Pe 26 ianuarie 2010 lansam acest blog (vezi AICI primul ‘post’), usor temator (fiind total atehnic…) si cu oarecare prejudecati (nu citisem in viata mea un blog!!), dar plin de speranta in privinta sprijinului pe care acest ‘instrument’ ma va aduce tot mai aproape de visurile mele :). Nepricepandu-ma la ‘bloggareala’, am folosit blog-ul ca pe un jurnal, in care mi-am scris experientele si gandurile care m-au insotit peste tot… Treptat, s-a creat un ‘cerc al motivarii’: multi cititori mi-au scris ca blogul meu ii inspira si ii motiveaza sa faca schimbari in viata, ceea ce m-a inspirat si motivat sa merg mai departe. Si tot mai departe… 🙂

De curand, blog-ul a implinit 100.000 de vizitatori, ocazie cu care simt nevoia de a imi exprima recunostinta si de a va multumi tuturor pentru fiecare rand citit!!

Cu mult drag,

Andrei

PS – in curand voi ajunge la cota 10.000 de kilometri alergati – din momentul in care am inceput sa ma antrenez pentru maratonul Polului Nord (1 ianuarie 2010). Din calculele mele, rezulta ca am alergat cate 100 de metri pentru fiecare vizitator al blogului… 🙂

Am gasit pe pagina colegilor mei de la Ro Club Maraton un link al Sport Data Management cu rezultatele neoficiale ale maratonului Bucuresti. CLICK AICI! 

Suntem super-bucurosi! Stafeta noastra s-a clasat pe locul 50 din 185, iar stafeta colegilor nostri de la UniCredit Busines Partner a terminat a 12-a, cu un timp excelent: 3h 21m!! Felicitari, guys!! 🙂

Tot la capitolul felicitari il includ si pe colegul meu de la Ro Club Maraton (impreuna cu care voi organiza anul viitor cursa de pe Transfagarasan), (ultra)maratonistul Gabriel Solomon. Gabi a avut cel mai bun timp la maraton dintre membrii clubului: 2h 47m, imbunatatindu-si PB-ul cu 3 minute si mentinandu-si calificarea pentru maratonul de la Boston. Bravo Gabi!!

Daca pana acum v-am povestit despre verisorii mei din Romania, Canada, Noua Zeelanda si asa mai departe, a venit momentul de a va prezenta si unul dintre verii sotiei mele. :). Costin traieste in prezent in Elvetia si, de curand, a trecut granita la vecini pentru a participa la „Nemtii au talent”. Va las sa urmariti mai jos felul in care s-a descurcat la preselectia de sambata si i-a lasat cu gura cascata pe Dieter Bohlen & Co. 🙂 Eu spun  ca noi, romanii, suntem foarte, foarte, talentati…

PS – Costin, iti tinem pumnii si speram a castigi premiul cel mare!!! Si, inca ceva: sa ma inveti cateva exercitii de mobilitate – ma vor ajuta cu siguranta la alergarile mele pe coclauri… 🙂

Astazi la 5 dimineata ma uitam pe geam si ma intrebam daca ploaia, inceputa in ziua precedenta, se va opri pe parcursul cursei. Coincidenta a facut ca la ora respectiva sa fiu pe site-ul unui concurs care se desfasoara in conditii meteo asemanatoare – Ironman Tara Galilor 2012, pentru a imi actualiza inregistrarea cu cateva informatii, si mi-am spus: „ce bine, o sa fie un antrenament perfect!”.

Revenind la maratonul international Bucuresti, planurile mele pentru astazi erau destul de clare: participarea la stafeta, impreuna cu 3 colegi, si cateva ture suplimentare de antrenament (tot maratonul sau poate chiar mai mult). Spre usoara mea dezamagire, nu am putut participa in mod oficial la maraton, deoarece stafeta urma sa inceapa cu 10 minute mai devreme. Pentru ca dezamagirea sa fie si mai mare, atat maratonul cat si stafeta au inceput, pana la urma, la aceeasi ora… 🙂

Lasand ‘dezamagirile’ la o parte, pot spune ca alergarea de azi a fost una reusita. Chiar daca peisajul nu a fost unul impresionant, mai ales dupa ce organizatorii au fost nevoiti sa schimbe traseul din cauza reuniunii NATO, iar starea vremii nu a fost pe gustul multor alergatori (desi, pentru mine, 10 grade + ploaie este combinatia ideala pentru alergare), maratonul ramane maraton, indiferent unde si cum il alergi…

Conform cifrelor prezentate pe site-ul maratonului, 2150 de alergatori s-au inscris la cele 4 probe (maraton, semi-maraton, stafeta, cursa de 3.5 km). Majoritatea la semi-maraton si stafeta, dar sunt sigur ca anul viitor multi dintre acestia vor face saltul la maratonul de 42,195 de km…

Vazut prin lentilele mele portocalii (care dau impresia de soare si caldura :)), maratonul a avut o atmosfera foarte placuta. Am intalnit numerosi colegi, din toate entitatile companiei noastre (banca, leasing, consumer finance, asigurari etc.) Am vazut multi voluntari si alergatori Hospice, in tricouri portocalii; ‘rozalii’ (sper sa nu gresesc din cauza ochelarilor colorati :)) de la Pricewaterhouse Coopers (probabil corporatia cu cei mai multi alergatori la acest maraton); baietii din grupul City Grill care mi-au amintit de mancarea excelenta de la Caru’ cu bere si mi s-a facut brusc foame:); foarte multi membri ai Ro Club Maraton (fireste!); si multi straini, printre care si un francez care purta tricoul rosu de finisher al ultra maratonului de 83 de km Eco-Trail de Paris si mi-a starnit nostalgii si suspine… :))

Referitor la stafeta noastra (George, eu, Nico, Alex), cred ca ne-am comporat mai mult decat onorabil (asteptam rezultatele…), fiecare dintre noi situandu-se in jur de 50 de minute, pentru un timp total de 3h 44m. Tmpi foarte buni, tinand cont de faptul ca Nico era racit cobza iar Alex nu alergase niciodata mai mult de 6-7 kilometri!

Asta a fost povestea maratonului, vom participa cu siguranta si in 2012!!

Finalul proiectului 7 ultra pe 7 continente ma va duce, din nou, peste mari si tari, in multe colturi ale lumii in care nu am mai fost si, probabil, nu voi mai ajunge prea curand… Ultimele 2 ultra maratoane pe care le voi alerga pentru finalizarea circuitului 7-7-7 (7 maratoane si 7 ultra maratoane pe 7 continente) vor avea loc la interval de 8 zile, in Noua Zeelanda, respectiv Brazilia.

Voi ajunge pe 4 continente (Asia, Australia, America de Sud si, fireste, Europa :)), voi traversa 3 oceane si voi trece prin 10 tari. Un total de 13 zboruri (o cifra cu noroc, sper!!) si aproape 50.000 de kilometri, din care 0.2/% (adica 100 de km) ii voi alerga :). Iar 100 de ore (4 zile!!) le voi „petrece” in avion si aeroporturi…

Biletul meu in jurul lumii ma va duce, catre est, pe ruta: Bucuresti, Istanbul, Dubai, Singapore, Kuala Lumpur, Auckland, Christchurck, Santiago de Chile, Buenos Aires, Rio de Janeiro, Porto Alegre, Lisabona, Munchen, Bucuresti – traseu pe care l-am ales tinand cont de urmatoarele aspecte:

– sa fie cat mai direct (scurt)! Cu o sotie si 2 copii acasa de care o sa imi fie extrem de dor, cu un job care imi place si  la care tin :), si cu numar limitat de zile de concediu…este de inteles 🙂

– vizitarea unor tari si orase pe care vreau sa le vad (in special Singapore, Kuala Lumpur, Rio de Janeiro, Lisabona si cat mai mult din Noua Zeelanda – unde urmeaza sa imi vizitez, in sfarsit, rudele emigrate acolo! :); intentionam sa fac acest lucru anul trecut, cand am ajuns in Australia, dar am stat prea putin si nu am mai avut timp :()

– un pret cat mai bun al biletului de avion (din acest motiv, am renuntat la un mic ocol prin Los Angeles, care ar marit pretul biletului cu vreo 25%…)

– evitarea zborurilor foarte lungi, unul dupa altul (cum a fost, de exemplu, calatoria din Australia, care a durat mai mult de 30 de ore). Cel mai lung zbor fara oprire va fi de 11 ore (Auckland – Santiago de Chile). Pacat ca avionul nu face oprire pe insula Pastelui. Mi-ar fi placut… 🙂

– destinatii mai calde decat Romania, in februarie (:)). Yuuhuuu, in emisfera sudica este vara!! (nu neaparat pentru ca as vrea sa vin bronzat, dar ambele ultra maratoane se desfasoara la 25-30 de grade (+), deci trebuie sa imi reobisnuiesc organismul cu aceste temperaturi…)

– tari in care pot intra fara viza luata in prealabil (am fost surprins sa aflu ca, spre deosebire de vecinii lor australieni, autoritatile din Noua Zeelanda nu cer viza pentru romanii care doresc sa stea acolo mai putin de 3 luni; este suficient sa prezinti la aeroport biletul de avion prin care sa le arati ca urmeaza sa pleci de acolo si dovada mijloacelor financiare care sa iti sustina sederea; o alta surpriza pentru mine la acest capitol a fost si Singapore. O sa am mici emotii la intrarea in Malaezia, din cauza vizei de Israel din pasaport (am sunat la amabasada Malaeziei din Romania mi-au spus ca nu voi avea probleme, dar au evitat sa imi transmita un raspuns ferm, in scris… :)).

Asadar, la aproape 30 de ani dupa ce am citit Ocolul Pamantului in 80 de zile, voi trai ‘pe viu’ aceasta experienta, chiar daca pe alt traseu si in doar un sfert din timp. Cred ca Jules Verne zambeste multumit, de acolo de undeva, de sus… :). Va doresc sa calatoriti si voi, curand , in jurul Pamantului. Pana atunci, va reprezint cu drag :). Ne vedem duminica la maraton!

Daca pana nu demult aveam impresia ca nu exista suficente motive pentru a iesi din casa si a face miscare, 2011 a adus cate o competitie  aproape in fiecare weekend. Incepand cu semi-maratonul Gerar din ianuarie si continuand cu o multime de marsuri pe jos sau pe bicicleta, crosuri, duatloane, triatloane, semi-maratoane, maratoane de oras, maratoane montane, chiar si ultramaratoane si ultratriatloane… Pe scurt, intram si noi in normalitate 🙂

Pentru bucuresteni, cel mai asteptat moment al toamnei este, fara indoiala, maratonul international de pe 9 octombrie (cu probe de maraton, semi-maraton, stafeta 4 x 10 km si fun-race-ul de 3.5 km), care creste foarte frumos de la an la an (ii felicit pe organizatori pentru perseverenta!). El este precedat pe 8 octombrie de cursele pentru copii, unde ma voi duce impreuna cu Alex (a inceput sa ii placa atmosfera de la crosuri si ma intreaba foarte des: tati, cand mai mergem la concurs? :)). Initial, planul meu era de a alerga (in sfarsit!) si maratonul din ‘ograda’ mea, ceea ce se va si intampla, dar nu oficial. Impreuna cu colegii din diverse entitati ale UniCredit, vom forma mai multe stafete (macar vreo 10-12, pentru a ii concura pe prietenii de la PricewaterhouseCoopers :)). Speram sa pot alerga maratonul atat la stafeta cat si la individual, dar regulamentul nu permite :(. Asa ca am decis sa alerg impreuna cu colegii: primii 10.5 km pentru stafeta, in mod oficial, iar urmatorii 31.7 km pentru antrenament si pentru a le tine de urat colegilor mei de echipa… 🙂 Sper sa ma pot tine de ei, pentru ca nu am mai alergat un maraton de vreo 3 luni. Cine vrea sa se inscrie, o mai poate face pana pe 8 octombrie, pe site-ul maratonului sau ca voluntar Hospice. Toti membrii Ro Club Maraton pot participa gratuit la oricare dintre probe (la stafeta, minim 3 din 4 trebuie sa faca parte din club).

Dupa un maraton de sosea, nimic nu reface mai bine musculatura si articulatiile decat o… alergare. Asa ca 16 octombrie vine la fix cu un cros: Cursa roz impotriva cancerului la san, o frumoasa initiativa a asociatiei CASIOPEEA. Fondurile provenite din taxa de inscriere vor fi folosite pentru cumpararea de proteze mamare, necesare miilor de femei din Romania care au avut de suferit o mastectomie. Daca astfel de cauze va lasa indiferenti (desi imi vine greu sa cred!) sau alergarea nu este punctul vostru forte, atunci va invit sa participati la marsul familiei. Macar pentru frumoasele tricouri roz pe care organizatorii le ofera participantilor.

Spre deosebire de alti ani, se pare ca vremea va tine cu alergatorii. Oricum, indiferent de vreme, noi vom fi acolo – pentru ca „nu exista vreme rea, ci doar imbracaminte neadecvata”… 🙂

Pe curand!

O intrebare care imi este adresata frecvent: care este maratonul / ultra maratonul care ti-a placut cel mai mult pana acum? Fiind o persoana care isi foloseste foarte mult intuitia si care actioneaza impulsiv, tendinta este de a folosi primul raspuns care imi vine in minte. In acest caz, insa, raspunsul este foarte, foarte, foarte dificil – toate alergarile de pana acum au avut un impact emotional foarte puternic asupra mea si mi-au lasat o multime de amintiri frumoase…

Pentru a raspunde, totusi, la aceasta intrebare, am decis sa dau ratiunea jos din pod si sa fac un scoring ca la marketing. 🙂 Pentru asta, am renuntat la ideea de a ma uita la poze de abia cand ma voi pensiona si am parcurs de la cap la coada toate imaginile postate in sectiunea POZELE MELE, de la Polul Nord (brrrr…) pana la ultima competitie postata, cea din Canada – pentru a retrai o parte din alergari si a imi reimprospata memoria…

Sunt subiectiv (normal!), asa ca am punctat mai mult acolo unde peisajele au fost pe gustul meu. Am mai acordat puncte urmatoarelor ‘capitole’: investitie per kilometru, distanta pana acolo (ore), organizare, omeni pe care i-am cunoscut, siguranta, memorabilitate etc. Simt ca punctajul nedreptateste multe alergari (in special Alaska si Canada, unde m-am simtit excelent), dar asta este scoring-ul!

Asadar, topul alergarilor mele de pana acum:

5. Eco-Trail de Paris. Ieftin si bun! Iar Paris ramane…Paris. Experienta a avut toate ingredientele: un dublu maraton de trail terminat la etajul 1 al Tour Eiffel; cateva zile petrecute cu sotia intr-unul din cele mai romantice orase din lume; si tocmai intr-o perioada cu reduceri! 🙂

5 bis. (la egalitate de puncte) Australian Outback Marathon. Canguri, struti, crocodili (atat in farfurie cat si in jurul nostru…), serpi veninosi, opera din Sydney, Bondi Beach, muntele Uluru, desertul rosiatic si, fireste, UGG pentru sotie si copil la jumatate de pret :). Oboseala cauzata de drumul luuuuuuuuuuung (aproape 4 zile dus-intors! – ideal pentru o persoana care are frica de zborul cu avionul :)) a afectat considerabil punctajul total….

4. Sahara Marathon. O saptamana petrecuta in desert, intr-o tabara de refugiati, zeci si zeci de ceaiuri  baute intr-un cort enorm, sub un cer atat de instelat incat credeam ca ne aflam in spatiu… Alergare pe dune. Prinsi de furtuna. Impreuna cu 4 alergatori romani. O experienta fantastica! Sahara team, mi-e dor de voi 🙂

3. Everest Marathon. Himalaya nu mai are nevoie de prezentari. Serpasi. Varfuri de 8.000 de metri. Ghetari. Aclimatizare. EVEREST-ul. Poteci de jumatate de metru cocotate la mii de metri inaltime. Poduri suspendate. Mii de povesti cu alpinisti. Steaguri budiste. Cel mai periculos aeroport din lume + zborurile esuate intr-o vechitura de avion = un punctaj mai scazut….

2. Antarctic Ice Marathon & 100 k. Diferenta dintre locul 1 si locul 2 a fost data de investitie. Chiar daca  pretul / km in Antarctica a fost ‘atenuat’ de cursa masochistica de 100 km oferita gratuit de catre organizatori, taxa de inscriere la Antarctic Ice Marathon ramane enorma. Chiar si asa, drumul catre Antarctica, trecerea prin Chile si Argentina, popasul din Punta Arenas… raman niste amintiri extraordinare!

1. Two Oceans Ultra – Africa de Sud. Supranumit „the most beautiful ultra in the world”, aceasta experienta este singura pe care as repeta-o oricand. Safari in oras. Doua oceane interesctandu-se in fata ta, facand din rasarit si apus doua imagini cu care ramai toata viata. O diversitate pe care nu am revazut-o nicaieri. In plus, a fost declansatorul planului meu de a organiza o cursa similara pe Transfagarasan (lucrez activ la asta si, alaturi de colegii de la Ro Club Maraton, speram sa avem acolo o competitie internationala pe 9 iunie anul viitor!).  Nu vom avea oceanul Indian sau cel Atlantic, ci lacul Vidraru. Nu vom vedea emu, babuini, pinguini, ci vulpi si capre. Nu va fi doar soare, ci vom avea 4 anotimpuri, inclusiv zapada pe timp de vara. Dar cu siguranta toti concurentii vor spune „OAU!!!”. Va garantez ca vor avea multe motive…

Cele 5 alergari au fost de fapt 6 :). Probabil ca acest top personal se va modifica in timp, pentru ca urmeaza noi si noi experiente… Si am sa termin cu o intrebare: v-ati facut planuri pentru 2012?

Muzeul copilariei mele a fost, fara indoiala, Muzeul National de Istorie Naturala Grigore Antipa. Nu stiu de cate (zeci de) ori l-am vazut, cert este ca descopeream mereu cate ceva nou si visam de fiecare data ca voi ajunge si eu, intr-o zi, pe cele 7 continente…  Ieri dupa-amiaza, mizand pe faptul ca voi evita cozile enorme din primele zile ale redeschiderii muzeului, i-am indeplinit dorinta lui Alex (si a tatalui sau :)) de a vedea ‘noul Antipa’. Ne-a placut foarte mult! Chiar daca renovarea a durat ani buni, cred ca ameritat – Antipa este la nivelul muzeelor ‘de afara’. Dupa cum ma asteptam, punctul maxim de atractie pentru fiul meu a fost pestera, pe care Alex a parcurs-o de cateva ori…

Calatoriile mele pe cele 7 continente l-au ajutat pe Alex sa invete zoologie si geografie. De fiecare data cand treceam pe langa un animal pe care il recunostea, imi spunea: „Tati, uite o camila din Sahara, unde ai fost tu…”, „uite un pinguin din Antarctica!”, „uite un cangur din Australia!”, „uite un urs de la Polul Nord, ma iei si pe mine cand mai mergi acolo?” 🙂

Sper din tot sufletul ca fiecare dintre noi sa ajunga acolo unde isi doreste, impreuna cu cei dragi. Pana atunci, muzeul Antipa este locul ideal pentru a va aprinde imaginatia si dorinta de a calatori!

Alergatorii profesionisti de maraton spun ca este imposibil ca omul sa alerge in mai putin de 2 ore distanta de 42 de kilometri si 195 de metri. Totusi, recordul mondial la aceasta proba se apropie incet dar sigur de aceasta bariera…

Acum 100 de ani (vezi aici istoricul) oamenii alergau maratonul in 2h si 55m (!!), prin anii ’50 se coborase deja sub 2h 20m, iar in 2008 etiopianul Haile Gebrselassie termina cursa de la Berlin in 2h 03m 59s. Anul acesta a adus un record neomologat la cursa de la Boston (2h 03m 01s – kenianul Geoffrey Mutai), dar si un nou record mondial, astazi, la Berlin: 2h 03m 38s – kenianul (…fireste! :)) Patrick Macau.

Ufff, kenienii astia… 🙂

Intr-unul din posturile trecute ii felicitam pe organizatorii Marsului Biciclistilor pentru initiativa. Este excelent ca exista din ce in ce mai multe motive (crosuri, maratoane, marsuri, tururi etc.) pentru a iesi din casa, a face miscare impreuna cu familia si prietenii si, nu in ultimul rand,  a cunoaste oameni noi.

I-am felicitat pe mail pe organizatori (Asociatia „O sansa pentru viitor” si pe deputatul Alina Gorghiu) si le multumesc inca o data pe aceasta cale. Doamna deputat a fost foarte draguta si, in afara de faptul ca ne-a raspuns foarte rapid la e-mail, s-a ‘intretinut’ cu Alex in scurta pauza de la Mogosoaia. Desigur, asta nu inseamna ca o sa mergem prea curand la vot (nu avem simpatii politice, pentru ca nu ne mai uitam la TV :)), dar mi-ar placea un viitor cu cat mai multi senatori si deputati fit si pe 2 roti …

Intorcandu-ma la Marsul Biciclistilor, cred ca am fost vreo cateva sute, poate o mie de participanti (nu ma pricep la estimari…). Pedalatul efectiv a durat vreo 3 ore (ritm lejer), timp in care am parcurs traseul Parcul Izvor – Calea Plevnei – Gara de Nord – Grivitei – Bucurestii Noi – Sos. Bucuresti Targoviste – Mogosoaia si retur. La start m-am intalnit cu cativa colegi din diverse entitati ale grupului financiar din care fac parte (Ema, Denis – felicitari pentru perseverenta :)) si am mai stat la povesti. A propos de viata corporatista, saptamana trecuta am implinit 10 ani de cand lucrez in grupul UniCredit si am sarbatorit cu multa turta dulce… 🙂

Din fericire, nu au existat incidente grave pe traseu (doar mici cazaturi pe ici pe colo), iar Politia, Salvarea etc. au fost cu noi tot drumul. Concitadinii nostri de pe marginea drumului ne aplaudau sau ne facea ‘dedicatii’, functie de starea de spirit si de bucuria de a vedea atatia biciclisti… Referitor la lucrurile care mi-au placut, in afara ocaziei de a face miscare: am vazut si alti parinti cu copii pe bicicleta (in scaun sau in ‘faeton’); atmosfera a fost foarte frumoasa si civilizata; parcul in care am oprit la Mogosoaia este superb; Alex a fost incantat sa se afle printre atatia biciclisti si vrea sa repetam astfel de experiente…

Va doresc un sfarsit de saptamana excelent si sunt sigur ca veti citi aceste randuri de abia duminica seara – pentru ca pana atunci va veti umple weekend-ul cu multa miscare in aer liber. Daca nu acum, atunci cand…?