…macar in vacanta!

Fiecare competitie Ironman are povestea si concurentii ei, dar se pare ca finala campionatului mondial din Kona (Hawaii) este, in fiecare an, plina de suspans, de situatii si de sportivi care ne inspira si ne fac sa ne dorim sa ajungem si noi acolo, intr-o buna zi…

Nu stiu daca ma voi califica vreodata pentru Kona (astept, totusi, sa ajung la categoria +80 de ani, unde concurenta nu este atat de acerba :)), dar imi doresc mult sa termin un Ironman; mai intai, singur, apoi impreuna cu (macar) unul dintre copiii mei, iar ceva mai incolo alaturi de 2-3 nepoti… 🙂

Un film emotionant (si motivant, din seria celor pe care le urmaresc de ceva timp, pentru a ma mentine in ‘priza’ pentru Ironman :))…

PS – Carmen, multumesc mult pentru film!!

Cu piscina de la Worldclass Downtown inchisa pentru renovare timp de 2 saptamani, tocmai cand aveam nevoie sa intensific antrenamentele :), m-am vazut nevoit sa ma antrenez ceva mai departe de casa. In weekend-uri, am reusit sa ajung la Complexul Olimpic de la Izvorani (pentru cei care nu stiu, acesta este deschis publicului larg, contra-cost, programul incepand la 7 dimineata). Tot raul spre bine. Antrenamentele in piscina de 50 de m sunt ceva mai grele decat in cea de 22-23 m de la Worlclass, oferindu-mi mai putine momente de respiro…

Azi dimineata am avut surpriza placuta de a gasi piscina de la Izvorani fara cele 8 (cred…) culoare, ceea ce mi-a permis sa simulez mai bine inotul in ape libere, fara marcaje – asa ca am inotat mai mult pe diagonala bazinului – profitand si de faptul ca, la acea ora, eram singurul client… 🙂

Oricum, cu cat inot si citesc mai mult despre acest sport, cu atat imi dau seama ca stiu mai putin. Din fericire, sunt o multime de site-uri care dau sfaturi utile (de ex. http://www.swimsmooth.com/breathing.html). La ultimele 3-4 sedinte am incercat sa ingras porcul (acvatic) in ajun si sa corectez cateva greseli pe care le fac frecvent; astfel:

– m-am concentrat mai mult pe expiratie decat pe inspiratie;

– incerc sa mentin pozitia capului cat mai dreapta (in afara momentului de inspiratie);

– evit sa ridic capul din apa atunci cand inspir (am exersat asta privind la marginea bazinului, in loc de tavan… :));

– am exersat mai multe bazine decat de obicei pozitia (si lovitura) corecta a picioarelor (la stilul craul).

La Mallorca mi-am propus sa petrec mult timp in apa si cu baietelul meu si sa il invat sa inoate – o sa ma ghidez dupa sfaturile gasite pe blogul lui Alexandru Diaconu :).

Pe curand!!

Pe masura ce Ironman Mallorca se apropie, creste anxietatea mea – nu doar in privinta inotului, ci si in cea a diferentei de nivel la proba de bicicleta. Urcatul pe doua roti este greu nu doar in practica. Cautand diverse informatii pe net despre acest subiect, am descoperit o intrega teorie si o multime de posibilitati pentru a aborda un deal (pe cei interesati ii invit sa citeasca un scurt material pe care l-am gasit pe un blog foarte utill; materialul se refera la pedalarea corecta).

In rest, am profitat de acest weekend prelungit pentru a face un mini cantonament, foarte binevenit in perspectiva triatlonului din 12 mai. Cate 3 ore de antrenament zilnic (distante mai mici, intensitate mai mare), cu cate 2 probe de concurs (inot + bicicleta; bicicleta + alergare; inot + alergare). Ieri am ‘simulat’ un mini-triatlon (1 ora inot, 1 ora bicicleta, 1 ora alergare), iar astazi am avut un antrenament de bicicleta – urcare & coborare (Predeal – Rasnov – Predeal, 40 de km), urmat de unul de alergare (Predeal – Susai si retur, aproximativ 10 km).

Maine este o zi foarte  importanta pentru noi; dupa ‘portia’ de inot, am antrenament cu sotia mea si vom alerga, in premiera pentru Oana, 18 km. Suntem in grafic pentru semi-maratonul Bucuresti, din 3 iunie!

Va doresc o zi de 1 mai cat mai muncitoresc – adica sa va munciti trupul! 🙂

Pe masura ce Transmaraton se apropie (mai sunt 41 de zile), se inmultesc si drumurile pe care organizatorii le fac in zona Balea; vrem sa ne asiguram ca totul va fi perfect si ca participantii vor avea parte doar de surprize placute. Intre timp, fundraising-ul facut de alergatori merge excelent si tocmai au fost depasite cateva praguri importante: 20.000 ron, 400 de donatii si 3.000 ron stransi de principalul fundraiser (felicitari, Tania!); acest prag va fi in curand depasit si de alti alergatori (vezi aici top-ul fundraiser-ilor), iar pana pe 9 iunie 2012 speram ca totalul sa fie mai mare de 100.000. Oricum, sustinatorii alergatorilor de la Transmaraton pot continua donatiile si dupa finalul competitiei.

Ce mai este nou? Lista sponsorilor a fost finalizata, iar reactia firmelor pe care le-am contactat a fost extraordinara! Nu doar ca au spus rapid DA si ca au rezolvat intr-un timp foarte scurt partea birocratica, dar ne-au intrebat si cu ce mai pot ajuta in afara clauzelor din contractul de sponsorizare. VARTA va da fiecarui participant cate o lanterna cu dinam (pentru tunelul de aproape 1 km); daca vremea va permite, SKYCAM va face o filmare aeriana a concursului (in premiera pentru un astfel de eveniment); AVENTURIA va sustine partea logistica (inclusiv asistenta pe bicicleta pentru ultramaratonisti); multinationala de training ACHIEVE GLOBAL ne va ajuta cu un super workshop; ISOSTAR ne va da un plus de energie pentru a face fata diferentei de nivel, iar surprizele nu se vor termina, cu siguranta, aici. Ne-am propus sa oferim participantilor o experienta memorabila si, in plus, sa stabilim un standard pentru evenimente de acest fel… 🙂

Revenind la Transmaraton si la Balea – zapada la Balea Lac este de peste 2 metri, dar localnicii ne asigura ca totul va fi ok…daca nu va mai ninge! :). Pentru orice eventualitate, am trimis o adresa catre CNADNR pentru a ne ajuta cu deszapezirea soselei (daca va fi nevoie), astfel incat accesul autovehiculelor (salvare, politie, microbuze etc.)  in partea de sus a Transfagarasanului sa se faca fara probleme. Asteptam cu infrigurare raspunsul CNADNR…

Evident, daca va ninge in continuare la Balea, ne mutam pe Transfagarasan cu o saptamana inainte de 9 iunie si dam la lopata… 🙂

PS – pozele nu sunt de asta iarna, ci de saptamana aceasta…

Primul meu Ironman (half-ul de la Mallorca) se apropie si am intrat in ultimele doua saptamani de pregatiri si antrenament. In acest weekend prelungit am in plan multe urcari si coborari pe drumul dintre Predeal si Rasnov – unul asemanator cu ceea ce ma asteapta in Spania. O problema ar fi pinioanele actuale, de teren plat (11-21), pe care urmeaza sa le inlocuiesc cu unele catarare, cu mai multi dinti 🙂 (rad pentru ca pana acum cateva luni nici nu auzisem de pinioane, foi, aerobaruri etc.).

Revenind la Ironman, organizatori ne-au dat un Race Day Checklist. Las varianta originala, in engleza. O sa folosesc timpul economisit cu traducerea pentru a mai alerga 2-3 kilometri… 🙂

Pre-race day
*Photo ID
Get your bike serviced

Race Day
Swim Goggles
Race Number Belt
*Wetsuit
*Bike
Bike Pump
*Trisuit/clothing
Any extra nutrition
Water bottles
Tyre Levers
Spare inner tubes
Vaseline
Any other tools you feel you may need

Blue Bag – the bag will be given to you in registration
*Bike Helmet
*Race Number
Socks
Sunglasses

Red Bag – the bag will be given to you in registration
*Running shoes
Sun cream
Hat

White Bag – the bag will be given to you in registration
Warm Clothing
Special post race nutrition

*Mandatory Items

Va doresc o mini-vacanta cat mai activa!!

Pentru cei care isi amintesc de alergarea mea de la Brasov al Bucuresti, din noiembrie anul trecut, ea a facut parte din initiativa unui coleg din UniCredit (multumim, Stan!!!) de a strange 10.000 euro pentru Hospice Casa Sperantei. Evident, m-am alaturat acestei initiative, iar colegii si prietenii ne-au sustinut din plin. In decurs de o luna am reusit sa strangem 86.000 ron, in urma tuturor evenimentelor organizate (alergari, concert, movie night, festival de prajituri etc.). Intr-o perioada in care fundraising-ul nu este deloc usor, ne bucura enorm faptul ca am reusit sa ne atingem obiectivul si chiar sa il depasim, cu sprijinul bancii, care a dublat suma stransa din donatii.

Recent, proiectul a fost nominalizat la Gala Socitatii Civile 2012, ceea ce ne bucura enorm – suntem siguri ca, astfel, proiectul nostru va fi popularizat si are sanse mari de a fi replicat in alte organizatii si/sau de alti fundraisers.

Atat Stan cat si alti alergatori continua fundraising-ul, de aceasta data prin intermediul Transmaraton. Daca vreti si puteti sa ii ajutati cu un mesaj si o donatie… va multumim!!

PS – La multi ani, Tania!!! …Si multumiri inca o data, inclusiv pentru implicarea in initiativele de mai sus! 🙂

Daca in ultimii ani am avut ocazia sa invat multa geografie, a venit acum si randul geologiei. In urma cu cateva zile, am avut ceva emotii cand am auzit ca Transfagarasanul incepe sa fie dinamitat… Ma intrebam daca soseaua va fi afectata si, in acest caz, daca vom mai putea circula pe ea pe perioada Transmaratonului, pana la startul caruia au ramas mai putin de 50 de zile.

Ce s-a intamplat? Cateva zeci de tone de bolovani au blocat drumul spre Balea Lac. Din discutiile cu unul dintre partenerii nostri din zona, am inteles ca aceste caderi de roca sunt un lucru frecvent pe Transfagarasan, in special primavara, cand zapada se topeste, iar apa intra in sisturile cristaline si le face sa ‘alunece’.

Din fericire, astfel de evenimente (si astfel de proportii) sunt rare pe perioada verii, deci… sa speram ca totul va fi ok pe 9 iunie! Transmaraton rocks!

O saptamana minunata va doresc!

PS – La multi ani, Stan!!! Si multumiri pentru tot ceea ce faci pentru Hospice (si nu numai…)

Transmaraton-ul va fi cu siguranta o experienta memorabila – atat pentru cei care il vor alerga, cat si pentru noi, cei care vom fi „in spatele scenei” (voluntari, organizatori, sponsori, parteneri, fotografi, mass-media s.a.m.d).

Personal, imi place foarte mult faptul ca numarul de participanti este restrans si, astfel, avem ocazia de a ne cunoaste intre noi, „transmaratonistii”. In afara pasiunii evidente pentru alergare, natura si charity, fiecare alergator are un vis si o poveste. Ca sa alung urma de naivitate pe care insoteste de regula cuvantul „vis”, am sa citez din clasici: „un vis reprezinta un context viitor in care te vezi facand, avand sau devenind altceva”. Iar „povestea” este drumul catre acest vis, un fel de „the making of”…

Printre povestile fascinante ale participantilor la Transmaraton (cele mai multe in curs de descoperire… :)), am sa le impartasesc cu voi pe cea a lui Cristi si pe cea a lui Andi.

Pe Cristi Ungureanu l-am cunoscut odata cu lansarea blogului meu, in ianuarie 2010 (probabil ca a fost printre primii cititori :)). La scurt timp dupa aceea, scriam un articol despre istoricul sau. Acum opt ani cantarea 140 de kilograme si ajungea la spital in stare grava, din cauza supraponderalitatii. A fost momentul care a produs declicul si l-a determinat sa inceapa sa alerge, ajungand intr-un timp relativ scurt la greutatea de 75 de kilograme si devenind maratonist.

In aprilie 2011, soarta il pune la incercare si, in timpul unui antrenament pe strazile din Iasi, Cristi este lovit in plin de o masina chiar pe trecerea de pietoni. Operatiile complicate, multele saptamani de spitalizare si durerea cumplita nu l-au impiedicat sa revina la pasiunea sa pentru sport si, de la inceputul anului, el a alergat deja sute de kilometri, inclusiv un maraton prin care a „aniversat” 1 an de la accident. Detalii pe blogul lui, pe care vi-l recomand cu cladura. Cristi va alerga pe 9 iunie la Transmaraton cursa de ultramaraton (70km), pentru Hospice Casa sperantei.

Pe Andi Vasluianu (probabil ca l-ati vazut in Hartia va fi albastra sau California Dreamin’ ) l-am cunoscut in urma cu aproape 20 de ani (asa imi dau seama cat de batran sunt! :)), pe vremea cand subsemnatul era un student fara viziune sau vise, iar Andi era tamplar (foarte bun!!), dar avea foarte clar in minte ce urma sa devina: actor (un vis pe care il avea de la 10 ani). Anii au trecut, Andi a mai schimbat 2-3 slujbe (brutar, paznic de noapte etc.) pe care le-a facut cu aceeasi pasiune ca cea pentru viitoarea (si prezenta) lui cariera.

De curand, m-am reintalnit cu Andi, care a ramas acelasi tip haios, cu bun simt si cu picioarele pe pamant, in ciuda ascensiunii sale si a pasului facut spre Hollywood si am colaborat la cateva training-uri de sales, care au iesit extraordinar! De altfel, in ultimii 5-6 ani folosisem frecvent la cursurile de vanzari din UniCredit filmuletul lui din studentie (vezi mai jos), asa ca recenta noastra colaborare a fost o surpriza foarte placuta pentru consultantii nostri de vanzari.

In data de 9 iunie, Andi va alerga pe Transfagarasan primul semi-maraton din viata lui. Il felicit pentru decizie si pentru curajul de a participa si, mai ales, de a se lasa de fumat pentru a face fata acestei provocari… 🙂 El sustine proiectul Padurea Copiilor (ViitorPlus), pentru „a repara o parte din ceea ce am stricat pe vremea cand lucram ca tamplar”… 🙂

Daca va place povestea celor 2 alergatori, va invit sa le sustineti cauza si sa le transmiteti un mesaj de incurajare. Vor avea cu siguranta nevoie!!

Mesaje pentru Cristi, click AICI.

Mesaje pentru Andi, click AICI.

Multumim!!

…am scos de la ‘naftalina’ un nou filmulet motivant (multumiri autorului :)). Vazand acest material de doar 2-3 minute, este imposibil sa stai asezat – iti vine sa te ridici si sa o iei la goana, chiar si doar prin casa. Sunt din ce in ce mai sigur ca noi, oamenii, suntem facuti sa alergam; asa ca, pentru a nu ma opune functiilor cu care ne-a inzestrat „mama-natura”… am iesit la alergat. 🙂

O zi excelenta va doresc!