Saptamana viitoare va fi o noua alergare „de weekend”, in Iordania, unde va avea loc Dead Sea Ultra (vineri, 8 aprilie).

Despre competitie: deja la editia a 18-a, ea a ajuns la 6.000 de participanti, din peste 50 de tari. 

Scopul organizarii ei este promovarea si strangerea de fonduri pentru Society for the Care of Neurological Patients (SCNP). 

Evenimentul include mai multe probe, participantii putand opta pentru 4.2 km (pentru copii), 10 km, 21 km, 42 km sau 50 de km. Termenul limita de terminare a cursei de 50 de km este de 7 ore.

In 2010, la proba de 50 km au participat ‘doar’ 110 de concurenti, timpul castigator la categoria mea de varsta fiind de 3h si 10 m la barbati, respectiv 3h 57 m la femei.

Din calculele mele, voi avea nevoie de 4 ore si 45 de minute pentru a ma clasa in primii 10 la categoria mea si primii 30 in clasamentul general. 

Ma astept sa fie o cursa mai simpla decat trail-ul de la Paris, cel putin din punct de vedere al distantei si al diferentei de nivel, dar vor exista si cativa factori care imi vor ingreuna misiunea: temperatura (cam mare pentru gustul meu…),  suprafata (se alearga pe sosea, ceea ce nu este prea placut pentru genunchii mei de om batran… :)) si oboseala (singurul zbor la care am gasit bilete pleaca la 12 noaptea, face escala la Damasc si ajunge la 4 dimineata, iar eu nu pot dormi in avion :()

Dar sunt sigur ca toate astea nu vor conta, stiind ca la finalul cursei voi ajunge la -422 de metri: cea mai joasa altitudine la care oamenii se pot plimba pe aceasta planeta :), pe litoralul Marii Moarte…

Pentru mine va fi al 3-lea ultra din seria celor ‘7 ultra-maratoane pe 7 continente’ si a 10-a alergare ‘oficiala’ in ultimele 12 luni (incluzand si semi-maratonul Gerar). Daca imi amintesc bine, pe 8 aprilie se implineste exact 1 an de cand am terminat primul meu maraton, cel de la Polul Nord… 🙂

In afara cursei propriu-zise, o sa mai am un ‘tur de forta’ pentru a vizita cat mai multe – atat vestigiile din Amman, cat si Wadi Rum si ‘rozalia’ Petra.

Evident, revin cu detalii si poze…

Va povesteam zilele trecute de organizarea excelenta de la Eco-Trail de Paris 2011. Ce mi-a placut:

– site-ul competitiei, bilingv, cu un design pe gustul meu si cu multe informatii (inclusiv sfaturi de la ultra maratonisti experimentati);

– promptitudinea cu care au raspuns solicitarilor transmise prin e-mail (pe 30 decembrie i-am rugat sa adauge Romania in scroll list-ul cu tari, iar pe 31 decembrie mi-au raspuns ca s-a rezolvat :));

– update-urile transmise prin e-mail, care nu au fost nici agasante, nici rare sau inexistente (ca in multe cazuri…). In plus, informatiile s-au limitat la strictul necesar (de regula, reminders privind check list echipamente, locatia concursului etc.)

– In cortul instalat langa turnul Eiffel, de unde participantii urmau sa isi ridice kit-ul de concurs, exista un numar mare de voluntari, astfel incat nu au existat cozi. In plus, o parte a cortului a fost pusa la dispozitia multor firme interesate sa isi vanda / promoveze produsele (nutritie, echipament, inscrieri la alte competitii etc.) si am avut ocazia sa vad ‘trendurile’ in materie de maraton si ultra maraton…

– numarul de telefon al organizatorilor scris pe numarul de concurs (pentru situatii de urgenta…). De asemenea, un lucru tot mai frecvent la competitiile de alergare: numele concurentilor inscriptionat pe numarul de concurs, astfel incat spectatorii sa te poata incuraja: „Courage, Andrei!!” sau „Haide, belgianule, alearga!” (hm, cred ca steagul Andorrei sau al Ciad-ului seamana mai mult cu al nostru decat cel al Belgiei :))

– transportul pana la start. Organizatorii ne-au dat bilet de RER (un fel de metrou-tren) si ne-au transportat de la capatul de linie cu autobuze.

– micul dejun pe care ni l-au oferit, deoarece cursa incepea abia la 12.30.

– momentul de reculegere de dinaintea startului, pentru victimele cutremurului din Japonia.

– faptul ca au mentionat Romania printre tarile prezente in competitie (in murmurul si mirarea participantilor – banuiesc ca era de bine… :))

– posibilitatea urmaririi ‘in timp real’ a concurentilor de catre rude, prieteni etc., prin intermediul unui site dedicat.

– rezultatele si clasamentul final postate aproape instant si pozele puse la dispozitia concurentilor la aproape 24 de ore de la finalul cursei.

Puncte de imbunatatit: 

– sunt un pic trist pentru ca nu s-au acordat medalii :(, ci doar tricouri. Referitor la t-shirts, ele s-au dat doar participantilor care au terminat cursa in termenul limita impus de organizatori.

– am fost un pic surprins de raritatea apei, respectiv lipsa ei intre kilometrul 22 si 56 (in antiteza cu situatia din Sahara, unde aveam puncte de alimentare la fiecare 2-3 km). Dar, pana la urma, Eco-Trail a fost un ultra si asta presupune conditii mai dure… 🙂

Am revenit ieri de la Paris si atat eu cat si sotia mea am luat directia biroului… 🙂

Inainte de imbarcare, am mai apucat sa mai vizitam cate ceva, printre care Hotelul Invalizilor (unde se afla mormantul lui Napoleon) si  muzeul Rodin – un fost hotel care a devenit resedinta marelui sculptor in ultima perioada a vietii sale si care contine o multime de lucrari frumoase, printre care si faimosul „Ganditor”…

Vremea a revenit la temperaturi normale dupa exceptia din ziua ultra trail-ului, asa ca am mai prins niste bronz de Paris, savurand un croissant pe scarile din fata Operei si plimbandu-ne prin Gradinile Luxembourg… 🙂

Am plecat cu o usoara parere de rau ca nu am petrecut mai mult timp in acest oras, pentru ca mai aveam o multime de locuri de vizitat si lucruri de vazut. Partea buna este ca avem, astfel, motive de a reveni aici intr-o buna zi…

O statistica interesanta pe care am aflat-o in timpul unei scurte croaziere pe Sena. Cand am ajuns in dreptul muzeului Louvre, ghidul ne-a spus ca acesta totalizeaza 16 km de galerii (deci cu putina bunavointa se poate organiza un semi-maraton aici :)) si, daca am petrece cate un minut in fata fiecarei opere de arte expuse aici, am avea nevoie de 4 luni pentru a termina turul… 🙂

Aici se incheie experienta pariziana, dar revin in curand cu poze, filme si informatii despre Eco-Trail de Paris (a propos, de la o zi la alta, organzatorii mai adauga cate un kilometru la distanta cursei de 80; ieri am vazut pe site ca ea a avut, de fapt, 83. Pana saptamana viitoare sunt sanse sa aflu ca am alergat inca un ultra de 100 de km :))

Pe curand!

Inainte de toate, ca sa imi linistesc rudele, prietenii, colegii, cititorii acestui blog: am terminat cu bine, in 11h 31m! Si o clasare de care sunt bucuros: 376 la categoria de varsta 23-39 si 1043 la general 🙂

Alte cifre, pe scurt: 37 de tari reprezentate, 1891 de participanti la proba de 80 de kilometri (din care 149 femei), 278 de abandonuri.

Referitor la cursa. Pana ieri, imi era foarte greu sa raspund la intrebarea: care a fost cea mai grea competitie la care ai participat? Nu stiam daca sa mentionez Polul Nord, unde a fost cea mai scazuta temperatura sau Antarctica, unde am alergat 100 de kilometri sau Sahara, unde a fost extrem de cald, si asa mai departe. Dupa competitia de ieri, toate cele de dinainte mi se par mult mai usoare…

Poate parea ciudat ca un ultra trail de 80 (in realitate 82) de kilometri sa ‘surclaseze’ competitiile amintite, dar hai sa va povestesc despre alergarea de ieri…

In primul rand, am vrut neaparat sa termin cursa, in timpul limita impus de organizatori (3 timpi intermediari la 22, 56 si 71 de km si un timp final de 12 ore si jumatate la kilometrul 82), ceea ce s-a tradus intr-o alergare cu ochii pe ceas si cu limba scoasa de-un cot pentru a mentine un ritm bun. Si asta nu pentru ca am reusit sa trec la timp linia de sosire a tuturor competitiilor la care am alergat pana acum, ci pentru ca am alergat in memoria lui Teodor Negoita. Sunt sigur ca voi gasi si alte modalitati de a aminti romanilor de marele nostru explorator, dar ieri nu am avut-o la indemana decat pe aceasta :(.

TRASEUL. In prima parte (primii 20 de km), o combinatie intre Snagov si Breaza, o zona cu multe lacuri in care francezii stateau la picnic, dar si paduri si dealuri. Poteci foarte inguste, pe care am alergat in ‘ritmul multimii’, fiind greu sa depasesti (motiv pentru care am pierdut mult timp, la primul ckeck point de la 22 km fiind pe pozitia 1622). De la km 22 la 40: zona de dealuri si paduri in care ma vazut o gramada de domenii, vile si castele care m-au lasat cu gura cascata.

Intre 40 si 56 (urmatorul check point), exclusiv paduri si dealuri, cu foarte multe urcusuri si coborasuri :(. Intre 56 si 71 (check point 3), m-am simtit ca in „Dumbrava minunata”, mai ales ca venise noapte si nu se vedeau decat ‘licuricii’ de la frontalele noastre. La km 73 am intrat in Paris si ultima parte a alergarii a fost pe malul Senei. Ciresica de pe tort: ajungerea la turnul Eiffel, in aplauzele parizienilor stransi la baza turnului si urcarea celor x sute de trepte pana la etajul 1, unde era linia de sosire. Cred ca a fost cea mai grea parte a traseului, dar nu mai conta…

VREMEA & CONDITIILE DE ALERGAT. Primele 3 ore: extrem de cald si de molesitor. Urmatoarele 8 ore si jumatate: ploaie, ploaie, ploaie… Ceea ce s-a tradus in mult noroi si un efort suplimentar pentru a mentine echilibrul si a evita accidentarile. O mare bila alba pentru pantofii mei de trail Salomon (XT Wings 2 GTX Goretex), care s-au comportat ADMIRABIL. O buna parte din traseu a fost alergat pe intuneric, iar una dintre cele mai inspirate decizii pe care le-am luat a fost de a avea la mine atat frontala cat si lanterna de mana (mult mai buna pe teren accidentat).

ENERGIZANTE & SUPLIMENTE. In Camelback am avut 2 litri de apa, in care am pus Hydrate & Perform si electroliti Fast Hydration Power Tab de la Isostar. Am baut cate 3-4 guri la fiecare 15 minute, pe parcursul intregii curse, mai putin intre km 45 si 56, unde am ramas fara apa si am suferit o sete teribila (sugestie pentru cei care vor participa la editii viitoare: distanta dintre primele 2 check point-uri este de 34 de km si diferenta de nivel va solicita multe lichide, cei 2 litri din camel back fiind insuficienti; luati inca o rezerva de minim 1 litru). In plus, ca alcalinizator si antioxidant am folosit 2 pastile de  Microhidrina de la Coral Club (la kilometrul 22 si la 56).

CONCURENTII. Sar peste cifre (prezentate mai sus). M-a impresionat ‘dotarea’ lor: incaltaminte de trail Mizuno, Salomon, Asics si New Balance, echipament Salomon si North Face. Camelback-uri Quechua (ce vreti, e tara lui Decathon :)), Salomon si Deuter. Plus multe ceasuri cu GPS, Garmin si Sunto, extrem de folositoare avand in vedere absenta indicatoarelor de distante. Partea amuzanta este ca acum 1 an nu auzisem de toate aceste marci…

ORGANIZAREA. Perfecta. Cam cum as organiza si eu un ultra :). O sa intru in detalii alta data, acum mai ies un pic prin Paris, pentru ca maine dimineata plec de aici…

DIFICULTATI. Ca sa sumarizez cele de mai sus: diferenta de nivel, lipsa apei, termenul limita, ploaia, noroiul, noaptea (2 premiere: prima competitie la care alerg pe ploaie si noroi, si prima la care ma prinde intunericul – in Antarctica si la Polul Nord era zi 24 din 24…)

Una peste alta, m-am simtit excelent, chiar daca a trebuit sa trag foarte tare pentru timpul obtinut si sunt fericit ca am concurat in conditii meteo si de teren diferite fata de cele cu care eram obisnuit. In plus, un antrenament excelent pentru maratonul Everest, unde ma asteapta din nou multe urcusuri si coborasuri, dar la 50% din oxigen…

Va salut cu drag!

Se apropie startul (12.30 ora locala) si au inceput emotiile…

Conform prognozei meteo, vremea s-a schimbat brusc, este mai frig decat zilele trecute, innorat si se anunta ploaie, deci: vremea ideala de alergat prin padure…

Organizatorii concursului au anuntat link-ul la care se poate urmari „live” desfasurarea concursului: CLICK AICI.

Nu stiu exact ce vor transmite, dar eu sunt numarul 3703 (in caz ca aplicatia va permite cautarea participantilor dupa numarul de concurs…)

Pe curand! (…dar nu mai devreme de miezul noptii :))

PS – La multi ani, Leti!!!

Exact acum un an, cand ma pregateam de plecarea la Polul Nord, ma intalneam cu unul dintre marii nostri exploratori, primul roman ajuns la pol: Teodor Negoita. Plin de energie si de pasiune, de o amabilitate extraordinara si dornic de a ma ajuta, Teodor Negoita mi-a povestit o multime de intamplari si aventuri care m-au facut sa visez foarte departe…

Imi pare rau ca nu am avut timp sa ii ascult mai des povestile, pentru ca acum este prea tarziu: Teodor Negoita nu mai este printre noi 🙁

Maine voi alerga una dintre cele mai dificile curse din viata mea si am un motiv in plus pentru a trece linia de sosire a celor 82 de kilometri: pentru a transmite mai departe ceea ce m-a invatat – totul este posibil cand faci lucrurile cu pasiune si esti pregatit sa lupti pana la capat.

Teodor Negoita, iti multumesc pentru inspiratie si sper ca generatiile urmatoare sa isi aminteasca ceea ce ai facut pentru Romania!

Am ajuns la Paris de mai bine de 24 de ore si, impreuna cu sotia, am facut deja un maraton de incalzire,  ca niste turisti disperati sa vada cat mai multe in putinul timp pe care il au la dispozitie 🙂

Am vazut Luvru (doar pe din afara :)), Arcul de Triumf, Champs Elysees, turnul Eiffel (de la distanta, din Trocadero), Sacre-Coeur, Centrul Pompidou, Notre Dame, Sainte-Chapelle, Montmartre…

Si, bineinteles, clasicele magazine cu haine pentru copii (si, uneori, pentru adulti :)) Zara, GAP, H&M, Du Pareil au Meme, Disney Store, Go Sport, COS etc. A propos de magazinul Disney, cred ca este cel mai profitabil din Paris. Cele 6 case de marcat faceau cu greu fata cozii permanente de 30-40 de persoane…

Primele impresii despre Paris. Ne place foarte, foarte, foarte mult!!! Atmosfera relaxata si plina de romantism, sutele de restaurante si cafenele la care parizienii si turistii se delecteaza cu un pahar de vin, o cafea, un croissant si o carte (a propos, am facut tone de poze cu cafenele, deci cine vrea sa deschida ceva asemanator in Romania poate sa imi ceara material de studiu :)), cladirile impregnate cu istorie, parcurile si malurile Senei ticsite de tineri care fac plaja, vremea superba (soare si > 20 de grade), sutele de biciclete si de alergatori, luminile, diversitatea culturala…

Desigur, exista si o parte mai putin romantica, dar norocul nostru este ca privim de regula partea frumoasa a lucrurilor, a oamenilor si a oraselor, deci am trecut cu vederea  mizeria din unele cartiere, aglomeratia si traficul infernal la anumite ore ale zilei, imigrantii care asculta muzica la maxim in fata unor biserici, beau bere si sparg sticlele, vanzatorii ambulanti care te agaseaza cu produsele lor, conationalii nostri care canta la acordon pe langa Notre-Dame sau oamenii strazii care nu au vreo retinere in a urina in plina strada…

Noi le-am inclus la capitolul „aspecte comice ale Parisului” 🙂

Astazi, avem in plan doar un ‘semi-maraton’, care include Panteonul, muzeul d’Orsey, turnul Eiffel (de aproape :)), Bastilia, Place Pigalle, Domul invalizilor,  cartierul latin, gradina Luxemburg, cartierul Defense etc.

Tot astazi trebuie sa merg la organziatorii ultra maratonului de maine pentru a ridica kit-ul de concurs.

Cam atat pentru moment. Tineti-mi pumnii pentru maine 🙂

A bientot!

Andre le votre

Stiu exact care va fi viitoarea mea meserie: consultant de vize!! 🙂

Va povesteam acum ceva timp de vizele turistice pentru Algeria, Canada si SUA. Zilele acestea am mai ‘rezolvat’ 2: Africa de Sud si Iordania. Urmeaza India si Nepal.

Pentru cei care doresc sa viziteze aceste tari, iata ce documente sunt necesare…

Africa de Sud: pasaport valabil minim 30 zile de la data intoarcerii din Africa de Sud, cu minim 2 pagini (de viza) necompletate; formularul de solicitare a vizei (il gasiti AICI), completat cu litere de tipar; o poza recenta tip pasaport; dovada platii taxei de viza (43 de euro, in valuta euro) in contul ambasadei Africii de Sud deschis la UniCredit Tiriac Bank – sucursala Rosetti, IBAN RO76BACX0000000100692321, SWIFT BACXROBU; o scrisoare / declaratie privind scopul vizitei in Africa de Sud, la care se ataseaza copia biletului de avion si a rezervarii unei cazari; scrisoare de la angajator, din care sa reiasa pozitia, salariul si aprobarea concediului pentru perioada deplasarii; dovada existentei unor fonduri suficiente (extras de cont). De asemenea, se cere si un certificat de vaccinare impotriva febrei galbene – doar in cazul in care nu se calatoreste din Europa direct in Africa de Sud. Dosarul complet de trimite prin curier sau se lasa personal la ambasada Africii de Sud la Bucuresti, recomandabil nu mai devreme de 1 luna fata de data plecarii. Programul de lucru la sectia consulara este L-V intre 9 si 12. Timpul de procesare a cererii de viza turistica este este de 5 zile lucratoare. Adresa ambasadei este AICI.

Iordania: pasaport in original, valabil (minim) inca 6 luni; 38 de euro cash; 1 poza tip pasaport; formularul de aplicare pentru viza (se poate descarca AICI sau il cereti la ambasada si il completati pe loc). Acestea se depun personal la ambasada Iordaniei – adresa este AICI. Eliberarea vizei dureaza cateva ore (sau, daca esti norocos si spui 2-3 cuvinte arabe pe care le-ai invatat la maratonul din Sahara, o primesti pe loc :)). Programul de lucru este 9.00-12.30 (pentru lasat documente), respectiv 14.00-15.00 (pentru ridicarea pasaportului cu viza). Alte informatii: AICI. PONT. (1) Pe masa din holul ambasadei veti gasi harti si brosuri foarte utile, care pot fi luate de catre aplicantii pentru viza. (2) Iordania accepta accesul turistilor care au in pasaport viza statului Israel, deci nu este necesara schimbarea pasaportului.

ATENTIE! (1) Viza turistica se acorda, de regula, cu maxim 1 luna inainte de data intoarcerii din Iordania. (2) Ambasada din Romania nu acorda viza pe pasaport temporar, de 1 an, ci numai pe cele de 5 ani (biometrice) sau cele ‘clasice’ de 10 ani. Din acest motiv, a trebuit sa ma duc la Directia de Pasapoarte si sa depun pasaportul temporar pe care il folosisem in Algeria si sa mi-l iau pe cel vechi, urmand ca inainte de Africa de Sud sa fac din nou schimb (viza statului african fiind pusa pe cel temporar), si tot asa… (vizele sunt ori pe un pasaport, ori pe altul :(). Din fericire, nu am stat la pasapoarte mai mult de 5 minute :).

In ce priveste viza pentru India, aceasta se da cu 2 saptamani inainte de plecare, deci am programat o vizita pentru 2 mai… Documente necesare: o poza tip pasaport; un formular; pasaport valabil inca (minim) 6 luni; dovada rezervarii biletului de avion si a cazarii. Taxa de viza (140 ron) se plateste  direct la ambasada (cash). Adresa amabasadei o gasiti AICI. Din cate am vazut in formular, indienii sunt foarte sensibili la capitolul ‘Pakistan’; in cazul in care aveti viza pakistaneza in pasaport trebuie sa verificati telefonic cu cei de la ambasada daca accepta sau nu sa va puna viza (s-ar putea sa trebuiasca sa va schimbati pasaportul).

Pentru Nepal, efortul este mult mai mic, viza se da direct acolo. Trebuie doar sa va amintiti sa luati la voi 3 poze tip pasaport si cei 30 de dolari pentru taxa de viza (se recomanda sa aveti suma exacta, pentru ca e cam greu cu dat restul…).  Formularul de viza poate fi cerut si completat la intrarea in Nepal sau il poti descarca de AICI si il completa de acasa, pentru a nu pierde timp prin aeroportul din Kathmandu.

De abia astept sa vina ziua in care noi, romanii, vom putea calatorii fara viza luata in prealabil…

Pana atunci, va doresc cat mai multe calatorii!

Alergatul pe poteci, pe dealuri si prin paduri, nu este ceva care ar trebui sa ne sperie, mai ales daca am avut rude „la tara” si am copilarit pe coclauri :). Cu acest gand in minte m-am inscris la ultramaratonul Eco-Trail de Paris din 26-27 martie…

Aparent mai simpla decat alergarile extreme de pana acum, competitia pariziana nu va fi in niciun caz ‘o plimbare in parc’. Sau, cel putin, asa pare – judecand dupa procesul de inscriere (care a presupus prezentarea unui certificat medical si a dovezii ca am mai alergat distante lungi), distanta (80 km), numarul mare de participanti (limitat, totusi, la 1.800), diferenta de nivel (1500 de metri), conditiile meteo (prognoza este de 5-6 grade si ploaie), ora ciudata de start (12.30), regulamentul foarte strict (de exemplu, nu avem voie sa purtam vreun logo pe tricou), termenul limita de terminare a cursei (12 ore si 30 de minute) dar si a fiecarei etape in parte, distanta mare intre punctele de alimentare cu apa (pana la 25 de kilometri!) si, mai ales, dupa echipamentul obligatoriu pe care concurentii trebuie sa il prezinte.

Pentru cei interesati sa participe in viitor la astfel de competitii, dar si pentru cei care pur si implu vor sa se antreneze offroad, am sa detaliez partea de echipament.

Echipament obligatoriu (fara de care concurentii sunt descalificati):

– minim 2 litri de apa.

– provizii de hrana (suplimentele nu sunt luate in calcul).

– o cana de minim 15cl (sticlele sau alte recipiente nu inlocuiesc aceasta cerinta).

– lanterna frontala + set de baterii de rezerva.

– banda reflectorizanta.

– folie termoizolanta (de supravietuire).

– fluier (in caz ca ne ratacim…).

– bandaj elastic adeziv (minim 80 cm x 3 cm).

– jacheta de ploaie.

– saci de gunoi.

– telefon mobil cu baterie incarcata la maxim (si obligativitatea de a salva in agenda numerele de salvare oferite de organizatori).

– act de identitate.

Echipament recomandat (neobligatoriu):

– jambiere de compresie sau pantaloni lungi.

– sapca sau bandana.

– manusi.

– haine groase (windstopper, bluza thermo / polar).

– haine de schimb, inclusiv sosete.

Partea cea mai frumoasa a cursei (dar si cea mai grea :)) va fi cu siguranta finalul ei, cand concurentii vor trebui sa urce (pe scari…) pana la etajul 1 al turnului Eiffel. Nu pare ceva complicat sa urci pana la etajul 1, dar va asigur ca nu e tocmai placut sa faci asta dupa 80 de kilometri de alergat – o sa imi cam tremure macaroanele…

Programul experientei mele frantuzesti va fi unul foarte scurt, de tip „ajung – alerg – ma intorc” (joi – luni), dar sper sa imi ramana timp si pentru o plimbare cu  sotia prin ‘orasul romanticilor’ :).

Cam atat pentru astazi, ma antrenez in continuare si ma pregatesc sa bat campii (la propriu :)).

Andrei Le Rouge

Desi sunt in continuare high dupa aflarea vestii ca voi avea o fetita in luna august, am reusit sa reintru in ritmul antrenamentelor dupa maratonul Sahara. Urmatorul obiectiv consta in depasirea cu succes a celei mai dificile si mai concentrate perioade din scurta mea cariera de alergator de pana acum: 3 ultramaratoane in 4 saptamani, totalizand 186 de kilometri. Aceste competitii fac parte din circuitul 7 ultra pe 7 continente, pe care il alerg in paralel cu 7 maratoane (pe tot atatea continente). Am planificat ca pana la nasterea fetitiei mele sa inchei circuitul maratoanelor (ultimul va fi in Alaska pe 18 iunie) si 5 din cele 7 ultra (al 5-lea va fi pe 2 iulie in Canada), ultimele 2 urmand sa le finalizez in prima parte a anului urmator.

Pe 26 martie va fi cel mai greu dintre ultra-urile din acest an, cursa de 80 km din cadrul Eco-Trail de Paris. Greutatea nu va consta neaparat in numarul de kilometri – pe care l-am mai ‘experimentat’ anterior (in Antarctica) sau in dificultatea terenului, ci in faptul ca va trebui sa il termin in mai putin de 12 ore si jumatate. Ma antrenez pentru a il termina in maxim 11 ore si…vom vedea ce va fi :). Sunt foarte fericit pentru ca ieri si astazi am testat cu succes noul model XT Wings 2 GTX Goretex primit de la Salomon (multumesc muuuult pentru sprijin!!!) si sper sa se comporte in concursul de la Paris cel putin la fel de bine ca ‘predecesorii’ lor XA PRO 3D Ultra 2, cu care am alergat in Antarctica si pe care ii voi folosi din nou la maratonul Everest-ului, fiind excelenti si pentru gheata si zapada.

Pe 8 aprilie voi ajunge la competitia desfasurata la cea mai joasa altitudine de pe glob – Dead Sea Ultra Marathon, in Iordania. Cursa incepe de la o altitudine de aproape 800 de metri si se termina, dupa 50 de kilometri, la -423 de metri, pe malul Marii Moarte. Nu imi fac griji pentru termenul limita de terminare a cursei (7 ore) sau pentru caldura (nu poate fi mai cald decat in Sahara…sper!), ci pentru faptul ca mai mult de jumate de traseu este in coborare. Asta ajuta la timp, dar te lasa fara picioare vreo cateva zile… 🙂

Pe 23 aprilie voi reveni pe continentul african – dupa experienta sahariana – pentru a alerga „cel mai frumos ultra din lume”, dupa cum este considerat Two Oceans Mutual Ultra. Organizat in Africa de Sud, traseul uneste Oceanul Indian si Oceanul Atlantic si este o combinatie trail & city.  Ca si anul trecut, cand am ‘sarbatorit’ Pastele la Polul Nord, sarbatorile ma vor prinde departe de tara, dar de aceasta data voi calatori impreuna cu sotia mea :).

Din fericire, toate cele 3 alergari sunt „de weekend” – deplasarea nu dureaza mai mult de 3-4 zile si o sa includa sfarsitul de saptamana – asa ca nu o sa imi rontaie prea multe zile de concediu…

Revin zilele viitoare cu informatii despre Eco-Trail de Paris, pentru amatorii de trail running 🙂