Daca pana ieri nu aveam nicio emotie, ocupandu-mi mintea cu planificarea si ultra planificarea alergarii, astazi am inceput sa simt ceva fiori prin stomac… Incep sa realizez ca, totusi, este vorba despre 177 de km, despre alergare pe astfalt, pe DN 1, pe timp de noapte, in plina toamna, printre caini si masini etc… 🙁

Dar imi alung gandurile negative si ma gandesc la cei 400 de pacienti pe care Hospice ii are in acest moment in grija; la incurajarile primite pe blog, pe mail, prin sms; la familia, prietenii si colegii care ma sprijina si ma steapta, la maratoanele si ultra maratoanele alergate pana acum, la numarul de km parcursi la antrenamente… si imi mai vine inima la loc… 🙂

Peste cateva ore plec spre Brasov (pentru ‘aclimatizare’), iar maine dimineata incepe alergarea.

Tinem legatura!!

Pragatirile pentru alergarea de joi sunt gata, atat eu cat si colegii si prietenii care ma vor ajuta am bifat tot ce era in check list. Chiar daca nu va fi o cursa contra cronometru, am schitat un plan de drum si vom incerca sa il respectam cat mai mult, in special in privinta pauzelor de hidratare si alimentare, care nu trebuie sa se lungeasca prea mult. Vom pleca joi 3 noiembrie, ora 11.00, din fata sediului din Brasov al Hospice si vom ajunge in Bucuresti (la sediul companiei la care lucrez) vineri, in jur de ora 16 (speram :)). Din calculele noastre, cei 10 kilometri parcursi in oras (8 in Brasov, 2 in Bucuresti), vor conduce la o distanta totala de parcurs de 177 de kilometri, pe care ne-am propus sa ii acoperim in maxim 29 de ore. Vom sti cu exactitate distanta parcursa de abia la finalul ei, prin amabilitatea Bibchip, care ma va ajuta cu un chip si cu omologarea alergarii.

Care este ‘desfasuratorul’ (aproximativ)?

START. Brasov, Sediul Hospice, plecare din Str. Sitei catre Str. Mihai Viteazu, Bd. 15 Noiembrie, Calea Bucuresti // 11:00 

8 km Iesirea din Brasov (Darste, iesire la DN1) – pauza 2 min // 12:00

5 km Timisu de Jos – pauza 2 min // 12:45

9 km Timisu de Sus – pauza 3 min // 14:30

6 km Predeal – pauza 5 min // 15:30

9 km Azuga- pauza 2 min // 16:30

6 km Busteni – pauza 3 min // 17:15

6 km Poiana Tapului – pauza 3 min // 18:00

8 km Sinaia – pauza 5 min // 19:00

9 km Posada – pauza 2 min // 20:15

5 km Comarnic – PAUZA de refacere – 15 min // 21:00

8 km Intrarea catre Breaza – pauza 2 min // 22:15

7 km Intrarea catre Campina – pauza 3 min // 23:15

5 km Intrarea catre Banesti – pauza 5 min // 24.00

9 km Intrarea catre Floresti – pauza 3 min // 01:30

14 km Soseaua de Centura Ploiesti – pauza 5 min // 4:00

13 km Barcanesti – pauza 5 min // 6:30

6 km Romanesti – pauza 3 min // 7:30

5 km Puchenii Mosneni – PAUZA de refacere – 15 min // 8:30

4 km Potigrafu – pauza 5 min // 9:15

6 km Ciolpani – pauza 5 min // 10:30

6 km Tancabesti – pauza 5 min // 11:30

6 km Saftica – pauza 5 min // 12:30

8 km Otopeni – pauza 5 min // 14:00

7 km Bucuresti (Baneasa) – pauza 5 min // 15:30

2 km Bucuresti (Str. Nicolae Caramfil / Sediul UniCredit Leasing) FINAL 16:00

Cine vrea sa primeasca joi si vineri e-mail-uri si sa afle ce mai facem, daca suntem in grafic etc… CLICK AICI.

Daca ne vedeti pe DN1, faceti-ne cu mana… :). Iar cand ajungeti la destinatie faceti o donatie catre Hospice. Asta ne va ajuta pe toti sa ne simtim mai bine.

Cu multumiri!

Mai sunt doar 3 zile pana la alergarea Brasov – Bucuresti si totul decurge conform planului.  Sunt fericit ca voi beneficia de sprijinul unei echipe, care ma va astepta cu masina la fiecare 5 kilometri – deci voi putea reduce substantial cantitatea de lucruri din rucsac.  Multumesc tuturor celor care au donat pana acum (obiectivul este de strange minim 10.000 euro pentru Hospice) si ii asigur ca voi face tot ce imi va sta in putinta pentru a termina cursa asa cum mi-am propus, pana vineri.

In cazul in care aveti de gand sa organizati actiuni similare, va pun la dispozitie lista cu lucrurile pe care eu si echipa noastra le vom lua la noi. Click aici pentru a vedea check list-ul alergarii Brasov – Bucuresti.

Pe curand!

Pregatirile pentru alergarea Brasov – Bucuresti continua si va multumesc mult pentru mesajele de incurajare primite pe blog! Va povesteam ca obiectivul alergarii de la Brasov la Bucuresti  este de a strange fonduri pentru fundatia HOSPICE Casa Sperantei. Pentru a ii ‘rasplati’ pe donatori, m-am gandit sa le trimit mail-uri pe parcursul acestei alergari, pentru a impartasi cu ei impresiile ‘la cald’. Care sunt pasii ?

Pasul 1. Aici aveti conturile la care puteti face donatii (nu exista un minim, suma ramane la latitudinea voastra…):  RO32BACX0000000271656001 – cont in RON sau RO05BACX0000000271656002 – cont in EUR, cod SWIFT – BACXROBU (ambele deschise la UniCredit Tiriac Bank). Beneficiar: Hospice Casa Sperantei.

Pasul 2. Dupa ce ati donat (NU este necesar sa imi trimiteti copia ordinului de plata, am incredere in voi – stiu ca ati avea mustrari de constiinta :)),  va invit cu drag sa intrati pe ACEST LINK (cel tarziu marti, 1 noiembrie) pentru a inscrie mail-ul/urile la care vreti sa primiti informatii in timp real despre alergarea Brasov – Bucuresti.

Pasul 3. Pana miercuri, 2 noiembrie, veti primi un mail de confirmare a inscrierii, la adresa / adresele indicate. Iar pe 3 si 4 noiembrie urmeaza mail-urile cu informatii despre felul in care decurge alergarea…

Va reamintesc si numarul de telefon pe care il voi folosi in timpul cursei: 0737.548.736. Sper sa am mainile suficient de dezghetate pentru a putea citi si raspunde (in limita posibilitatilor fizice :)) la eventualele mesaje. Exemplu de mesaj ‘motivator’: „Salut Andrei, eu sunt acum la caldurica in pat, mananc o felie de pizza, beau o ciocolata calda (sau un pahar de vin viert) si ma uit la un super film! Tu ce mai faci? Iti doresc succes la alergare!…” sau „Andrei, mai ai mult de alergat? As vrea sa ma culc si ma interesa sa aflu cum se termina experienta asta…” sau „Daca nu mai poti, vezi ca ai tren din Ploiesti la 6:10…” 🙂

Cu recunostinta!

Andrei

Referitor la alergarea de la Brasov la Bucuresti, ma aflu in fata unei mari necunoscute: nu stiu la ce sa ma astept de la aceasta distanta. Maximul meu istoric de alergare fara oprire este de 100 de kilometri – cursa de anul trecut din Antarctica, pe care as descri-o, in special pe ultimii 20 de km, ca pe mars de zombie. Iar timpul de terminare nu a fost unul spectaculos: aproape 22 de ore… Explicabil, avand in vedere ca ma aflam la primul ultra, pentru care nu ma pregatisem (nu era in plan), iar cu o zi inante alergasem un maraton. Din fericire, au urmat alte ultramaratoane (si o pregatire aferenta), iar rezultatele au fost mai ‘normale’ (de ex. 11 ore si jumatate la ultra trail-ul de 83 de km din Franta, in martie 2011). Chiar si asa, 160 de kilometri (adica vreo 200.000 de pasi :)) reprezinta o mare incercare pentru mine.

Involuntar, am facut cateva comparatii intre cursa din Antarctica si alergarea de la Brasov la Bucuresti. Suprafata de alergare, conditiile meteo, echipamentul, hidratarea, nutritia, logistica, diferenta de nivel, asistenta si sprijin, calitatea aerului, pericolele, pregatirea fizica si psihica, actualizarea blog-ului si multe altele. Iata cateva concluzii (Gabi, multumesc pentru sfaturi!).

Conditiile meteo. Conform diverselor site-uri de prognoza, vremea va fi destul de buna (temperaturi in jur de 10 grade ziua si 1-2 grade noaptea), deci ceva mai cald decat in Antarctica. Totusi, avand in vedere ca la munte vremea se poate inrautati oricand si, in plus, oboseala accentueaza senzatia de frig, o sa pregatesc si haine pentru temperaturi negative.

Suprafata de alergare. Aparent, asfaltul are castig de cauza in fata ghetarului pe care am alergat in Antarctica, dar in realitate va fi o alergare mult mai dificila pentru articulatii, asfaltul fiind mult mai dur (acum o aflu cat de buna a fost cura cu AtroStop :)). De asemenea, multe dintre sosele sunt inclinate spre exterior (pentru curgerea apei), ceea ce afecteaza postura de alergare. Din fericire, sunt cateva portiuni in care pot alerga pe trotuar.

Echipamentul. In cazul in care nu voi avea parte de ploaie, lapovita, ninsoare si /sau frig extrem, voi putea alerga intr-un echipament mult mai usor (probabil maxim 2 kilograme in loc de 4-5). Si, pentru ca prietenii, colegii si rudele s-au hotarat sa nu ma lase singur „in jungla de pe DN1” (multumesc George, Ema, Alex, Cristi, Liviu, Victor!!), voi reduce drastic cantitatea de lucruri pe care le voi transporta in rucsac, lasandu-le pe restul in masinile lor.

Diferenta de nivel. Aproape zero in Antarctica. De la Brasov la Predeal este ceva de urcat si cred ca gestionarea primilor kilometri va fi cheia acestei alergari. Va trebui sa imi conserv foarte bine energia pentru coborarea de zeci de kilometri care urmeaza dupa Predeal. Din afara, coborarile suna foarte bine, dar experientele anterioare mi-au dovedit contrariul, gambele protestand cu mare vehementa…

Pregatirea. Fizic, ma simt foarte bine. Dupa alergarea ultimului ultra din acest an, cel din Canada (in iulie), am continuat antrenamentele si le-am diversificat (bicicleta, inot). Alerg in continuare intre 50 si 70 de kilometri pe saptamana, dar am modificat tipul antrenamentelor, lungindu-le durata (ma trezesc la 4 in loc de 5 :)) si incluzand intervale de mers alert. Obiectivul meu este de a castiga anduranta, astfel incat sa fac fata cu succes celor 30-35 de ore de efort fizic continuu la Double Iron din 2013. Cat de bine stau cu psihicul o sa aflu, cu siguranta, pe la kilometrul 120… :). Comparativ cu Antarctica, unde am avut lumina 24 de ore din 24, alergarea dinspre Brasov va presupune 11-12 ore de intuneric. Antrenamentele mele de alergare sunt in intervalul 4-7 dimineata, iar ultimele 2 luni (cand soarele rasare din ce in ce mai tarziu) m-au ajutat pe deplin sa ma obisnuiesc cu bezna. In plus, mizez pe voi sa imi dati sms-uri de incurajare pe timpul cursei! Am luat o cartela pe care o voi folosi special pentru aceasta alergare, numarul este 0737.548.736 (sper sa nu va suparati ca nu public pe blog numarul pe care il folosesc in mod curent, dar este telefon de serviciu si nu stiu daca am voie… :))

Hidratarea, nutritia, suplimentele. La hidratare, calculul este destul de simplu. La concursuri consum in jur de 400 de ml / ora. Alergarea de la Brasov la Bucuresti ar trebui sa dureze 27-28 de ore, deci voi avea nevoie de 12 litri de apa. Cam atat am folosit si la cursa din Antarctica,  dar acolo consumul a fost ceva mai mare, din cauza deshidratarii provocate de temperatura scazuta (in jur de -20, -25 C). Mancarea va fi bazata in special pe alimente alcaline (salate de legume, fructe, samburi de migdale etc.), suplimentate cu isotonice, geluri si batoane energizante, electroliti, multivitamine, antioxidanti si alcalinizatori.

Calitatea aerului. Lasand la o parte comparatia (inutila :)) la acest capitol cu Antarctica, noxele de pe DN1 pot constitui o problema pentru alergatori, mai ales la alergarile lungi. Din experiente anterioare pe DN1 (antrenamente de alergare sau bicicleta) am invatat un truc: sa ma pozitionez pe partea drumului dinspre care bate vantul (in cazul fericit in care este vant din lateral). Astfel, respir aerul venit dinspre padure in loc sa il inhalez pe cel venit dinspre autovehicule…

Pericole. In Antarctica ma temeam de crevase (cursa a avut loc pe un ghetar gros de 600 de metri…). Aici, marea provocare va fi sa evit haitele de caini. Sau sa ma imprietenesc cu ei (o sa iau o punguta de mancare uscata de la Pet Shop :)). Desi am avut caini la casa parinteasca, am in continuare emotii cand trec pe langa caini (si, fireste, ei simt asta… :)). Un element la care va trebui sa fiu atent va fi vizibilitatea, vesta reflectorizanta reprezentand un accesoriu obligatoriu.

Actualizarea blogului. Nu stiu in ce masura voi putea face asta, dar am in plan sa ii rasplatesc pe donatorii Hospice cu informatii si poze in timp real, oferite pe parcursul alergarii. O sa revin cu detalii…

Cam atat pentru astazi, pe curand!

Desi traiesc ‘de-o viata’ in Bucuresti, m-am nascut si mi-am petrecut majoritatea vacantelor din copilarie la Brasov. De multe ori, rudele ma intreaba „cand mai dai o fuga pe la noi?”. Saptamana viitoare voi „da o fuga” ad litteram, dar nu de la Bucuresti la Brasov, ci in sens invers. De unde a pornit acest demers si ce presupune? In octombrie anul trecut am vizitat clinica de ingrijire paliativa din Brasov a fundatiei HOSPICE si, de atunci, mi-am luat angajamentul (in primul rand fata de propria persoana) de a contribui la cateva dintre multele si ambitioasele proiecte acestei fundatii cu oameni sufletisti.

Pe 3 noiembrie urmeaza alergarea celor „100 de mile” (aproximativ 160 de km) de la Brasov la Bucuresti. Fara puncte de hidratare si de alimentare, fara drumuri inchise circulatiei auto, fara muzica si baloane, fara asistenta medicala, fara concurenti, fara termene limita si timpi intermediari, fara aplauze de la spectatori, fara podium, fara medalie de finisher… Doar rucsacelul cu provizii si haine de schimb si, fireste, masinile de pe DN1. Startul alergarii va fi in fata clinicii Hospice din Brasov, iar finalul ei in Bucuresti, zona Baneasa.

Multumesc colegilor mei din UniCredit si tuturor celor care voluntariaza si doneaza pentru Hospice Casa Sperantei sau alte fundatii. De asemenea, va invit sa alergati cu mine, atat cat va permite timpul (distanta va fi parcursa non stop, in maxim 30 de ore). Sau sa traiti alaturi de mine experienta alergarii extreme pentru a invinge durerea extrema, cu care se lupta si Hospice in Romania.

Voi reveni cu detalii. Va multumesc din suflet!

Pana acum 1 an si jumatate nu auzisem de TED. Si nici de  evenimentele locale gen TEDx Bucuresti. Iar de a fi invitat vreodata sa vorbesc la astfel de conferinte…nici nu putea fi vorba. Nu doar ca nu aveam vreo idea worth spreading, dar nici nu as fi avut curajul necesar pentru a tine un discurs in fata a 1000 de oameni…

Dar a venit experienta maratonulului de la Polul Nord, care a schimbat aproape totul in viata mea. Si am aflat de TED, fiind invitat anul trecut la TEDx Bucharest. Chiar daca propria opinie despre discursul meu este rezervata, recunosc ca a fost ok pentru debutul meu ca vorbitor public (:)) si a reprezentat explorarea unui nou drum, fiind invitat ulterior la multe alte conferinte.

Un alt beneficiu al participarii mele ca speaker la conferinta TEDx de anul trecut este ca am primit de la organizatorii evenimentului o invitatie pentru editia din acest an (:)), care va avea loc pe 11 noiembrie la Baneasa Cinema. Printre vorbitorii de la TEDx 2011 se numara Dumitru Popescu (ARCA), Feliks Vainik (eVigilo), Alexis Bonte (eRepublik  si Trilulilu), Alex Rotaru (regizor), Edmund Batley (arhitect), Uca Marinescu (globetrotter), Christian Busch (Sandbox), Horia Colibasanu (alpinist), Toma Coconea (parapantist), Nina Jamal (activista de mediu), Cristian Lascu (speolog), Steven D’Souza (scriitor)  si multi altii. Ca si discursurile de anul trecut, sunt sigur ca si cele de anul acesta vor fi o sursa bogata de inspiratie pentru cei care doresc sa isi descopere si indeplineasca visurile…

Inscrierile se fac online, AICI. Ne vedem acolo pe 11 noimbrie!

PS –  Mai jos, discursul de anul trecut al Oanei Pellea. Excelent!

Varul meu din Canada (Raul) a avut onoarea de a alerga ieri un maraton in Toronto in compania primului om din lume care termina o astfel de cursa la 100 de ani! Chiar daca a trecut linia de finish in aproape 8 ore si jumatate (dupa ce in 2003 il terminase in 5 ore si 40 de minute!!), britanicul de origine indiana Fauja Singh a intrat in Cartea Recordurilor si merita tot respectul! Inca ceva: venerabilul domn Singh s-a apucat de antrenamente la 89 de ani (!!!) si alearga zilnic cate 10 mile (aproximativ 16 kilometri !!!).

Concluzie: cine s-a apucat de alergat…foarte bine! Cine nu…., poate sa stea linistit si sa se apuce la 89 de ani…  🙂 Niciodata nu este prea tarziu!

PS – Daca vreti sa aflati care este secretul lui, cititi AICI.

Cand am inceput proiectul 7 ultra maratoane pe 7 continente nu m-am gandit ca, intr-o buna zi, ar putea deveni un subiect de interes pentru Cartea Recordurilor. Dar, discutand cu diversi maratonisti si ultra maratonisti pe care i-am intalnit la competitiile extreme din Antarctica, Sahara, Himalaya etc., am ajuns la concluzia ca initiativa mea de a alerga atat maratoane cat si ultra maratoane pe cele 7 continente ar putea reprezenta o premiera mondiala. Negasind pe net informatii despre un eventual precedent, am scris celor care gestioneaza recordurile de pe aceasta planeta – britanicii de la Guinness World Records. Ei mi-au confirmat inscrierea pentru acest record, iar de curand am primit si lista conditiilor care trebuie indeplinite pentru a omologa recordul in categoria „Fastest time to run marathon and ultra marathon on each continent„:

1. Distanta standard admisa pentru maraton este de 42 de km si 195 de metri. Pentru ultra maratoane, distanta minima trebuie sa fie de 50 de kilometri. Toate competitiile alese indeplinesc aceste conditii.

2. Toate cele 14 competitii (7 maratoane si 7 ultra) trebuie terminate in timpul limita impus de catre organizatori. Toate competitiile alergate pana acum au avut acest deznodamant fericit… 🙂

3. Pentru a se incadra in ‘formatul’ acestui tip de record, durata maxima admisa pentru finalizarea tuturor celor 14 competitii este de 2 ani, respectiv 730 de zile. Daca totul merge conform planului, proiectul va fi finalizat in 582 de zile, deci cu aproape 5 luni mai devreme de termen (imi pastrez o rezerva de timp…).

4. Toate competitiile trebuie sa se desfasoare intr-un cadru organizat si sa fie deschise publicului larg. Este interzisa participarea la o competitie organizata in mod special pentru atingerea acestui record. Toate competitiile la care m-am inscris se incadreaza in aceste cerinte.

5. ‘Dovada’ terminarii fiecarei curse va consta intr-o scrisoare oficiala de la organizatori sau un print al rezultatelor oficiale, prin care sa se ateste data cursei, locatia, terminarea cursei, numarul de concurs si timpul final. Am pastrat print-uri / poze / link-uri cu rezultatele, care includ informatiile respective.

6. Toate cursele trebuie masurate intr-un mod profesionist. Neprecizandu-se daca este necesara masurare cu chip, sper sa accepte faptul ca unele curse au fost masurate cu cronometru obisnuit…

7. Cele 14 competitii pot fi alergate in orice ordine (se pot ‘amesteca’ atat maratoanele cu ultramaratoanele, cat si continentele). Foarte bine! …era cam greu sa le mai schimb acum ordinea 🙂

8. Cele 7 continente sunt: America de Nord si America de Sud (‘delimitate’ de Canalul Panama), Europe, Africa, Asia, ‘Australasia’ (Australia, Noua Zeelanda, Oceania) si Antarctica. Este in ton cu ce stiam si eu 🙂

9. Recordul se ia in considerare doar pentru 14 curse distincte. Nu este permisa alergarea unei curse care sa includa atat un maraton cat si un ultra maraton (de exemplu, o cursa de 100 de km nu poate fi considerata un maraton + un ultra maraton de 58 de km). M-am conformat si acestei cerinte…

Sa asteptam ultima cursa, cea din 4 martie (Brazilia), apoi o sa aflam (in maxim 6 saptamani) daca Guinness World Records omologheaza recordul. Ar fi frumos!

PS – nu va ganditi ca acest record ne va imbogati: premiul este de 500 de dolari… Dar mai punem Romania pe inca o harta 🙂

S-a intamplat in Anglia, dar se putea intampla oriunde. Aviz celor isi doresc un loc pe podium la maratoane: validati-va cardul de calatorie… 🙂

Cititi AICI!