Menu

Alergarea de dimineata (fara legatura cu poza din stanga :)) m-a pus serios in garda pentru semi-maratonul Gerar. O temperatura in jur de -10 grade si ceva vant – suficient pentru a lacrima in continuu – m-au facut sa ma bucur enorm de dusul cald de dupa antrenament… :). Referitor la cursa de maine, va doresc mult succes si inspiratie maxima in alegerea echipamentului.

Ne vedem acolo! Brrrrr…

Sa incep cu multumiri, pentru cititorii acestui blog care si-au manifestat interesul de a participa la competitia de alergare pe care o vom organiza pe 9 iunie pe Transfagarasan.  In afara de a afla daca exista interes pentru aceasta competitie (si am aflat ca exista!! :)), rolul chestionarului prezentat in articolul trecut a fost si cel de a gasi o denumire pentru aceasta competitie. Pentru ca noi, romanii, ne-am nascut poeti, am primit o multime de propuneri (multumesc tuturor!), pline de creativitate: La pas vioi printre nori; Maratonul Celor 4 Anotimpuri; Raiul lui Dracula; Romania 100 – Ultramarathon, Maraton Transfagarasan 1.0; Through the mountains: Transfagarasan Race; Pasfagarasan, runfagarasan, downfagarasan; Carpathia Marathon / Dacia Marathon; Roll the Mountains Marathon; Maraton 7 C; Romanian Mountain Marathon; Dracula; TransAlpineRace; Transfagarunner; Trans Run Romania; Transfagarathon; Fagarash Mountain / Road  Marathon; Trannsmaraton; Ultramaraton Transfagarasan; Transfagarasan Maraton; Running into no world without Romania; 4321 – 4 anotimpuri, 3 (…ceva, poate cauze sociale), 2 judete, 1 sosea; Carpathian Marathon; Carpathian Heights Marathon; Carpathian’ Highest Marathon; Over the Mountains Marathon; Carpathian Sky Marathon; Carpathian Marathon 2000+; Transcarpathian marathon; Best road in the world marathon; Race to the sky” – Fagaras Ultra Marathon; “Eagle Flight” – Fagaras Ultra Marathon; “Highlanders Trail”; “Belleview Marathon”; „maybe the best road in the world” marathon; The best Marathon of your life; etc.

Dintre toate aceste denumiri propuse, am ales (impreuna cu ‘comitetul de organizare’), TRANSMARATON. Acest nume a fost propus de 4 alergatori, motiv pentru care Andrei (x 2), George si Mihai vor trebui sa imparta lada de bauturi promisa… :). De ce am selectat „Transmaraton”? Este usor de pronuntat si de retinut pentru oricine, inclusiv pentru un strain; este simplu de integrat in domeniu web, logo etc.; …si multe alte motive. Sper ca cei care au propus alta denumire sa nu se supere… :))))

Ce urmeaza? Am cumparat domeniul .org, .ro si alte cateva (toate vor fi dirctionate catre .org). Cum am facut asta? Domeniul .ro l-am cumparat de pe ROTLD, iar cele internationale de pe GODADDY. In ambele cazuri, procesul a durat maxim 10 minute, inclusiv plata (cu card).

Apoi, logo-ul (pentru ca ne dorim o identitate vizuala foarte draguta :)). La recomandarea unui prieten (merci Jorj!), am intrat pe site-ul ELANCE, unde sunt grupati o multime de designeri (firme sau freelancer-i).  A durat vreo 5 minute sa imi fac cont, inca 5 sa postez un anunt cu ceea ce doresc, iar in urmatoarele 10 minute am primit 6 oferte. Am selectat doua (o firma din Pakistan si un freelancer roman, stabilit in Italia – ca sa sustin diaspora :)) si in doar cateva ore am primit primele propuneri grafice. Am incredere ca o sa rezulte un logo foarte, foarte atractiv :).

Si, nu in ultimul rand, inregistrarea Transmaratonului ca marca, la OSIM. Am decis sa demaram acest proces printr-un intermediar (gasit pe Google: „inregistrare marca”), pentru a economisi timp si nervi… 🙂

Asadar, am mai pus 2-3 caramizi la proiectul Transmaraton si, fireste, nu avem de gand sa ne relaxam – mai ales acum, la inceput. Pentru ca, de regula, startul este partea cea mai dificila a oricarui proiect; ulterior, lucrurile merg mult mai simplu, aproape din inertie. Ca sa citez din clasici, Motion creates emotion, emotion keeps us motivated and motivation keeps us moving… 🙂

La final, va las cu o filmare devenita deja ‘clasica’: Top Gear pe Transfagarasan. Cu mentiunea ca pe 9 iunie zgomotul motoarelor va fi inlocuit cu cel al pasilor nostri… 🙂

Cred ca visele au mari sanse de a deveni realitate, daca: a) ne dorim mult, mult, mult ca ele sa se indeplineasca; b) le scriem si le facem publice; c) le transformam intr-un plan de actiune cat mai detaliat; d) exista (si gasim) oameni dornici sa contribuie la ele. e) luptam (adica respectam planurile facute) pentru ele…

Din categoria viselor pentru 2012 face parte si organizarea unei competitii internationale de alergare pe Transfagarasan. De unde a aparut acest „pitic pe creier”? Iata 7 motive

1. Sunt, pur si simplu, indragostit de Transfagarasan (sper ca sotia sa nu fie geloasa… :)). Desi l-am strabatut doar de 3 ori (de 2 ori cu masina si o data in alergare), mi-a produs de fiecare data aceleasi emotii si senzatii extrem de intense si de placute… 🙂

2. M-ar bucura enorm ca si alti oameni sa aiba ocazia sa alerge aici; desigur, putem alerga oricand, dar cred ca un cadru organizat ar motiva mai multi alergatori sa ajunga pe Transfagarasan. In plus, ar fi SUPERB sa „inchiriem” Transfarasanul (imagineaza-te alergand – aproape – singur pe acea sosea, intr-o liniste deplina… :)). Tocmai de aceea am propus data de 9 iunie (Transfagarasanul este inchis pentru auto pana pe 30 iunie).

3. Cu fiecare maraton si ultramaraton alergat a crescut in mine dorinta de a organiza o competitie internationala in Romania, care sa rivalizeze cu cele mai frumoase din lume. Soseaua 7C (vine de „7 continente”, fireste…) are tot ce trebuie: 4 anotimpuri, tunel de aproape 1 km (cu turturi!), lacuri glaciare, cascade, privelisti de exceptie, o cetate a lui Vlad Tepes (sau Dracula – pentru straini :)), diferenta de nivel… A propos de asta, am vrea ca maratonul sa inceapa de la Balea Lac, astfel incat tot traseul sa fie in coborare si, astfel, sa dam ocazia alergatorilor sa isi imbunatateasca PB-ul cu 10-15 minute… 🙂

4. „Soseaua din munti” ar fi un „hibrid”, o ocazie excelenta pentru alergatorii de oras sa faca pasul spre maratoane montane (din fericire, in numar din ce in ce mai mare in Romania).

5. O asemenea competitie va fi si o ocazie excelenta de a strange fonduri pentru proiecte sociale din Romania. Mi-as dori ca toti participantii sa contribuie direct sau indirect la cateva cauze pe care le vom propune. Si as fi fericit ca sponsorii (daca vor exista :)) sa dubleze / multiplice sumele stranse din taxele de participare si donatii.

6. Impresia mea este ca Transfagarasanul, din pacate, se degradeaza. Anul trecut, in octombrie, se vedeau destul de bine (si frecvent) urmele „civilizatiei” (gunoaie, graffiti, etc. :(). Sper ca aceasta competitie sa fie eco-friendly si sa nu lase urme (dimpotriva; la acest capitol am cateva idei…).

7. Discutand acest proiect cu alti pasionati de alergare, am realizat ca visul este din ce in ce mai posibil. Reactia Ro Club Maraton a fost excelenta (multumesc Gabi, Serban, Oana, Victor…!) – competitia a fost chiar inclusa in Calendarul Competitional 2012 -, colegii, prietenii si familia ma sustin si, fireste, contez si pe sprijinul si, mai ales, participarea voastra!!! 🙂

Ce s-a facut pana acum? Foarte pe scurt: in afara visarii cu ochii deschisi si a discutiilor la un suc :), prima faza (prin septembrie anul trecut) a fost sa alegem o data care sa nu se suprapuna cu alte evenimente sportive interne, din dorinta de a nu forta alergatorii sa aleaga…. Apoi, prin octombrie, am dat o fuga (si la propriu si la figurat) pana pe Transfagaran, pentru a masura distantele, a face poze, a discuta cu salvamontistii (ca sa aflam ce autorizatii sunt necesare), a vedea diverse posibilitati de cazare si, mai ales, pentru a privi experienta din punctul de vedere al unui alergator.

Noiembrie si decembrie au fost luni de discutii cu autoritatiile. Fiind vorba de doua judete (Sibiu si Arges), numarul autorizatiilor este dublu (si mare!! :)). In fine, anul acesta a inceput cu bine, avem cateva acorduri (deocamdata verbale) al unora dintre consilii si directii judetene, primarii, politie etc. si speram ca pana la finalul lunii februarie sa finalizam partea autorizatiilor.

Ce urmeaza? Foarte multe, intr-un timp foarte scurt… Cea mai mare enigma este DENUMIREA COMPETITIEI (dau o lada de … ce bautura vreti daca veniti cu o idee tare :)); evident, ar trebui sa poata fi inteleasa / pronuntata si de straini… Mai trebuie sa facem un site atractiv (vrea cineva sa contribuie cu gazduire, productie, scriere, materiale foto / video etc.? :)), sa cautam (sau mai bine zis sa gasim) sponsor(i), sa promovam concursul, sa gandim un race kit si premii excelente, sa gasim suficienti de multi voluntari si multe altele (voi intra in detalii pe parcursul aventurii noastre…), astfel incat sa ne asiguram ca va fi o experienta memorabila (in sens pozitiv…).

Si inca ceva. Ca sa fiu sigur ca nu visez cai verzi pe pereti, m-ar ajuta sa stiu daca exista vreun interes pentru aceasta competitie si va invit sa completati chestionarul de mai jos (sper sa functioneze pe toate calculatoarele; daca nu il vedeti sau nu il puteti completa, scrieti-mi, va rog…). Multumesc!!! 🙂

27 februarie 2012 este data desfasurarii editiei cu nr. 12 a maratonului Sahara (Algeria), competitie de care ma leaga amintiri foarte placute. Anul trecut am facut parte din prima echipa romaneasca participanta la acest eveniment socio-politico-sportiv, cu multe sanse sa devina de traditie si pentru noi, romanii.

Vineri am fost sunat de Dragos Georgescu, unul dintre membrii activi ai asociatiei Traiesc Sanatos (despre care promit sa povestesc cu alta ocazie), care mi-a spus ca s-a inscris la maratonul de care va povesteam mai sus si, fireste, a vrut sa afle detalii si informatii care l-ar putea ajuta sa ‘supravietuiasca’ celor 7 zile pe care le va petrece in tabara de refugiati Saharawi. Am aflat, astfel, ca Romania va fi reprezentata din nou de o echipa, pana acum fiind inscrisi 3 conationali!

Inscrierile continua (dar trebuie sa va grabiti!) si, daca sunteti interesati, puteti sa luati legatura organizatorii competitiei (Diego Munozclick aici) si, bineinteles, cu Dragos (imi scrieti si va pun in legatura cu el) pentru a primii detalii si pentru a va alatura alegatorilor nostri (carora le tin pumnii!! :)). Taxa de inscriere este de 900 de euro si include transport aerian Madrid – Tindouf (si retur), cazare si masa timp de o saptamana, participarea la maraton, o calatorie la dune (veti vedea unele maaaaaari :)) etc. (vezi mai multe info AICI). Evident, la aceasta taxa mai adaugati un zbor Bucuresti – Madrid si retur (anul trecut, am zburat cu Tarom-ul, ne-a costat un pic peste 100 eur / persoana).

Daca nu va tenteaza maratonul sau nu sunteti deocamdata pegatiti pentru a alerga aceasta distanta, am vesti bune pentru voi: competitia include si curse de semi-maraton, 10 km sau 5 km!

Si, ca sa sporesc apetitul pentru Sahara… click aici pentru pozele mele de la acest maraton. Va doresc o experienta formidabila si drum bun!

PS – Dragos va participa la semi-maratonul Gerar din 29 ianuarie – echipa Traiesc Sanatos 101 (a a propos, toate locurile s-au ocupat deja la semi-maraton, au mai ramas doar la cros :)) – si puteti sa ii cereti detalii acolo…

A mai ramas doar o luna pana la plecarea in cea mai lunga dintre calatoriile mele de pana acum si singura in care voi inconjura „globul”. Dupa cum va povesteam in octombrie (vezi aici), experienta va dura 19 zile si are ca principal obiectiv terminarea circuitului 7 ultramaratoane  pe 7 continente. Ultimele 2 competitii din acest proiect sunt in Noua Zeelanda (25 februarie) si in Brazilia (4 martie).

Biletele de avion sunt luate, cazarile sunt rezervate, asigurarea de calatorie este gata, bagajul este facut (cel putin pe hartie), proiectele de la serviciu si deadline-urile sunt in grafic, iar antrenamentele decurg foarte bine. Sunt bucuros ca am reusit sa cumpar un aparat foto mai bun decat ce foloseam pana acum (deci voi posta poze mai frumoase pe blog :)) si ca am investit intr-un netbook care sa imi permita Skype-areala cu cei dragi, actualizari cat mai frecvente ale blogului si, bineinteles, sa lucrez la cartea mea. De altfel, principala caracteristica pe care am cautat-o (in afara greutatii si dimensiunilor mult mai reduse) a fost ca bateria sa tina minim 8-9 ore, astfel incat sa pot scrie si in avion…

Cu ce ganduri, temeri si aspiratii plec in aceasta calatorie?

In primul rand, sa ajung cu bine (si la timp) la fiecare dintre cele doua concursuri si, fireste, inapoi acasa. Pentru asta, sper ca vremea sa tina cu mine si sa nu am parte de incidente nedorite, de zboruri intarziate sau anulate…

In al doilea rand, sa nu am parte de cutremure in Noua Zeelanda. De fapt, va fi greu sa evit asta, pentru ca voi sta aproape o saptamana in Christchurch, un loc in care se inregistreaza zilnic cutremure, unele dintre ele destul de serioase. Dar sper ca zgaltaielile de care voi avea parte sa nu fie prea puternice. Partea buna este ca voi avea ocazia sa ma confrunt cu o noua temere…

De asemenea, sa cumpar suveniruri si cadouri dragute pentru familie, care sa ne aminteasca mult timp de aceasta calatorie…

Nu in ultimul rand, sa ma imbogatesc cu multe experiente memorabile – o consecinta normala a intalnirii de oameni si locuri noi. Si, bineinteles, sa va povestesc despre asta si sa fiti alaturi de mine! 🙂

Vesti bune de la Ro Club Maraton, organizator al primei curse de alergare din acest an, din Bucuresti: duminca, 29 ianuarie (peste 3 saptamani) are loc editia a doua a celei mai cool competitii, Semimaratonul Gerar! 🙂

Cei care sunt ceva mai rezervati in privinta alergatului la temperaturi negative pot incerca un cros (3.9 km) organizat la aceeasi data si in aceeasi locatie (campusul Universtitatii Politehnica)…

Pentru cei care vor participa pentru prima data la aceasta competitie: cautati-va coechipieri, pentru ca se alearga in formula de trio. Evident, nu vom lipsi; avem de aparat locul 4 obtinut in 2011… 🙂

Inscrieri AICI!

Una dintre cele mai mari temeri ale alergatorilor (si ale celorlalti sportivi) este imposibilitatea de a participa la competitii din cauza unor accidentari. Probabil ca, din acest motiv, intrebarea pe care o primesc cel mai des in cercurile de sportivi este: „cum de alergi atat de mult si nu te accidentezi?”. Evident ca nu cunosc raspunsul (si nici nu sunt Chuck Norris :)), dar am sa incerc sa imi dau cu presupusul, prin prisma unui sportiv amator…

[articol actualizat in iunie 2016]

Asadar, care cred ca sunt motivele pentru care sunt in continuare apt fizic?:

  1. nu fac sport de performanta (si nici nu iau sportul atat de mult in serios :)) si asta ma ajuta sa evit supra-efortul (sunt sigur ca atletii profesionisti au antrenamente mult mai dure si mai intense decat mine, deci si un risc mult mai mare de accidentari).
  2. imi place ceea ce fac (pe principiul ca o masa se digera mult mai bine daca ne place ce mancam…).
  3. abordez cu incredere efortul fizic (intotdeauna sunt sigur ca voi termina cu bine o competitie sau o sesiune de antrenament).
  4. nu sar niciodata peste exercitiile de incalzire.
  5. practic exercitii de mobilitate si de intarire a zonei mediene a corpului, de cel putin 2 ori pe saptamana (sedinte de 30-40 de minute).
  6. o sedinta saptamanala (sau la maxim 2 saptamani) de recuperare prin masaj (Yumeiho).
  7. nutritia: salate, salate, salate (de fructe sau de legume)… Plus ceva superfoods.
  8. articulatii bune; la capitolul ‘merite’, as puncta tehnica de alergare (pasi mici, cadenta mare :)), recuperarea dupa curse si antrenamente intense (bai de gheata, somn etc.), pantofii de alergare, branturile ortopedice  si  alternarea suprafetelor de alergare (asfalt, pamant, zapada, nisip etc.).
  9. antrenamentul combinat; in programul meu de antrenament se regasesc pedalatul, inotul si (mai nou) vaslitul. Nu stiu daca m-au ajutat pana acum, dar sunt sigur ca vor conta de acum incolo…
  10. atingerea unei greutati optime; avand mai putine kilograme decat pe vremea cand am inceput sa alerg (2009-2010), corpul meu si, implicit, articulatiile, musculatura, inima etc. au o povara mult mai mica (cu aproape 15%).
  11. alegerea echipamentului adecvat conditiilor meteo si de teren in care se desfasoara antrenamentele sau competitiile; la un maraton montan, de exemplu, o talpa alunecoasa te poate trimite direct la spital, cu regretul de a nu fi dat cati euro in plus pe o incaltaminte mai buna…
  12. sunt foarte precaut, MAI ALES CAND NU MA ANTRENEZ. Poate ca suna usor comic, dar multe accidentari se produc atunci cand suntem cu ‘garda joasa’ (neatenti): coborand scarile, jucandu-ne cu copiii, scapand diverse obiecte pe picior :), alunecand in baie sau pe gheata, carand sacose, mutand mobila sau facand alte eforturi bruste si fara incalzire prealabila…
  13. mantra pe care o am in minte de fiecare data cand fac sport: „o sa pot face asta si la 100 de ani” 🙂
  14. si, ca sa citez un comentariu primit pe facebook, am acasa cativa ‘ingerasi’ care ma asteapta si ma protejeaza in permanenta… 🙂

La final, o urare colectiva: chiar daca micile dureri sunt inevitabile, sper sa stam cat mai departe de accidentari si cat mai aproape de forma fizica si psihica pe care ne-o dorim. O saptamana excelenta va doresc!

Anul Nou m-a gasit la munte, cu familia si prietenii, unde am profitat de altitudine si conditii meteo pentru a face un mini-cantonament si, mai ales, pentru a il da pe Alex la cursuri de ski. A invatat sa schieze si ii place foarte mult, ceea ce este excelent pentru varsta lui! Dupa ce termin Double Iron-ul din Florida (februarie 2013), o sa revin si eu pe partie – mi-am propus sa invat sa schiez (ma pricep, cat de cat, doar la snowboard). Pana atunci, ma uit cu jind la placa mea abandonata in 2010, odata cu inceperea antrenamentelor pentru maratonul de la Polul Nord (ca sa nu risc accidentari inutile…).

Finalul de an si/sau inceputul unuia nou sunt ocazii excelente pentru a ne face un bilant – a vedea ce a mers bine si ce nu – si de a ne stabili un plan (realist) cu lucruri pe care le vom schimba sau imbunatati. Evident, astfel de evaluari se pot face si la sfarsit de luna, saptamana sau zi, dar se pare ca oamenii prefera New Years’s Resolution-urile – desi ‚specialistii’ recomanda sa evitam (auto)promisiunile facute pe ultima suta de metri, sub impulsul momentului si cu paharul in mana…

A propos de specialisti, se spune ca un obicei (bun sau rau) poate fi schimbat in 21 de zile (din care primele 7 sunt decisive), iar dupa 6 luni noul obicei devine parte a personalitatii. Am testat pe mine aceasta teorie si pot spune ca functioneaza, fie ca este vorba despre trezitul devreme, respectarea programului de antrenament, renuntarea la ‘berea zilnica’, schimbarea dietei, activitatile si timpul petrecut cu familia, inceperea unui sport nou etc. Acum, mi se pare ciudat cand sunt intrebat daca imi este greu sa ma trezesc devreme sau sa alerg, pentru ca astfel de activitati au devenit automatisme, ca spalatul pe dinti…

Privind la 2011, pot spune ca a decurs ‚conform planului’. I-am gasit lui Alex o gradinita buna (nu a fost simplu deloc…), am devenit tata pentru a doua oara, mi-am consolidat atat casnicia cat si career path-ul, am terminat cu succes proiectul 7 maratoane, blogul a depasit 100.000 de vizitatori, o editura si-a manifestat dorinta de a imi publica ‚memoriile’ si, nu in ultimul rand, suntem cu totii sanatosi iar subsemnatul a stat departe de accidentari.

Ce urmeaza in 2012? Evident, mi-am propus sa pastrez si/sau sa imbunatatesc tot ce a ‚functionat’ in 2011. Referitor la calendarul de competitii, acesta va fi mult mai ‚subtire’ decat anul trecut, dar cu antrenamente mai lungi si mai intense, care sa ma pregateasca pentru ultra triatlonul din 2013. Principalele repere sunt:

25 februarie: Bedrock50 – Christchurch, Noua Zeelanda (ultramaraton montan)

4 martie: Supermaratona – Rio Grande, Brazilia (ultramaraton)

12 mai: IronMan 70.3 – Mallorca, Spania (triatlon)

9 iunie: Maraton si Ultramaraton pe Transfagarasan (proiect), ca organizator.

16 septembrie: IronMan – Tenby, Tara Galilor (triatlon)

Intre acestea, o sa mai intercalez cateva competitii interne (maratoane de oras sau montante, triatloane etc.). Oferta este din ce in ce mai generoasa, deci voi avea cu siguranta de unde alege…

Cam atat pentru azi. La multi ani, obiective cat mai marete si realizari pe masura!!

Fiind un alergator mai degraba ‚andurant’ decat rapid, fiecare competitie imi da ocazia sa admir peisajul – motiv pentru care ma intreb adesea: care este cel mai frumos maraton din  lume? (in ideea de a ajunge, intr-o zi, acolo :)).

Pentru ca se apropie sfarsitul de an si multi dintre noi ne facem ‚bilantul’ anului in curs si planuri pentru 2012, va prezint o lista a maratoanelor care sunt considerate a oferi o experienta minunata…

The Great Wall Marathon, China.

The Big 5 Marathon, Africa de Sud.

The Solar Eclipse Marathon, Australia.

The Mount Kilimanjaro Marathon, Tanzania.

The Namibia Marathon, Namibia.

Marathon du Medoc, Franta.

The Galapagos Marathon, Ecuador.

The Polar Circle Marathon, Groenlanda.

Safaricom Marathon, Kenya.

Easter Island Marathon, Insula Pastelui.

Dead Valley Marathon, SUA

Grand Canyon Marathon, SUA.

Baikal Marathon, Rusia.

Siberian International Marathon, Rusia.

Tahiti Moorea Marathon, Polinezia Franceza.

Cei care nu si-au gasit in lista de mai sus o motivatie pentru a calatori si a alerga, pot consulta catalogul tuturor competitiilor de alergare din lume (<10k, semimaraton, maraton, ultramaraton, trail, multiday etc.).

Va doresc Sarbatori Fericite si un An Nou asa cum vi-l planificati! 🙂

In cazul in care nu ati decis care sport vi se potriveste mai bine, sper ca filmuletul de mai jos sa va indrume in directia potrivita… Personal, raman in continuare decis sa continui atat cu ultramaratoanele cat si cu triatloanele… 🙂