Un film care a strans deja peste 1.5 milioane de vizionari. Il mai vazusem acum vreun an si, probabil, este cunoscut multora dintre voi, dar… merita revazut. Ce e si cu motivatia asta, te ajuta sa realizezi chiar si lucuri car par imposibile…

Desi un domeniu nou si, deocamdata, neexperimentat pentru mine, nu mi-a fost greu sa realizez ca Ironman este o competitie foarte dura. Doua-trei ore in bazin sau tot atatea pe bicicleta, la o cadenta ridicata, imi dau de inteles destul de clar ca efortul din competitia propriu-zisa va fi (pentru mine) unul mult mai mare (si mai complex) decat la un maraton sau chiar ultra maraton. Dar cum psihicul cedeaza cu mult inaintea fizicului, incerc sa ma ‘betonez’ in aceasta arie cautand povesti de succes ale unor triatlonisti care au avut de invins mai mult decat simplul disconfort al unor antrenamente sau competitii. Cand aveti nevoie de un plus de motivatie, va invit sa vizionati filmul de mai jos…

De curand am vazut acest scurt film despre antrenamentele unui triatlonist, Tim Don. Nu este cazul meu, dar daca doriti sa deveniti profesionisti in acest sport (ca si in multe altele), aveti un exemplu foarte bun! 🙂

PS – Cat despre peisaj… cum poti sa nu iubesti Africa de Sud? 🙂

Inainte de toate: PASTE FERICIT tuturor celor care il sarbatoresc!

Pentru prima data in ultimii 3 ani, voi avea bucuria si linistea unui Paste petrecut  in familie (in 2010 eram la Polul Nord, iar anul trecut la ultra-ul din Cape Town). Un alt motiv de satisfactie il reprezinta faptul ca sunt in grafic cu urmatoarele doua evenimente la care particip, Ironman Mallorca si Transmaraton.

Ce mai este nou cu fiecare dintre ele? Un foarte scurt update…

Ironman 70.3 Mallorca, aflat la editia a doua, a ajuns la vreo doua mii de inscrisi, din care 333 la categoria mea de sex / varsta (masculin, 35-39). Inscrierile nu s-au inchis, deci este foarte probabil ca numarul total de participanti sa mai creasca destul de mult. Nu stiu daca participa si alti romani (la categoria mea nu am vazut), dar daca este cazul, sper sa intram in contact… 🙂

Ma simt destul de pregatit la cele 3 probe, mai putin pentru bicicleta – partea de coborare. Traseul are o diferenta de nivel destul de mare, cu vreo 15 km de urcare si 10 de coborare, pe serpentine. O sa fie greu, pentru ca nu sunt prea obisnuit cu tehnica de ‘atacare’ a curbelor, dar si frumos, prin prisma peisajelor (totusi, sper sa nu ma fure peisajul cand sunt pe bicla :)). Celor care sunt in aceeasi situatie ca mine, de debutanti sau aspiranti la competitii de tip Ironman, le recomand regulamentul acestei competitii (click aici); il citesc si recitesc frecvent, pentru a nu risca vreo penalizare sau descalificare…

Trecand de la un drum cu serpentine la altul, sa va mai povestesc si despre Transmaraton. O parte dintre participanti au deja la dispozitie propriul link si pagina aferenta pentru a primi mesaje si incurajari (a propos, daca recunoasteti vreun prieten in lista participantilor, dati click pe numele lui/ei, apoi…vedeti voi :)). Pana la finalul lunii vom finaliza toate aspectele mai mult sau mai putin logistice ale evenimentului (sponsorizari, parteneriate, cazari, transport, componenta race kit-ului etc.), urmand a ne concentra pe parcursul lunii urmatoare (aproape) exclusiv pe fundraising (obiectivul principal al Transmaraton).  Inca o data, multumiri tuturor celor implicati in proiect pana acum, fac o treaba excelenta!! 🙂

Atat pentru azi / saptamana aceasta, ne re-auzim/-vedem/-scriem dupa Paste. Pana atunci, urmeaza cateva ture luuuungi cu bicicleta… 🙂

Evident, nu ma refer la popularitatea doctorului american, cunoscut pentru emisiunea „Dr. OZ„. Nu mi-am propus sa particip la vreun concurs de notorietate, asa ca topicul acestui articol are ca subiect antioxidantii.

De curand, am primit o recomandare de la o buna prietena (merci, Toni :)), de a imi testa nivelul de antioxidanti din organism cu ajutorul uni scanner biofotonic.

Ce sunt antioxidantii si ce reprezinta acest aparat cu denumire SF? Nefiind doctor, o sa citez din ce am gasit pe net: „Antioxidantii reprezinta sistemul de aparare al organismului impotriva atacurilor radicalilor liberi asupra celulelor din corpul uman. Cu cat numarul de antioxidanti din organism este mai mare, cu atat sunt mai putine sansele de a se dezvolta o boala. Cantitatea de antioxidanti din corp poate fi masurata cu un aparat numit Biophotonic Scanner, ce determina cantitatea de antioxidanti din piele, care se numesc carotenoizi. Valoarea carotenoizilor este importanta pentru intregul organism, pentru ca ei merg în paralel cu alte substante din corp, cum sunt vitamina C, vitaminele B, E, Seleniu, Cupru, Zincul, etc.

Aparatul se bazeaza pe principiul spectrofotometric. Se pune palma in fata unei fante, care printr-o radiatie laser reflecta fotonii din celulele din piele şi computerul prelucreaza valoarea lor. Scorul carotenoid este reprezentat de valori cuprinse intre 10.000 si 50.000 redate prin culorile rosu, portocaliu, galben, verde si albastru. Valorile cuprinse intre 10.000 şi 19.000, redate prin culoarea rosie, indica un nivel scazut de antioxidanţi. In schimb, scorul carotenoid redat prin culoarea albastra arata un nivel ridicat de antioxidanti din organism. Fiecare pacient primeste un card personalizat cu aceste date.

Fumatul, alcoolul, diferitele boli printre care diabetul, cancerul, bolile cardiovasculare, bolile neurologice determina o rezerva scazuta de antioxidanti si radicali liberi crescuti, care ataca diferitele celule din organism. Aceasta determinare arata starea generala a organismului din punct de vedere energetic. Daca pacientul inregistreaza valori scazute ale antioxidantilor, se recomanda un tratament bazat pe suplimente alimentare care corecteaza rezerva scazuta de antioxidanti. Tratamentul dureaza cateva saptamani, iar dupa trei luni de zile pacientul revine la medic pentru o noua evaluare.”

Nu am sa va spun ce scor a obtinut Dr. Oz la acest test (care, a propos: nu doare, dureaza 90 de secunde, iar in Romania costa 25 de ron), dar va las sa  descoperiti in filmul de mai jos. Am sa va spun / scriu doar ca, desi sunt tot in zona ‘albastra’ de antioxidanti, nu mai am foarte mult pana il ajung din urma, ceea ce sper sa se intample pana la finalul anului… 🙂

Nu stiu ce concluzie ar trebui sa trag in urma acestui test, dar ma bucur – pentru a suta si mia oara – pentru decizia de a face, in urma cu doi ani, cateva schimbari mici (1. sa alerg; 2. sa ma tin de o dieta si de un program de suplimente; 3. sa ma hidratez corect), cu impact mare. Va doresc un organism cat mai alcalin si cat mai plin de antioxidanti! 🙂

PS – ca fapt divers, din spusele doamnei care mi-a facut acest test, scorul mediu in al romanilor este in zona „rosie”, iar cel al japonezilor in cea „verde”…

Scriind la carte, ma intorc din cand in cand la istoricul blogului meu, pentru a retrai unele dintre experientele avute in jurul lumii… Acum aproape un an, in timp ce urcam spre Everest Base Camp, m-am intersectat cu 3 britanici care se intorceau de pe Everest, varf pe care il atinsesera cu cateva zile in urma. Va povesteam atunci ca unul dintre ei se antrenase pentru aceasta urcare vaslind dintr-o parte in cealalta a Atlanticului, timp de 110 zile!

Intre timp, am intrat din nou pe site-ul lui James Ketchell (asa il cheama pe simpaticul britanic din povestea de mai sus) si am vazut un filmulet despre istoricul si aventurile lui. In 2007, la 24 de ani, a avut un accident de motocicleta in urma caruia si-a rupt picioarele si glezna, doctorii dandu-i putine sanse de recuperare completa. Trei ani mai tarziu traversa Atlanticul vaslind, apoi ajungea pe varful Everest. Acum, planuieste sa repete cele 2 aventuri si, in plus, sa pedaleze in jurul lumii, aproape 30.000 de kilometri – toate acestea in mai putin de un an!!

Va invit sa vizionati filmuletul – un exemplu de vointa si spirit caritabil.

James, iti tinem pumnii!!

Greement, senal, tribord, babord, pupa, etambou, prova, etrava, chilie, bordaj, coca, baba, cuplu maestru, bula, bicon, giratie, spring, declinatie magnetica, relevment, alidada, loch… sunt termeni de care ori nu auzisem ori nu stiam ce inseamna pana acum 3 zile, cand am inceput un curs de navigatie – Manavera Navei cu Vele si Motor. Curs teoretic in vederea obtinerii Certificatului International de Competenta (ICC) D si ICC C.

In urma cu cateva saptamani am primit un e-mail de la Yacht Clubul Regal Roman (multumesc mult, Ionut!), prin care eram invitat la cursul de mai sus. Mesajul a avut un efect de asemanator celui primit acum vreo 2 ani si jumatate, cand eram invitat (in gluma :)) sa particip la maratonul de la Polul Nord. Initial, am vrut sa il sterg, apoi au inceput sa se ‘activeze’ toate amintirile legate de mare, inclusiv carti si filme cititite /vazute mai demult sau de curand, de la desenele cu Popeye marinarul la serialul Toate Panzele Sus si de la Hemingway, Dumas, Jean Bart, Jules Verne la Piratii din Caraibe… 🙂

O ‘fantezie’ de a mea este de a naviga, la un moment dat (in viitorul indepartat) in jurul Pamantului – cred ca jumatate din populatia planetei are aceasta dorinta :). Si, cum orice vis trebuie sa aiba un inceput, m-am gandit ca un curs de navigatie este un pas normal pana a deveni „Batranul si marea”. Etapa urmatoare va fi, in mod natural, castigarea experientei pe mare – la inceput prin cursuri practice, apoi prin navigare (in cate un weeekend, apoi in cate un weekend prelungit, apoi in cate un concediu, apoi la pensie… :)).

O alta dorinta personala este de a imi expune copiii cat mai mult – social, sportiv si cultural – astfel incat sa le dau ocazia de a isi descoperi, cultiva si trai pasiunile. Cred ca asta este una dintre principalele misiuni pe care le avem noi, in calitate de parinti. Doar experimentand foarte mult vor putea sti cu adevarat ce le place si, astfel, sa ajunga „de la o jucarie la o meserie”. Si doar cunoscand si intalnind multi oameni isi vor crea si dezvolta inteligenta interpersonala.

Ca sa concluzionez, o sa mai scriu ca am invatat o multime de noduri (lipovenesc, foarfeca, foarfeca de ploaie, picior de caine, de gasa, de impreunare, de scota simplu sau dublu, foarfeca, gura de lup, gura de stiuca, etc.), ca am intalnit 18 oameni pasionati de  navigatie (poze AICI), ca partea teoretica va fi urmata de o iesire de 3 zile „in larg” (prin mai – iunie, la Contanta) si, nu in ultimul rand, ca am aflat de posibilitatea de a il inscrie pe fiul meu Alex la un club de navigatie (habar nu aveam ca poti incepe acest sport chiar si de la 4 ani!).

Va doresc o saptamana excelenta, cu vant de pupa (desi am aflat ca nu acest tip de vant este cel mai bun :))!

Andrei marinarul

Un mare castig al ultimilor 2 ani este interesul meu mult mai mare pentru nutritie. Un efort fizic intens, indiferent ca este vorba despre antrenamente sau competitii, nu poate fi sustinut pe termen lung fara o optimizare a dietei, hidratarii, programului de somn, de antrenament si a recuperarii. Pe masura ce distantele alergate au inceput sa creasca (ultra-ul de 100 de km din Antarctica, alergarea de 177 de km de la Brasov – Bucuresti etc.), am devenit tot mai atent la aspectele de mai sus si, privind in perspectiva evenimentelor mult mai dificile care vor urma (Ironman, Double Iron si – o idee recenta – o alergare non-stop de 230-240 de km Constanta – Bucuresti), atentia mea va fi cu atat mai mare…

Sunt un fan declarat al alcalinizarii organismului, printr-un mix: alimente alcaline + apa alcalina + alcalinizatoare + efort aerobic zilnic + exercitii de respiratie profunda + o gandire pozitiva, cat mai non-toxica… :). Referitor la alimente alcaline, nu o sa enumar lista acestora, o gasiti cu siguranta cautand pe net, dar ca regula generala merita retinut ca aproape tot ceea ce este vegetal si ‘viu’ (legume, a parte din fructe, etc.) ne ajuta sa ne mentinem alcalini, in timp ce tot ceea ce presupune interventia noastra (casapire, prelucrare etc.) ne va conduce catre un corp acid si, inevitabil, catre multe probleme medicale. Evident, nu am studii in domeniu; ma raportez strict la ceea ce am citit si experimentat pe propria persoana – lucru pe care va invit sa il faceti si voi, ‘filtrand’ si interpretand informatiile pe care le luati din diverse surse.

O ‘revelatie’ in acesti 2 ani a fost sa descopar triumful calitatii in dauna cantitatii. Imaginea mea (de)formata despre proteine, carbohidrati, grasimi si despre alimentatie, in general, era ca trebuie sa mananc foarte mult (in principal paine, carne din plin, dulciuri la greu etc.) pentru a sustine un efort foarte mare (raportat la abilitatile mele); dar am descoperit ca ma pot satura foarte bine cu o cantitate rezonabila de salata, combinand legumele si fructele functie de culori (pe scurt: este bine sa consumam din toate culorile :)), ca o banana este o gustare mai buna decat o punga de sticks sau chips si, nu in ultimul rand, am inteles de ce wheatgrass juice-ul este in topul preferintelor multora dintre ultramaratonistii nord americani (1 ounce – adica un shot de vreo 30 ml – de suc de iarba de grau – reprezinta echivalentul nutritional a 2.5 pounds – adica vreun kilogram si jumatate – de legume…).

Din fericire, am descoperit si in Romania furnizori de iarba de grau sau alte plante (pe principiul ‘cine cauta gaseste’ :)), ceea ce imi va completa excelent dieta si ne va asigura (sper!), mie si familiei, o viata sanatoasa si niste zeci de ani in plus (evident, adunati la cei 100 pe care deja ne-am propus sa ii traim :)). A propos de asta, va recomand cateva povesti de succes (inclusiv cea a unui maratonist) prezentate pe site-ul Vindecari Miraculoase (si/sau in cartea omonima).

Apropierea sezonului cald si ‘verde’ este o ocazie excelenta pentru fiecare dintre noi (cred eu…), de a face un inventar, de a trage linie si de a incepe o dieta si un stil de viata sanatos. Inceputul este greu (ca orice inceput :)), dar beneficiile acestei investitii vor fi enorme. O sa dau si un pont – incepeti cu pasi marunti:

– alcatuiti o lista cu dieta pe care urmeaza / ati dori sa o aveti in urmatoarele 7 zile (mic dejun, pranz cina), insotita, obligatoriu, de o lista de cumparaturi si, evident, un drum la piata;

– includeti-va in calendarul urmatoarelor 7 zile un program de antrenament (sau, mai graba, de activitati fizice), care sa includa 30-40 de minute de miscare (preferabil, sportul vostru preferat – de exemplu: mers pe role, cu bicicleta, o plimbare mai rapida in timp ce ascultati muzica favorita, alergare, fotbal, tenis, inot, baschet, dans… – daca sunteti in pana de idei, gasiti AICI lista completa a sporturilor :)).

– la finalul celor 7 zile, evaluati-va starea fizica & psihica aferenta saptamanii care tocmai s-a incheiat si decideti daca este cazul sa repetati cele de mai sus…

Simplu, nu? 🙂

PS – sper ca titlul articolului meu nu i-a dezamagit pe fanii etnobotanicelor. 🙂 Pana la urma, o cura cu iarba de grau i-ar ajuta sa isi curete organismul…

Anul trecut, cand mersul pe bicicleta facea parte din planurile mele de viitor dar nu si din sedintele mele de antrenament, am aflat de Prima Evadare – cu doar cateva zile inainte de desfasurarea ei – si am decis sa particip, in ciuda lipsei unei pregatiri fizice si, mai ales, tehnice.

In conditiile in care vremea, terenul mlastinos si bicicleta inadecvat pregatita pentru astfel de conditii nu au tinut cu mine, consecinta (normala) a fost prima (si, sper ultima) cursa din viata mea cu ‘stampila’ DNF (did not finished).

Anul acesta, dupa o iarna de pedalat, cateva antrenamente outdoor si ceva mai mult studiu despre aspectele tehnice ale pedalatului, imi pregatisem ‘revansa’ pentru editia din acest an a Primei Evadari: urma sa inchiriez o bicicleta cu frane pe disc (sau una careia sa ii scot franele din fata) si cu cauciucuri pentru noroi; sa nu mai plec din ultimul pluton, ci sa ma duc cat mai aproape de linia de start, astfel incat sa nu ma ‘lovesc’ de cel mai mare noroi; sa am la mine trusa si 2-3 camere de bicicleta; sa pedalez altfel; sa trec prin balti in loc sa le evit etc.

Ieri am intrat pe site-ul competitiei pentru a ma inscrie dar, din pacate, Prima Evadare se suprapune cu perioada in care voi fi plecat la primul meu Ironman, cel din Mallorca. Asa ca imi aman ‘revansa’ pentru 2013…

Va doresc o evadare placuta si cu final fericit! 🙂

O reactie pe care o intalnesc destul de des atunci cand cunosc pe cineva si ii dau cartea de vizita este: „Aaa…Tu lucrezi??!” :). Apoi, dupa ce interlocutorul vede sigla companiei, nedumerirea este si mai mare: „…si ce faci intr-o multinationala??!”. Urmeaza, fireste, o scurta descriere a CV-ului meu, a celor 10 ani petrecuti in UniCredit care pot  sintetizati astfel: Am lucrat 6-7 ani in vanzari, iar dupa ce s-a nascut fiul meu am simtit nevoia de a cunoaste mai bine oamenii si pe mine insumi, asa ca am optat pentru o cariera in domeniul project management-ului si al Resurselor Umane…

„Hmm…si cum de nu ai plecat din lumea corporatista pana acum??”. Urmeaza o lista cu motive. Numarul 1: imi place ceea ce fac si simt ca am o ‘chemare’ inspre Human Resources. Numarul 2: imi place in UniCredit. Dincolo de opinia multor oameni, conform careia „multinationalele” sunt niste capcauni care iau oamenii cu forta de pe strada, le ‘spala creierul’ si ii pun  sa lucreze 28 de ore pe zi, eu ma simt excelent acolo unde exista stabilitate, unde pot sa ma dezvolt, sa imi ‘exploatez’ potentialul si sa imi folosesc calitatile, sa comunic deschis cu orice coleg, sa am libertatea de a propune si implementa schimbari, sa imi vad colegii zambind chiar si luni dimineata, avand o viata foarte activa si traind din plin atat la birou cat si in afara lui, sa am sentimentul ca „trag la aceasi caruta”, sa dau si primesc constant feedback, sa mi se spuna „Bravo, Andrei!” atunci cand fac un lucru bun, dar si „Andrei, as prefera ca pe viitor sa procedezi altfel…”,  sa ma bucur ca pun umarul la UniCredit Leasing este in continuare numarul 1, sa stiu ca o parte din ceea ce producem se intoarce in comunitate prin implicarea in proiecte sociale si printr-un nivel ridicat al investitiei in dezvoltarea personala si organizationala…

As putea extinde mult si bine lista de mai sus, dar ma tem ca ati interpreta aceste randuri ca pe o tentativa fortata de employer branding… :). Cert este ca ma aflu, inca, sub euforia ‘Oscar’-urilor din HR-ul romanesc – Gala Premiilor de Excelenta in Resurse Umane – unde compania noastra a primit locul I pentru „cel mai valoros proiect de dezvoltare organizationala” (o felicit pe colega mea, Laura, si ii multumesc ca m-a lasat sa ma fotografiez cu trofeul :)). Cat despre proiectul in care am fost direct implicat – Internship @ UniCredit Leasing –, el a fost ‘invins’ de catre Summer Internship-ul celor de la Adobe Systems Romania, dar nu pot sa ma supar, stiind ce treaba buna fac si cata pasiune investesc neobositul Bülent si restul ‘hasheristilor’ de acolo… 🙂

Ma bucur foarte mult si pentru faptul ca am intalnit o multime de colegi de breasla, tineri, energici si care se participa activ la proiectul o Romanie mai buna (nu stiu daca exista ‘fizic’ acest proiect, dar ma bucur sa cunosc oameni care fac ceva pentru asta :)). Cat despre editia din 2013… sunt sigur ca voi avea cel putin doua proiecte nominalizate si, cel putin unul, castigator! 🙂

La final, va las cu bunul nostru prieten Octavian Pantis, de la TMI, (prezent si el la Gala de aseara), care ne adreseaza noua, corporatistilor, o intrebare excelenta! 🙂 Dar, inainte de asta, am sa va mai spun ca unul dintre ‘declicurile’ care au contribuit la ceea ce am realizat in ultimii 2-3 ani a fost cursul de Time Management livrat de TMI pentru colegii din ‘multinationala’ in care lucrez…

O zi insorita!