etc.); in afara race kit-ului, o sa mai avem cateva surprize (se lucreaza la asta!) si speram sa ramanem ‘in grafic’ cu productia; definitivarea happening-urilor de la festivitatea de premiere; numerele de concurs etc., etc., etc. Daca privesc in urma la numarul de ore alocat acestui proiect, imi vine sa imi smulg parul din cap (la figurat :)), dar ma consolez cu ideea ca multe dintre ele sunt o buna investitie pentru editiile urmatoare… 🙂

Pe langa timpul dedicat familiei, proiectelor de la serviciu si Transmaratonului, am facut tot posibilul de a mentine un ritm bun al antrenamentelor, astfel incat participarea mea la Ironman Tara Galilor (16 septembrie) sa nu fie o simpla figuratie, un fiasco sau un mare chin. Mi-am propus sa am parte de o experienta frumoasa, sa termin in timp util (si pe picioarele mele :)) si sa mai am suficienta energie pentru a povesti pe blog despre terminarea primului meu Ironman ‘full‘. Pentru ca am avut liber la birou in perioada 15-17 august (ne-am mutat centrala intr-un alt sediu :)), am profitat de aceasta mini-vacanta pentru cateva ‘catarari’ cu bicicleta la munte.

Fiind in ‘cantonament’ la Predeal, am ales un traseu de sosea cu multe coborari si urcari: Predeal – Brasov (pe DN 1) – Poaiana Brasov – Rasnov – Predeal. Traseul are (conform ciclocomputerului) 72 de kilometri si diferenta de nivel de aproape 1000 de metri (la Ironman Tara Galilor vor fi 650 de metri diferenta de nivel pozitiva, ‘distribuiti’ pe distanta de 180 de km). Am parcurs zilnic acest traseu si ma bucur ca am reusit sa cobor sub 3 ore (urcarea spre Poiana Brasov mi s-a parut cea mai solicitanta si consumatoare de timp portiune – aproximativ 40-45 minute pentru 11-12 km).

Daca la capitolul inot ma simt destul de confortabil, avand ‘la activ’ cei 5 km de la Aqua Challenge, la partea de bicicleta mai am un hop inainte de cei 180 de kilometri de la Ironman; am programat o ultima tura lunga cu bicicleta: 200 de km pe ruta: Bucuresti – Giurgiu (Daia) – Oltenita si retur, ritm 28-30 km/h (daca avem vreme frumoasa). Plecarea este duminica, 2 septembrie, ora 6 a.m. din parcarea de la Agip-ul din comuna 1 Decembrie (langa turbina eoliana, pe drumul Bucuresti-Giurgiu, km 18). Cei interesati sa participe la acest antrenament sunt invitati sa imi scrie! 🙂

Cam atat pentru azi – pauza de masa s-a incheiat, ma intorc la ale job-ului… 🙂

Lucrand destul de mult cu cifre in viata profesionala, nu m-am putut abtine de la a face un bilant „numeric” al alergarilor mele de pana acum. Ca punct de pornire, pentru antrenamente, am luat 1 ianuarie 2010, iar pentru competitii maratonul de la Polul Nord (aprilie 2010). In privinta antrenamentelor de alergare, calculul kilometrilor alergati este relativ simplu: tabelul Excel arata 10442 de km alergati la antrenament in cele 958 de zile, deci o medie de 10.9 km/zi. Circumferinta Pamantului este in jur de 40000 de km, deci – daca pastrez ritmul de antrenament – mai am vreo 7-8 ani pana cand voi termina de inconjurat planeta… 🙂 (a propos, stiati ca exista un club al alergatorilor care au acest obiectiv? – se numeste Running around the world)

In privinta numarului de kilometri alergati la concursuri, a trebuit sa pun pe hartie fiecare competitie, asa ca am ajuns la statistica de mai jos. As mai adauga cele 4-5 pantofi sport & pantofi de trail facuti praf pe parcursul alergarilor mele… 🙂

Ultramaratoane: 9 (cele din proiectul 7,7,7 + ultra-ul 7500 Bucegi + alergarea Brasov-Bucuresti), total 706 km.

Maratoane: 8 (cate unul pe fiecare continent + cel de la Polul Nord), total 338 km.

Semi-maratoane: 4 (2 editii ale Gerar-ului, cel de la semi-maratonul Bucuresti si cel de la Ironman 70.3 Mallorca), total 84 km.

Crosuri (distante 5-10 km): 6 (crosul de 5 km al Hospice, un cros de 5 km  si un altul de 10 in Canada, 2 x 5 km la doua editii ale TriChallenge Mamaia, plus o stafeta de 10 km la maratonul Bucuresti), total 40 km.

Cativa „KPIs”:

– 27 de competitii si 1168 de kilometri alergati in mod oficial.

– un raport de 10 la 1 intre numarul de kilometri alergati la antrenament si numarul de km alergati la concursuri.

– procent concursuri terminate: 100%.

– cele mai bune clasari: locul 2 (la crosul de 10 km din Canada :)), locul 3 (la TriChallenge Mamaia 2010, proba de stafeta si la maratonul din Australia – la categoria mea de varsta) si locul 4  (la Gerar 2011 si la ultramaratonul de 100 de km din Antarctica, dintr-un total de 5 concurenti :)).

– accidentari: 0 (zero); aici nu am inclus cele 20-25 de unghii (de la picioare) cazute si zecile de basici… 🙂

– „Delta” kilograme pierdute de la 1 ianuarie 2010: 10 kg (as fi putut slabi mult mai mult, dar am incercat sa ma stabilizez la o greutate optima).

Nu am o concluzie la cele de mai sus. Am facut aceasta statistica din pura curiozitate, iar rezultatele m-au bucurat foarte mult. Evident, o sa reiau placa aceea cu „daca cineva mi-ar fi spus acum 2 ani ca urmeaza sa alerg 10000 de kilometri, as fi zis ca e nebun!” 🙂 Urmeaza statistica pedalarilor, a inotatului si a cine stie ce va mai urma…

Cu drag, de la Andrei „globetrotter”-ul!

PS – cand ma gandesc ca 10000 de km inseamna aproape 10 miloane de pasi… ma ia ameteala! 🙂

Astazi ma voi abate un pic de la subiectele mele „traditionale” (alergare, pedalat, inot, nutritie, echipament etc.) si voi lista cateva lucuri pe care le stim (sau le simtim / intuim), dar – in mod ciudat – evitam sa le punem in practica. Va invit cu drag sa extindem aceasta lista. Apoi sa o reducem… 🙂

1. „Pentru o viata sanatoasa, consumati zilnic fructe si legume.’’

2. „Pentru o viata sanatoasa, faceti miscare cel putin 30 de minute in fiecare zi.”

3. „Pentru o viata sanatoasa, consumati zilnic minimum 2 litri de lichide.”

4. „Pentru o viata sanatoasa, respectati mesele principale ale zilei.”

5. “Pentru sanatatea dumneavoastra evitati consumul de sare, zahar si grasimi.”

6. Consumul de alcool dauneaza grav sanatatii.

7. Fumatul dauneaza grav sanatatii.

8. Viteza si / sau neatentia la volan ucid.

9. Donatul (sange, bani, alimente, haine, carti, timp etc.) salveaza vieti.

10. Punctualitatea este o dovada de respect.

11. Calatoriile nu sunt doar un hobby, ci – mai ales – o investitie.

12. Cine se trezeste de dimineata ajunge departe.

13. Copiii devin ceea ce vad in casa (si la televizor).

14. Televizorul este (in 99% din cazuri) o pierdere de vreme.

15. Devenim asemenea celor cu care ne bem cafeaua (sau ceaiul, fresh-ul etc.).

16. Gandirea pozitiva si zambetul sunt ele mai puternice ‚instrumente’ pentru o viata fericita.

17. Facand zi de zi acelasi lucru, nu putem ajunge la rezultate diferite.

18. Daca nu stim in ce port vrem sa ajungem, nici un vant nu este favorabil…

19. Obiective mari, realizari mari. Obiective mici, realizari mici.

20. Invatam din greseli si trebuie sa ne asumam riscuri.

21. Ce plantam, aia culegem.

22. Pentru a scapa de temeri, trebuie sa le infruntam.

23. Suntem stapanii propriului destin, deci trebuie sa evitam plasarea responsabilitatii in exterior.

24. Nu ne oprim din joaca atunci cand imbatranim, ci imbatranim atunci cand incetam sa ne mai jucam…