Au trecut 2 saptamani de la disparitia bicicletei mele si, printre suspine, sunt constient ca sansele mele de a o revedea scad tot mai mult si tind spre zero…

Am fost foarte impresionat de reactia prietenilor, multi dintre ei oferindu-se sa imi imprumute bicicleta lor (multumesc mult si apreciez!! :)) sau chiar mi-au facut cadou una… Da, am primit un MTB!!! Multumesc mult, Bogdan & Andreea, bicicleta primita de la voi este SUPER (evident ca am dat deja cateva ture in  jurul blocului :)), raman mega-dator!!

Cel mai fericit a fost – fireste – Alex, care isi poate relua calatoriile in scaunul de copil montat in spatele biclei… 🙂 Si, pentru ca un asemenea gest (sau, mai precis, un Trek Gary Fischer Tarpon) nu poate ramane ‘nepedepsit’, imi revine placerea de a ‘desconspira’ planul prietenilor nostri de a deschide in primavara 2012 un magazin cu super-biciclete. Pana atunci, dati va rog un Like pe Facebook pentru PumpShop !!

Multumiiiiiim 🙂

PS – La multi ani, Andu!!

Mai jos este un discurs la TED al lui Christopher McDougall, autor al cartii Born to run. Am primit cadou aceasta carte acum cateva luni (multumesc Bogdan :)) si am avut ocazia sa o citesc in drum catre / dinspre Alaska si Canada. Mi-a placut foarte mult, iar coincidenta a facut sa primesc pe mail, recent, un link cu discursul de mai jos (multumesc, Andrei :)). Se pare ca, noi oamenii, suntem facuti sa alergam… Vizionare placuta!

PS – La multi ani, Alex!!! Sa fii un atlet mult mai bun si mai precoce decat tatal tau… 🙂

Chiar daca a trecut o saptamana de la disparitia bicicletei mele, eu inca mai sper sa o revad… intr-o buna zi :). Alex ma intreaba zilnic „tati, iesim cu bicicleta?”, iar eu ii povestesc despre niste oameni care au avut nevoie de ea si au luat-o din garaj…

Am transmis politiei toate inregistrarile video facute in garaj; m-au rugat sa le dau pe un CD/DVD, pentru ca nu au…internet!! 🙂 Pentru binele nostru, al cetatenilor cinstiti, sper ca macar cei de la fraude online sa aiba acces la net… 🙂

Pana cand rezolva politia „cazul bicicleta” (care imi aminteste de filmele din seria B.D. :)), contez si pe vigilenta concitadinilor mei, in cazul in care vad pe net / in targ etc. o bicla Trek 3700 aurie… 🙂

Mai mult, un sponsor (multumesc Walmark!) ofera gasitorului bicicletei o recompensa (KIT-UL RECUPERATORULUI DE BICICLETE :)), un mix de produse pe care le folosesc in mod curent si pe care vi le recomand cu drag (indiferent daca gasiti sau nu bicicleta mea…):  Spektrum (complex de multivitamine si multminerale cu provenienta organica), pentru cresterea imunitatii organismului. Antoxidant (combinatie de vitamine si minerale (A, C, E plus Seleniu), pentru cresterea rezistentei organismului. Spirulina, pentru detoxifierea organismului. Lecitina cu resveratrol, pentru memorie si sistemul cardiovascular. Artrostop Rapid+, pentru articulatii rezistente. Mega Omega 3-6-9, pentru un nivel bun al colesterolului si grasimilor. In plus, fac cinste cu un Permen – am auzit ca se fac copii frumosi si destepti cu ajutorul lui… 🙂

Multumesc anticipat si…astept un mail in cazul in care gasiti bike-ul!

Viata este plina de momente memorabile. Unele mai placute: prima zi de scoala, prima calatorie cu trenul, prima vizita cu parintii la muzeul Antipa (a propos, cand il redeschid?!), prima (si ultima) mare iubire (evident, sotia :)), prima zi la facultate, prima garda din armata (cea de la 12 noaptea la 3 dimineata :)), ziua nuntii, luna de miere, nasterea primului copil, primul schimb de scutece, venirea pe lume a celui de al doilea… Si unele mai putin placute – cum ar fi, de exemplu, faptul ca mi s-a furat bicicleta!

Din fericire,  am noroc ca m-am autoeducat sa fiu „zen”. Sportul practicat din 1 ianuarie 2010 incoace m-a ajutat enorm la capitolul anger management. Nu ma mai enervez din cauza lucrurilor pe care nu le pot controla (politica, TV, „criza”, unele nedreptati sociale, furturi etc.)…

Revenind la bicicleta mea draga, TREK 3700 aurie, proaspat ‘tunata’ / adaptata pentru antrenamente de triatlon (anvelope, ratrape, lumini, borseta etc.) si avand mare valoare sentimentala (daruita de sotie din prima ei de la serviciu pe un an; este / a fost prima mea bicicleta!; cu ea l-am plimbat pe Alex pentru prima data; m-am tarat cu ea prin namol la Prima Evadare; mi-a starnit cheful de triatlon si incepusem sa ma antrenez cu ea pentru IronMan…), am avut ‘placerea’ sa descopar in aceasta dimineata ca imi lipseste din garaj!! Trecand peste socul de rigoare (dar si bucuria datorata faptului ca noua bicicleta FELT B16 primita de la sponsor nu ajunsese inca – a venit chiar azi :)), a urmat vizionarea camerelor de supraveghere, declaratii la politie, discutii cu vecinii (cu rol de refulare :))  si…cam atat, deocamdata.

‘Filmul’ furtului: un vecin a uitat deschisa usa garajului; dupa 5 minute au trecut pe acolo 2 ‘pasionati’ de biciclete; au intrat in garaj, au zambit la camere (au crezut ca se fac poze pentru pasaport :)), au facut o scurta ‘evaluare’, apoi au plecat; s-au intors dupa vreo 10 minute (deci suntem vecini…) cu trusa de ‘bricolaj’. Au mesterit 2-3 minute la antifurt, apoi au plecat linistiti…

Pentru mine a urmat ceea ce v-am descris, cu mentiunea ca politia a venit foarte repede (in mai putin de 10 minute). Pentru ei urmeaza, cel mai probabil, cateva drumuri prin talcioc sau mici eforturi online pentru o vanzare ieftina si rapida. Daca veti cumpara ‘la ocazie’ vreun Trek 3700 auriu (sau vopsit), la un pret foarte mic…va doresc pedalare placuta :).

Trecand peste hazul de necaz tipic pentru noi, romanii, sper ca politistii de la sectia 4 sa isi faca datoria si sa ajute un platitor de taxe catre stat. Sunt sigur ca au cazuri mai serioase de rezolvat, dar infractorii trebuie opriti, indiferent de gravitatea faptei; ma intreb ce s-ar fi intamplat daca hotii s-ar fi intalnit nas in nas cu sotia si copiii… 🙁 Probabil ca acum as fi un vigilante nocturn.

Cam atat despre furtul TREK-ului meu. Raman cu o singura bicicleta 🙁 (triatlonistii care se antreneaza serios au de regula 3, printre care si un MTB…). Ii urez noii bicle sa aiba mai mult noroc decat precedenta (o sa o tin doar in casa, legata cu catuse de picior :)), iar hotilor sa aiba o revelatie si sa se apuce de triatloane. Nu se pot plange ca nu au cu ce…

PS – au uitat sa ia pompa de umflat cauciucuri. Ii rog sa ma contacteze de urgenta, ca sa le-o trimit prin posta 🙂

Foarte, foarte pe scurt (cu multumiri anticipate pentru intelegere :)): s-a nascut la 9.05 a.m., este perfect sanatoasa, mananca foarte bine (milk loading :)), este in mare forma (50 cm si 3 kg) si de abia asteapta sa isi cunoasca fratiorul si sa alerge cu familia la un maraton (stafeta 4 x 10.5 km :)).

Si, bineinteles, arde de nerabdare sa imi citeasca blogul si comentariile voastre. Va pupa cu drag!! 🙂

PS – Mami se simte foarte bine iar tati este – si el – undeva intre al 9-lea si al 10-lea cer!! Este extraordinar sa fiu tata…din nou. Deja ma gandesc la al treilea (sper sa nu ma auda Oana :)), desi simt ca ar putea urma gemeni… 🙂

Hai sa vad daca ghiciti… 🙂

Cateva indicii: nu este vorba despre al 7-lea ultra din seria 7 continente; nici despre IronMan sau Double IronMan; nici despre vreo plecare in Antarctica, Sahara, Himalaya, la Polul Nord sau in alt colt al lumii; nici despre semnarea vreunui mega contract de sponsorizare; si nici despre venirea super-bicicletei Felt B16 oferita de prietenii nostri de la Mos Ion Roata… 🙂

Acum 5 luni (ce repede trece timpul!) va anuntam pe blog ca in august voi avea o fetita. Ei bine, suntem in…august, iar maine dimineata o sa o tin in brate pentru prima data pe Ema! Chiar daca suntem foarte bine pregatiti (atat prin „vocatia” noastra de project managers cat – mai ales – datorita experientei cumulate in ultimii 3 ani de parenting…), avem emotii foarte mari!

Nu pot sa ma concentrez acum si sa fiu prea coerent, asa ca revin in urmatoarele zile. Pana atunci…tineti-ne pumnii!!!

Andrei DoubleDaddy 🙂

Triathlon Challange Mamaia, Maratonul Bucuresti si o alergare de 170 de kilometri de la Brasov la Bucuresti. Toate pentru HOSPICE Casa Sperantei si toate in mai putin de o luna. Obiectiv: sa strang cei 50.000 RON necesari pentru cumpararea a 10 seringi automate pentru tratamentul durerii extreme.

Triatlonul de la Mamaia nu va fi o experienta noua, anul trecut fiind un debut cu noroc si o clasare buna la proba de stafeta, unde am participat impreuna cu colegii mei de la UniCredit Leasing. Insa de aceasta data am decis sa incerc marea cu degetul si sa nu particip doar la proba de alergare, ci la intreg triatlonul (proba de sprint). Marea provocare: cei 750 de metri de inot, pentru care mai am doar vreo 2 luni de antrenament! Astazi am avut a 10-a lectie de invatat craul si am reusit sa leg 10 bazine x 25 de metri. Avand in vedere ca acum mai putin de o luna am luat prima lectie de craul, sunt foarte optimist in privinta terminarii cu succes a acestei probe; dar am emotii mari!! :). Dupa inot, urmeaza 20 de km de pedalat si 5 km de alergare. Teoretic, ambele ar trebui sa imi puna mai putine probleme decat inotul (in caz ca nu se sparge vreun cauciuc…).

Maratonul Bucuresti va fi de fapt o stafeta la care voi participa impreuna cu colegii mei din UniCredit (atat de la leasing cat si de la celelalte firme din grup: UniCredit Tiriac Bank, Ucefin, UBP, CAIB, UniCredit Insurance Broker etc.). Spre bucuria mea, au raspuns deja invitatiei mai mult de 30 de colegi si sper ca numarul nostru sa fie chiar mai mare, iar de la un an la altul sa tot creasca… La stafeta, partea cea mai grea va fi sa astept sa imi vina randul. 🙂

Cat despre cel mai ambtios proiect al meu de pana acum, alergarea de la Brasov, orasul meu natal, la Bucuresti, orasul meu de adoptie :), o sa va povestesc mai pe larg intr-un articol viitor. Deocamdata, pe scurt: sambata 15 octombrie, 170 de kilometri (de la sediul Hospice din Brasov la cel din Bucuresti), fara oprire.

In rest, sunt in grafic cu antrenamentele (alergare, inot, bicicleta) si am decis de curand sa introduc si o sesiune saptamanala de Pilates, ca sa castig in mobilitate si sa imi pregatesc spatele pentru cursele lungi de bicicleta…

Pe curand!

Daca am avut vreo grija medicala, asta a fost intodeauna colesterolul. Incepand din 2002, cand am inceput seria analizelor si controalelor medicale anuale (obligatorii in corporatii :)), colesterolul a fost principala cauza pentru care eram tras de urechi de catre doctori. Fie ca era 248, 263 sau 275, medicii imi prezentau de fiecare data un viitor sumbru, in care arterele se infunda, se ingusteaza, apar cheaguri si, in final, atacul de cord…

Dar, pentru ca – nu-i asa? – colesterolul nu doare, am dat mereu vina pe mostenirea genetica (parintii si bunicii au si ei un nivel crescut al colesterolului) si nu mi-a trecut prin gand sa renunt la mancarurile grase (dar bune :)). Noroc ca au aparut maratoanele, ultramaratoanele, antrenamentele si schimbarea dietei…

A propos de alergari, am calculat zilele trecute un total de 6.200 de kilometri alergati de la 1 ianuarie 2010, din care aproape 700 km in competitii oficiale. Pare enorm (nici mie nu imi vine sa cred! – este, probabil, de vreo 10-20 de ori mai mult decat am mers in tot restul vietii :)), dar calculand media zilnica (in jur de 10 kilometri), totalul de mai sus nu mai este atat de neverosimil.

…Ramand la statistici si referindu-ma la frica de zbor cu avionul: incepand cu plecarea la Polul Nord, am ‘experimentat’ 72 de decolari si (din fericire!) tot atatea aterizari! Partea interesanta este ca ma simt la fel de ‘bine’ cand sunt avion: puls 120, stare de anxietate care face aproape imposibil somnul si o mare eliberare cand avionul aterizeaza…

Daca in avion am pulsul 120, un mare castig al alergarilor mele este si atingerea unui puls in repaus in jur de 45-50 (comparativ cun aproape 80, cat il aveam in epoca mea pre-alergatoare). Fara a avea pretentia stapanirii unor notiuni in domeniul medical (sunt economist :)), am inteles ca un puls scazut (40-60) este un semn bun… 🙂

Revenind la analizele facute de curand, colesterolul meu a ajuns la un minim istoric (216); sunt in continuare peste limita superioara recomandata (200), dar sunt increzator ca in maxim 1-2 ani ajung pe la 170-180. Bucuria este cu atat mai mare cu cat aceasta scadere s-a produs natural, fara medicamente. Principalii ‘vinovati’ au fost (cred) alergatul si dieta – mult mai alcalina si mai saraca in grasimi, bazata in special pe legume si fructe, multe dintre ele recunoscute pentru efectul benefic asupra colesterolului ‘rau’ (avocado, samburi de migdale crude, afine, suc de grepefruit si de rodii, ulei de masline). Ele m-au ajutat nu doar la capitolul colesterol, ci m-au si tinut departe de accidentari. Privind in urma, a fost MUUUULT mai greu sa schimb obiceiurile alimentare cu care eram obisnuit decat sa alerg zilnic 10-15 kilometri :)…

Pentru ca fiecare dintre noi este o suma a propriilor decizii, am sa inchei aceste randuri cu o urare: va doresc decizii cat mai inspirate, inclusiv in zona dietei!! 🙂

PS – La multi ani, Alexandra!!

Weekend-ul trecut a fost, ca de obicei, foarte plin. Afirmatia nu este o lauda, ci o consecinta naturala a faptului ca in ultimii 2 ani am devenit foarte organizat si imi planific o multime de lucruri (uneori chiar si cu 1-2 ani inainte), atat la serviciu cat (mai ales) in viata personala, pe principiul ce iti pui in agenda are sanse mai mari sa se intample decat daca nu iti pui nimic... Poate ca zambiti citind aceste randuri si va ganditi ca sunt caz de spital 🙂 dar imi permit sa dau un exemplu: daca vreti sa alergati un maraton in Antarctica, mai sunt locuri disponibile doar in… 2016! In plus, planificarea mea nu merge, de regula, chiar pana la nivel de ore si minute 🙂

Revenind la sfarsitul de saptamana, el m-a gasit impartit intre un scurt antrenament la munte, o noua lectie de inot (a opta de pana acum :)) – in paralel cu prima lectie de inot din viata fiului meu, botezul baiatului unui prieten (sa traiesti multi ani, David!!), o vizita la Radio Dolce Sport Online (multumesc pentru invitatie, Pompiliu!), o infruntare a furtunii din Bucuresti (asat nu era in agenda :)) si o cina in oras cu familia.

La munte, m-am alaturat unui grup de colegi si prieteni la fel de corporatisti ca si mine 🙂 (un mix UniCredit – BCR – Vodafone), dar si la fel de pasionati de munte si de miscare. Anul trecut au fost pe Mont Blanc iar anul acesta au „inaltat stacheta”cu aproape 1.000 de metri. In plan era Elbrus, dar situatia politica de acolo i-a reorientat catre Iran, unde vor urca (peste 2 saptamani) varful Damavand (5621 m). Din calculele mele si daca vor continua pregatirile, in maxim 3-4 ani urmeaza pentru ei Everest-ul :). M-am alaturat unuia dintre multele lor antrenamente (planificate, si in cazul lor, de luni de zile :)) si am „petrecut” prima parte a zilei de sambata urcand si coborand intr-un ritm alert pe traseul Busteni, Jepii Mici, Valea Cerbului, vf. Omu, Babele, Cabana Caraiman, Valea Cerbului, Busteni.

Pentru mine, a fost o reintalnire cu Bucegii dupa 27 de ani (!!), singura data cand am ajuns pe vf. Omu fiind la 8 ani, cu parintii. Imi amintesc ca am facut traseul venind dinspre Schitu Pestera si am coborat pe Jepi. Totul mi se parea foarte mare (inclusiv pernele de la schit :)), iar incursiunea de sambata mi-a ‘redimensionat’ parerea despre Bucegi: prapastiile mi s-au parut mai mici, portiunile in care trebuia sa ma tin de lanturi au ‘devenit’ mai scurte, iar norii mai putin amenintatori. Singurul lucru care si-a pastrat dificultatea este diferenta de nivel 🙂

Ziua de duminica a adus un moment important in viata baiatului meu: prima lui lectie de inot! Dupa multa munca de convingere privind utilitatea castii si a ochelarilor de inot, lectia a decurs foarte bine, cu sarituri in apa si joaca cu mingea sub supravegherea foarte atenta a antrenorului – care din cand in cand ma mai invita la „inca 4 bazine, dar mai corect”… Fiul meu pe culoarul intai, eu pe al 2-lea (apoi pe al 3-lea, ca sa nu subminez autoritatea antrenorului si sa deturnez atentia lui Alex :))

Ma bucur ENORM ca ii place in apa si ca va invata de mic sa inoate „ca la carte” – sunt convins ca il va ajuta foarte mult sa isi dezvolte un fizic armonios si sa aiba un confort mult mai mare decat taica-su in cazul in care va dori sa participe la IronMan-uri… 🙂 Nu tin neaparat sa imi calce pe urme (poate va avea propriile pasiuni), dar se pare ca ‘microbul’ l-a atins si pe el; ne plimbam ieri prin parc, cand Alex ma intreaba: „Tati, noi suntem alergatori?” – „Mda…”, i-am raspuns. -„Atunci de ce nu alergam??!” Si, uite asa, am mai dat cateva sprinturi impreuna… 🙂

Vorbind despre copii, o sa inchei cu o veste privind un nou moment pe care il astept cu bucurie: nasterea Emei, sora lui Alex. Doctorul ne-a anuntat ca marele moment va avea loc pe 3 august. De abia astept!!!

PS – Tania, multumesc mult pentru cursurile de parenting, sunt sigur ca avem nevoie si ca o sa ne ajute 🙂

In primul rand, scuze pentru absenta de pe blog din ultimele zile. Am avut o agenda plina de evenimente, cu proiecte la serviciu, antrenamente la bazinul de inot, alergari prin arsita, o cura de 2 saptamani de detoxifiere a organismului (Colo-Vada) ajunsa in punctul ei maxim (4 zile in care nu mananci absolut nimic, bei doar apa si niste prafuri pe baza de argila, lecitina etc. :(), conceperea unui plan de nutritie pentru urmatoarele 6 luni in linie cu alimentele permise de York Test, „curatenia de vara” (nu doar a organismului 🙂 – mi-am ‘arhivat’ hainele groase pe care le-am folosit in Antarctica, Himalaya etc. si acum folosesc spatiul eliberat pentru a imi depozita echipamentul de inot, bicicleta etc.), aniversari in familie si un super- training de 2 zile cu prietenii nostri de la TMI (Practical Leadership partea a 2-a, in care ne-am familiarizat cu profiluri comunicationale, am invatat sa ne intelegem paradigmele, am vorbit despre asertivitate si relatii interpersonale, Winner versus Loser etc. – multumim, Dorin!! :)).

Am folosit la maxim primele zile de la intoarcerea in tara pentru a imi defini ‘misiunea si viziunea’ pentru urmatorii ani si pentru a concepe un  plan / program care sa ma ajute sa imi ating obiectivele.

„Misiunea” mea:

– de a avea relatii de familie, de prietenie, colegiale, profesionale etc. frumoase si implinite (pentru ca asta ma face fericit :));

– de a deveni un atlet complet (triatlonist);

– de a fi implicat constant in proiectele fundatiilor pe care le sprijin;

– de a deveni specialist la serviciu in ariile mele de specialitate (HR, project management, organizational culture);

– de a fi un bun organizator de evenimente, in special sportive. Sunt convins ca daca exista multe evenimente in care oamenii pot face miscare, oamenii… vor face miscare (si ne vom fi o natie mai sanatoasa :)).

Obiective pe 3 ani: o educatie cat mai buna pentru copiii mei (caracterul si personalitatea oamenilor se formeaza in primii 3-6 ani de viata…), finalizarea unui Double IronMan si a proiectului 7 ultra, organizarea unui maraton & ultramaraton pe Transfagarasan, autodezvoltarea permanenta.

Programul pentru urmatoarea perioada include: participarea la cursuri de parenting (1 / luna), cursuri de inot (martea, joia, duminica), antrenamente de alergare (lunea, miercurea, sambata) si bicicleta (deocamdata doar sambata si duminica), programe de training, coaching si mentoring.

In continuare, imi mentin ‘strategia’ de a aloca antrenamentelor timpul pe care nu l-as putea folosi in familie. Atfel, alergarea (si, partial, de bicicleta) se ‘intampla’ de la 4 la 6 dimineata (respectiv de la 5 la 6 dimineata pentru antrenamentele mai scurte, ‘de viteza’), iar la inot merg impreuna cu familia (duminica, Alex va avea primul curs de inot :))

Cam atat pentru azi. Va doresc indeplinirea a tot ceea ce va planificati pentru perioada urmatoare!