Iulie si august sunt lunile mele preferate pentru evita concediul: in Bucuresti se circula excelent si aglomeratia este aproape inexistenta; o parte din firma la care lucrez este in vacanta si, in consecinta, am parte de mai multa liniste si de mai putine intreruperi (si, astfel, sunt mai productiv :)); chiar si framantarile din „scena socio-politica” romaneasca par sa inceteze, ceea ce se traduce intr-o stare de relaxare generala a populatiei si mai putine injuraturi in trafic :); iar in destinatiile ‘clasice’ de vacanta (interne – la mare & la munte, sau externe – Grecia, Spania, Italia, Turcia etc.) temperaturile si preturile sunt foarte mari.
Asa ca in ultimii 2-3 ani am preferat luna iunie pentru concediul ‘de vara’ cu familia. Anul acesta a fost pentru prima data cand am ales destinatia (si) prin prisma posibilitatii de a face un cantonament care sa ma ajute sa imi pun la punct inotul in ape deschise si alergarile up si downhill. Cu aceasta ocazie, tocmai am realizat ca nu am ‘legat’ niciodata mai mult de 2 zile (de regula, in weekend) in care sa am 2-3 antrenamente pe zi. Stiind ce competitii ma asteapta in ‘sezonul’ toamna-iarna, este evident ca trebuie sa profit de fiecare ora libera pentru a imi ‘incarca’ bateriile (adica musculatura :)).
Asa se face ca am ajuns, impreuna cu familia si un grup de prieteni, intr-un colt retras al unei insule grecesti (Kea), situate la o ora (de mers cu feribotul) de Atena. Diferenta de nivel pozitiva de 5-600 de metri, dis-de-dimineti cu vant puternic cum am intalnit doar in Antarctica (noroc ca era mai cald :)), valuri mari, curenti puternici si apa rece – sau „foarte racoritoare”, cum o descrie fiul meu (ca si Atlanticul – probabil – in septembrie la Ironman Wales).
Trezirea la 5.00, odata cu rasaritul soarelui; 15-18 de kilometri de alergare trail; mic dejun; 2 kilometri (o ora) de inot, respectiv 20 de ture dus-intors x 100 de metri (in golful din poza de mai sus); plaja (construirea de castele de nisip cu Alex, Ema, Oana… :)); masa de pranz; ‘siesta’ 30 de minute; 8-10 km de alergare; 30-60 de minute de somn; la plaja cu familia si prietenii :); 2 kilometri de inot; cina; s.a.m.d. Am incercat (si reusit) sa imi suprapun antrenamentele cu perioadele in care ai mei dormeau, asa ca nu mi-au simtit lipsa…
Cred ca ar fi mers sa includ in program si cate o tura cu bicicleta, dar am preferat sa las MTB-ul acasa si sa concentrez antrenamentele de pedalat la intoarcerea in tara. A propos de asta, de abia astept tura de pe noua autostrada, pe 30 iunie! Mi-am propus 180 de kilometri, ca sa ‘simulez’ un Ironman. Cine vrea sa ma insoteasca, sa imi dea un semn. Merci 🙂
PS – scuze pentru inactivitatea blog-ului in ultimele zile, dar internetul de pe insula mentionata este foarte slab (ca sa nu spun inexistent). Nu este prima data cand intalnesc un astfel de net in calatoriile mele – motiv pentru care apreciez din ce in ce mai mult ceea ce avem acasa… 🙂
In sfarsit, avem noua data a Transmaraton 2012 – aceasta este 8 septembrie! Multumim CNADNR pentru noua autorizatie… 🙂 Ma bucur enorm ca evenimentul nu se suprapune cu Ironman-ul „meu” din weekend-ul 14-16 septembrie si, astfel, voi avea timp sa ma dedic 100% ambelor evenimente. De asemenea, data este ok si pentru Gabi, majoritatea celor inscrisi pana acum, fundatii, sponsori si parteneri, asa ca vom fi in echipa completa. 🙂 Vom reveni cu vesti despre Transmaraton. Pana atunci, cei interesati pot citi blog-ul evenimentului.
Pe curand!
Focus-ul meu sportiv este unul singur: Double Iron Florida, 1-2 martie 2013. Tot ce se intampla pana atunci in materie de alergare, inot, pedalat (indiferent ca este vorba despre competitii sau antrenamente), nutritie, suplimente, hidratare, refacere, program de somn etc. are rolul de a ma aduce la maximul de forma pe care il pot avea, astfel incat sa fac fata cu succes acestei incercari si sa devin primul roman care termina acesta competitie. Si, mult mai important decat asta, sa imi inspir conationalii si sa ii determin sa se apuce de sport, indiferent de varsta. Pentru cei care citesc de curand acest blog: am 36 de ani, m-am apucat de alergat abia acum 2 ani – fara a avea antecedente in vreun sport -, iar de bicicleta si inot acum 10 luni… 🙂
Am pus accentul pe termina pentru ca nu voi fi primul roman inscris la ea! Chiar daca locuieste in SUA, Bogie Dumitrescu a participat la editia din acest an. Nu a reusit sa termine (a punctat la Iron Plus), asa ca presiunea este pe umerii mei (nu as vrea sa capatam reputatia ca romanii nu pot termina un Double Iron :)).
Editia 2012 a mai adus cateva premiere si rezultate exceptionale. Karen Alexeev (SUA) a devenit cea mai varstnica femeie din lume care termina un Double Iron (la 59 ani si 5 luni!!), Gisela Lindoff (Suedia) cea mai tanara (24 de ani si 11 luni), iar Ben Murphy (SUA) cel mai tanar om din lume care trece linia de finish a unui astfel de concurs, la doar 20 de ani si 6 luni!!
Ce ma asteapta la editia din 2013? Puteti citi aici despre cei care s-au inscris pana acum. Probabil ca „CV”-ul meu este unul dintre cele mai subtiri (ca sa nu zic ca este o foaie aproape alba la capitolul triatloane… :)). O sa vedeti cativa concurenti care aprticipa la acest Double Iron doar ca distractie, sau „incalzire” pentru competitii precum Deca sau Double Deca Iron (in traducere libera: 10 sau 20 de Ironman-uri unul dupa altul… :)).
Va las cu galeria foto de la editia 2012 (la care ma uit de fiecare data cand pedalez pe trainer :)) si cu 2 filmulete. O saptamana exelenta!
PS – Intre timp, prietenii de pe Facebook m-au anuntat ca se organzieaza curand si un Triple Deca Iron!! Aviz amatorilor… 🙂
Acum vreo 10 luni am inceput antrenamentele de bicicleta si, de atunci, invat tot felul de lucruri. Avand in agenda triatloane si facand ture lungi, a trebuit sa imi depasesc ‘atehnicitatea’ si sa ma pun la punct cu rezolvatul micilor avarii (schimbatul camerelor, demontarea lantului etc.). Din fericire, nu am avut probleme tehnice pana acum dar, conform zicalei, ma astept la ce e mai bun, dar ma pregatesc pentru ce e mai rau… Mai jos, un filmulet care ne invata cum sa schimbam un cauciuc ca o campioana mondiala de Ironman 70.3.
Va doresc ture cu bicicleta cat mai lungi si frumoase!!
Chiar daca lista de mai jos are mai bine de un an vechime, m-am gandit ca merita sa vi-o impartasesc. Cei de la Triathlete Magazine au selectat 100 de triatloane remarcabile, care ies in evidenta prin peisaje, organizare si multe alte elemente care creeaza o experienta cu adevarat memorabila pentru participanti. Cele 100 de competitii au fost grupate pe diverse categorii (cele mai dure, cele mai eco, cele mai asteptate, cele mai frumoase ca peisaj etc.). Din aceasta lista, imi face cu ochiul UltraMan Hawaii, ca un next step dupa Double Iron… Dar, pana atunci, urmeaza multe antrenamente, urmatoarele fiind: 4 km in lacul Snagov si 100 km bicicleta (sambata), respectiv 2 km in bazin si 30 km alergare (duminica). Evident, trezirea la 4 a.m. 🙂 Va doresc un weekend exelent!
10 Best Excuses For a Vacation
5 Races with the Best Post-Race Festivities
In primul rand, multumesc celor care mi-au scris* si s-au oferit pentru experienta masochistica Marathon7500 din 20-22 iulie!! 🙂 Alegerea a fost dificila, pentru ca toti potentialii coechipieri au calitatile care ii recomanda pentru aceasta competitie: experienta la alergarile lungi si dorinta mare de a termina cursa. Asa ca, pe principiul „primul venit, primul servit”, o sa fac echipa cu Adrian Rendiuc. Cateva cuvinte despre Adrian. In afara de faptul ca avem aceleasi initiale si ca are un baietel pe care il cheama…Andrei :), Adrian are 32 de ani, este nascut in Botosani, locuieste din 2000 in Bucuresti, lucreaza intr-o multinationala, scrie soft-uri pentru automobile, a inceput sa alerge din dorinta de a se antrena pentru hobby-ul sau principal – catararea alpina -, se antreneaza de doua ori pe saptamana si incearca sa ajunga cat mai des pe munte. A participat si anul trecut la aceasta competitie, unde echipa sa (Stayin Alive :)) s-a clasat in primii 10, dupa 27 de ore si 40 de minute. Obiectivul lui Adrian la editia din acest an este terminarea cursei (in timp util si, daca este posibil, in 25 de ore – deci o sa scoata untul din mine!! :)), ceea ce i-ar aduce ultimele 3 puncte necesare pentru calificarea la Ultra-Trail du Mont-Blanc, o cursa la care Adrian vrea din tot sufletul sa participe. Si, fireste, nu am de gand sa ma pun de-a curmezisul visului lui Adrian, asa ca o sa strang din dinti, asa cum povesteste Adrian ca a facut anul trecut! (vezi mail-ul lui de mai jos… :))
In final, ca sa imi citez coechipierul: „abondonul exclus”. Tineti-ne pumnii!!
* Cristi, Tania, Cozmin…ne vedem la start (si la finish!); berea e din partea mea!
PS – echipa se numeste No pain, No gain (desi am prefera sa fie no pain, only gain… :))
Double Iron-ul de anul viitor (7.6 km inot, 360 km bicicleta, 84.4 km alergare) este, cu siguranta, mult peste ceea ce pot in acest moment. Nu am inotat vreodata mai mult de 2 km in continuu, nu am pedalat mai mult de 4 ore fara oprire si, cu siguranta, nu am mai alergat doua maratoane dupa aproape 24 de ore de inotat si pedalat… 🙂 Dar pentru ca m-am inscris la aceasta competitie, mi-am propus sa o duc la bun sfarsit – asa ca mi-am facut un program de antrenament si de competitii care sa ma ajute sa castig anduranta si, mai presus de asta, rezistenta psihica. Unul dintre hopurile din aceasta vara va fi proba de 90 de km din cadrul maratonului Bucegi 7500. Ea se desfasoara in weekend-ul 20-22 iulie si presupune alergarea pe un traseu exclusiv montan, cu diferenta de nivel pozitiva de 7500 de metri, intr-un timp limita de 40 de ore.
Regulamentul competitiei impune alergarea in echipe de 2 (masculin, feminin sau mixt) – ceea ce este foarte bine pentru integritatea fizica si mentala a participantilor – motiv pentru care imi caut coechipier [Gabriel Solomon va fi ocupat cu TransRomaniaRun, deci dorinta mea de a face un tandem cu Gabi si in afara organizarii Transmaraton se amana… :)]. Nu am vreo pretentie la podium (experienta mea la maratoane montane se rezuma la competitii de maxim 10-11 ore, iar antrenamentele mele din ultimele luni au fost pe teren plat), dar mi-ar placea sa alerg cot la cot cu cineva care isi doreste foarte mult sa termine aceasta cursa. Si care sa aiba o doza mare de masochism… 🙂
Astept cu drag sa ma contactati. Promit sa fiu un coechipier simpatic! 🙂
PS – pentru cei care vor sa stie cum a fost la una din editiile anterioare: am gasit un articol pe un blog simpatic. Enjoy!
Discutam acum doua saptamani cu cativa prieteni si le impartaseam ‘fantezia’ mea de a obtine acordul autoritatilor pentru a pune la dispozitia biciclistilor autostrada Bucuresti – Ploiesti, inainte de deschiderea ei oficiala. Spre rusinea mea, nu am facut demersuri in acest sens, dar de asta au avut grija cei de la Comunitatea Biciclistilor din Bucuresti, carora le multumesc din suflet!! – imi faceti un cadou superb de ziua mea :). Asadar, ne vedem pe 30 iunie, pe autostrada…
Puteti citi stirea AICI.
Daca tot se vorbeste zilele astea de a alegeri, o sa ma refer si eu la cateva, dar nu electorale :). In Romania sunt din ce in ce mai multi triatlonisti (dovada ca exista deja un Grand Prix format din 7 competitii) si exista o mare probabilitate ca o parte din acestia sa isi doreasca, la un moment dat, sa participe la un Ironman.
A alege un triatlon, mai ales cand vine vorba despre un Ironman, nu este deloc simplu. Lasand la o parte factorul financiar (care, cu siguranta, influenteaza semnificativ optiunile), apar tot felul de intrebari: aproape sau departe de Romania? cu multi sau cu putini participanti? cu trasee plate, unde se pedaleaza / alearga mai usor sau cu trasee mai challenging? cu proba de inot in mare sau in lac? cu apa mai calda (fara swimsuit) sau cu apa mai rece (cu swimsuit)? cu clima extrema (foarte frig, foarte cald, foarte umed, foarte ploios etc.) sau cu o clima ‘obisnuita’? un loc in care gasesc de inchiriat echipament (swimsuit, bicicleta, casca etc.) sau unul in care trebuie sa merg cu echipamentul meu? etc.
Din fericire, in ziua de astazi gasim multe informatii care ne fac viata si alegerile mai usoare. Click aici pentru un exemplu si…alegeri cat mai inspira(n)te!
Un Bucuresti abandonat datorita Rusaliilor – ceea ce a fost foarte bine pentru noi, alergatorii, pentru ca ne-am luat mai putine (spre zero) injuraturi de la potentialii nemultumiti de oprirea circulatiei, restrictiile la traversarea strazilor principale etc. :)… 
Caldura suficenta pentru a ingreuna cursa celor care au alergat in premiera 21 de km, dar si pentru a bucura fanii curselor sahariene – Elu Rednic, Diana Ionescu sau Paul Dicu… :). Ro Club Maraton, Hospice Casa Sperantei, ViitorPlus si Isostar… adica un lineup desprins parca din Transmaraton-ul nostru… Bogdan, Coyote, Mihai, 
Florin si inca 2 cititori ai acestui blog-jurnal (scuze pentru a nu va fi retinut numele, dar am scuza difuzoarelor bubuinde din zona de start / finish :)), care m-au felicitat pentru ceea ce fac si mi-au impartasit din gandurile lor („imi place blogul tau”, „datorita tie m-am apucat de alergat”, „as fi vrut sa alerg si eu, dar maine am o 
fertilizare” – iti tin pumnii, sa faceti un bebe frumos si sanatos!! :)) – ceea ce ma incurajeaza sa scriu in continuare cu mare bucurie… Gabi Solomon neobosit, alergand, pedaland, hidratandu-ne… Colegii din UniCredit, colegii nostri ‘de suferinte si bucurii corporatiste’ de la PwC (cele 92 de tricouri roz!!), prietenii nostri 
George, Tania, Stan, Ionut, Madalina, Mihai, Vlad, Andrei, Marius, Adi… Cursele de copii de la final, unde Alex a alergat pentru a se obisnui cu astfel de evenimente ale familiei si ale orasului… Panouri electorale cu multe promisiuni :)… Organizare foarte buna si o punctualitate neobisnuita pentru cultura noastra latina… Muzica excelenta… 
Incalzire (daca mai era nevoie :)) foarte buna de la Worldclass (felicitari si pentru initiativa cu bicicletele!!)… Kenyeni cu 3 plamani, 2 spline si 3 viteze in plus… Si, nu in ultimul rand, violenta conjugala: m-a batut Oana! Cu cateva sutimi de secunda, dar suntem fericiti: ne-am atins obiectivul! Am alergat si terminat 
amandoi (impreuna :)) semi-maratonul, suntem nevatamati si privim cu incredere spre toamna, cand speram sa mai avem un maratonist in familie… Si, da, running is better than cooking (de aceea preferam salatele 🙂)… Si, bineinteles, is better than smoking si decat multe altele (stat pe canapea, plecat tarziu de la birou, bantuit prin hipermarket-uri si mall-uri, gratare inteminabile, hectolitri de bere… :)) Va pupam!!
PS – Ii felicit pe toti cei care au venit astazi sa alerge!! Ca sa il citez (aproximativ) pe unul dintre candidatii de la Primarie (nu va speriati, nu sustin pe nimeni si nu votez niciodata – imi cer scuze pentru absenta spiriului civic :)): suntem mai multi decat se crede… 🙂 Si, tocmai de aceea, visez la ziua in care atat semi-maratonul cat si maratonul din Bucuresti se va alerga pe ruta: Palatul Parlamentului – Piata Unirii – Piata Universitatii – Piata Romana – Statuia Aviatorilor – Piata Charles de Gaulle – Bulevardul Beijing – Aeroportul Baneasa – Fantana Miorita – Piata Presei Libere – Arcul de Triumf – Bulevardul Kiseleff – Piata Victoriei – Calea Victoriei – …. (va las pe voi sa completati mai departe :))
3 pasi esentiali pentru a ajunge de la
ZERO LA MARATON IN 4 LUNI
Lasa-ti aici e-mail-ul pentru a descarca e-book-ul "30 de lucruri esentiale pentru un alergator serios" si pentru a primi notificare de indata ce postez ceva!