Am inceput anul cat se poate de bine, participand la al doilea semi-maraton din viata mea…
A fost o repetitie EXCELENTA pentru Sahara, ne-a tinut ‘in priza’ cu antrenamentele!
Pe scurt:
> organizare excelenta de la cap la coada, cu un mic lucru de corectat la editia viitoare – sonorizarea de la festivitatea de premiere 🙂
> au participat 3-400 de iubitori de miscare.
> vreme foarte buna, cu soare si temperatura intre -6 si -2 grade C.
> „Lotul Sahara” a participat la proba de stafeta – mixt, cele 2 echipe fiind Cool Cats (Mihaela, subsemnatul si Ioana – special guest – aflata la prima alergare de 21 de km!) si Vanilla Ice (Dia, Elu, Leti).
> Nu stim pe ce locuri am iesit (cu siguranta in primii 8, ceea ce este foarte bine pentru niste alergatori fresh :)), timpii nostri fiind intre 2h si 2h 30.
> Am fost incurajat frenetic de sotia mea si de fiul meu, care a fost oprit cu mare greutate din dorinta lui de a alerga impreuna cu tata 🙂
> Am mai stat la povesti cu colegii mei din UniCredit, care a fost reprezentat de 4 echipe (Cool Cats, Horizon, 3 slow & furious si UniCredit Leasing – in aceasta din urma fiind si Stefan Buda, coechipierul meu de la triatlonul de la Mamaia din septembrie 2010).
> M-am intalnit cu multi alergatori pe care ii cunosc, inclusiv cu cei 3 pe care i-am prezentat acum cateva saptamani (Serban Chiurlea, Marian Chiriac si Paul Dicu).
> Ma voi inscrie cu siguranta si la editia de anul viitor…
Multumim Ro Club Maraton pentru initiativa!!
PS – La multi ani, Raul!
Astazi m-am trezit – cum mi se intampla de obicei inaintea unei competitii… – cu cateva ore inainte ca alarma sa dea desteptarea :). Partea buna este ca am reusit sa ma culc devreme aseara (22.30), asa ca ma simt odihnit si in forma pentru concursul de azi. De asemenea, ma bucur ca mi-am pregatit de aseara tot ‘calabalacul’ (echipament, haine de schimb, termos etc.), asa ca imi pot dedica aceasta dis-de-dimineata intrarii pe blog si, in plus, scrierii catorva pagini pentru cartea la care lucrez (am uitat sa va spun: am inceput sa scriu o carte :))…
Daca nu poti ajunge la semi-maratonul de azi de la Politehnica (nu te-ai inscris sau te-ai inscris, dar nu ai putut sa te trezesti… :)), poti urmari AICI desfasurarea lui. Lotul Sahara participa la proba semi-maraton mixt si va roaga sa tineti pumnii pentru „Pisicile reci” (Cool Cats) si „Inghetata de vanilie” (Vanilla Ice)!
Buna dimineata si… multumim!!!
PS – revin mai tarziu cu poze si cu povestea semi-maratonului 🙂
Acum fix un an, in noaptea de 25 spre 26 ianuarie, dupa aproape 5 ore de lupta cu anti-talentul meu in zona IT, reuseam sa lansez acest blog si sa postez primul articol, in care povesteam despre planurile mele si despre motivatia din spatele lor…
Ce ganduri aveam atunci? In primul rand, de abia ma apucasem de antrenament pentru maratonul Polul Nord, care urma sa aiba loc peste doar 3 luni. Nu aveam bani pentru taxa astronomica de inscriere. Nu stiam ce presupune un blog si nu eram prea convins ca mi-l va citi altcineva in afara de sotie si cativa colegi si prieteni. Nu auzisem de Uca Marinescu, David Neacsu, Serban Chiurlea, Ro Club Maraton s.a.m.d. Nu ma gandeam ca voi ajunge sa alerg 5 maratoane plus o cursa de 100 de kilometri intr-un an. Nu stiam ca o sa vizitez o multime de locuri minunate de pe acest Pamant. Sau ca voi cunoaste o multime de oameni, cu povesti extraodinare. Nu credeam ca ma va interesa atat de mult soarta unor oameni cu probleme si ca voi promova proiectele unor fundatii. Nu imi imaginam ca urma sa ma confrunt din plin cu cele mai profunde temeri (frica de zbor, de vorbit in public etc.).
…Acum, dupa un an, recitesc cateva articole si comentarii si am in continuare impresia ca visez, ca citesc despre viata unui alt Andrei, din alta lume, care a trait intr-un an mai multe experiente decat mi-as fi imaginat ca voi trai in 7 vieti…
Cu aceasta ocazie, vreau sa multumesc din suflet:
– sotiei si restului familiei, pentru ca exista si ma accepta asa cum sunt 🙂
– colegilor din compania in care lucrez de aproape 9 ani, grupul UniCredit (leasing, banca, insurance broker, consumer finance, etc.), pentru ca imi citesc si popularizeaza blogul 🙂
– rudelor si prietenilor care sunt suficienti de critici pentru a ma tine cu picoarele pe pamant 🙂
– sponsorilor, fara de care m-as fi referit in acest moment la Polul Nord, Australia, Antarctica etc. doar ca la niste destinatii unde mi-ar placea sa ajung candva, intr-o zi… 🙂
– mass media, care promoveaza constant experientele mele. O adanca reverenta pentru Alexandra Onu (Radio Romania Actualitati) si Sandra Scarlat (Adevarul), care m-au contactat a doua zi (!!) dupa lansarea blog-ului… 🙂
– bloggerilor care ma mentioneaza si / sau care imi scriu si ma incurajeaza. Cristi Ungureanu, multumesc mult ca citesti fiecare articol 🙂
– alergatorilor, alipinistilor, aventurilerilor si exploratorilor romani care m-au indrumat si / sau ma inspira (aici lista este prea lunga si mi-e teama ca as rata cativa…) 🙂
– TEDx Bucuresti, pentru ca a avut curajul de a ma invita ca speaker si mi-a deschis un nou drum 🙂
– fundatiilor care m-au ajutat sa imi deschid ochii si mintea (Hospice, Salveaza Vieti si MIA’s Children) 🙂
– TUTUROR cititorilor acestui blog!! De fiecare data cand imi lipseste motivatia de a ma trezi la 4 dimineata pentru a ma antrena, sau ma simt la capatul puterilor pe parcursul unei curse, sau sunt demoralizat dupa cate un sir de refuzuri de la potentiali sponsori, ma gandesc la voi si la dorinta mea de a nu va dezamagi…si asta ma energizeaza! 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂
Va multumesc!!!
Andrei ‘bloggerul’-alergator
In urma cu o luna primeam un mesaj pe Facebook, in limba engleza, de la Janet – sotia unui roman stabilit in SUA, in care imi transmitea ca sotul ei, Eduard Popescu, este foarte aproape de a termina si el circuitul 7 Continents! Vestea m-a bucurat enorm, pentru ca nu imi doresc sa fiu doar o exceptie care intareste regula potrivit careia noi, romanii, nu avem ce cauta in astfel de circuite 🙂
A urmat apoi o scurta corespondenta pe mail cu Eduard, iar ieri, dupa aparitia in Romania Libera a unui articol despre tentativa noastra de a finaliza circuitul 7 continente, am fost placut surprins de un apel telefonic ‘trans-oceanic’ initiat chiar de catre Edi. Pe 28 februarie va alerga pe cel de-al 6-lea continent din seria lui, luand startul la cealalta cursa organizata pe continentul alb, in peninsula Antarctica, urmand ca in lunile urmatoare sa alerge in Australia si ultimul maraton din seria celor 7.
Am facut ‘schimb de experienta’, eu i-am povestit despre echipamentul din Antarctica iar el despre alergatul la altitudine – ca sa stiu ce ma asteapta la maratonul Everest. Si, bineinteles, am aranjat sa ne vedem la o bere pentru a sarbatori reusita noastra. Evident, berea o va da cel care va termina primul acest circuit… :)))
A propos de ‘cine termina primul circuitul 7 continente‘, se pare ca 2011 va fi un an de referinta pentru maratonistii amatori romani. Un grup de 3 colegi de la Ro Club Maraton – Daniel Lixandru, Ilie Rosu, Viorica Gabrian – doreste sa termine circuitul in 6 luni! Puteti vedea povestea lor AICI.
Nu in ultimul rand, cel mai aproape de a finaliza circuitul este Victor Ilie, un alergator prea putin mediatizat (din pacate :(), desi este primul roman care a depasit granita celor 100 de maratoane. Pana in prezent, Viorel a alergat pe 6 continente si mai are de ‘bifat’ doar Antarctica.
Eduard Popescu, Daniel Lixandru, Ilie Rosu, Viorica Gabrian, Victor Ilie si… subsemnatul, cu totii alergam pentru a intra in clubul 7 Continents. Barbat sau femeie, mai tanar sau mai in varsta, om de afaceri, sociolog, ofiter in rezerva, medic, instalator sau ‘finantist’ – fiecare are motivatia sa de a termina circuitul. Cred ca nu conteaza atat de mult cine va fi primul sau cine va termina intr-un timp mai scurt acest circuit. Important este sa adaugam Romania pe lista tarilor cu membri 7 Continents Club. Si, in plus, sa cream un precedent pentru generatiile urmatoare, care sunt sigur ca vor lua cu asalt competitiile de alergare de pe toate continentele 🙂
Mult succes, Edi, Daniel, Ilie, Viorica si Victor!! Sunt mandru sa alerg ‘cot la cot’ cu voi 🙂
Daca zilele trecute va povesteam de un interviu luat de CNN organizatorului cursei din Antarctica, se pare ca celebrul post de televiziune a facut o pasiune pentru competitia de pe continentul alb.
CNN a prezentat si o stire despre pilotul american Nolan Peterson (locul 12 la Antarctic Ice Marathon, cu 5h 43m), combatant in razboiul din Iraq si cel din Afganistan, care a concurat in scopul strangerii de fonduri pentru Special Operations Warrior Foundation – o organizatie care asigura burse de scolarizare pentru copiii soldatilor americani cazuti la datorie.
Nolan s-a antrenat pentru aceasta competitie in arsita Bagdadului… iar noi ne antrenam pentru Sahara alergand la semi-maratonul Gerar 🙂
Vizionare placuta!
Imi mentin dorinta de a nu scrie pe acest blog (doar) ‘elucubratiile’ mele rezultate in urma alergarilor sau a activitatii mele profesionale de la UniCredit Leasing… 🙂 Vreau sa ii ajut pe cei interesati sa evite pierderea de timp si ‘traumele’ aferente cautarii unor informatii, ca de exemplu: cu ce trebuie sa ma echipez daca alerg in conditii extreme (frig, zapada, altitudine, desert etc.)? Ce program de nutritie ar trebui sa am si ce tip de antrenament ar trebui sa fac pentru a face fata cat mai bine unor astfel de conditii? etc.
Pentru ca tocmai am trecut prin ‘procesul’ de obtinere a vizei turistice pentru Canada…uite cam ce ar trebui facut: 🙂
In concluzie, rasuflu usurat: imi pot vizita rudele din Canada si, in plus, pot participa la Creemore Vertical Challenge!
Am mai pus o caramida… 🙂
In urma cu aproape 3 luni am dat un anunt pe acest blog, prin care imi invitam conationalii sa alergam impreuna la maratonul din Sahara. Au urmat schimburi de e-mail-uri, telefoane, intalniri, inscrieri, antrenamente comune si…ne-am strans de o echipa!! Ma bucur ENORM ca nu voi mai alerga singur la un maraton extrem. De aceasta data, vom fi 1..2..3..4..5 romani!!
Primul care mi s-a alaturat a fost Emanuil Rednic („Elu”). Ne-am cunoscut prin intermediul fundatiei HOSPICE, pentru care Elu este voluntar. Promotor activ al clubului de miscare pentru sanatate, Elu a slabit 40 (!) de kilograme, doneaza frecvent sange, lucreaza in domeniul consultantei IT si, ca second job, antrenor de spinning la unul dintre cele mai bune cluburi de fitness din capitala (asta da metamorfoza!!). Este cel mai ‘vechi’ alergator dintre noi, antecedentele lui incluzand 2 maratoane (2009 Bucuresti, 2010 Paris) si 2 semi-maratoane (2008, 2010) la Bucuresti. In prezent cauta sponsori pentru a participa la maratonul de la Polul Nord si pentru a reusi o noua premiera romaneasca: maraton de la +40 la -40 in mai putin de 40 de zile!
A urmat apoi colega mea de serviciu Mihaela Bafani, despre care citisem pe intranet-ul multinationalei din care fac parte ca tocmai alergase primul maraton din viata ei, cel de la New York. I-am trimis un mail, am intrebat-o daca vrea sa vina in Sahara si, spre bucuria mea, a raspuns afirmativ aproape instant. Ideea i s-a parut foarte interesanta si de abia dupa ce a dat ok-ul s-a interesat despre ce presupune acest maraton… 🙂
Diana Ionescu (Dia) este, ca si mine, membru al grupului Traiesc Sanatos (LinkedIn). In viata ‘reala’, este consultant in domeniul auditului la una dintre companiile care mi-au sustinut participarile la maratonul de la Polul Nord si la cel din Antarctica. Pe aceste ‘filiere’ a aflat de invitatia mea si i-a dat curs pentru ca „e o experienta pe care cel mai probabil o ai o singura data in viata si care te face sa te dezvolti enorm in plan personal…” A inceput sa alerge in iulie 2010 si are in CV un semi-maraton la Amsterdam.
Ultima sosita in echipa (dar nu cea din urma :)) este Letitia Exner (Leti), o prietena foarte buna si fosta colega a Dianei, actualmente ‘concurenta’ a mea si a Mihaelei din sectorul financiar-bancar :). Ca si noi 4, Leti alearga de putin timp, dar a reusit sa termine in 2010 semi-maratonul de la Viena. Atat ea cat si Diana vor alerga in Sahara primul maraton din viata lor! Asa ca… sa nu mai spuneti ca debutul meu la Polul Nord a fost o nebunie :). Un alt lucru in comun: ca si Dia si subsemnatul, Leti nu exceleaza in zona ‘tehnica’, asa ca o sa mai dureze un pic pana isi va actualiza blogul… 🙂
Cam astia am fi noi 5…pe scurt. Pe 24 februarie plecam spre Tindouf (Algeria), via Madrid, de un de vom reveni pe 5 martie. De la inceputul anului ne antrenam „in formula completa” si vom avea un prim test competitional la semimaratonul GERAR din 30 ianuarie.
Desi suntem o echipa tanara (o medie de varsta de 20…si ceva pe care o stric eu :)) si fara experienta ca alergatori (niciunul dintre noi nu are background de sportiv profesionist), suntem siguri ca vom reusi sa terminam maratonul din Sahara. Sa ne tineti pumnii, promitem ca trecem de 5 ori tricolorul pe sub linia de finish!
Andrei, Mihaela, Leti, Dia & Elu – Echipa romaneasca pentru maratonul Sahara 2011
Participantii la semi-maratonul GERAR din 30 ianuarie, Bucuresti, vor avea o concurenta acerba. La stafeta sunt inscrise aproape 50 de echipe, din cele 60 admise de organizatori (ce bine ca ne-am inscris la timp!).
O surpriza placuta a fost filmul de prezentare a traseului si a detaliilor tehnice. Asta ne scuteste de un drum pana acolo si ne ajuta sa ne facem o strategie :).
Spre bucuria mea, am vazut ca la semi-maraton vor participa si alergatorii pe care i-am prezentat in posturile anterioare – Serban Chiurlea, Marian Chiriac si Paul Dicu, asa ca voi avea o noua ocazie de a schimba 2-3 vorbe cu ei…
Ne vedem acolo 🙂
CNN a realizat de curand un interviu cu organizatorul maratonului din Antarctica. Ma bucur ca apare si steagul Romaniei pe acolo, fara legatura cu vreun eveniment negativ… 🙂
Prima data cand am auzit de Serban Chiurlea a fost inainte de aventura mea de la Polul Nord, cand m-am inscris in Ro Club Maraton si am ‘rasfoit’ pagina de internet a clubului. Eu eram un ‘nevinovat’ care facea primele antrenamente pentru un maraton, iar distanta de 42 km si 195 m mi se parea URIASA. Deci va dati seama ce impresie puternica a avut asupra mea faptul ca un un om / un roman poate sa alerge la competii de sute de kilometri precum Tour du Mont Blanc (158 km), Diagonale des Fous (163 km), traversarea Alpilor francezi de la Nord la Sud (600 km)…si multe, multe altele! Si inca ceva: la multe dintre aceste competitii, Serban a alergat impreuna cu… tatal sau, care ne arata ca 70 de ani nu inseamna obligatoriu condamnarea la boli si medicamente compensate. Ce tare!! Poate il motivez si pe taica-miu (un ‘junior’ de 56 de ani :)) sa se apuce de alergat…
Povestirile lui m-au facut sa ma simt muuult mai confortabil cu cei 42 de km pe care ii aveam de alergat in premiera, chiar daca era vorba despre Polul Nord…
…Si, de asemenea, au fost o buna sursa de inspiratie si – mai ales – de motivatie pe parcursul ultramaratonului meu din Antarctica, pe parcursul caruia imi spuneam „daca cei 2 Chiurlea alearga cate 2-300 de km, ar trebui sa pot alerga si eu macar jumatate” 🙂
Revenind in prezent, am vrut neaparat sa il cunosc personal pe Serban, sa aflu cum reuseste sa alerge atat 🙂 si, nu in ultimul rand, sa imi completez informatiile despre alergatul in Himalaya aflate de la Marian Chiriac cu cateva zile in urma. Pentru ca Serban a participat in 2010 la Solu Khumbu Trail, o competitie de ‘doar’ 300 de km care include si traseul pe care voi alerga la maratonul Everest.
L-am contactat la inceptul acestei saptamani folosind adresa de contact de pe site-ul proiectului Trans Romania Run (traversarea Romaniei in alergare, pe un traseu de aproape 800 de km). Ne-am intalnit 3 zile mai tarziu si i-am ‘furat’ mai bine de o ora din timpul de lucru (l-am prins la munca :)).
La 1 an, parintii il luau in rucsac pe munte, la 4 ani a inceput sa alerge ‘organizat’. Apoi a facut – cu succes – orientare turistica (traditie de familie), mai tarziu a alergat un maraton si…restul e istorie 🙂
Discutand despre Himalaya, m-am ales cu o harta detaliata a zonei, cu cele mai bune trail-uri, cu localitati, bazaruri, locuri de pozat Everest-ul etc. Serban mi-a ‘bagat un cui’, avand in vedere ‘dragostea’ mea pentru calatoritul cu avionul. De la Kathmandu vom zbura la Lukla, cel mai periculos aeroport din lume :(… Trecand de asta, pericolele nu se termina. Va trebui sa am mare atentie la iaci, se sperie usor, sunt imprevizibili si au niste coarne ascutite, pe care le-a ‘testat’ (din fericire fara consecinte grave) si dl. Chiurlea senior… De asemenea, va trebui sa imi conserv cat mai bine energia si sa imi dozez respiratia: aerul este de 2 ori mai rarefiat decat in Bucuresti (dar, probabil, ceva mai curat :)).
Am mai vorbit despre familie, copii, antrenamente, competitii, cunostiinte comune si senzatia pe care o ai atunci cand alergi un ultra: de la un punct incolo, simti ca alergi in afara ta… Testati-o, merita 🙂
Am incheiat intalnirea cu clasicul „pe curand”, care s-a materializat, intamplator, azi dimineata, cand ne-am interesectat la antrenament in jurul lacului Herastrau. Sper sa ne revedem si la un pahar si, de ce nu, la un ultra – poate doboram recordul romanesc de 157 de km la cursa de 24 de ore 🙂
Multumesc Serban, tine-o tot asa, pentru ca inspiri o multime de oameni!!
PS – sper sa am ocazia sa discut pe indelete si cu alti alergatori romani ale caror povesti le-am citit si le admir: Daniel Lixandru, Gabriel Solomon, Serban Damian, Ilie Rosu, Cristian Ungureanu, Victor Ilie… si multi, multi altii!
3 pasi esentiali pentru a ajunge de la
ZERO LA MARATON IN 4 LUNI
Lasa-ti aici e-mail-ul pentru a descarca e-book-ul "30 de lucruri esentiale pentru un alergator serios" si pentru a primi notificare de indata ce postez ceva!